Sunteți pe pagina 1din 10

Rânduieli liturgico-canonice în literatura zisă-apostolică

LITERATURA PSEUDO-APOSTOLICA

Literatura pseudo apostolica - are caracter disciplinar bisericesc. Ea se

ocupa cu probleme juridice si liturgice. Cronologic, ele se situeaza intre Didahie

si Constitutiile apostolice (cea mai intinsa si mai importanta opera de acest gen).

- Constitutia bisericeasca - a lui Ipolit numita si "Traditia apostolica" sau

"Constitutia bisericeasca egipteana" este socotita drept cea mai veche constitutie

bisericeasca si izvor pentru Constitutiile de mai tarziu. In prima parte, scrierea se

ocupa cu personalul bisericesc, cu durata catehumenatului si cu catehumenii,

apoi cu Botezul, postul, Euharistia, darurile la altar, adunarile la serviciul divin,

inmormantari etc.

- Didascalia Apostolilor - adica "Invatatura adevarata a celor 12 Apostoli".

Autorul e episcop si scrie lucrarea undeva in nordul Siriei, pentru o comunitate

recrutata dintre pagani. Trateaza despre persoanele casatorite, despre ierarhia

bisericeasca, indeosebi despre episcop, care are o autoritate absoluta in domeniul

doctrinei, al Tainelor si al treburilor temporale. Vorbeste apoi despre ierarhia

inferioara, despre Botez, serviciul divin, post. Urmeaza probleme doctrinare:

invierea mortilor, legatura dintre Lege si Evanghelie.

- Constitutia bisericeasca apostolica - descoperita la 1843, e o scriere mica,

aparuta prin sec. IV in Egipt si menita sa inlocuiasca Didahia. Se ocupa in partea

a doua, cu alegerea episcopilor, preotilor, diaconilor etc.

1
- Constitutiile apostolice - in opt carti, este cea mai intinsa colectie

bisericeasca canono-liturgica din primele doua perioade patristice. Cuprinsul n-

are legatura directa cu Apostolii. Primele sase carti sunt o remaniere a

Didascaliei, modificarile privind partea disciplinara si liturgica: Botezul ereticilor

si al ateilor e considerat ca nevalabil, se recomanda Botezul copiilor, Postul

Pastilor dureaza 40 de zile in loc de 4 cate erau prevazute in Didascalie. Cartea I

opreste citirea scrierilor pagane. In cartea a VII-a se afla formulare de rugaciuni,

prescriptii pentru pregatirea catehumenilor si pentru Botez. Partea cea mai

importanta este Cartea a VIII-a care trateaza despre harisme, Taina Hirotoniilor,

in care e transmisa intreaga liturghie, cea mai veche liturghie completa - asa

numita "liturghie clementina" (cap. 6-15). Urmeaza prescriptii privitoare la

marturisitori, fecioare, vaduve, exorcisti, prozeliti etc. In cap. 47 se cuprind cele

85 de canoane apostolice.

Constitutiile apostolice au fost respinse de Sinodul Trulan (692) ca "fiind

falsificate de eretici". Au fost admise cele 85 de Canoane apostolice, care se ocupa

mai ales cu recrutarea, sfintirea si obligatiile clerului. Canonul 85 enumera cartile

canonice ale Sf. Scripturi, printre care cele trei carti ale Macabeilor, doua Scrisori

ale lui Clement, plus Constitutiile; lipseste Apocalipsa.

- Testamentul Domnului nostru Iisus Hristos - din a doua parte a sec.V,

cuprinde doua parti: una eshatologica, in care Iisus da sfaturi si indemnuri

ucenicilor inainte de Inaltare; partea a doua, disciplinara, se ocupa cu viata

crestinului de la catehumenat si Botez pana la inmormantare.

- Canoanele lui Ipolit- aparute pe la 500, au la baza Constitutia bisericeasca a lui

Ipolit si sunt in numar de 38.

2
Constituţiile Apostolice (gr. Αποςτολικαι Διαταγαι ; lat. Constitutiones

Apostolicae) sau Aşezămintele Sfinților Apostoli sunt o scriere creștină din

secolul al IV-lea după, reprezentând o culegere de tradiții privind organizarea și

viața comunităților creștine din acea vreme. Ele transmit informații importante

relative la doctrina creștină, liturghia și disciplina ecleziastică.

Deși lucrarea se prezintă ca aparținând celor doisprezece apostoli și transmisă

prin papa Clement Romanul, patrologii consideră că cel mai probabil compilația

s-a făcut în jurul anului 380 în regiunea Antiohiei .

