INGRIJIRE BOLNAVILOR IN SEC XIX

Primele decade ale acestui secol au reprezentat o continuare a conceptiilor medicale din
secolul trecut. Ulterior doua realizari importante: anestezia si descoperirea microorganismelor au
schimbat cursul istoriei medicinei.

Inainte de descoperirea bacteriilor ca agenti etiologici ai bolilor, principala tinta a

medicinei preventive si a sanatatii publice era asigurarea aprovizionarii cu apa potabila si
indepartarea gunoaielor si a apelor reziduale, considerati factorii cei mai importantii in raspindirea
epidemiilor; cu toate masurile luate epidemiile continuau sa devasteze orasele.

O mare influenta asupra dezvoltarii fiziologiei si a studiului comportamentelor au avut-o

experimentele pe animale facute de IVAN PAVLOV la Moscova. El a facut studii detailate in ceea
ce priveste activitatea inimii, ficatului, pancreasului si tractului digestiv; s-a facut remarcat prin
cercetarile sale privind reflexele conditionate.In experimentele sale facute mai ales pe ciini a
observat ca salivatia era indusa nu numai de stimuli directi legati de alimentatie, ci si de orice alt
stimul:

de ex. sunetul unui clopotel pe care ciinele a invatat sa-l asocieze cu mincarea.In anul 1904
a primit premiul Nobel pentru medicina pentru descoperirile sale in domenul digestiei.

In cursul sec.XIX s-a dezvoltat chimia de laborator; pina la mijlocul secolului,

investigatiile de laborator ale singelui si urinei au devenit obisnuite.

Cea mai importanta caracteristica a sec.XIX a reprezentat-o corelarea descoperirilor de

laborator si din camerele de autopsie cu observatiile facute la patul bolnavului.

In anul 1806 s-a izolat morfina de catre SERTURNER.

In anul 1862 FELIX HOPPE-SEYLER a descoperit hemoglobina;

Seringa pentru injectii a fost realizata intr-o forma asemanatoare cu cea folosita azi de
francezul CHARLES G. PRAVAZ in anul1853.

1
 In prima jumatate a sec.XIX , Franta a jucat un rol de lider in domeniul medicinei clinice.
O alta scoala care s-a dezvoltat simultan cu cea de la Paris a fost cea de la Dublin. Cel mai celebru
profesor din grupul de la Dublin a fost ROBERT JAMES GRAVES. Termenul de “boala Graves”
descrie o combinatie de hipertofie tiroidiana, nervozitate, transpiratie si exoftalmie. Graves a
recomandat folosirea unei nutritii complete la pacientii cu febra, ridicind restrictiile dietetice
impuse pina atunci acestor bolnavi.

Dintre numerosii britanici care si-au adus contributia la dezvoltarea medicinei este si
JAMENS PARKINSON, care a descris afectiunea neurologica cunoscuta sub numele de “boala
Parkinson, dar a avut preocupari importante si in domeniul paleontologiei.

La inceputul secolul XIX existau numeroase medicamente disponibile, totusi putine dintre
ele aveau o baza fiziologica sau chiar empirica: - chinina pentru malarie, digitala pentru
insuficienta cardiaca, colchicina pentru guta, opiaceele pentru durere.

Chirurgia a facut si ea pasi mici datorita imposibilitatii controlului durerii in timpul

operatiilor si datorita infectiilor postoperatorii devastatoare; ambele obstacole au disparut odata cu
descoperirea anesteziei si a microorganismelor ce cauzau infectiile.

Pina in anul 1831 toti cei trei anestezici de baza: eterul, oxidul de azot si cloroformul
fusesera descoperiti, dar propietatile lor de sedare a durerii nu fusesera folosite in scop medical.

Eterul: a fost utilizat pentru prima data in anul 1842, de un chirurg american Crauwford
Long dar a fost accepta ca anestezic abia in anul 1846.

Cloroformul: Un an mai tirziu s-a demonstrat ca (James Young Simpson, ginecolog , a

aratat ca este mai convenabil) este mai convenabil pentru pacienti; produce mai putina agitatie in
stadiile preliminare ale anesteziei, mai putina tuse si mai putina greata, cu toate acestea eterul este
mai sigur in operatiile de lunga durata.

Oxidul de azot a fost folosit pentru prima data de un stomatolog american Horace Wells
in anul 1844, el reprezinta si in zilele noastre cel mai sigur mijloc de a induce anestezia , iar in
cazul celor majoare poate fi combinat cu agentii mai puternici.

2
 Pe masura ce anestezia s-a dezvoltat, interventiile chirurgicale s-au multipilcat ca numar si
complexitate.

Cu toate acestea infectiile continuau sa faca multe victime; numai cind s-a descoperit
originea bacteriana a bolilor si necesitatea indepartarii germenilor de pe cimpul operator, chirurgia
a putut sa patrunda in siguranta in interiorul organismului.

LUIS PASTEUR a fost cel care a stabilit rolul germenilor in declansarea unor boli. El a
demonstrat principiul fundamental potrivit careia culturile atenuate ale unui microorganism pot
asigura protectie impotriva bolii produse de acel microorganism. In anul 1875 Pasteur a descoperit
o serie de agenti patogeni pentru om: stafilococ, streptococ, …Tot el a descoperit vaccinul
antirabic, pe care l-a aplicat la om in anul 1885, la un baietel muscat de un ciine turbat;succesele
obtinute cu vaccinarea antirabica i-au adus o celebritate unanim recunoscuta.

ROBERT KOCH, medic german, este cel care a avut meritul de a fi revolutionat
bacteriologia; el a demonstrat caracterul patogen al bacilului carbunos (antrax), a dezvoltat tehnici
de cultivare a bacteriilor si a pus la punct metoda de sterilizare cu ajutorul aburilor; tot ele a
descoperit cauzele a numeroase boli si a introdus metode preventive eficiente in afectiuni ca febra
tifoida, ciuma, malaria…Cea mai mare contributie a sa a fost izolarea bacilului tuberculos, agentul
etiologic al tuberculozei, precum si stabilirea etapelor necesare pentru a demonstra ca un
micoorganism este cauza unei boli.

Printre urmasii lui Pasteur si Koch se numara VICTOR BABES: el a descoperit peste 50
de germeni patogeni; Babes a pus la punct metoda romineasca de ser antirabic si a fost un precursor
al tratarii bolilor infectioase cu seruri imune.

In ultima decada a SEC. XIX s-au facut 2 descoperiri importante pentru intelegerea
mecanizmului infectiei: dezvoltarea antitoxinelor si punerea in evidenta a virusurilor. Folosirea
serului antitoxinic pentru tratamentul bolilor a fost numita imunizare pasiva; recunoasterea
anticorpilor in singele persoanelor afectate de o boala infectioasa a devenit un element important
in stabilirea diagnosticului iar punerea in evidenta, in singe a unui anticorp specific impotriva unui
anumit germen a permis descoperirea micoorganismului cauzal.

3
 Pe masura ce informatiile medicale au crescut in volum si noile tehnici au devenit mai
complexe, specialitatile medicale au inceput sa fie mai numeroase.

Ia nastere primele firme producatoare de medicamente.

Ingrijire bolnavilor a devenit o profesie in sec XIX, cea care a contribuit in mod decisiv la
formare unui statut profesional pentru nurse a fost FLORENCE NIGHTINGALE.O alta
personalitate care a contribuit la dezvoltarea nursingului a fost MARY SEACOLE, era cunoscuta
ca, “mama Seacole” in timpul razboiului din Crimeea.