Sistemele de acţionare pot fi: mecanice, electrice, pneumatice şi
hidraulice. Sistemele pneumatice sunt preferate într-un număr mare de aplicaţiiindustriale datorită unor avantaje ca: simplitate constructivă, robusteţe, fiabilitate, productivitate, preţ de cost mai scăzut, utilizabilă în medii cu pericol de explozie, îngeneral, asemenea sisteme sunt folosite atunci când: – trebuie controlate forţe şi momente de valori medii; – viteza de deplasare a sarcinii nu trebuie să respecte custricteţe o numită lege; – poziţionarea sarcinii nu trebuie făcută cu precizie ridicată; – condiţiile de funcţionare sunt severe (pericol de explozie, incendiu, umiditate etc); trebuie respectate norme stricte igienico-sanitare (în industria alimentară, farmaceutică, tehnică dentară). Pentru a pune în mişcare generatorul pneumatic este necesară omaşină primară care este un motor electric, alimentat cu energie electrică, mai rar motor termic. Instalaţia de acţionare conţine aparatura electrică şi aparatura pneumatică pentru comanda motorului electric, respectiv comanda aerului comprimat necesar motorului pneumatic. Motorul pneumatic transformă energia pneumatică în energie mecanică, princare se acţionează maşina de lucru, care trebuie să facă anumite mişcări, la anumiţi parametimpuşi de regimul de lucru. Deoarece acţionarea conţine un motor electric, acţionările deacest fel se mai numesc electropneumatice (EP). Observaţie. Schema structurală pentru acţionările hidraulice este identică cu schema acţionărilor pneumatice. Acţionările hidraulce pot conţine un motor electric sau un motor diesel, acţionarea se numeşte electrohidraulică (EH), respectiv diesel hidraulică (DH). Acţionările pneumatice prezintă o serie deavantaje şi dezavantaje.