Cursul 8

METABOLISMUL TRIGLICERIDELOR – SINTEZA SI DEGRADARE

Trigliceridele = sunt esteri ai acizilor grași cu glicerina și din punct de vedere al ponderii

sunt cele mai frecvente lipide din organism. Acizii grași din structura trigliceridelor pot fi

identici sau diferiți (saturati, nesaturati sau polinesaturati).

Localizare:

• TG sunt depozitate in țesutul adipos

• Sunt vehiculate prin sange cu ajutorul chilomicronilor de la intestin la ficat si cu ajutorul
VLDL-ului de la ficat catre tesuturi
• De asemenea, TG sunt prezente si in laptele matern

Trigliceridele sunt substanțe de rezervă a căror sinteza are loc și în organismul uman, sinteză
ce poate fi redusă la:

- consumul moderat de alcool;

- de fibre alimentare = scade capacitatea de absorbtie a acestora la nivel intestinal;
- efort fizic;
- administrare de acizi omega-3 mai ales DHA și EPA = scade sinteza TG mai ales a TG cu acizi
grasi polinesaturati.

Proprietăți fizico-chimice:

- Substanțe lichide sau solide;

- Densitate mai mică decât apa;
- Insolubile în apă, solubile în solvenți organici;
- Hidrolizabile în mediul acid, bazic sau în prezența enzimelor – sub influenta enzimatica;
- Prin oxidare generează radicali mai ales cele care conțin acizi grași nesaturați, generează in
torentul sangvin peroxizi și induc stresul oxidativ.

Hidroliza trigliceridelor

Deoarece TG nu traverseaza membrana, TG trebuie sa fie hirolizate sub actiunea a 2 enzime:

- lipoprotein-lipaza plasmatica
- lipaza hormon-sensibila.
• Lipoprotein lipaza plasmatica = va hidroliza TG incorporate in structuri lipoproteice,
inseamna ca va actiona asupra TG din VLDL
 • Lipaza hormon-sensibila va hidroliza lipidele, TG din tesutul adipos.

Practic, lipaza hormon-sensibila este implicata in procesul de recirculare al lipidelor.

Lipaza hormon-sensibila, dupa denumire, daca este sensibila la un anumit hormon atunci
sunt o serie de hormoni care ii regleaza activitatea in sensul de activare al ei sau inactivare; cei mai
frecventi hormoni implicati in reglarea activitati enzimei sunt insulina si glucagonul.

Enzima se gaseste sub 2 forme:

1. Fosforilata – enzima activa

2. Defosforilata – enzima inactiva

Reglarea hormonala – cine o activeaza si cine o dezactiveaza dintre insulina si glucagon?

Lipaza hormon-sensibila hidrolizeaza TG din tesutul adipos, asta inseamna ca se obtin acizi
grasi din care se poate sintetiza glucoza la nivel hepatic. In concluzie, insulina este un hormon care
favorizeaza procesele de defosforilare, iar daca forma defosforilata este forma inactiva, inseamna ca
insulina o dezactiveaza.

✓ Glucagonul = fosforileza enzima

✓ Insulina = defosforileza enzima

- Triacil-glicerolul in prezenta unei lipaze hidrolizeaza si se obtine acidul gras din pozitia 3 si
diacil-glicerol (DAG)- inseamna ca mai sunt 2 resturi acil legate de glicerol;
- sub influenta urmatoarei lipaze se scindeaza in pozitia 1 acidul gras si se obtine monoacil
glicerol (MAG) ; -
- monoacil glicerolul se poate hidroliza si el pana la glicerol asfel incat in final, in mediu se vor
afla glicerol si 3 acizi grasi diferiti sau identici.
 D.p.d.v al reglarii enzimei , lipaza hormon-sensibila fosforilata este forma activa, asta
inseamna ca lipaza hormon sensibila scindeaza acizii grasi din TG, iar din acizi grasi se pot obtine ATP,
glucoza, alti acizi grasi (depinde de nevoile organismului).

