Aspecte specifice etichetării mărfurilor alimentare în Romania

Cadrul legislativ referitor la etichetare

Din punct de vedere legislativ, au început să se manifeste şi în în ţara noastră preocupări

pentru crearea condiţiilor necesare alinierii la normele europene privind etichetarea produselor
alimentare. Cele mai importante documente, care atestă această orientare, sunt Hotărârea Guvernului
nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
147 din 27 februarie 2002) modificată şi completată prin H.G. 1719/2004 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1014 din 03/11/2004), H.G. 511/2004 şi H.G. 685/2009 (publicată
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 458 din 2 iulie 2009); la acestea se mai adaugă şi următoarele:
- Ordinul comun al MAAP 17, MSF 240 / 2000 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, originea, fabricarea, ambalarea, etichetarea, marcarea şi calitatea băuturilor
alcoolice distilate destinate comercializării;
- Ordinul comun al MAAP 121, MSF 382 / 2001 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea şi etichetarea gemurilor din fructe, jeleului, marmeladei şi piureului
de castane îndulcit;
- Ordinul comun al MAAP 122, MSF 298 / 2001 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, originea, prezentarea, compoziţia, calitatea şi etichetarea mierii;.
- Ordinul comun al MAAP 123, MSF 384 / 2001 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, compoziţia, fabricarea şi etichetarea sucurilor din fructe şi ale anumitor produse
similare;
- Ordinul comun al MAAP 124, MSF 297 / 2001 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, originea, etichetarea şi marcarea unor zaharuri destinate consumului uman;
- Ordinul comun al MAAP 126, MSF 302 / 2001 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul şi etichetarea extractelor de cafea şi cicoare;
- Ordinul comun al MAAP 127, MSF 301 / 2001 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, procedeele de fabricaţie, calitatea şi etichetarea lactoproteinelor - cazeine şi
cazeinaţi - destinate consumului uman;
- Ordinul comun al MAAP 128, MSF 300 / 2001 privind aprobarea Normelor cu privire la
natura, conţinutul, fabricarea, compoziţia şi etichetarea anumitor tipuri de lapte conservat, parţial
sau integral deshidratat, destinat consumului uman.
H.G. 1719/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1014 din
03/11/2004) care modifică şi completează H.G. 106/2002 privind etichetarea alimentelor prezintă
multe alte aspecte utile unui comerţ modern cu produse alimentare, civilizat şi centrat pe
asigurarea protecţiei consumatorului. Această hotărâre transpune mai multe Directive şi
Regulamente ale Uniunii Europene preccum:
- Directiva 2000/13/CE pentru armonizarea reglementărilor statelor membre cu privire la
etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare;
- Directiva 90/496/CEE privind indicarea valorii nutritive pe etichetele alimentelor;
- Directiva 89/396/CEE cu privire la indicarea sau marcarea în vederea identificării lotului
din care fac parte alimentele;
- Directiva 87/250/CEE privind indicarea concentraţiei alcoolice, în volume, la etichetarea
băuturilor alcoolice destinate consumatorului final;
 - Regulamentul 1139/98/CEE referitor la indicarea obligatorie pe etichetele anumitor
alimente obţinute din organisme modificate genetic a altor menţiuni în afara celor prevăzute prin
Directiva 79/112/CEE;
- Regulamentul 2000/50/CE privind etichetarea alimentelor şi ingredientelor alimentare care
conţin aditivi şi arome care au fost modificate genetic sau care au fost produse de organisme
modificate genetic;
- Directiva 2002/67/CE privind etichetarea alimentelor care conţin chinină şi a alimentelor
care conţin cafeină.
Ansamblul documentelor normative referitoare la etichetare sunt completate de Ordonanţa
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor (completată şi republicată).
Normele metodologice reglementează modul de etichetare al alimentelor destinate
consumatorului final, precum şi restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor unităţi de alimentaţie
colectivă.

