Vreau să joc ca un copil în ploaia vieții și să nu-mi fie frică de potopul de picături ce se îndreaptă
cu putere asupra mea, de parca aș fi cel mai neajutorat om de pe pămînt. Aș vrea să joc cum nu
m-am jucat. Aș vrea să simt cu adevărat lumea ce mă înconjoară, vreau sa rîd și să suspin atunci
cînd toți din jur își pun doar niște măști și joacă roluri ideale.
            Toți merg, aleargă, se învîrt în jurul la ceva, dar nici ei nu înțeleg încotro, de ce și pentru
ce. Au cu toții idealuri prea sofisticate, scopuri mărețe, idei ”geniale”, dar acel cotidian este lăsat
în umbră. Nimeni nici nu bănuieșt că cele mai simple lucruri te fac să fii cel mai fericit om de pe
Pămînt. Doar că valorile din păcate diferă. Unii vreau avere, uitind de prietenie, cinste, onoare,
adevăr, uitînd că chiar și un zîmbet te poate face fericit. Te simți împlinit atunci cînd ești cu cine
dorești. Poți simți oricînd sprijinul persoanei dragi, căldura sufletească, să auzi că cineva are
nevoie de tine și nu ești singur.
            La prima vedere aceste emoții și sentimente nu au nimic cu ceea ce vrei să obții,
plăsmuind propriul ideal. Idealul e un lucru foarte vag și atît de abstract. A fi ideal înseamnă de a
renunța la multe jocuri, de a trece multe limite, de a fi chiar ceea ce dorești să fii, dar condus de
anumite cerințe. Dar poate acesta e și idealul cuiva. Omul își creează propriul Eden, acel paradis
în care dorește să se regăsească zi de zi. Idealul este reflecția imaginației îmbinată cu rafinament,
realitate, posibilități, nevoi, dorințe, dar și restricții.
            În fiecare om trăiește un ideal, mai bun sau mai puțin bun. El reiesă și din modul de viață
al omului, de modul de gîndire, acționare. Nu înzădar se spune că atenția omului trebuie să fie
orientată spre cel mai mic lucru, adică gîndul. El se poate materializa și duce la cuvinte. La rîndul
său cuvintele se transformă în fapte, ce determină modul de comportare al omului, iar acesta din
urmă determină și soarta acestuia.  
        Și oricît demult nu ne-am fi dorit sa ajungem pe treapta glorioasă a succesului și să ne
îndeplinim visurile, nu vom ajunge la acel ideal multdorit, din cauza unor defecte. Aidoma
monedei ce are 2 fațete, așa poate fi abordat și idealul. Nu exista un exemplu unic, un model ce e
demn de urmat și etalon al evaluării vieții. Oricine și orice are aspecte pozitive și negative. Și
anume din ele se formază idealul.