Sunteți pe pagina 1din 14

filfit fil[ fffD[

momo
Strania povestire despre holiide timp

5i fetila care le-a inapoiat oamenilor timpul furat

Un basm-roman
Cu ilustraliile autorului
Traducere din limba germand de Yvette Davidescu

POLIROM
2017
CupnrNs

Partea intii
Morvro $r PRIETENII EI
Capitolul intii. Un oraf rnare ;i o fatd rnicu1,i...............................7
Capitolul al doilea. O insusire neobiSnuit,i
;i o ceartdfoarte obisnuit,i .............15
Capitolul al treilea. O uijelie in joacd.;i ofurtund adea,iratd......25
Capitolul al patrulea. Un bdtrin taciturn
Si un bdiat llrnbut.......... .......................................39
Capitolul al cincilea. Poue;ti pentru rnulpi ;i pouesti
pentru una singur,i....;................... ..................,.....49

Partea a doua
DouNrr cENU$rI
Capitolul al gaselea. Socoteala e greSit,i., dar se re201u,i....,.........,65
Capitolul al gaptelea. Momo i;i cautd prietenii
;i e aizitatii de un du5man.................... ..............83
Capitolul al optulea. O rnulyirne de uise ;i unele indoieli.......l11
Capitolul al nouilea. O adunare cu un scop bun care nu
ntai are loc Si o adunare cu an scop rdu care are 1oc...,,,....,.I25
Capitolul al zecelea. O urm,i.rire uijelioasi
;i o
fugd. dornoali ...."....................137
Capitolul al unsprezecelea. Cind cei r'di nansform,i.
ce e mai roiu in ce e rnai bun ......153
Capitolul al doisprezecelea. Morno ajunge acolo
de unde pornefte spre noi................ ...................163

Partea a treia
FronrrE, cLTPELoR
Capitolul al treisprezecelea. Colo o zi ;i aici un an.................191
Capitolul al paisprezecelea. Prea rnub,i rnincare
Si prea puqine rdspunsuri. ............215
Capitolul al cincisprezecelea. Gdsit Si pierdut.................... ......225
Capitolul al gaisprezecelea. Necazuri din be|1ug......................235
Capitolul al gapcesprezecelea. O mare tearn,i Si o incurnetare
tncd;i rnai rnare..... .......................245
Capitolul al optsprezec eLea. Cind priuesti inainte
fird a priui inapoi........... ..............255
Capitolul al nouisprezecelea. Asedtapil nebuie
sd ia o hot,irire,....... ..................,.,..263
Capitolul al doulzecilea. Urrn,i.rirea arnr.,irit0rih0r..........,......275
Capitolul al doulzeci gi unulea. SfrSitul
de la care incepe ceua nou............... ...................285
Partea intii

Mouo gI PRIETENII Er
CaPitolul intii

UN one$ MARE $I o FATA MrcuTA

in vremurile strivechi, pe cind oamenii vorbeau limbi


cu totul diferite de cele de acum, ln girile calde se aflau
orase mari 9i minunate. Acolo se inllEau palatele regilor
gi ale impiragilor, se giseau bulevarde largi, strizi inguste
gi ulige intoftocheate, strijuiau temple mirege cu statui
de zeidurate din marmuri ;i aur, erau piege multicolore
unde se vindeau mirfuri din toate colgurile lumii, Precum
gi terenuri frumoase gi indnse, unde se adunau oamenii
ca si impirtigeascl vegdle gi ca sI qini cuvintlri sau si le
asculte. Dar inainte de toate se giseau acolo mari teatre'
Aritau cam aga cum arati astlzi un circ, doar ci erau
construite in intregime din blocuri de piatri. Rindurile
unde gedeau spectatorii erau a;ezate in trepte unele peste
altele, ca'lntr-o pilnie uriagi. YLzatede sus, multe dintre
aceste construcEii erau rotunde, altele mai degrabi ovale,
iar altele formau un sernicerc larg deschis. Se numeau
amfiteaue.
Erau unele mari cit un stadion de fotbal 9i altele mai
mici, unde nu inc5.peau decit citeva sute de spectatori'
Unele erau fastuoase, impodobite cu coloane 9i statui,
Miehael Ende

