ADVERBUL

-este partea de vorbire neflexibilă care însoțește un verb, un adjectiv sau un alt adverb și
care exprimă: caracteristica unei acțiuni sau stări (Face bine treba.), caracteristica unei
însușiri (Are o mașină destul de scumpă.),sau împrejurarea în care se petrece o acțiune
(Va pleca acolo mâine-seară.). Clasificare:

A. după formă, adverbele pot fi de două feluri:

a. adverbe simple (abia, așa, bine, destul, azi, mâine, aici, acolo)

b. adverbe compuse (azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă).

B. după înțeles, adverbele se împart în trei categorii:

a. adverbe de loc (acasă, aici, acolo, deasupra, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde,
undeva),

b. adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată, îndată, totdeauna,
când, deocamdată),

c. adverbe de mod (abia, așa, alene, astfel, bine, cruciș, cum, degrabă, românește,
vitejește, uneori).

Gradele de comparație ale adverbului sunt aceleași cu cele ale adjectivului și au rolul de a
exprima gradarea caracteristicilor sau a împrejurării. Adverbele pot avea trei grade de
comparație:

a. pozitiv (repede),
b. comparativ (de superioritate – mai repede, de egalitate – la fel de repede, de inferioritate
– mai puțin repede),
c. superlativ (relativ de superioritate – cel mai repede, relativ de inferioritate – cel mai
puțin repede, absolut – foarte repede).
Funcții sintactice: OBSERVAȚIE- Adverbul nu are categoria cazului.

a. Atribut adverbial, când determină un substantiv (care? , ce fel de? )

Ex. Casa de dincolo e a bunicii mele.

b. Circumstanțial de mod (cum?)

Ex. Am acționat repede.

c. Circumstațial de timp (când?)

Ex. Am ajuns acasă prea devreme.

d. Circumstațial de loc (unde?). Ex. Copiii se joacă afară.