Constituțiile Apostolice au fost concepute ca un ghid pentru preoți și laicii

implicați în viața și misiunea Bisericii, și a fost o carte foarte citită și apreciată de-

a lungul istoriei creștine.

Primele șase cărți se bazează pe Didascalia Apostolilor (lat. Didascalia

Apostolorum), iar a șaptea este luată ca atare din Didahia. A opta carte este o

culegere de fragmente din lucrările diferitelor sinoade.

Popularitatea Constituțiilor Apostolice în Biserica Ortodoxă a fost întărită de

includerea lor printre cărțile ortodoxe de către sfântul Ioan Damaschin, în ciuda

unei respingeri a iei la Sinodul Trulan (692).

Liturghia in Constitutiile Apostolice

Lucrarea Constitutiile Apostolice este socotita de critica opera unui compilator,

de origine -probabil - din Siria. Cuprinsul sau este format din opt carti, dintre

care cele dintai sase reproduc, cu oarecare modificari si elemente noi, o scriere

3
mai veche: Didascalia Apostolilor, care exista in limba siriaca si in fragmentele

unei versiuni latine.

Cartea VII nu este altceva decat Didahia celor doisprezece Apostoli, cu multe

interpolari. Importanta acestei colectii consta in faptul ca ea ne da cea mai

completa liturghie din cate am putut cunoaste pana in aceasta vreme, si anume in

cartea VIII, in legatura cu hirotonia episcopului.

Material liturgic cuprind, de altfel, si cartea II (cap. 57-59), precum si cartea

VII(cap. 33-49). In privinta vechimii acestei scrieri, critica n-a cazut nici pana azi

de acord asupra uneia si aceleiasi date. Afara de Funk, care socoteste vechimea

acestei scrieri de pe la inceputul veacului V, toti ceilalti insa se opresc asupra

veacului IV. Harnack, de pilda, este pentru vremea dintre anii 340-360, iar Dr.

Paul Drews se opreste in preajma anului 350 d.Hr..

Parerea generala inclina astazi pentru a doua jumatate a veacului IV, ca data a

compunerii acestei scrieri. De obicei, liturghia cuprinsa in cartea VIII, sau

liturghia clementina, cum i se mai zice, nu este privita ca o liturghie uzuala, ci ca

o culegere a unui autor anonim, care s-a folosit de diverse piese liturgice mai

vechi, pe care le-ar fi ordonat dupa planul liturghiei folosite in Antiohia, adica in

Biserica Siriei, spre deosebire de liturghia cuprinsa in cartea II si VII, in care ar fi

folosit un tip de liturghie egipteana, in intrebuintare poate prin regiunea Feniciei.

Aceasta este parerea Dr. Anton Baumstark, care se bazeaza in formularea acestei

ipoteze pe felul cum se aleg pericopele din Scriptura pentru a fi citite la liturghia

catehumenilor, precum si pe alte mici diferente de amanunt.

Astfel, in liturghia egipteana, prima pericopa de citit se ia din oricare carte

istorica, pe cand in cartea VIII din Constitutiile Apostolilor nu se citeste decat din

cele dintai cinci carti ale lui Moise.


4
In tot cazul, trebuie sa retinem ca aceasta scriere reproducea in veacul IV material

liturgic mai vechi si nu putem ascunde impresia puternica pe care ne-o produce

liturghia desfasurata in cartea VIII a Constitutiilor Apostolice, in care se poate

constata aevea ecoul atator mentiuni, aluzii si pasaje liturgice cunoscute din

literatura veacurilor precedente, precum si punctul de sprijin larg si bogat al

liturghiilor ortodoxe de astazi.

In ea distingem doua parti bine caracterizate: liturghia catehumenilor intai, si

apoi cea a credinciosilor, savarsite -precum am spus - cu ocazia unei hirotonii de

episcop.

Oficiul trebuie facut Duminica. In timpul liturghiei catehumenilor, se citeste din

Lege, din profeti, din Epistolele si Faptele Apostolilor si din Evanghelii.Urmeaza,

apoi, cinci serii de ectenii amanuntite, rostite de diacon pentru: catehumeni,

energumeni, neofiti, cei supusi la pocainta si pentru credinciosi. Poporul

raspunde: "Doamne, miluieste", iar la sfarsitul fiecarui fel de ectenie, episcopul

citeste cate o rugaciune pentrufiecare dintre cele cinci categorii, care o ascultau

plecati. Dupa aceasta, toti, afara de ceicredinciosi, paraseau biserica la invitatia

diaconului: "Iesiti!...".Dupa citirea de catre arhiereu a unei noi rugaciuni pentru

credinciosi, se dadea sarutarea sfanta, se luau masuri de ordine prin diaconi in

vederea oficierii misterului euharistie, iar liturghisitorii isi spalau mainile (cap.