Insulina favorizeaza transformarea AMP-ului ciclic in AMP, astfel incat blocheaza activitatea
AMP ciclica, astfel ca, protein-chinaza nu mai este activa si blocheaza fosforilarea. Sau glucagon-
adrenalina si noradrenalina actioneaza in acelasi sens si activeaza adenilat-ciclaza cu activaerea
AMP-ului ciclic care favorizeaza actiunea protein-chinazei. Enzimele care au „chinaza” in denumire
sunt enzime care fosforileza alte enzime.

In prezenta insulinei, protein-fosfotaza este activata si defoforileaza lipaza hormon sensibila

in forma ei inactiva. Alaturi de glucagon-adrenalina si noradrenalina mai exista un hormon care
merge catre activarea lipazei hormon sensibile fosforilate , acesta este cortizolul, deoarece va
favoriza obtinera de acetic-CoA si sinteza de glucoza din alte surse decat cele glucidice.

Ceea ce se obține în urma hidrolizei sunt următorii compuși:

- GLICEROLUL – va trece în sânge și va fi vehiculat la ficat unde va fi degradat pentru ca

țesutul adipos nu poate pastra glicerolul, deoarece nu posedă enzime pentru transformarea
acestuia.

- ACIZII GRASI – obtinuti prin hidroliza TG pot fi transformați pe următoarele căi:

o Degradare oxidativă pana la acetilCoA ce va intra CATC cuplat cu LR și FO și va genera

energie (sinteza de ATP)

o Transformarea în acetilCoA care va fi utilizat pentru refacerea acizilor grași în condițiile

unui aport insuficient de nutrienți

*In cazul in care organismul detine energie, acetil-CoA merge catre sinteza de alti acizi grasi

o Trec în plasmă, se fixează pe albumine și sunt vehiculați la țesuturi – mușchi scheletic,

miocard, rinichi, ficat – pentru a fi utilizați ca sursă de energie.
 Biosinteza trigliceridelor

Reactiile de biosinteza a trigliceridelor au loc la nivelul reticulului endoplasmatic din celulele

țesutului adipos, unde se realizează depozitarea, și în ficat, unde sunt încorporate în VLDL și
transportate la țesuturi deoarece ficatul nu are capacitatea de stocare lipidica.

În funcție de sursa glicerolului sinteza TAG se poate desfășura pe două căi:

a. Calea monoacil glicerolului (MAG)

b. Calea glicerol-fosfatului.

Ca și surse de acizi grași se utilizează:

• Din trigliceridele la nivelul țesutului adipos prin procesul de recirculare a TAG

• Glucoza în cadrul procesului de sinteză „de novo” atunci când există un exces

de glucoză ca aport sau când aceasta nu poate fi utilizată – afectarea insulinei

• Trigliceridele exogene care sunt încorporate în chilomicroni si vehiculate către

adipocite;

• Acizi grași liberi din sânge care sunt vehiculați cu albuminele.

Procesul de sinteză al TAG se realizează în două etape:

1. Activarea acizilor grași

2. Sinteza propriu-zisa a trigliceridelor

Activarea acizilor grasi

Se realizeaza in prezenta coenzimei A si a 2 molecule de ATP sub influenta unei chinaze, si

anume acid gras-chinaza.

Se realizează cu ajutorul coenzimei A pentru a obține derivați tiol-esterici macroergici – R-

CO-S-CoA – obținuți prin reacția dependentă de ATP catalizată de o tiokinază.

Sinteza propriu-zisa a trigliceridelor

a. Sinteza pe calea monoacil-glicerolului

Aceasta cale se desfasoara la nivelul enterocitelor (a celulelor intestinale), cand are loc resinteza
TG ingerate. Dupa resinteza TG sunt incorporate in chilomicroni, trec in limfa si apoi in sange si ajung
la ficat.

