Divortul ca process psiho-social implica nu doar indivizii legati strict prin

casatorie, i este un fenomen care are implicatii directe asupra societatii si membrilor
unei societati. n ultimul timp s-au inregistrat cresteri spectaculoase privind numarul de
divorturi. tatististicile cu privire la divortialitate ating maxime la intervale regulate,
adesea insotite de precizari pesimiste cu privire la dezintegrarea familiilor si
disparitia casatoriei.
Din punct de vedere societal si individual,divortul este un fenomen
ambivalent:el rezolva o serie de dificultati(inlaturarea conflictelor si tensiunilor
familiale,atenueaza traumatizarea copiilor ca urmare a disputelor dintre parinti)dar
creeaza si altele noi(stress psihic,dificultati economice etc.
Divortul reprezinta un process psiho-social complex privit ca forma finala a
desfacerii vietii conjugale, ce modifica viata partenerilor si a descendentilor
acestora.el nu este un simplu eveniment,ci un proces adesea traumatizant,antreneaza
tensiuni,conflicte, frustrari si insatisfactii ale caror efecte se prelungesc dincolo de
pronuntarea instantei judecatoresti
Divortul ,antreneaza modificari majore la nivelul tuturor functiilor
familiei.Functiile economice, de solidaritate, de socializare, cunosc o destructurare
sau,in cazul cuplurilor cu copii, o redimensionare,de cele mai multe ori
negativa.Divortul are ca prim efect ,pierderea functiei psihoafective a
familiei,slabirea sau ruperea relatiilor formale si informale ale partenerilor.Un alt
effect provocat de divort tine de faptul ca responsabilitatile paterne sunt redistribuite
si preluate in totalitate de parintele caruia I s-a incredintat minorul.Desi efectele
asupra copilului sunt negative,exista si situatiile in care efectele negative asupra
minorilor sunt contra balansate de efectele negative asupra minorilor sunt contra
balansate de efectele benefice(ex:in cazul cuplurilor cu un parinte
agersiv,alcoholic,etc)Nu putem sa spunem ca minorul implicat intr-un process de
divort,nu este afectat in plan psihic.In absenta unuia dintre parinti,efectele se pot
observa direct sau indirect in comportamentele si conduitele pe care minorul le
adopta:irascibilitate,hipersensibilitate,izolare,performente scolare scazute sau acte
deviante au delicvente.
Durerea care insoteste divortul poate sa conduca la depresii si anemi
prelungite in care viata sa para fara rost si sarcinile de fiecare zi sa devina lipsite de
semnificatie.Cei divortati tind adesea sa fie considerabil mai tineri decat vaduvii,dar
readaptarea este complicata in ambele situatii atunci cand se mentin sentimente
puternice de manie ,respingere sau vinovatie.privind dintr-o perspective pozitiva
putem spune ca divortul poate aduce eliberarea de relatii nefericite sau
restrictive,eliberand indivizii pentru a construe o noua viata fie de unii singuri,fie cu
un nou partener.O incompleta exprimare a durerii poate intarsia readaptarea
personala si poate produce dificultati majore in relatii urmatoare acesteia..Exista mai
multe etichete ale divortului:

1. divort emotional= manifestarea divergentelor dintre parteneri, deteriorarea

raporturilor afective: un divort emotional poate avea loc mult inainte ca un cuplu sa
se separe fizic
2. divort legal= pronuntarea de catre o curte de justitie a disolutiei casatoriei
3. divort economic= divizarea proprietatii intre parteneri,separarea bunurilor casnice,
stabilirea obligatiilor de plata a pensiei alimentare
4. divort parintesc= incredintarea copiilor minori uni parinte ,stabilirea drepturilor
celuilalt parinte asupra copiilor minori
5. divort comunitar= divizarea comunitatii de prieteni si izolarea de comunitatea de
rudenie a fostului sot
6. divort psihic= dobandirea autonomiei psihice fata de fostul partener de casatorie:
indivizii care raman afectati de pierderea partenerului pot sa aiba dificultati in
constituirea unor noi relatii si activitati

