Esenţial în anatomie şi biomecanică - /.

Organismul ca un tor unitar 9

1. ORGANISMUL CA UN TOT UNITAR

1.1. Organe, aparate, sisteme, coordonare funcţională

Organismul uman este format elin diverse ţesuturi, fiecare îndeplinind o
anumită funcţie în organism. Aceste ţesuturi nu funcţionează izolat, având o
strânsă legătură între ele. Astfel, prin g1uparea ţesuturilor şi funcţionarea lor
împreună se formează organele." Poartă denumirea de organ o grupare de
ţesuturi care, funcţionând împreună, îndeplinesc o anumită funcţie a
organismului" [Petricu, 1967, p.102]. Exemple de organe sunt inima, ficatul,
rinichiul. În structura unui organ se pot regăsi mai multe tipuri de ţesuturi, în
proporţii diferite. Totuşi, într-un organ predomină doar un anumit tip de ţesut,

în legătură cu funcţia pe care o îndeplineşte în organism. Organele la rândullor

funcţionează corelat cu alte organe pentiu a îndepliru funcţiile fundamentale

ale organismului. O astfel de grupare de organe formează un sistem sau un

aparat." Prin sistem sau aparat se înţelege o grupare de organe care
funcţionează împreună şi îndeplinesc o funcţie fundamentală a corpului." De
exemplu, organele care realizează funcţia respiraţiei (laringe, trahee, bronhii,
plămâni) formează aparatul respirator.
Vorbim de sistem atunci când ne referim la o grupare de organe în care
predomină un anumit ţesut. De exemplu în sistemul osos predomină ţesutul

osos, în sistemul muscular predomina ţesutul muscular şi aşa mai departe.

Termenul de aparat se foloseşte atunci, când în ansamblul organelor
respective (care contribuie la realizarea aceleiaşi funcţii fundamentale) nu
10 Esenţial în anatomie şi biomecanică -1. Organismul ca lU1 tot unitar

predomină un ţesut anume. De exemplu putem vorbi despre aparatul digestiv,

aparatul urinar, etc.
Fiecare organ funcţionează într-un anumit fel, coordonându-se cu
celelalte organe. Datorită acestei coordonări fiecare sistem sau aparat
realizează o funcţie fundamentală a.organismului.
În acelaşi fel ca organele şi sistemele de organe funcţionează coordonat
asigurând viaţa organismului. Astfel, organismul se prezintă ca un tot unitar în
care toate sistemele s·e influenţează unul pe celălalt. Această coordonare se
numeşte coordonare funcţională. Datorită ei·fiecare organ sau sistem de organe
funcţionează .la un moment dat cu un anumit ritm şi cu o anumită ihtensitate.
,,Numai prin coordonare funcţională strictă organismul işi asigură

perfecta lui funcţionare ca un tot unitar" [Petricu, 1967, -p. 103].

1.2. Elemente de orientare ale corpului omenesc

Pentru a ne orienta mai bine in ceea ce priveşte - relaţiile dintre o parte a

corpului cu o alta de fiecare dată când vorbim despre poziţia unui organ o voin
face având în vedere aşa zisa poziţie anatomică A~astă poziţie anatomică este
descrisă astfel: corpul este drept, picioarele sunt paralele cu tălpile lipite de
podea, ochii îndreptaţi înainte, braţele sunt în lateral cu palmele întoarse către

anterior şi degetele către podea.

 Esenţial în anatomie şi biomecanică -1. Organismul ca un tot w1itar 11

Se folosesc trei planuri de referinţă pentru a localiza şi a descrie

structurile organismului uman. Planul sagital este planul de simetrie care
împarte organismul în jumătatea dreaptă şi stângă.
încercaţi să-I memoraţi gândindu-vă la o săgeată
care se înfige in piept şi astfel separă organismul
în două jumătăţi, dreaptă şi stângă. Planul frontal
împarte corpul in două porţiuni, anterioară şi

posterioară. Planul transvers împarte corpul într-

o parte superioară şi una inferioara.
Diferiţi termeni descriptivi sau direcţionali sunt folosiţi atunci când se
vorbeşte despre poziţiile anumitor structuri, suprafeţe şi regiuni ale
organismului, respectând bineînţeles poziţia anatomică. Aceşti termeni folosiţi

atât de des se regăsesc în tabelul 1.1 . [ Van De Graaff, 2001, p.ll].