Reactia este catalizata de catre acil-CoA-trans-acilaza, pornind de la mono-acil glicerol in

prezenta trans-acilazei se realizeaza legatura esterica dintre acil-CoA si mono-acil glicerol in pozitia 1.
 Ulterior, in prezenta unei alte trans-acilaze se introduce acil-CoA in pozitia 3 la diacil-glicerol cu
obtinerea de triacil-glicerol.

b. Sinteza pe calea glicerol-fosfatului

Are loc mai ales in tesutul adipos si in ficat.

In tesutul adipos, sinteza are loc doar daca exista un exces energetic pentru organism si
lipidele trebuie stocate.

Glicerol-3-fosfatul provine din glicoliza la nivelul ficatului. Sinteza poate sa inceapa si de la

glicerol, dar in adipocit nu se poate pentru ca adipocitul nu contine chinaze care sa fosforileze
glicerolul, astfel ca la nivelul adipocitului glicerol-3-fosfatul se obtine din reducerea dihidroxi-
aceton fosfatului.

Glicerolul in prezenta unei molecule de ATP si a glicerol-chinazei este fosforilat la glicerol-3-

fosfat. Ulterior glicerol-3-fosfatul sub influenta glicerol-3-fosfat acil transferazei se transfera acil-
CoA, ulterior se transfera cel de-al doilea acil-CoA si se obtine acidul fosfatilic.

Sau pornesc de la dihidroxi-acetonfosfat in prezenta de NADH + H printr-un proces de

reducere si a glicerol-3-fosfat-dehidrogenazei sise obtine glicerol-3-fosfat si merg pe aceeasi cale
argumentata anterior.

Sau din hidroxi-aceton fosfat merg direct cu actiunea tranferazei si aditionez un rest acetil pe
care ulterior il reduc sub influenta dihidroxi-aceton-fosfat acil-dehidrogenazei si transfer acidul
gras activat acil-CoA si ajung din nou la acidul fosfatilic.

Acidul fosfatilic sub influenta unei fosfataze care scoate restul fosfat din acidul fosfatilic,
obtine diacil-glicerolul, pe care sub influenta unei trans-acilaze merge pana la triacil-glicerol.

Sinteza TG este reglata in functie de glicemie si de insulinemie si este activata la consumul

exagrat de glucide sau carbohidrati.
 GLICEROFOSFOLIPIDE

Glicerofosfolipidele = sunt lipide complexe formate din glicerol, acizi grași, fosfat și
aminoalcooli si rest fosfat. Datorită prezenței în structură a moleculelor polare (restul fosfat și
aminoalcool) și nepolare (resturi hidrocarbonate din acizii grași), aceste structuri au caracter
amfipatic și amfifil ce prezintă solubilitate atât în apă cât și în lipide. Grupele polare sunt pozitive și
negative

Grupele polare – reprezentate de resturile de amino-alcool si gruparile fosfat

Grupele nepolare – reprezentate de catena hidrocarbonata a acizilor grasi

Acestea în funcție de numărul și tipul grupărilor polare pot fi:

• Neutre – fosfatidil colina, fosfatidiletanolamina

• Acide – fosfatidil serina, fosfatidil inozitol.

Rol biologic

Structural – intra in structura membranei celulare si asigura permeabilitate selectiva.

Fosfolipidele menbranare si cele din membranele organitelor celulare sunt schimbate in mod
continuu pentru a oferi stabilitate membranei. Acizii grasi sunt schimbati la cateva zile pentru ca
sunt cei mai susceptibili la oxidare.

Cei mai vizati din acest punct de vedere sunt acizii grasi polinesaturati pentru ca prin
oxidarea lor membrana este destabilizata cu riscul de a pierde continutul celular.

Fosfolipidele confera flexibilitate membranei, iar colesterolul confera rigidizitate membarnei

celulare
 Activator enzimatic – prin hidroliza se elibereaza inozitol trifosfat si diacil-glicerol care sunt
mesageri secunzi si controleaza activitatea enzimelor.

