PRINCIPII DE EDUCAȚIE

REFERAT

CREATIVITATE

LECA MARIANA
ANUL I - ASISTENT MEDICAL GENERALIST
UNIVERSITATEA BIOTERRA
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ
 CREATIVITATE

”Abilitatea de a te lăsa dus de val, de a explora multe lucruri, chiar dacă nu par atât
de diferite unele de altele, e un lucru pe care copiii îl fac bine și este o formă de joacă”,
explică Tim Brown, vorbind despre creativitatea la copii, un subiect despre care se vorbește
și scrie foarte mult în ultima vreme.
Creativitatea este abilitatea de a crea lucruri. Mulți oameni se consideră ”raționali”,
”logici” sau ”practici” și cred că doar artiștii trebuie să fie creativi. Au fost Einstein sau
Steve Jobs artiști? Cel mai probabil nu. Au, fost, în schimb, doi dintre cei mai creativi
oameni din domeniile lor. Pentru că asta înseamnă creativitate: să iei o problemă sau o
provocare și să o privești dintr-un unghi nou, diferit. Să găsești noi modalități de a face
un lucru, noi perspective, noi paradigme. Steve Jobs folosea ”mâzgălitul” pe o foaie de
hârtie ca să trezească emisfera dreaptă a creierului, adică centrul de creativitate  și asta
îl ajuta să se concentreze. Folosea acest mic exercițiu de creativitate pentru a-și găsi
inspirația atunci când se simțea blocat.
„Orice progres începe cu o idee în mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastră poate
concepe și crede cu adevărat, poate să și obțină.”, spune Peter Arnold în Legea creativității.
Creativitatea produce inovația, schimbarea, stă la baza dezvoltării. Omul este cea mai
evidentă formă a dezvoltării. Tocmai acesta este motivul pentru care creativitatea este
fundament al educației.
Creativitatea constituie una dintre cele mai importante valori umane, sociale,
educaţionale. Rolul creativităţii în procesul culturii și civilizaţiei este enorm iar în școala
contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea creativităţii. Multă vreme
creativitatea a fost considerată un har divin, har pe care îl aveau puţini oameni. Concepţia
conform căreia talentele și geniile sunt înnăscute a fost depășită. Acestea sunt rezultatul
interacţiunii dintre influenţa mediului și a eredităţii, dintre învăţare, maturizare și dezvoltare.
În primul rând, creativitatea nu trebuie văzută ca un proces necesar doar la vârsta adultă sau
școlară. Necesitatea stimulării creativității trebuie conștientizată încă din faza preșcolară,
aceasta asigurând premisele accederii cu success la treptele superioare din viață. Educatorii
trebuie să încerce să se adapteze la ideile copiilor fără a încerca să structureze ideile acestora
dacă acestea nu se potrivesc cu cele ale adulților.
Epoca în care trăim cere fiecărui elev să se adapteze la situaţii mereu noi, să rezolve
numeroase probleme sociale, economice și școlare, să găsească soluţii variate, ingenioase,
originale. Schimbările globale se derulează în ritmuri tot mai accelerate. Pentru a pregăti
elevii sa facă faţă transformărilor rapide ale vieţii în aspectele: economic, politic, social,
cultural, sportiv, e necesară dezvoltarea creativităţii elevilor de toate vârstele și nivelurile.
Şcoala actuală, centrată pe elev, are un rol bine pecizat în dezvoltarea potenţialui intelectual,
reprezentat de inteligenţă şi de creativitate care, pusă în valoare, va asigura neîntrerupt
progresul socio-uman. Creativitatea există în stare latentă în aproape fiecare elev, într-o
măsură mult mai mare decât se crede, iar cunoştinţele şi experienţa asociate acestui fond
creativ pot ramâne neutilizate. Se apreciază că depistarea şi stimularea creativităţii la toate
vârstele, mai cu seamă la vârstele copilăriei şi adolescenţei, reprezintă obiective generale ale
educaţiei.
În procesul didactic, creativitatea se transpune în flexibilitate, opusul stereotipiilor,
rutinei. Structura creativităţii exprimă interdependenţa dintre produsul creator, procesul