altele simple, fdrl.nici o ornamenragie. Aceste amffrearre


nu aveau acoperig, totul se petrecea sub cerul liber. De
aceea in teatrele fastuoase erau intinse covoare fesute cu
ftr de aur deasupra ;irurilor de speciatori, penrru a apira
publicul de ar;iga soarelui gi de ploile repezipornite pe
neagteprare. in teatrele simple, rogojini din papurl;i paie
slujeau in acelasi scop. Pe scurt, teatrele erau dupi punga
oamenilor. Voiau insi cu tolii un reatru, cici erau spec-
tatori pitimagi.
in timp ce ascuhau cum se deapini pe sceni intim-
plirile zguduitoare si cele hazlii,li se pirea ci acea viagi.
doar jucati ar fi, in chip misterios, mai adevirati decit
chiar viaga lor de zi cu zi,;i le plicea nespus de mult si
ia parte la realitatea acesror intimpliri.
De atunci au rrecur mii gi mii de ani. Marile orase de
pe vremea aceea sinr dlrimate, templele gi palatele s-au
prlbugit. Mnturile ;i ploile, gerurile 9i argiga au scobit si
au glefuit pietrele, iar din marile reatre n-a mai rimas
decit ruina. in zidurile cripate nu mai risuni decit cintul
monoron al greierilor, lnsind impresia ci pimintul respiri
in somn.
Totugi, citeva dinre vechile orage mari au rimas qrage
mari pinl in zilele noasrre. Firegte ci viaEa din ele s-a
schimbat. Oamenii se deplaseazl cu auromobilul tram-
9i
vaiul, folosesc telefonul;i lumina electrici. Dar ici si colo,
printre noile clldiri, mai sint citeva coloane, cite o poarti,
o bucati de zidsau chiar un amfiteatru din acele vremuri
strivechi.
Iar intr-un astfel de oras s-apeffecut povestea cu Momo.
Afari.,la capitul dinspre miazilzial marelui ora;, acolo
unde incep primele cimpii, iar colibele gi clsugele apar
tot mai siricicioase, se afli ascunsi intr-o pldurice de pini
ruina unui mic amfiteatru. Nici in vremurile strivechi nu
fusese unul dintre cele mai aritoase, ci fusese 9i pe atunci,
ca si spunem aga, un teatru Pentru oamenii siraci. in
zilele noastre, adici in vremea cind incepea Povestea cu
Momo, ruina era aProaPe cu totul uitati. Numai cigiva
profesori de $tiingele AntichitiEii gtiau despre ea, dar nu
se mai interesau defel de acest subiect, cici nu mai era
nimic de cercetat acolo. $i nici nu rePrezenta ceva demn
de a fi vizut in comparagie cu alte monumente din marele
orag. Astfel ci doar din cind in cind se riticeau cigiva
turigti pe acolo, se cigirau printre girurile de blnci nipi-
dite de ierburi, ftceau glligie, fbceau fotografii care si le
aminteasci de amfiteatru gi apoi plecau. Atunci revenea
linigtea in cercurile de piatri, iar greierii incepeau strofa
urmitoare a nesfirgitului lor cintec, strofb care de altfel
nu se deosebea cu nimic de cea precedend.
De fapt, numai oamenii care locuiau in imediata apro-
piere cunogteau ciudata clidire rotundi. igi pigteau acolo
caprele, copiii foloseau locul liber rotund din mijloc ca
si batl mingea, iar seara se intilneau uneori acolo perechi
de indrigostigi.
inm-o buni zi incepu si circule zvonul ci, in ultimul
timp, in ruine ar locui cineva. Era vorba de un copil, pro-
babil o fetiEi. Nu se putea sPune cu precizie, fiindci
imbriclmintea ii era oarecum ciudati. Se spunea ci se
numegte Momo, sau ceva aseminitor.
l0 Michael Ende

