EDUCATIE PENTRU SANATATE

A. PROMOVAREA SANATATII
1. DEFINITIE: strategia de mediere intre persoane si mediul lor ( ecosistem), care
sintetizeaza alegerea personala si responsabilitatea societatii fata de sanatate.
2. PRINCIPIILE PROMOVARII SANATATII:
- Implica populatia ca un intreg, ceea ce impune necesitatea ca populatia sa fie
informata;
- Este orientata asupra determinantilor sanatatii, adica asupra celor patru grupe
ce influenteaza sanatate: biologici, ambientali, mod de viata, servicii de sanatate;
- Foloseste metode/abordari diferite, complementare, deoarece sectorul sanitar nu
poate singur sa promoveze sanatatea;
- Urmareste asigurarea participarii publice, deoarece promovarea sanatatii este
posibila numai daca indivizii isi transforma cunostintele dobandite in
comportamente, contribuind astfel toti la promovarea sanatatii;
- Implicarea cadrelor medico-sanitare in promovarea sanatatii, mai ales la nivelul
serviciilor primare.
3. DOMENII DE INTERES:
- Accesul la sanatate
- Dezvoltarea unui mediu sanogenetic: - tarile din vestul Europei au elaborat
politici in care starea de sanatate este o componenta, iar procesul general de
dezvoltare economico-sociala include si sanatatea sau este subordonat intereselor
care vizeaza sanatatea; - acest model obliga ca atunci cand celelalte sectoare
economico-sociale isi proiecteaza dezvoltarea, ele trebuie sa favorizeze sanatatea.
- Intarirea retelelor sociale si a sprijinului social
- Promovarea componentelor favorabile sanatatii
- Dezvoltarea cunostintelor privind sanatatea
4. MASURI POSIBILE PENTRU PROMOVAREA SANATATII
- Dezvoltarea serviciilor personale: persoanele trebuie informate, convinse de
eficacitatea anumitor metode de promovare a sanatatii
- Dezvoltarea resurselor comunitatii: astfel incat celelalte resurse ale comunitatii
( agricultura, comertul, invatamantul ) sa sustina si sa potenteze un program de
alimentatie rationala
- Dezvoltarea structurilor organizatorice favorabile sanatatii:
• Tarile din vestul Europei au dezvoltat comisii parlamentare menite sa
promoveze sanatatea
• Stimularea coparticiparii factorilor de raspundere si a populatiei ( stucturi
de stat, grupuri sociale formate ad-hoc)
1
 • Dezvoltarea retelei de “orase sanatoase” cu rol in a deveni structuri
demonstrative pentru promovarea sanatatii prin cooperare intersectoriala
• Dezvolatrea retelei de “ scoli sanatoase “ in care componentele de igiena
personala, igiena scolara si a procesului de invatamant, comportament
sanogenetic si cunostinte favorabile sanatatii sunt integrate intr-un efort
comun al elevilor, parintilor scolii si comunitatii
- Reglemantarii de ordin socio-economic, legislativ.

B. EDUCATIA PENTRU SANATATE

DEFINITIE: educatia pentru sanatate este un sistem care include: constiinta starii de sanatate;
procesul de predare/invatare; participare.

Educatia pentru sanatate are urmatoarele scopuri:

-ridicarea nivelului de cunostinte medicale ale populatiei in special in domeniul sanogenezei,

protectie mediului si preventieie bolilor;

- formarea si dezvoltarea unor deprinderi corecte care sa promoveze sanatatea;

- crearea unei pozitii active fata de sanatatea individuala si fata de problemele sanatatii publice,
in sensul atragerii si capacitarii maselor la participarea activa in realizarea consolidarii sanatatii.

Educatia pentru sanatate este diferita fata de educatia sanitara care vizeaza igiena personala.

Elementul fundamental al educatiei pentru sanatate este comunicatia.

Educatia pentru sanatate nonformala: vizeaza acele componente din conduita indivizilor care
se formeaza prin experienta sau imitatie ( socializarea primara a individului ). Nu necesita efort
cu caracter de educatie, de transmitere a cunostintelor.

Educatia pentru sanatate formala: este rezultanta unui proces planificat de transmitere de
experiente, cunostinte, ce vizeaza toata populatia ( socializarea secundara a individului, cu effort
de predarea-invatare). Necesita educatori.

Educatia pentru sanatate comportamentala: cuprinde:

- o educatie pentru sanatate comportamentala conform normelor sociale ( considerate ca valabile)

pentru sanatate;

- o educatie pentru sanatate comportamentala care vizeaza dezvoltarea sanatatii, care sa influenteze
sanatate, defavorizand comportamentele defavorabile si promovand pe cele favorabile sanatatii.

