CAZURI SPECIALE IN SALA DE CURS

Dintotdeauna mulţi specialişti din domeniul pedagogiei s-au preocupat de a nu separa copiii şi tinerii cu
“dizabilitati”de ceilalţi copii ai şcolii, de masa clasei, militând pentru integrarea treptata a acestei
categorii la nivelurile de politica educaţională şi curriculare. Cu toate acestea, managementul clasei de
elevi în ansamblu este tributar accepţiunilor tradiţionale, astăzi vetuste: orientarea elevilor cu nevoi
speciale spre forme de îngrijire autonome,izolate şi specifice.

Această predispoziţie a condus la grave dezavantaje şi grave prejudicii sociale şi morale: stigmatizări,
discriminări, etichetări pentru unele categorii de copii şi tineri.

În timp ce accentul inițial a fost pus pe „școli speciale”, a existat o schimbare care indică o preferință
spre educație incluzivă. Pregătirea și orientarea cadrelor didactice pentru incluziune ar trebui să aibă loc
prin formarea cadrelor didactice care, pe lângă pedagogia centrată pe copil, va aborda și atitudinile față
de copiii cu dizabilități și modul de pregătire / sprijinire a familiilor pentru ca aceștia să fie încurajați să-și
păstreze copiii la școală și informați despre potențialul copiilor lor.

Când vorbim despre cazuri speciale, ne referim la cazurile cu implicație medicală, psihoemoțională,
socială și etică, cum ar fi: astm, diabet, epilepsie, artrita, autism, adhd, tulburari de vedere (cecitate
cromatica), tulburari de auz (foloseste aparat auditiv), dificultati de vorbit, citit, problem locomotorii,
lipsa unui membru, obezitate, diferente culturale, diferente de religie.

Copiii cu „dificultăți de învățare” nu reușesc pe plan academic din mai multe motive printre care si
factori precum problemele comportamentale, psihologice și emoționale. Acești copii au potențialul de a
atinge niveluri adecvate vârstei odată ce li se oferă asistență și instrucțiuni specifice.

Studenții cu abilități cognitive sub medie, pe care nu le putem numi handicap, sunt numiți „cursanți
lenți” (slow learners). Copilul cu învățare lentă nu este considerat cu deficiențe mintale, deoarece este
capabil să obțină un grad moderat de succes academic, chiar dacă este la un ritm mai lent decât copilul
mediu.
TIPURI DE DIZABILITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

Incapacitatea de citire (cunoscută și sub numele de dislexie) este cea mai frecventă dizabilitate de
învățare, reprezentând cel puțin 80% din toate dizabilitățile de învățare. Dislexia reflectă o problemă
specifică în procesarea sunetelor individuale de vorbire în cuvinte

Discalculia este caracterizată în general de dificultăți în învățarea sau înțelegerea operațiilor

matematice.

Disgrafia se caracterizează, în general, prin scrierea distorsionată, în ciuda instrucțiunilor amănunțite. Un

student cu disgrafie prezintă scrieri inconsistente și ilizibile, amestecând litere mari și mici și scriind pe o
linie și în interiorul marginilor. El sau ea ar putea avea dificultăți motorii fine, cum ar fi probleme în a ține
corect creionul, incapacitatea de a folosi bine foarfecele sau colorarea în interiorul liniilor.

Dizabilitățile de învățare sunt asociate cu comorbidități psihologice. Aproximativ 30% dintre copii au
probleme de comportament și emoționale. Copiii cu dizabilități de învățare prezintă un risc crescut de
hiperactivitate. Există o relație puternică între neatenție și dizabilități de lectură.

Dizabilitățile de învățare nu devin evidente până când copilul începe să meargă la școală. Mulți copii nu
prezintă semne până când nu se angajează în sarcini care necesită un anumit tip de procesare cognitivă
care devine evidentă atunci.

În ciuda faptului că milioane de oameni din întreaga lume suferă în tăcere de dizabilități de învățare,
rămâne confuzie și dezinformare pe scară largă cu privire la identificarea și intervențiile pentru aceste
dizabilități. Datorită acestui fapt, copiii nu se bucură de viața școlară și ,,rezistă” să meargă la școală.

Unii părinți au mentalitatea de a cere certificate chiar și atunci când copiii lor nu au dizabilitate. Nu se
concentrează pe remediere. Aceasta este o problemă delicată care trebuie tratată cu atenție. Există alții
care nu sunt conștienți de aceste concesii, iar copilul continuă să se lupte cu dizabilitățile.

În societatea actuală, există școli orientate spre rezultate și care se concentrează pe producerea de
„genii”. Nu sunt interesați să păstreze așa-numitul „copil lent” în sălile lor de clasă. Această atitudine
împiedică progresul învățării copilului și are ca rezultat agravarea prognosticului problemei. Cadrele
didactice sunt exigente și nu au răbdare pentru cursanții înceti.

În același timp, acceptarea copiilor cu probleme în sălile de clasă, este uneori considerată ca neloială de
către părinții elevilor fără probleme. Părinții pot fi sensibilizați la problemele de mai sus prin întâlniri
părinte-profesor și alte programe de conștientizare desfășurate în școală.

În concluzie, adaptarea activității didactice la nevoile specifice copiilor care prezintă nevoi speciale este
o cerință complexă, care necesită conlucrarea mai multor factori sociali și factori de decizie. Cadrele
didactice direct implicate în acest proces trebuie sprijinite și motivate corespunzător, fiind necesară
încurajarea cât mai mult posibil a conlucrării cu familiile copiilor sau cu aparținătorii legali, echilibrul
între mediul familial, cerințele si modalitatea de comunicare prezentă aici și respectiv mediul școlar cu
cerințele sale specifice fiind extrem de important.

BIBLIOGRAFIE:

1. Disabilities –Education: All Means All - www. unicef.org

2. Managementul clasei de elevi –Romiță Iucu
3. Optimizarea procesului de predare pentru copii cu autism - www.qualform.snsh.ro
4. Understanding learning difficulties: A guide for parents. 2017 - www.auspeld.org.au .
5. Characteristics of children with learning disabilities. National Association of Special Education
Teachers LD Report - www.naset.org .
6. Willcutt EG, Pennington BF. Psychiatric comorbidity in children and adolescents with reading
disability. J Child Psychol Psychiatry. [Google Scholar]
7. McGee R, William S, Share DL, Anderson J, Silva P. The relationship between specific reading
retardation, general reading backwardness and behavioural problems in a large sample of
Dunedin boys: A longitudinal study from 5-11 years. J Child Psychol Psychiatry. [Google Scholar]
8. Cantwell DP, Baker L. Association between attention deficit-hyperactivity disorder and learning
disorders. J Learn Disabil. [Google Scholar]
9. Faraone SV, Biederman J, Lehman BK, Spencer T, Norman D, Sediman LJ. Intellectual
performance and school failure in children with attention deficit hyperactivity disorder and in
their siblings. J Abnorm Psychol. [Google Scholar]