creator si personalitatea creatoare. În funcţie de felul cum este organizat şi orientat, procesul
de învăţământ poate duce la dezvoltarea gândirii creatoare, dar din păcate şi la formarea unei
gândiri şablon. Acest lucru se întâmplă atunci când profesorul se mulţumeşte cu o reproducere
textuală şi acordă note mari pentru o atare reproducere textuală, caz în care elevii nu se vor
strădui să reprezinte materialul consultat într-o formă personală, să gândească asupra lui, să
caute soluţii originale, să grupeze şi să ierarhizeze ideile. Un astfel de profesor va contribui la
educarea unei gândiri şablon, la frânarea dezvoltării spiritului critic şi a gândirii creatoare.
Acest tip de gândire, gândirea creatoare a elevilor se dezvoltă în instituţia de
învăţământ prin creşterea exigenţei faţă de capacităţile lor, fără a distanţa însă prea mult
exigenţele faţă de posibilităţi. Cerinţa principală trebuie să vizeze nu reproducerea fidelă a
textelor sau explicaţiilor date la lecţie, ci stimularea independenţei şi originalităţii gândirii,
căutarea activă de soluţii şi răspunsuri, experimentarea, chestionarea etc. În şcoală elevii
ridică adeseori întrebări. Între întrebare şi răspuns este util să se ducă o mică discuţie de tip
euristic cu elevul, care să-i dea cât mai mult posibilitatea să contribuie la găsirea răspunsului,
pe baza experienţei şi a cunoştinţelor sale.
Creativitatea este o resursă de valoare a unei colectivități, care trebuie cultivată la
elevi, prin metode și tehnici moderne, din toate domeniile de activitate, în toate disciplinele de
învățământ.  Ȋnvățarea creativă are drept scop dezvoltarea imaginației, dezvoltarea unor idei,
proiecte și stimularea unor sentimente, pasiuni, preocupări.  Cultivarea creativității trebuie să
fie o preocupare la toate nivelurile. Trebuie gândite multe strategii de stimulare şi promovare
a creativității. Elevii trebuie să-şi dezvolte aptitudinile de cunoaştere şi de creație: spiritul de
observație, gândirea, atenția, imaginația, memoria. Alături de acestea, putem vorbi despre
necesitatea dezvoltării interesului, a curiozității, a inițiativei în observarea şi descrierea
fenomenelor.
Natura este primul mediu cu care vine în contact elevul, de aceea și-au dovedit
utilitatea, în ultimii ani, explorările în natură, cursurile de arhitectură, drumețiile, tehnici de
supraviețuire etc. Trebuie să-i facem atenți pe elevii noștri la fenomenele naturii, să-i învățăm
să fie curioși şi să-i lăsăm să rezolve singuri problemele pe care le întâlnesc în activități, să-i
ajutăm să înțeleagă singuri fenomenele cu care se întâlnesc.
Un alt mediu stimulent al creativității este mediul sportiv. În orele de sport sau în cele
de pregătire a echipelor reprezentative ale şcolii, elevii pot desfăşura activități libere, unde se
pot exersa diferite metode de stimulare a creativităţii, prin exerciții fizice, jocuri interactive,
combinarea unor exerciții din sporturi diferite, executate individual sau în grup sau crearea
unor exerciții noi de către elevi.
Gândirea logico-matematică are și ea un loc important în dezvoltarea creativității
deoarece matematica este cea care ajută la găsirea de soluţii, iar profesorul are sarcina
principală de a depista potenţialul creativ al copiilor, asigurându-le condițiile de dezvoltare a
capacităţilor creatoare. De aceea, copilul de azi trebuie sprijinit și modelat pentru a deveni
omul creator de mâine, pregătit pentru a putea face față marilor confruntări ale vieții.
Una din metodele de dezvoltare a creativității specifice matematicii este cea a abordării
trans(inter)disciplinare. Deoarece competenţele ce se urmăresc a fi formate prin aria
curriculară ”Matematică și știinţe” se referă la comunicare, studiul individual, înţelegerea şi
valorificarea informaţiilor tehnice, relaţionarea la mediul natural şi social precum și formarea