Un alt aspect ce tine de divort este acela ca fiecare societate,legislatia familiei

cuprinde reglementari specifice privitoare la disolutia cuplurilor.In tarile europene,
divortul este reglementat de trei tipuri de legislatie:

a) divortul sanctiune-prevede ca disolutia casatoriei se face in urma constatarii culpei

unuia dintre sotii

b) divortul faliment-apare cand legaturile dintre soti sunt puternic afectate ,incat cei
doi soti sunt constienti,desi nu in egala masura, ca uniunea lor nu mai poate continua

c) divortul remediu-este solutia unei casatorii complet compromise pentru a permite

partenerilor sa se recasatoreasca
 Printre factorii interni familiali care pot genera divortul putem enumera:
-lipsa experientei premaritale
-insuficienta cunoasterii partenerului
-absenta dragostei
-casatoria precoce
-diferente mari de varsta intre parteneri
-diferente privind instructia si educatia partenerilor
-incompabilitatile psihice si temperamentale ale partenerilor
-comportamente agresive
-alcoolismul unuia dintre parteneri
In societatile europene, datele statistice arata ca familia este in prezent mai putin
stabila decat era cu cateva decenii in urma, a crescut rata divortialitatii si a scazut
durata medie de convietuire a unui cuplu, astfel, familia a intrat intr-o lunga perioada
de criza.

Evolutia divortialitatii in Europa si Romania

In Europa rata divortialitatii s-a dublat sau chiar triplat in ultimii 30 de ani. In
tarile in care familia a suportat cele mai profunde transformari: atitudinea fata de
casatorie, comportamentul nuptial, fertilitatea, situatia femeii in familie si societate,
divortiaitatea inregistreaza cele mai ridicate nivele. Din anul 1950 pana in 1995 s-a
inregistrat o reducere a duratei medii a casatoriei in momentul divortului de la 12-15
ani la 8.
Romania are una dintre cele mai scazute rate ale divortialitatii. Pana in 1965
rata divortialitatii a crescut continuu pana la 2 la mie. Prin stabilirea unor reglemntari
legislative aceasta rata s-a mentinut sub 1 la mie pana in 1974, iar dupa acesta data a
oscilat in jurul valorii de 1,5 la mie. Dupa 1990 rata divortialitatii a inceput sa creasca
darn u a atins cotele din Europa de Nord. In Romania acesr fenomen are o distributie
teritoriala omogena. In Bucuresti rata divortialitatii a fost in mod constant de 2 ori mai
mare decat media la national. In ultimele doua decenii ratele cele mai mari s-au gasit
in Bucuresti, Timis, Brasov, Galati, Prahova, Arad si Hunedoara, iar cele mai mici au
fost inregistrate in Botosani, Olt, Ialomita, Buzau, Salaj, Tulcea si Vaslui
Divortul este un fenomen psihosocial complex, reprezinta forma finala a
desfacerii vietii conjugale, modificand viata partenerilor si a descendentilor acestora.
El antreneaza stadii tensionale, conflicte, frustrari si insatisfactii ale unor efecte ce se
prelungesc dincolo de pronuntarea instantelor de judecata.
Divortul poate fi determinat de factori economici, culturali, psihologici, morali,
religioasi, care actioneaza la nivelul partenerilor, in interiorul cuplurilor si in afara
acestora.