Agenti tensioactivi – pentru ca participa in procesul de solubilizare a lipidelor la nivel

intestinal.

Functional- prin faptul ca sunt componenete ale surfactantului pulmonar precum si sursa
de acid arahidonic pentru sinteza de eicosanoide (ex. prostaglandine).

Metabolismul glicerofosfolipidelor

Constă în:

1. Hidroliză – sub acțiunea fosfolipazelor care vor hidroliza legăturile esterice

Acidul fosfatilic prin hidroliza sub actiunea unor enzime se hidrolizeaza legaturile de tip
ester, astfel ca fosfolipaza A1 hidrolizeaza legatura de tip ester realizata cu acidul gras din pozitia 1,
fosfolipaza A2 hidrolizeaza legatura e tip ester a cidului gras din pozitia 2, fosfolipaza C hidrolizeaza
legatura de tip ester dintre gruparea alcoolica si acidul fosforic. De asemenea fosfolipaza D scindeaza
legatura dintre restul fosfat . sub actiunea acestor enzime obtinem acizii grasi glicerol, acid fosforic,
aminoalcool, depinde de legatura care a fost scindata. Dintre acestea cea mai importanta este
fosfolipaza A2 care de obicei elibereaza acidul arahidonic utilizata in sinteza eicosanoidelor si de
asemenea fosfolipaza C care este utilizata in sinteza diacil-glicerolului si inozitol-trifosfatului ca
mesager secund. Si tot fosfolipaza C poate fi reglata sau controlata de hormoni si mdicamente.

2. Sinteza de novo – se realizează în trei etape: a.

a. sinteza acidului fosfatidic,
b. activarea intermediarilor
c. sinteza fosfolipidului.

Intermediarii utilizați în sinteză vor fi activați cu participarea citidintrifosfatului (CTP).

 Sinteza acidului fosfatidic

Glicerol-3-fosfatul in prezenta unei transferaze se realizeaza esterificarea in pozitia 1 a

glicerol-3-fosfatului u acidul gras activat si eliberarea CoA, asupra careia ulterior actioneaza din nou
transferaza care aditioneaza prin esterificare acil-CoA in pozitia 2 cu formarea acidului fosfatidic si
eliberarea de CoA.

Activarea intermediarilor

Se realizeaza in prezent citidin-fosfatului cu formarea de citidin-difosfat diglicerid.

 Sinteza fosfolipidului

Citidin-difosfat digliceridul in prezenta inozitolului, formeaza fosfatidil-inozitol si sub

actiunea a 2 molecule de ATP da nastere la fosfatidil-inozitol difosfat.

Din acidul fosfatidil realizat anterior, se obtine 1,2-diacil glicerol care in prezenta citidin-
difosfat colinei se obtine fosfatidil-colina. Sau in prezenta citidin-difosfat etanol aminei obtinem
fosfatidil-etanol amina.

Sinteza fosfatidil-colinei si a fosfatidil-etanol aminei se realizeaza sub influenta citidil-

transferazei, enzima este activa in forma defosforilata si este activa in reticolul endoplasmatic.

Reactia catalizata de aceasta enzima este o reactie limitanata in sinteza glicerofosfolipidelor

si cu precadere a fosfatidil-colinei si fosfatidil-etanol aminei.

• Acidul fosfatidic = reprezinta cele mai simple fosfolipide, nu se gasesc libere in

organism decat in cantitate foarte mica si sunt intermediari in procesul de
sinteza a glicerofosfolipidelor si a TG.
 • Fosfatidil-colinele = au structura amfipatica, de cele mai multe ori R1 este
reprezentat de un acid gras saturat, de obicei acidul stearic; R2 de cele mai
multe ori este un acid gras nesaturat si de cele mai multe ori este acidul
arahidonic sau acidul docosa-hexa enoic.