11.3.2. Aspecte normative şi metodologice privind etichetarea

Corespunzător documentelor normative menţionate în subcapitolul precedent, eticheta

reprezintă “orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de
identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia”.
HG 106/2002 cu modificările şi completările ulterioare, aduce unele îmbunătăţiri în direcţia
asimilării directivelor europene din domeniu, dintre care menţionăm şi noi în continuare câteva:
• Introducerea termenului “data durabilităţii minimale” pentru produsele care cu timpul îşi
pot pierde caracteristicile specifice, fără a deveni periculoase pentru sănătatea consumatorului.
• Introducerea prevederilor privind modul de inscripţionare a “datei durabilităţii
minimale” şi a “termenului de valabilitate”.
• Introducerea prevederilor referitoare la indicarea cantităţii din anumite ingrediente sau
categorii de ingrediente. Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în
procente şi determinată în momentul introducerii acestora în fabricaţie, se declară în următoarele
situaţii:
- când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare în denumirea sub care este
vândut alimentul ori este în mod obişnuit asociat cu această denumire de către consumator;
- când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin
cuvinte, desene sau grafice;
- când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice
alimentului şi îl diferenţiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau
aspectului;
Ingredientele se menţionează în ordinea descrescătoare a importanţei lor cantitative.
Introducerea elementelor obligatorii care să permită identificarea lotului, precum şi modul de
inscripţionare a acestora. Astfel, conform dispoziţiilor în vigoare, alimentele nu pot fi comercializate,
dacă nu sunt însoţite de o indicaţie care să permită identificarea lotului din care fac parte, cum ar fi
seria lotului, data fabricaţiei, data îmbutelierii sau culegerii recoltei. Aceste informaţii sunt precedate
de litera “L”, cu excepţia cazurilor în care ele se disting cu claritate faţă de alte indicaţii de pe etichetă.
Înscrierea lotului se face în aşa fel încât să poată fi văzută cu uşurinţă, să poată fi citită cu claritate şi să
nu permită ştergerea, iar răspunderea în ceea ce priveşte stabilirea şi înscrierea lotului revine, după caz,
producătorului, ambalatorului sau agentului economic înregistrat în România care comercializează
pentru prima dată produsul.
• Menţionarea toleranţelor pozitive şi negative, permise la indicarea concentraţiei alcoolice.
Informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii la achiziţionarea
produselor, în privinţa:
- caracteristicilor alimentului, a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii,
durabilităţii, originii sau provenienţei, metodelor de fabricaţie sau de producţie;
- atribuirii de efecte sau proprietăţi pe care produsele nu le posedă;
- sugerării unor caracteristici speciale, atunci când în realitate toate produsele similare au
astfel de caracteristici.
De asemenea, etichetarea nu trebuie să atribuie proprietăţi medicale alimentelor sau să facă
referiri la astfel de proprietăţi; sunt exceptate de la această interdicţie apele minerale medicinale
destinate bolnavilor cu anumite afecţiuni, precum şi orice aliment testat şi avizat ca având
proprietăţi medicale.
Înscrisurile de pe etichetă nu trebuie să prezinte modificări - ştersături, înlocuiri sau
adăugări - care pot induce în eroare consumatorul. Se interzice reetichetarea alimentelor.
Corespunzător aceloraşi reglementări, etichetele alimentelor preambalate trebuie să
cuprindă, în mod obligatoriu:
• denumirea sub care este vândut alimentul;
• numele şi adresa producătorului, ale ambalatorului sau ale distribuitorului. În cazul
produselor din import se vor înscrie numele şi adresa importatorului sau ale distribuitorului
înregistrat în România;
• data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere
microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate, data limită de consum (termenul de valabilitate);
• cantitatea netă pentru alimentele preambalate;
• o menţiune care să permită identificarea lotului;
• condiţiile de depozitare şi de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;
• locul de origine sau de provenienţă al alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură
să creeze confuzii în gândirea consumatorilor;
• concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2%;
• lista cuprinzând ingredientele folosite;
• cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;
• instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare
necorespunzătoare a produselor;
• menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.
Acelaşi act normativ face şi unele menţiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.
Prezentăm în continuare câteva dintre grupele de produse alimentare şi menţiunile recomandate a fi
precizate pe etichetele acestora.
ƒ Pentru laptele de consum, se va preciza:
- conţinutul de grăsime exprimat în procente;
- procedeul de tratament termic utilizat (pasteurizat, sterilizat);
- pentru laptele pasteurizat se va menţiona <<A se păstra la temperatura de 2 - 4 grade
C>>;
ƒ Pentru sortimentele din lapte deshidratat sau parţial deshidratat:
- în cazul produselor: lapte concentrat neîndulcit, lapte concentrat îndulcit, lapte normalizat
concentrat neîndulcit, lapte normalizat concentrat îndulcit, lapte smântânit concentrat îndulcit, lapte
smântânit concentrat neîndulcit se va face menţiunea: <<tratat la temperatură ultraînaltă (UHT)>>
dacă acestea au fost supuse la un astfel de tratament şi ambalate aseptic;
- conţinutul de grăsime, exprimat în procente;
- conţinutul de substanţă uscată, exprimat în procente;
- recomandări privind modul de utilizare şi condiţiile de diluţie;
ƒ În cazul sortimentelor de lapte praf:
- se face menţiunea <<produs instant>>, pentru produsele cu solubilitate instantanee;
- conţinutul de grăsime, exprimat în procente;
- conţinutul de substanţă uscată, exprimat în procente;
- recomandări privind metoda de reconstituire şi diluare, precum şi conţinutul în grăsime al
produsului astfel reconstituit.
ƒ Pentru iaurt, smântână:
- conţinutul de grăsime, exprimat în procente pentru fiecare tip de produs.
ƒ Pentru diferite sortimente de brânzeturi:
- conţinutul de grăsime, raportat la substanţa uscată şi exprimat în procente;
- procedeul de tratament termic la care au fost supuse materiile prime sau produsele finite
(pasteurizare, topire, afumare);
ƒ Pentru carne şi produse din carne:
- menţionarea speciilor de animale de la care provine carnea (inclusiv organele);
- denumirea speciei pentru peşte, crustacee, moluşte;
- menţionarea procedeelor de fabricaţie sau natura tratamentelor utilizate (ex: produs pe
bază de carne tocată; produs crud-uscat; produs afumat; produs sărat; cârnaţi proaspeţi pentru fript,
prăjit, produs refrigerat; produs congelat etc);
- tipul de membrană utilizat la diferite preparate şi semipreparate (membrane naturale,
membrane artificiale comestibile, membrane artificiale necomestibile);
- carnea şi organele, provenite din producţia internă prin tăierea în abator a animalelor, a
păsărilor sau a altor specii de animale, poartă marca de sănătate etc.
ƒ Pentru sucuri naturale de fructe, nectar de fructe, sirop de fructe:
- în cazul produselor conţinând mai mult de 2 g dioxid de carbon/l: o menţiune precum
<<carbogazos>>;
- menţionarea fructelor în ordinea descrescătoare a proporţiei acestora în produs;
- în cazul sucurilor şi nectarurilor obţinute din concentrate se menţionează <<obţinut din
concentrat de x>>, în care x reprezintă numele fructului; această menţiune va figura în imediata
apropiere a denumirii produsului;
- în cazul sucurilor şi nectarurilor cu pulpă în conţinut, se menţionează <<cu pulpă>>;
- în cazul nectarurilor se menţionează conţinutul minim de fructe x% în imediata apropiere a