Felul cum arlta Momo era intr-adeyi.r oarecum straniu


gi ar fi purur probabil si-i intru citva pe cei care
sperie
iubeau curltenia gi ordinea. Era micuti si cam slibuEi,
incit, cu cea mai mare bunivoinEi, lumea nu-si putea da
seama dacl" are doar opt ani sau a gi implinit doispreze ce.
Avea bucle negre ca pana corbului, zbirlite, arltind ca si
cum n-ar fi fosr niciodatl arinse de vreun pieptene sau
de o foarfeci. Avea ochi foarte mari, minunar de frumogi
gi la fel de negri, iar picioarele ii erau de aceeasi culoare,
cici umbla aproape inrotdeauna desculgi. Doar iarnapurta
uneori ghete, dar erau difbrite, nu se potriveau intre ele,
;i, pe lingi aceasra, ii erau si mult prea mari. Cauza era
ci Momo nu avea nimic alrceva decit ceea ce gisea intim-
plitor sau i se diruia. Fusta ii era cusuri din diferite perice
pestrige si ii atirna pini la glezne. Pe deasupra purta un
surtuc birbitesc, vechi gi mult prea.larg, ale cirui mineci
erau suflecate la incheietura miinii. Momo nu voia si le
taie, cici se gindea, prcvizitoare, ci va mai creste. Si nu
se putea gti daci va mai glsi vreodarl un surruc arir de
frumos 9i de folosiror cu atit de multe buzunare.
Sub scena nnpidirl de ierburi a ruinei teanului se giseau
citeva inclperi pe jumitate d[rimate unde se putea inrra
printr-o spirturi a zidului exrerior. Aici amenajase Momo
o locuintS. intr-o zi, pe la amiazd., sosiri la ea citiva bir-
bagi gi cireva femei din'vecinirare, care incercau si afle
ce-i cu ea. Momo stirea in faga lor privindu-i cu reami,
clci ii era frici si n-o goneasci oamenii. i;i didu insl
curind seama ci erau prieteno;i. Ei ingigi erau siraci si
stiau ce-i viara.
l1

At", spuse unul dintre birba;i, prin urmare igi place


-
aici?
rispunse Momo.
- Da,vrei si rimii?
$i
- Da, cu plicere.
-
- Nu agteptati niciieri?
e;ti
Nu.
- Vreau si spun, nu trebuie si te intorci acasi?
- Aici slnt acasi, rlspunse repede Momo.
-
Da' de unde vii, fetiEo?
-Momo ftcu cu mina un gest nedeslugit, aritind undeva
in depirtare.
Cine sint piringii tii? igi urmi omul lntrebirile.
-
Copilul ii privi cu nedumerire pe el 9i pe ceilalgi gi
ridici pugin din umeri. Oamenii schimbau priviri intre
-
ei ;i suspinau.
Nu trebuie si te temi, continui birbatul. Nu vrem
-
si te gonim. Vrem si te ajutim.
in ticere, Momo dldu din cap. Nu era inci de tot
convinsi.
Spui ci te cheami Momo, aga-i?
- Da.
- E un nume frumos, dar nu l-am mai auzit niciodati.
-
Cine gi l-a dat?
' Eu, spuse Momo.
- Tu singuri qi-ai dat numele?
- Da.
- Cind te-ai niscut?
-
Momo se gindi spuse intr-un tirziu:
;i
Dupi cite imi amintesc, am fost dintotdeauna.
-
12 Micbael Ende

N-ai nici o mitugi, nici un unchi, nici o bunici,


-
nici un fel de familie unde te-ai purea duce ?
Momo il privi doar pe birbat ;i ticu o vreme. Apoi
murmuri:
- Aici sint acasi.
- in sffrsit, i9i didu cu pirerea birbatul, dar nu esti
decit un copil. Cigi ani ai de fapt?

