O scrisoare pierduta – I.L.

Caragiale
Autor
Scriitorul si dramaturgul Ion Luca Caragiale face parte din perioada marilor
clasici, fiind cunoscut ca cel mai mare dramaturg roman. Opera sa este
caracterizata prin satira acerba, se divizeaza in opere in proza de tip nuvela si
schita sau opere dramatice de tip comedie si drama.
Scriitorul formeaza o lume aparte inspirata din burghezia vremii in cadrul
comediilor O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa,
Conul Leonida, Fata cu reactiunea. Scrie o singura drama numita Napasta, in
epoca fiind discutata la nivel de proces paternitatea acestuia. Titu Maiorescu
este cel care il reabiliteaza in epoca pe I.L.Caragiale.

Ipoteza
Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale
anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine
genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.

Teorie
Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care
se imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic
ce declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.
Comedia se clasifica in comedie de situatii (de intriga) – cu intamplari derulate
intr-un ritm alert, cu rasturnari bruste de situatie si cu rezolvari neasteptate. A
doua clasificare este comedia de moravuri – prezinta, cu scop moralizator,
defecte umane (morale) sau moravuri sociale. A treia clasificare este comedia
de caractere – cu accent pe latura psihologica a personajelor, infatisand
adesea caractere (avarul, orgoliosul, naivul, etc.)
Comicul este o categorie estetica avand ca efecte rasul, declansat de
contrastul/ nepotrivirea dintre aparenta si esenta, pretentii si realitate,
asteptari si rezultate.

Semnificatia titlului
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa
lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand
ca instrument al santajului politic “o scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al
comediei. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si
repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, amplificate prin repetarea
intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).

Tema operei
Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la
mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema,
fapt evidentiat si de reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de
munte, in zilele noastre.” Opera cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se
cumuleaza prin tehnica bulgarelui de zapada, conflicte secundare
acumulandu-se in cel principal, scotand astfel in evidenta amplificarea treptata
a conflictului.

Actiunea operei
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite
in ceea ce priveste aploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii.
Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele
noastre.” adica la sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei
electorale, intr-un interval de trei zile.
Actiunea este plasata in actele 1 si 2, in anticamera lui Stefan Tipatescu, actul
al treilea in sala cea mare a Primariei, iar ultimul act in gradina lui Zaharia
Trahanache.
Scena initiala din actul 1 (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu
si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”, si
numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de
amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si
constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o
plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui
Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea (aparenta sau reala) a lui
Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor
Tipatescu SI zoe Trahanache, care actioneaza impulsiv si contradictoriu
pentru a smulge scrisoarea santajistului.
Actul 2 prezinta in prima scena o alta numaratoare: a voturilor, dar cu o zi
inaintea alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de
grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca
Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia
locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si
uzeaza mijloace de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa
sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum
prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul
sau. Depesa primita de la centru solicita alegerea altui candidat pentru
colegiul al II-lea.
In actul 3 (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde
au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii
electorale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu,
pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta in
sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache.
Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din
cauza scandalului iscat in sala de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde
palaria cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat,
care o duce destinatarei.
Actul 4 (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca
scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine
un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a
candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste
asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in
unanimitate si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde
adversarii se impaca.