11). Diaconii aduceau apoi episcopului darurile, careerau pregatite pentru Sfanta

Jertfa. Tot ce a urmat pana aici, dupa concedierea diferitelor categorii de

catehumeni, era un fel de pregatire introductiva pentru ritul euharistic propriu-

zis, care se deschidea cu cuvintele din II Cor. 13,14, zise de arhiereu:- "Darul

Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea

Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!"- Si cu duhul tau, raspundea poporul. Si


5
dialogul continua:- Sus mintea!- Avem catre Domnul!- Cu vrednicie si cu

dreptate!

Episcopul incepea apoi o lunga rugaciune euharistica, in care se multumea lui

Dumnezeupentru binefacerile creatiei, pentru actiunea Providentei in epoca

Vechiului Testament sipentru binefacerile mantuirii prin Iisus Hristos, facandu-se

amintire de patimile, de moartea,de invierea, de inaltarea si de a doua Sa venire.

In cadrul acestei rugaciuni sunt inserate, la momentele indicate de desfasurarea

rugaciunii, cantarea serafimica de trei ori sfant, cuvintelede instituire de la Cina,

invocarea sfantului Duh (epiclesa) si dipticele sau pomenirea de vii si morti pe

categorii sociale. Nu este greu sa recunoastem in Liturghierul ortodox de azi si in

moliftele obisnuite la serviciul tainelor, expresii din anafora cartii VIII a

Constitutiilor apostolice.

Se pronunta, dupa aceea, o ectenie de catre diacon pentru primirea darurilor "in

jertfelnicul cel ceresc intru miros de buna mireasma", dupa care episcopul citea o

rugaciune inainte de impartasirea clerului si a poporului. Diaconul zicea apoi:- Sa

luam aminte!, iar episcopul completa:- Sfintele, sfintilor; poporul raspundea:-

Unul sfant, unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal,

binecuvantat esti inveci, amin. Urma impartasirea, in timpul careia se citea

psalmul 33, in care se afla versetul: "Gustati sivedeti ca bun este Domnul" (v. 8).

Dupa ectenia de incheiere, episcopul rostea o rugaciune demultumire dupa

impartasire, cerand daruri spirituale si morale ca efecte ale impartasirii. Se

incheia cu un ecfonis, iar diaconul concedia pe credinciosi cu formula: "Iesiti in

pace!".

Cartea VIII cuprinde, precum se vede, un adevarat formular al liturghiei. In

comparatie cu acesta, datele referitoare la liturghie din cartea II ne pun la


6
indemana in cap. 57 si 58 numai un plan sau instructiuni de tipic ale randuielii

serviciului, staruind mai mult asupra liturghiei catehumenilor.

Se citeau, astfel, in aceasta parte din urmatoarele carti ale Sfintei Scripturi: din

cartile lui Moise, ale lui Isus Navi, ale Judecatorilor, ale Regilor, I si II

Paralipomena si cartile despre intoarcerea din captivitate; deasemenea, din cartile

lui Iov, ale lui Solomon si ale celor 16 prooroci, impartindu-se citirile in doua

parti, adica alternand intre doi citeti.

Urma apoi cantarea psalmilor de catre o alta persoana - cantaretul -, poporului

fiindu-i rezervat numai stihul de la inceput. Se citea, dupa aceea, din scrierile

Noului Testament: Faptele si Epistolele Apostolilor, iar laurma Evanghelia, zisa

de diacon sau preot. Dupa aceasta, preotii, iar la urma episcopul,predicau. In

urma pregatirilor introductive in liturghia credinciosilor (scularea in picioare,

aducerea darurilor de catre diaconi, sarutarea pacii si o ectenie mare), trebuia sa

se faca Euharistia. Dar despre aceasta parte a serviciului, cartea II nu ne da decat

cateva randuri, mentionand numai "sa se savarseasca Sfanta Jertfa..., si cand s-a

sfintit, sa se impartaseasca fiecare categorie de credinciosi cu trupul Domnului si

cu scumpul sange...".

