Explicarea slujbei Sfantului Botez

1.Randuiala la primirea catehumenului(botezului)

Randuiala la primirea catehumenului se face in fata usilor bisericii, in pridvor,

inainte de slujba Botezului, deoarece cel nebotezat nu e parte a Bisericii si
nici cetatean al cerului ale carui usi ni le deschide numai Botezul.

Aceasta randuiala consta in exorcismele rostite de catre preot, urmate de

lepadarile de vrasmasul mantuirii noastre si impreunarea cu Hristos la care
se angajeaza nasul, ca garant in fata lui Dumnezeu

2. Lepadarea si unirea cu Hristos

Sunt intreita lepadare a catehumenului (sau a nasului, in numele

catehumenului) de satana, urmata de intreita lui asigurare ca s-a unit cu
Hristos.

In timpul lepadarilor, catehumenul e intors cu fata spre Apus sufland si

scuipand intr-acolo de trei ori, deoarece Apusul e nu numai locul de unde
vine intunericul, ci si locasul celui rau, al lui satana, care e numit si
“stapanitorul intunericului’’. Urmand cuvintelor Sfantului Apostol Pavel, care
ne indeamna “sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu
armele luminii”, catehumenul scuipa pe diavol, in semn ca s-a lepadat cu totul
de el si de faptele lui, adica de pacate.

Iar cand catehumenul (nasul) marturiseste unirea sa cu Hristos, o face cu fata

spre Rasarit, caci intr-acolo era zidit Raiul, din care au fost izgoniti primii
oameni in urma pacatului si pe care ni-l deschide iarasi Botezul si tot de acolo
ne rasare nu numai soarele, izvorul luminii, ci ne-a venit si Lumina cea
adevarata a sufletelor, Hristos.

3. Sfintirea apei 

A 3-a etapa o reprezinta sfintirea apei, printr-un lung sir de cereri (ectenie) si

o frumoasa rugaciune in care preotul se roaga pentru sine insusi, ca
Dumnezeu sa-i ajute sa savarseasca cu vrednicie Sfanta Taina, pentru cel ce
se boteaza si pentru sfintirea apei prin harul si puterea Sfantului Duh.

4. Ungerea cu untdelemnul bucuriei

Este ungerea celui ce se boteaza cu untdelemnul bucuriei pe frunte, piept, la

maini si la picioare. Acest untdelemn este binecuvantat atunci de catre preot,
printr-o rugaciune deosebita, si din el preotul toarna in apa botezului, de trei
ori, crucis.

Ungerea inseamna mai multe lucruri:

• Este semnul milei si al bunatatii dumnezeiesti, prin care catehumenul a fost

izbavit din noianul pacatelor

• Ne aduce aminte de ungerea in Legea veche a arhiereilor, imparatilor si

proorocilor, de ungerea a Insusi Mantuitorului, “Unsul Domnului” si la care ne-
a facut si pe noi partasi

• Ungerea inchipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, inainte de

ingropare, deoarece catehumenul va inchipui, prin afundarea in apa,
ingroparea impreuna cu Hristos si invierea impreuna cu El.

5. Savarsirea Tainei

A treia si cea mai de seama parte a slujbei Botezului este insasi savarsirea
Tainei, adica intreita afundare a pruncului de catre preot in apa sfintita din
cristelnita, cu cuvintele: «Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele), in
numele Tatalui (la intaia afundare) si al Fiului (la a doua afundare) si al
Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin» (la a treia afundare).

Aceasta intreita afundare arata pe de o parte temeiul credintei noastre in

Sfanta Treime, iar pe de alta inchipuie cele trei zile petrecute de Domnul in
mormant; prin afundarea in apa se inchipuie moartea noastra pentru viata in
pacat, de pana aici, si ingroparea noastra impreuna cu Hristos; iar prin iesirea
din apa se inchipuie invierea noastra impreuna cu El, pentru viata cea noua
intru Hristos.
6. Ungerea cu Sfantul Mir

Dupa savarsirea Botezului, preotul citeste indata o rugaciune in care roaga

pe Dumnezeu sa invredniceasca pe noul botezat de darul ungerii cu Sfantul
Mir si de impartasirea cu Sfintele Daruri. Apoi il unge cu Sfantul Mir, facandu-i
semnul crucii: la frunte, pentru sfintirea mintii si a gandurilor; la ochi, nari,
gura si urechi, pentru sfintirea simturilor;

la piept si pe spate, pentru sfintirea inimii si a dorintelor; la maini si pe

picioare, pentru sfintirea faptelor si a cailor crestinului. De fiecare data zice
cuvintele: «Pecetea darului Sfantului Duh. Amin». Ungerea aceasta este
semnul darului Sfantului Duh, Care S-a pogorat in chip vazut asupra
Mantuitorului si asupra Sfintilor Apostoli si Care acum ni se da si noua, dupa
botez, in chip nevazut.

7. Inconjurarea mesei botezului

Slujitorii, impreuna cu nasul si pruncul, inconjoara de trei ori cristelnita si

masa pe care este Sfanta Evanghelie, cantand imnul: “Cati in Hristos v-ati
botezat, in Hristos v-ati si imbracat. Aliluia”, luat din Epistola Sfantului Apostol
Pavel catre Galateni. Aceasta inconjurare in forma de hora este semnul
bucuriei Bisericii pentru primirea in sanul ei a unui nou credincios al lui
Hristos. Dupa aceasta, se citeste Apostolul din epistola catre Romani, in care
Sfantul Apostol Pavel arata insemnatatea si efectele botezului, apoi
Evanghelia de la Sfantul Matei, in care se cuprind cuvintele cu care
Mantuitorul a intemeiat Taina Botezului.

8. Tunderea parului

Dupa alte rugaciuni, preotul taie crucis cateva fire din crestetul pruncului si le
pune in cristelnita rostind cuvintele: «Se tunde robul (roaba) lui Dumnezeu
(Numele) in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si
in vecii vecilor. Amin!». La popoarele vechi, parul capului era privit ca un
semn al puterii si tariei barbatesti; de aceea tunderea lui inchipuie predarea
desavarsita a noului botezat in stapanirea si sub ascultarea lui Dumnezeu,
intru Care s-a botezat si Care-i este de acum cap sau conducator. Fiind
facuta crucis, tunderea e si pecetea lui Hristos; iar intrucat parul este un
produs al trupului, tunderea lui alcatuieste si o parga sau o jertfa a trupului
omenesc, adusa lui Hristos, de aceea, parul taiat nici nu se arunca oriunde, ci
se pune in loc curat, de obicei in cristelnita.

9. Sfarsitul slujbei

Se termina cu o scurta adunare de cereri pentru prunc si pentru nas, dupa

care se face incheierea slujbei. Preotul impartaseste apoi pe prunc cu
Sfintele Taine din fata usilor imparatesti, caci aceasta este sfarsitul si coroana
Tainelor; prin ea noul crestin se uneste desavarsit cu Hristos, devenind astfel
madular deplin si adevarat al Bisericii, Trupul lui Hristos.