Personajele operei
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica.
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana.
Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica,
avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. Pompiliu
Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase
tipologice, dintre care urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta:
tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului-amorez si al donjuanului
(Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului
(Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache),
tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul
confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului
(Pristanda).
Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a
individualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume,
dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu,
Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat si ticaitul, Zoe
reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.
Tipuri de comic(exemple)
Mijloacele de realizare a comicului sunt cele ilustrate in comedia clasica.
Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura,
coincidenta, echivocul, evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc
pierderea scrisorii in momentele-cheie. Catavencu si Dandanache ajung
candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care apare cetateanul turmentat
pot fi interpretate in mai multe feluri. Se refera in special la personajele Zoe si
Catavencu, iar Farfuridi si Branzovenescu trec in tabara cealalta, cetateanul
duce scrisoarea de la unii la altii. Dandanache ii confunda pe Tipatescu si
Trahanache.
Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor
gramaticale si ticurile verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile
gresite, etimologie populara (atribuirea de sensuri inexistente unor cuvinte
necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea lor incorecta),
contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si
proxilitatea. Ca si exemple avem “famelie”, “renumeratie”, “andrisant”,
“plebicist”. “Capitalist” semnifica locuitor din capitala, iar “scrofulos” care isi
face datoria scrupulos. “Manopera” inseamna lucru falsificat, liber-schimbist,
un om cu idei foarte flexibile. “Lupte seculare care au dura aproape treizeci de
ani”, “12 trecute fix”, ïndustria romaneasca e sublima, dar lipseste cu
desavarsire”, “din doua una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc, dar
sa nu se schimbe nimica…”, “un popor care nu merge inainte sta pe loc”, “eu,
care familia mea de la patuzsopt in camera si eu ca rumanul impartial, care va
sa zica, cum am zite, sa traiasca”, “aveti putintica rabdare” (Trahanache),
“curat…” (Pristanda), “n-ai idee, conita mea” (Dandanache).
Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia numelui fiecarui
personaj. Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul,
caracterul maleabil, trahanaua fiind o coca usor de modelat. Agamita
Dandanache are un prenume infantil, un fel de diminutiv al faimosului nume
Agamemnon, cuceritorul Troiei. “Dandanache” este format de la “dandana”
(incurcatura), ceea ce se potriveste cu rolul sau in piesa. Catavencu are un
nume explicabil in mai multe feluri: terminatia este usor straina, de nume
cosmopolit, iar prima parte trimite fie la interjectia “cat”, sugerand caracterul
sau demagogic, fie la substantivul “cata” (carlig), care arata predispozitia sa
de a profita de orice prilej pentru a-si realiza ambitiile politice, chiar si la
substantivul “cataveica”, haina cu doua fete, ideea releanta pentru firea sa
“liber-schimbista”. Farfuridi si Branzovenescu au un nume care trimit la
domeniul culinar, deci fara legatura cu politica, ei fiind niste impostori, profitori,
politicieni de joasa speta. Pristanda are un nume relevant pentru faptul ca
slujeste dupa interesul personal, “pristandaua” fiind numele unui joc popular,
care se danseaza cand la stanga, cand la dreapta.
Comicul de caracter (Pompiliu Constantinescu) se desfasoara astfel:
demagogul fiind Catavencu, Dandanache si Farfuridi, femeia cocheta duce la
Zoe, primul amorez fiind Tipatescu, incornoratul (barbatul inselat) are pe
Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar raisonneur-ul este
Branzovenescu.
Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de
personaje – satira virulenta, tenta moralizatoare, obiectivitatea. Totodata,
dincolo de comic se ascunde tragedia acestei lumi. De astfel, comedia a fost
sursa declarata a teatrului absurdului reprezentat de Eugen Lovinescu, in
special prin limbaj.

Conflicte
Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de
ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierdea unei scrisori
intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere
si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj.
Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o
impacare generala si neasteptata.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a
doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan
Tipatescu, Zaharia Trahanache – presedintele gruparii locale a partidului si
Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae
Catavencu ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul
Carpatilor”. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-
Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea
dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre
rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar,
Zoe, iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache, este ales deputat. Este
utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. O serie de procedee
compozitionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rastunari bruste de
situatie, introducerea unor elemente surpriza, anticipari, amanari), mentin
tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin complicarea si multiplicarea
situatiilor conflictuale.
Doua personaje secundare au un rol aparte in constructia subiectului si
mentinerea tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima
tensiune, Cetateanul turmentat intra in scena, avand interventii decisive in
derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care
gaseste, din intamplare, in doua randuri scrisoarea, face sa-i parvina mai intai
lui Catavencu si o duce in final ändrisantului”, coana Joitica. Dandanache este
elementul surpriza prin care se realizeaaza deznodamantul; el rezolva
ezitarea scriitorului intre a da mandatul de deputat prostului Farfuridi
sau canaliei Catavencu. Personajul intareste semnificatia piesei, prin
generalizare si ingrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind “mai
prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”.

Perioada literara
Clasicismul este o doctrina literara cristalizata in secolul al 17-lea in Franta,
caracterizata prin imitarea operelor Antichitatii greco-latine, potrivit unor reguli
deduse din capodoperele acesteia. Clasicismul presupune, indiferent de
epoci, subiecte nobile, monumentale si o expresie simpla, echilibrata,
eleganta.
Ca si caracteristici, clasicismul este un curent rationalist in care exista
obiectivitate si se respecta normele de compozitie, a regulilor (celor trei
unitati: de loc, de timp, de actiune). Exista interesul pnetru natura umana
(tipuri eterne) si idealul imbinarii frumosului cu binele si adevarul, a utilului cu
placutul. In opere se afla ordine, echilibru, armonie, rigoare si are loc puritatea
genurilor, sobrietatea stilului, scopul fiind didactic si moralizator.

Concluzie si opinie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta de
I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale
societatii contemporane autorului.
In opinia mea, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp,
atrage atentia cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”.