denumirii produsului, în care x reprezintă procentul minim de fruct din produsul finit;
- în cazul în care nectarul de fructe conţine miere, menţiunea <<conţine miere>> trebuie să
figureze în imediata apropiere a denumirii produsului;
- în cazul sucurilor de fructe diluate se menţionează, în imediata apropiere a denumirii
produsului, conţinutul minim de suc de fructe, pireu de fructe sau amestec din aceste componente.
ƒ Pentru băuturi răcoritoare:
 - dacă se utilizează mai multe sucuri de fructe sau arome, acestea vor fi menţionate în ordinea
descrescătoare a concentraţiilor lor;
- dacă proporţia sucului de fructe este egală sau mai mare de 4%, se menţionează denumirea
fructului (<<... suc de lămâie>>, <<... suc de portocale>>), iar dacă proporţia din sucul de fructe
este mai mică de 4%, se menţionează <<... cu aromă de...>>;
- în cazul produselor cu conţinut mai mare de 30 mg cafeină/l, o menţiune precum:
<<conţine cafeină>>; în cazul băuturilor ce conţin de regulă cafeină şi concentraţia este mai mică
de 1 mg/l se indică <<fără cafeină>>;
- în cazul băuturilor conţinând mai mult de 2 g dioxid de carbon/l, o menţiune precum
<<carbogazoasă>>;
- menţionarea originii apei minerale atunci când aceasta este folosită la prepararea
produselor.
ƒ Pentru ciocolată şi produse din ciocolată:
- conţinutul de cacao substanţă uscată, exprimat în procente, astfel: <<cacao ... % minim>>;
- în cazul ciocolatei umplute se menţionează produsul de umplutură;
- adaosul de cafea sau de băuturi spirtoase, atunci când acesta depăşeşte 1% din masa
produsului finit;
ƒ Pentru ape îmbuteliate, altele decât apa minerală şi apa de izvor:
- apa potabilă la care s-a adăugat dioxid de carbon alimentar se inscripţionează cu
denumirea <<apă gazoasă>> sau <<apă de masă carbogazoasă>> ;
- apa potabilă la care s-au adăugat săruri minerale se inscripţionează cu denumirea <<apă
mineralizată artificial>>; acestea se înscriu în lista cuprinzând ingredientele în ordinea
descrescătoare a importanţei lor cantitative în momentul introducerii în fabricaţie.
- în cazul în care produsul conţine dioxid de carbon alimentar menţiunea
<<carbogazoasă>> se înscrie în imediata apropiere a denumirii acestuia.
Cele trei cuvinte <<apă mineralizată artificial>> se înscriu, unele lângă altele, cu caractere
de aceeaşi mărime şi cu aceeaşi culoare. Eticheta nu va conţine referiri, semne sau figuri care să
creeze confuzii de orice fel cu apa minerală naturală, să inducă în eroare consumatorul asupra
localizării geografice a apei, să îi atribuie apei efecte sau recomandări terapeutice ori să facă
precizări asupra compoziţiei chimice a acesteia.
Informaţiile pe care alimentele preambalate trebuie să le conţină pe ambalaj se completează,
după caz, cu:
- în cazul alimentelor congelate se menţionează <<produs congelat>> şi <<A nu se
recongela după decongelare>>.
- în cazul alimentelor ce conţin unul sau mai mulţi îndulcitori, se menţionează <<cu
îndulcitor(i)>>;
De asemenea, actul normativ menţionat prezintă şi o listă a produselor alimentare scutite de
indicarea "datei durabilităţii minimale ", cum sunt; fructele şi legumele proaspete; băuturile conţinând
10% sau mai mult în volume alcool; pâinea, produsele de panificaţie, patiserie şi cofetărie, care, prin
natura lor sunt consumate în 24 de ore de la fabricare; oţetul de fermentaţie; sarea de bucătărie; zahărul
solid; produsele zaharaoase alcătuite aproape în totalitate din zahăr aromatizat şi/sau colorat; guma de
mestecat şi produsele similare de mestecat; porţiile individuale de îngheţată; vinuri, vinuri spumoase,
vinuri spumante, vinuri licoroase, vinuri aromatizate şi produse similare obţinute din fructe, altele decât
struguri; băuturi nealcoolice, sucuri de fructe, nectaruri din fructe şi băuturi alcoolice în recipiente mai
mari de 5 litri, destinate consumului colectiv.
 11.3.3. Etichetarea nutriţională a mărfurilor alimentare