Scaderea concentratiei DHA (docosa hexa enoic) din fosfatidil colinele cerebrale s-a observat
la pacientii cu alcoolism si afectarea terminatiilor nervoase.

Datorita efectului de reducere a tensiunii superficiale fosfatidil-colinele se pot asocia in

agregate micelare, de aceea intra in structura membranei celulare pozitionate asimetric pe cele 2
fete membranare; pentru ca, daca ar fi asimetrice si-ar pierde din rezistenta cu aparitia placilor
amiloidice cum se intampla in boala Alzheimer.

Cele mai cunoscute fosfatidil-coline la nivel cerebral sunt lecitinele care influenteaza
procesele neuronale in sens pozitiv. Fosfatidil-colinele intra si in structura surfactntului pulmonar.

Din aceasta grupa mai face parte si factorul de agregare plachetara care intervine in procesul
de agregare plachetara. De asemene mai este implicat si in inflamatie, anafilaxie, bronhoconstrictie
si vasodilatatie .

Lecitinele din ou sunt colorate in galben , denumirea provine din greaca si se utilizeaza ca si
medicament sau suplimen nutritiv sau aditiv alimentar.

Lizolecitinele - sunt derivați de lecitine care conțin un rest acil mai puțin și care prezintă
proprietăți mai bune de emulgatori. Pentru a obține aceste efecte benefice trebuie administrate în
cantitate de 1,2g X 3-4 ori/ zi.

• Fosfatidil-etanol aminele = se mai numesc si cefaline, se gasesc la nivel cerebral

in structura substantei albe si foarte putin au fost identificat ein tesutul adipos.
 • Fosfatidil serinele = se gasesc in pestele din oceane si din mare si in inima de
pui; intrea in structura membranei celulare pe fata interna, iar daca trec pe fata
externa determina apoptoza celulara (moartea celulara).

Fosfatidil serinele se mai gasesc si in uleiuri vegetale, mai ales cele din soia si ajuta la
imbunatatirea memoriei.

La nivel celular, refac depozitele energetice dupa un efort muscular intens. De asemenea
reduc ritmul de degradare a celulelor musculare supus unui efort muscular intens datorita unei
usoare stari de hipoxie eliberand astfel o mare cantitate de cortizol ce determina degradarea fibrei
musculare.

S-a demonstrat ca la copiii cu ADHD fosfatidil-serinele imbunatatesc starea de atentie si

receptivitatea la tratamentul psihologic.

Nu se recomanda utilizarea de produse liofilizate din creierul de vita deoarece exista

posibilitatea de dezvoltare a encefalopatiei spongiforme bovine (boala vacii nebune).

• Fosfatidil-inozitolii = se gasesc in cantitatea cea mai mare in membrana celulara.

Dupa fixarea mesagerului prim pe receptorul membranar se elibereaza inozitol
trifosfat si diacil-glicerol ca mesager secund.

Inozitol trifosfatul declanseaza eliberarea calciului din depozite (din reticolul endoplasmatic)
cu activarea sau inhibarea cu sau fara participarea diacil-glicerolului cu aparitia efectelor celulare.

Din fosfatidil-glicerolii se gasestr in membrana mitocondriala cel mai importnat compus din
aceasta clasa, cardiolipina, un amestec de difosfatidil-glicerol si care la nivelul membranei
mitocondriale interne faciliteaza transportul de electroni in cadrul LR (lantului respirato). Se gasesc
in cantitati ridicate si la nivel musculaturii scheletice.

Afectarea cardiolipinei poate provoca boala Barth – cu tulburari motorii si cardiomiopatie.

La diabetici, scaderea concentratiei de cardiolipina in miocard determina complicatii

cardiace pentru ca se activeaza necontrolat enzime hidrolitice in conditiile excesului de glucoza.
 Poate sa mai apara si sindromul antifosfolipidic – generat de formarea anticorpilor
anticardiolipina, care apare la femeia insarcinata si determina riscul de tromboza si avort spontan.

• Fosfatidil glicerolii