- O suti, spuse Momo;oviitor.


Oamenii riserl. Credeau ci e o glumi.

- Si vorbim serios. Cigi ani ai?


O suti si doi, rispunse Momo incl gi mai;ovlitor.
-
un timp pini ce oamenii igi diduri seama ci
Thecu
fedEa nu cunogrea decit citeva cifre prinse din zbor, fbri
a sti insi. ce reprezintd",cici nimeni n-o invitase sI numere.
Dupi ce se sfbtui cu ceilalgi, bi.rbarul ii spuse:
- Ascult5., ai fi de acord si anungim poligia ci egti
aici? Ai fi dusi inrr-un clmin unde capegi de mincare gi
ai un pat 9i pogi inviEa si socotesti, si citesti gi si scrii gi
inci multe altele. Ce pirere ai ?
Momo il privea inspiimintati.

- Nu, gopti ea, nu vreau acolo. Am mai fost o dati.


Mai erau gi algi copii. Erau gratii la ferestre. Ne bitea in
fiecare zi, fari, nici un modv. Aga ci am sirit noaprea
peste zid gi am fugit. Nu mai vreau si mi inrorc acolo.

- Te ingeleg foarte bine, spuse un bitrin gi didu din


caP.
Iar ceilalEi ingelegeau de asemenea gi diduri gi ei din cap.
Apoi lui din nou cuvintul birbatul care vorbise la
inceput.
t3

- $di, Momo, sintem de pirere ci ai putea eventual


si te aciuezi la vreunul dintre noi. E drept ci nu avem
prea mult spagiu, iar cei mai mulEi dintre noi avem gi o
droaie de copii care cer de mincare. Totugi, credem ci
unul in plus nu incurci. Ce pirere ai?
Mulgumesc, spuse Momo, gi pentru prima oari zimbi.
-
Vi mqlgumesc foarte mult! N-agi putea insi si mi hsagi
si locuiesc mai departe aici?
Oamenii se sfttuirl multi vreme. Pini la urmi au fost
de acord. Erau de pirere ci ;i aici copilul putea locui la
fel de bine ca la oricare dintre ei. Vor avea in comun griji
de Momo, cici pentru togi lmpreuni va fi totu;i mai usor
decit pentru unul singur.
incepuri de indati, dereticind 9i pregitind cit se putea
mai bine camera de piatrl pe jumitate dlrimati unde
locuia Momo. Unul dintre ei, un zidar,clidi chiar o mici
vatrl din piatri. Ficuri rost gi de un burlan ruginit. Un
tlmplar bitrin bitu in cuie citeva scinduri de ladi alci-
tuind o mlsugi si citeva scaune. La sfirsit, femeile aduseri
un par vechi din fier gi impodobit cu inflorituri, o saltea
doar pugin rupti gi doul pituri. Vigiuna din piatri de
sub scena ruinei se preschimbase intr-o odiigi plicuti.
Apot, avind talent artistic, zugravul mai deseni pe perete
un frumos tablou cu flori. Pini gi rama lmpreuni cu cuiul
de care atirna tabloul furi pictate la locul lor.
Pe urmi sosiri copiii oamenilor aducind ce se putea
dintr-ale gurii, unul o bucigici de brinzi, altul o franze-
lugl, al treilea clteva poame gi aga mai departe. Cum erau
foarte mulgi copii, se adunari in seara aceea atit de mulgi,
incit fbcuri cu togii impreuni o adevirati mici petrecere
14 Michael Ende

ln amfiteatru, in cinstea mutirii lui Momo. Petrecerea fu


atit de veseli, cum nurnai oamenii siraci se pricep s[ faci.
Astfel incepu prietenia dintre micuEa Momo ;i oame-
nii din vecinirate.