Etapele disolutiei casatoriei

1. Starile conflictuale.
Aceste stari conflictuale apar in cadrul familiei, avand efecte de disolutie si eroziune a
vietii conjugale prin manifestarea insatisfactiei fata de convietuirea in cuplu. Iolanda
Mitrofan afirma ca: daca judecam dupa abundenta de cereri de reglare a conflictelor
familiale si dupa cresterea ratei divortului, sunt mai numeroase cuplurile care prezinta
conflicte decat cuplurile fericite(1989, p. 2). Cristian Ciuperca afirma ca cele mai
importante cause care genereaza conflictul conjugal sunt:
A. Redefinirea rolurilor masculine si feminine.
Cristian ciuperca afirma ca la inceputul casatoriei, modul de exercitare a rolurilor
conjugale este determinat socio-educational si este tributar modelelor de rol conjugal,
preluate si interiorizate in familia de origine. Astfel sotii se raporteaza unul la celalalt,
prin preluarea modelelor de relationare dobandite de la parinti. Dar cu timpul unul
dintre parteneri, indifferent de sex doreste ca aceste roluri sa fie construite in raport cu
cerintele actuale, si nu preluate din trecut. De aceea cu cat aderentele la rolurile
preluate prin imitatie sunt mai mari cu atat conflictele din noua familie sunt mai
multe.
B. Lipsa comunicarii intre parteneri.
Desi de multe ori membri unui cuplu vorbesc foarte mult intre ei, ei nu comunica.
“paradoxal” desi cantitatea informatiilor poate fi mare, calitatea acestora lasa de dorit
(C. Ciuperca). Culmea este ca tocmai acumularea acestor nemultumiri in timp creeaza
unele nemultumiri in cuplu, acumularea frustrarilor duce la conflicte conjugale
puternice. Aceste conflicte pot fi contracarate prin dialog, discutand problema, nu
evitandu-o.
C. Divergentele motivationale.
In societatea contemporana divergentele motivationale se accentueaza datorita
dependentei economice a femeii, a atentiei acordate carierei profesionale si a
consolidarii pozitiei acesteia in familie si in societate.
D. Diferenta mare intre dorinte si asteptari.
La inceputul relatiei, asteptarile dintre cei doi soti sunt “intunecate de entuziasm, de
excitare si/sau de romantism” (C. Ciuperca p. 237), dar odata cu trecerea timpului ies
la suprafata adevaratele fete ale partenerilor, ideile, divergentele legate de felul de a
iubi si de a fi un cuplu, de a fi un partener sau poate parinte, fiecare avand dorinta de
a-si impune fata de celalalt ideile si idealurile.
Diferentele apar si cand e vorba de modul de distribuire a sarcinilor in gospodarie,
fiecare avand asteptari de la celalalt.
E. Insatisfactia sexuala.
Cuplurile acorda o importanta foarte mare satisfactiei sexuale. Performantele sexuale
in viata de familie sunt foarte importante, faptul ca unul dintre parteneri nu reuseste
sa-si conduca partenerul la orgasm, provoaca stari de nemultumire, frustrare ce duce
inevitabil la conflicte.
F. Relatiile tensive cu familia de origine.
Deseori apar conflicte in cuplu datorita tensiunilor care se instaleaza intre nora si
soacra, ginere si socru, lucru ce accentueaza conflictul conjugal (C. Ciuperca). Intr-o
cercetare realizata de Ilut si Codos in 1986 pe cupluri tinere (in care partenerii aveau
sub 35 de ani si cel putin 5 ani de casnicie), mentioneaza ca 98 % din subiecti au
declarat ca au avut neintelegeri si aproape 40 % conflicte grave, ei au invocat:
violente fizice, nu s-au mai culcat impreuna, nu au mai vorbit un timp, s-au dus la
parinti, au amenintat cu despartirea. Motivele declarate ale unor asemenea conflicte se
datoreaza sindromului incapacitatii de convietuire normala, si anume consumul mare
de bauturi alcoolice, infidelitatea, gelozia, distribuirea inechitabila a sarcinilor dar si
amestecul socrilor, rudelor. Ilut afirma ca in fiecare cuplu exista conflict tensional si
conjugal, el precizeaza ca cheia unui mariaj armonios si fericit este evitarea
tensiunilor care se pot transforma in conflicte.
G. Disolutia legala.
Este forma definitriva a ruperii relatiei conjugale, consfintirea juridica a acestei stari
de fapt. Divortul reprezinta forma legala de desfacere a casatoriei prin hotarare
judecatoreasca.
 Efectele divortului
Divortul prin complexitatea sa antreneaza modificari majore la nivelul tuturor
functiilor familiei. Ilut afirma ca “la nivelul celor 2 parteneri efectele psihologice
depind foarte mult de faptul ca exista sau nu copii, de investitiile afective facute in
casnicie, de cine a initiat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala,
de densitatea retelei de rude si de prietenei ai fiecaruia”. (Ilut, 2005). Divortialitatea
afecteaza diferit femeia si barbatul mai ales daca exista copii la mijloc, deseori acestia
raman la mama, pentru care situatia materiala este mult mai grea. Femeile ramase
singure cu copii decad dpdv economic, ca si motive ar fi castigurile mai mici, lipsa
suportului din partea sotului si ajutor neindestulator din partea statului. Pentru barbat
in schimb, partea psihologica este mai afectata : ei sufera, se simt singuri, simt ca isi
pierd copii, nu mai sunt langa ei, se ingrijoreaza pentru situatia acestora, devenind
practic “un tata vitreg” sau “tata de week-end”.

In concluzie divortul este un fenomen dureros care are consecinte grave asupra
ambilor soti/parteneri dar mai ales asupra familiei, in special asupra copiilor daca
exista. Cauzele divortului si insatisfactia maritala isi au radacinile in cupluri prin felul
in care cei doi reusesc sa convietuiasca si sa se completeze. El este un proces dureros
care uneori il face pe cel care este divortat sa treaca prin anumite stari psihice cum ar
fi depresii, anemii, lipsa apetitului de viata. Nedescarcarea durerii face ca acesta sa-si
revina mai greu neputand incepe o relatie noua din cauza frustrarii. In cazul familiilor
cu copii divortul afecteaza starea psihica nu numai a partenerilor ci si a copiilor care
se simt vinovati de despartirea parintilor sau in unele cazuri usurati ca nu mai trebuie
sa suporte violenta psihica si vizica din partea unuia din parinti, datorita frustrarii si
problemelor legate de alcoolism si alte aspecte care nasc violenta atat fizica dar si
psihica.