Am putea spune, deci, ca, in timp ce cartea II ne infatiseaza regula liturghiei

catehumenilor, cartea VIII ne-a pastrat serviciul intreg al liturghiei credinciosilor.

Cartea VII cuprinde numai elemente inrudite cu rugaciunile liturghiei, precum si

reguli in legatura cu randuiala botezului si a mirungerii.

7
- DIDAHIA -

Invatatura celor doisprezece Apostoli

Cea mai veche opera literara crestina postbiblica este "Invatatura celor

doisprezece Apostoli" sau "Didahia", descoperita in 1873 de mitropolitul Filotei

Bryennios, intr-un manuscris de la Constantinopol. Filotei Bryennios a publicat

textul in 1883 la Constantinopol.

Manuscrisul dateaza din anul 1056. Textul are o intindere aproape egala cu acela

al Scrisorii catre Galateni a Sf. Apostol Pavel, adica circa 10.700 litere. Didahia

este formata din 16 capitole. Nu se cunoaste autorul Didahiei. E probabil ca

autorul necunoscut a folosit mai multe lucrari anterioare, indeosebi una intitulata

"Doua cai", care a inspirat si alti autori.

Didahiei - forma si fondul - poarta semnul unei mari antichitati. Didahia a

exercitat o influenta importanta asupra unora din operele ulterioare, cum sunt:

Didascalia apostolica, Randuielile apostolice si Constitutiile apostolice.

Textul Didahiei poatet fi impartit in trei parti si un epilog:

I - O cateheza morala (cap. I-VI);

II - Un compendiu liturgic (VII-X);

III - Instructiuni bisericesti (XI-XV)

IV - Atragerea atentiei asupra parusiei (XVI).

Cateheza morala, numita si Cartea celor doua cai, este poate primul

manual de morala crestina. O morala precisa, necomplicata, directa,

asemanatoare cu cea a Sfintelor Evanghelii. Autorul isi imparte preceptele in

doua parti, dupa cele doua cai: calea vietii si calea mortii.

Calea vietii e calea celor mai inalte virtuti, evidentiind urmatoarele indatoriri:

1. - indatorirea capitala de a-L iubi pe Dumnezeu si pe semenii nostri


8
2. - indatoririle personale de a ne feri de toate viciile si pacatele cunoscute de cele

doua lumi: a Vechiului Testament si a paganismului, punandu-se accent pe

evitarea pacatului carnii, pe ferirea de cruzime, de viclenie, de superstitie.

3. - indatoririle sociale sunt manifestarea si lucrarea in comunitate a virtutilor

principale si personale de care a fost vorba. Recomandari fata de saraci: "Nu

intinde mana ca sa primesti, dar n-o strange cand e sa dai. Daca ai (si dai) cu

mainile tale, iti vei rascumpara pacatele tale. Nu vei ezita sa dai, iar dand nu vei

murmura. Caci stii cine este bunul datator al rasplatii. Nu-ti intoarce fata de la cel

lipsit, ci pune toate in comun cu fratele tau si nu vei mai zice ca ai ceva propriu.

Caci daca sunteti impreuna in nemurire, cu atat mai mult in cele muri-

toare". Educatia copiilor:, "Nu-ti vei lua mana de pe fiul si de pe fiica ta, ci-i vei

invata din copilarie teama de Dumnezeu".

Calea mortii este rea si plina de blestem. Aceasta cale e acoperita de

ucideri, adultere, pofte, desfranari, furturi, inchinare la idoli, magii, vrajitorii,

rapiri, marturii false, ipocrizii, taler cu doua fete, viclenie, orgoliu, rautate,

aroganta, lacomie, vorbire rusinoasa, invidie, indrazneala, fast, ostentatie, lipsa

de teama.

Prescriptiile rituale si liturgice fac referire la penitenta, la Botez, la post si la

Euharistie.

Partea disciplinara cu trei subdiviziuni:

1. - obligatiile comunitatii fata de oamenii duhovnicesti (cap. XI);

2. - dragostea fata de toti cei in nevoi (cap. XII-XIII);

3. - conducerea interna a comunitatii (cap. XIV-XV).

Caracterizarea - este una din operele cele mai pretioase ale vechii literaturi

crestine. Mare valoare au informatiile asupra comunitatii crestine primare, asupra


9
organizarii acesteia, asupra cultului, indeosebi asupra Sfintelor Taine. Ea ne-a

transmis anumite formule ale rugaciunii euharistice si psihologia, extrem de

interesanta a comunitatilor crestine primare.

10

S-ar putea să vă placă și