unor aptitudini (grija faţă de mediul natural, interesul pentru explicarea raţională a
fenomenelor din natură, stimularea curiozităţii şi a inventivităţii în investigarea mediului
apropiat),  structurarea lecțiilor se bazează pe anumite teme, care pot face legături cu subiecte
abordate la alte discipline (fizică, informatică, biologie, chimie, educație tehnologică), 
creându-se  şi un mediu prielnic pentru ca fiecare elev sa se exprime liber, să-şi dea frâu liber
sentimentelor, sa lucreze în echipă sau individual.  Rezolvarea de probleme şi mai ales
compunerea de probleme prezintă o importanţă deosebită pentru dezvoltarea flexibilităţii
spontane şi adaptative, a originalităţii, a capacităţii de redefinire şi a creşterii interesului
pentru problemele reale ale vieţii, la dezvoltarea gândirii predictive de tip divergent şi
probabilistic, precum şi la dezvoltarea formelor variate sub care se prezintă imaginaţia
creatoare. Activitatea de rezolvare şi compunere a problemelor oferă terenul cel mai fertil din
domeniul activităţilor matematice pentru cultivarea şi educarea creativităţii şi inventivităţii.
 Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact
continuu cu lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară. Lecţiile de limba română oferă reale
posibilităţi de organizare şi desfãsurare a unor multiple activităţi menite a dezvolta capacitatea
de creaţie a elevilor. Dintre acestea pot fi amintite: povestirea cu schimbarea formei,
povestirea prin analogie, continuarea povestirii, intercalarea unor noi episoade în povestiri,
ilustrarea textelor literare, modelajul, dramatizarea povestirilor, realizarea compunerilor,
crearea de poezii, ghicitori, alcătuirea propoziţiilor după scheme date, transformarea vorbirii
directe în vorbire indirectă și invers.
Un loc important în dezvoltarea limbajului şi a vocabularului activ îl are utilizarea
jocurilor didactice orale, asemenea activităţi de învăţare oferă elevilor nu numai bucuria şi
satisfacţia de a se juca, dar sunt şi un real prilej de dezvoltare a capacităţilor de exprimare
orală şi în acelaşi timp de dezvoltare a capacităţilor creative. Pentru că activitatea didactică să
aibe o mai mare atractivitate pentru elevi, se pot utiliza o serie de jocuri didactice de genul:
„generează cât mai multe idei”, „fă asocieri de idei”, „continuă expresia....”, „continuă
povestea....”, „ce lucruri îți vin în minte când rostești cuvântul....”, „demonstrați sensurile
cuvântului.....”, „schimbă realitatea” sau „găsește un alt final al poveștii.....”.
Este foarte importantă corelarea diferitelor discipline, asigurând dezvoltarea
personalităţii creative a elevilor, aceasta însemnând că elevul trebuie să folosească în
rezolvarea problemelor date, asociaţii stabilite la alte discipline sau să coreleze problema cu
cunoştinţele însuşite anterior.
E nevoie să păstrăm curiozitatea și imaginația copilăriei, să o întreținem, să o
stimulăm, căci ea este „focul viu” al creativității. Copiii pot schimba fața lumii cu
descoperirile lor, pot găsi soluții personale la probleme personale, vor avea stimă de sine și
curajul de a crede în soluționarea problemelor.
În mod evident: „Creativitatea nu înseamnă să găsești un lucru, ci să faci ceva din el
după ce l-ai găsit.” (James Russell Lowell)

Bibliografie:
 https://anatolbasarab.ro/creativitatea-in-scoala/
 http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/
 Sălăvăstru,D., Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi,2004
 Jiga,I.,Negruţ, I., Învăţarea eficientă, Editura Editis, Bucureşti,1999
 http://www.asociatia-profesorilor.ro/rolul-creativitatii-in-dezvoltarea-elevilor-de-
astazi-si-aplicatii-la-disciplina-geografie.html
 https://psychologies.ro/cunoaste-te/
 https://www.suntparinte.ro/
 http://www.conferinte-defs.ase.ro/