Începând cu anul 2002 în ţara noastră s-au făcut progrese şi în ceea ce priveşte etichetarea
nutriţională, reglementată prin Norma metodologică din 07.02.2002 la HG nr. 106/2002 privind
etichetarea alimentelor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 27
februarie 2002). In sensul normei menţionate, etichetarea nutriţională reprezintă orice informaţie
care apare pe etichete şi se referă la valoarea energetică şi la următoarele substanţe nutritive:
proteine, glucide-zaharuri, lipide, fibre, sodiu, vitamine şi minerale prezente în cantităţi
semnificative (cele a căror cantitate reprezintă minimum 15% din doza zilnică recomandată);
eticheta nutriţională mai poate include, de asemenea şi cantităţi din următoarele substanţe: amidon,
polioli, acizi graşi monosaturaţi, acizi graşi polinesaturaţi, colesterol.
Conform actului normativ menţionat, valoarea energetică declarată se calculează utilizându-
se factorii de echivalenţă prezentaţi în tabelul 11.1.

Tebelul 11.1 Factori de echvalenţă pentru calcularea valorii energetice

Glucide, cu excepţia poliolilor 1 4 Kcal/g = 17 Kj/g
Polioli 2,4 Kcal/g = 10 Kj/g
Proteine 4 Kcal/g = 17 Kj/g
Lipide 9 Kcal/g = 37Kj/g
Alcool etilic-etanol 7 Kcal/g = 29Kj/g
Acid organic 3 Kcal/g = 13 Kj/g
Salatrim 6 Kcal/g = 25 Kj/g

Hotărârei Guvernamentale Nr. 685/2009 (care modifică şi completează H.G. 106/2002)

precizează vitaminele şi mineralele care se pot înscrie pe etichete şi doza zilnică recomandată (tabelul
11.2).
Etichetarea nutriţională este opţională cu excepţia cazurilor în care la prezentarea sau la
publicitatea produsului (cu excepţia campaniilor publicitare colective), apare pe etichetă o
menţiune nutriţională. Singurele menţiuni nutriţionale permise sunt cele care se referă la valoarea
energetică şi la substanţele nutritive menţionate mai sus.
Dispoziţiile privind etichetarea nutriţională se aplică şi în cazul alimentelor nepreambalate -
vrac - oferite consumatorului final sau destinate aprovizionării agenţilor economici care prepară şi
furnizează hrana pentru populaţie şi al alimentelor ambalate la punctul de vânzare la cererea
consumatorului sau preambalate în scopul vânzării lor imediate; în acest caz, înscrierea
informaţiilor nutriţionale se face pe produs, pe un afiş, anunţ sau în orice altă formă fără risc de
confuzie.
Tabelul 11.2 Vitaminele şi mineralele care se pot înscrie pe etichete
şi doza zilnică recomandată
Vitamina / mineralul Cantitatea
Clorura mg 800
Vitamina D µg 5
Vitamina K µg 75
Cupru mg 1

1
Poliol (alcool polihidric) - substanţă care conţine mai mult de o grupare alcool. Termenul se referă de obicei doar la alcolii glucidici
(ex: sorbitol, mioinozitol, ribitol).
 Mangan mg 2
Fluorura mg 3,5
Seleniu µg 55
Crom µg 40
Molibden µg 50
Potasiu mg 2000
Vitamina A µg 800
Vitamina E mg 12
Vitamina C mg 80
Tiamină mg 1,1
Riboflavina mg 1,4
Niacină mg 16
Vitamina B6 mg 1,4
Acid folic µg 200
Vitamina D µg 5
Vitamina B12 µg 2,5
Biotină µg 50
Acid pantotenic mg 6
Calciu mg 800
Fosfor mg 700
Fier mg 14
Magneziu mg 375
Zinc mg 10
Iod µg 150

Pe eticheta nutriţională informaţia se prezintă grupat, în acelaşi loc, sub formă de tabel, cu
numerele aliniate, sau în cazul unui spaţiu insuficient, informaţia se prezintă sub formă liniară,
intr-un loc vizibil, cu caractere lizibile şi într-o formă care nu permite ştergerea; informaţia se
înscrie într-o exprimare uşor de înţeles de cumpărători, în limba română, indiferent de ţara
producătoare a alimentului (fără a impune restricţii cu privire la posibilitatea indicării acesteia şi în
alte limbi).
Considerăm însă, că în domeniul producţiei şi comercializării produselor alimentare
preocupările trebuie intensificate atât pe plan legislativ cât şi pe planul conştientizării de către
consumatori şi agenţii economici a noilor necesităţi şi direcţii impuse de contextul social-economic
actual.
În acest sens, este necesară educarea consumatorului în scopul valorificării mesajului
informaţional transmis prin sistemul de etichetare, prin conştientizarea efectului pe care alimentul
îl are pe propria sa piaţă metabolică (piaţa biologică a organismului).
Producătorii şi comercianţii de produse alimentare trebuie să-şi reconsidere şi să-şi
modeleze strategia şi politica managerială pentru a răspunde noilor exigenţe privind etichetarea
produselor alimentare, exigenţelor privind protecţia consumatorului, criteriilor şi normativelor de
performanţă internaţională.