Obiecivele educationale:

2
- dezvoltarea cunostintelor
- dezvoltarea de aptitudini ( indemanari)
- dezvoltarea atitudinilor, convingerilor ce vizeaza sanatatea.

ABORDARI IN EDUCATIA PENTRU SANATATE

1. medicala
2. educationala
3. orientata spre individ ( personalizare )
4. schimbarea sociala
1. Abordarea medicala
Medicul este cel care pune diagnosticul de boala sau incapacitate, deci el este cel ce prescrie
masuri cu caracter preventiv sau de control si le realizeza prin autoritate de care dispune fata de
bolnav.
Medicul urmareste formarea la pacient a unor atitudini, comportamente conforme cu principiile
sale pentru sanatate.
Avantaje:
- medicul are mai multe cunostinte decat bolnavul
- medicul raspunde de decizia luata atat in fata bolnavului cat si a legii
- bolnavul este liber sa aplice sau nu recomandarea medicului

Limite:
- tine de opinia medicului: pot exizta mai multe opinii in aceeasi problema
- medicul isi impune pana la urma puncul de vedere pentru ca pacientul este ignorant, e pus sa
aleaga int-un domeniu in care nu se pricepe
- bolnavul este de vina ?
- pot sa apara reactii adverse.

2. Abordarea educationala
- transmite cunostinte asupra unor comportamente favorabile sanatatii sau defavorabile sanatatii;
cel ce primeste informatia este liber sa faca ceea ce doreste, sa aleaga; aceasta abordare tine insa
de conditiile socio-economice care favorizeaza un anumit comportament.
3. Abordarea orientata spre individ ( personalizare)

3
- rolul profesionistului este de a explica, de a transmite persoanei care doreste sa stie, pentru a
adopta o anumita decizie.
4. Abordarea ce necesita o schimbare de mediu ( schimbarea sociala)

- medicul transmite cunostinte, individul intelege, dar societatea nu-I favorizeaza schimbarea sau
alegerea comportamentului.
BARIERE IN COMUNICATIE: tin de:
- deosebirea socio-culturala intre educator si client
- receptivitatea scazuta a audientului ( handicap mental, bolnav, obosit, lipsa de valoare pe care
o da pacientul sanatatii fiind preocupat de alte valori pe care le considera mai importante );
- atitudine negativa fata de medic (nu are incredere in ce spune medicul, in institutia respectiva
datorita experientelor anterioare negative);
- intelegere limitata ( dificultati de limbaj);
- mesaje contradictorii ( ceea ce i se spune este diferit fata de ceea ce stie de la familie).

Metodele educatiei pentru sanatate

1. In functie de calea de transmitere a mesajului educativ :
- mijloace auditive sau orale: - convorbirea individuala, convorbirea de grup, lectia, conferinta
- mijloace vizuale: - cu rol dominant textul ( articol, brosura )
- cu rol dominant imaginea ( afisul, pliantul, diapozitivul, expozitia)

- mijloace auditivo-vizuale : filmul, teatrul, emisiunea TV

2. In functie de adresabilitate:
- mijloace individuale: sfatul medicului
- mijloace de grup: - convorbirea de grup, lectia, instuctajul
- cu un grup omogen in raport cu pregatirea genarala ( scolari, muncitori,
militari, etc..)

- cu un grup omogen in raport cu interesul fata de subiect ( bolnavi de o anumita

boala, gravide sau mame)
- mijloace de larga informare: conferinta, filmul, emisiunea TV, radio
3. In functie de modul de transmitere:
- mijloace directe: in care mesajul educativ sanitar este transmis ca o informatie nemediata

4
- mijloace indirecte: care utilizeaza o cale de transmitere ce presupune o forma artistica si care
capteaza interesul prin ea insasi, dar care urmareste, in fapt acelasi scop.
ETAPELE PLANIFICARII SI EVALUARII EDUCATIEI PENTRU SANATATE

1. Identificarea si caracterizarea consumatorilor

2. Identificarea nevoilor si ierarhizarea lor
3. Formularea de scopuri si obiecte strategice, tactice
4. Identificarea resurselor pentru a forma un comportament favorabil sanatatii
5. Elaborarea continutului si alegerea metodelor de folosit

6. Actiunea propriu-zisa de influetare, de formare de atitudini, comportamente

7. Evaluarea rezultatelor procesului.