12 Esenţial în anatomie şi biomecanică -l. Organismul ca un tot unitar

Tabelull.l. Termeni anatomid descriptivi şi direcţionali

Termen Defmitie

Superior (cranial) Către cap

Inferior (caudal) Către podea

Anterior (ventrâl) Spre fată

Posterior (dorsal) Spre spate

Medial Către linia mediană a corpului

Lateral Către lateral

Intern (profund) Către interiorul corpului

Extern (superlicjal) De_Q_arte de suprafaţa corpului

Proxima! Către suprafaţa corpului

Distal Departe de interiorul corpului

Visceral Legat de organele interne

IJ
Parietal Legat de pereţii organismului

Pentru orientare la nivelul membrelor se folosesc termenii proximal şi

distal. În acest caz poziţia se raportează la articulaţia membrului cu centura

respectivă. Noţiunea de proxima! indică apropierea iar cea de distal indică

depărtarea faţă de centură.

 Esenţial în anatomie şi bioinecanică-!. Organismul ca un tot unitar · 13

La antebraţ se pot folosi termenii radial, în loc de lateral şi ulnar, in loc

de media!, iar la gamb~ termenii fibular, în loc de lateral şi tibial in loc de
medial.

Fig. 1.1. Secţiuni

l.frontal; 2. medio-sagital; 3. transvers

...
14 Esenţial în. anatomie şi biomecanică -Il. Generalităţi

ll. GENERALITĂŢI ASUPRA CORPULUI OMENESC

Corpul omenesc este împilrtit în următoarele segmente: ~

Capul este segmentul superior al corpului. Are o formă aproximativ
sferică, prezentând punctul cel mai ridicat al corpului şi anume creştetul

capului (vertex). Este format din craniu, în care este adăpostit encefalul şi faţa,

în care sunt cuprinse cavitatea bucală, cavitatea nazală şi cavităţile orbitare.

Aceste cavităţi adăpostesc organe de simţ.
Gâtul este un segment de formă cilindrică care uneşte capul de trunchi.
Limita superioară a trunchiului este reprezentată de un plan care trece prin
marginea inferioară a rnandibulei, a apoflzei mastoide şi prin linia nucală a
occipitalului; limita inferioară a gâtului este reprezentată printr-un plan care
trece prin articulaţia sternoclaviculară şi prin apofiza spinoasa a vertebrei a 7-a
cervicală (C7).
Trunchiul este porţiunea cea mai dezvoltată a corpului. El se găseşte in
continuarea gâtului, are forma unui cilindru turtit antero-posterior şi este mai
subţire la mijloc decât la extremităţi.
Trunchiul este împărţit în trei regiuni:
-toracele este regiunea superioară a trunchiului care vine în raport cu
gâtui;
-abdomenul este regiunea mijlocie a trunchiului;
-bazinul este regiunea term.inală, inferioară a trunchiului.
În interiorul trunchiului se găsesc cavităţi în care sunt adăpostite
organele interne. În torace se află cavitatea toracică, în abdomen cea
 Esenţial în anatomie şi biomecanică -Il. Generalităţi 15

abdominal~. Aceste două cavităţi sunt separate prin diafragm. În bazin sunt
două cavităţi: bazinul mare şi bazinul mic.
Membrele sunt părţi ale corpului care se leagă de trunchi. Ele se
grupează în membre superioare şi membre inferioare.
Membrele superioare se fixează superior, pe pălţile laterale ale
toracelui. Legătura membrului supetior cu trunchiul prezintă o parte superioară
numită umăr şi o parte inferioară numită axilă.
Membrul superior se împarte în trei: braţul, care este partea cuprinsă
între umăr şi cot; antebraţul, partea cuprinsă între cot şi mână; mâna, care este
parte terminală a membrului superior.
Mâna prezintă trei părţi: încheietura mâinii sau regiunea carpiană,

regiunea mijlocie a mâinii sau regiunea metacarpiană şi cele cinci degete ale
mâinii: degetul mare sau policele, degetul arătător sau indexul, degetul
mijlociu , inelarul şi degetul mic.
Membrele inferioare se fixează pe părţile laterale inferioare ale
pelvisului. Articulaţia membrului inferior este mai puternică decât cea a
membrului superior şi se numeşte generic şold. .
Membrul inferior este împărţit in trei părţi: coapsa, care este partea
cuprinsă între şold şi genunchi; gamba, partea cuprinsă între genunchi şi picior;
piciorul care este partea terminală a membrului inferior.
Piciorul este împărţit în trei regiuni: încheietura piciorului sau regiunea
tarsiană, din care partea posterioară formează călcâiul; regiunea mijlocie sau
metatarsiană; cele cinci degete ale piciorului: degetul mare sau halucele (1),
degetul mic (al V-lea); celelalte degete nu poartă denumiri speciale, ele sunt