Sunteți pe pagina 1din 95

Capitolul I.

TEMA DE PROIECTARE

Să se întocmească proiectul de inginerie tehnologică pentru o instalaţie de


separare continuă a HCl din efluentul gazos al unei secţii de zincare acidă prin
absorbţie în apă. Se dau următoarele date de proiectare:
• presiunea de lucru în coloana de absorbţie p= 1 atm
• debitul volumetric al efluentului gazos Mv = 3800 m3/h (3000)
• concentraţia HCl în amestecul gazos iniţial yi = 440 mg/m3 (450)
• gradul de separare al amestecului η = 94,3% (94)
• coeficientul de exces al absorbantului β= 1,3
• concentraţia iniţială a HCl în absorbant 0%
• temperatura absorbantului la intrare T= 20oC

1
Capitolul II. SURSA DE POLUARE

2.1. Procesul tehnologic de zincare slab acidă

Fluxul tehnologic al procesului de acoperiri metalice prin zincare constă în


trecerea succesivă a pieselor metalice prin băi in care se desfăşoară următoarele
operaţii: degresare chimică – spălare – decapare – spălare – zincare – spălare –
pasivare – spălare.
Degresarea chimică se realizează cu soluţii alcaline puternic tensioactive la o
temperatură de 50–60oC. Ea e urmată de spălare, apa de spălare fiind evacuată
periodic in baza de captare. Decaparea se face cu soluţie de HCl 20-30%, durata
operaţiei fiind in funcţie de calitatea pieselor supuse zincării. Piesele decapate trec în
continuare la spălare.
Zincarea se realizează în soluţie slab acidă prin elecroliză. Anozii formaţi din
zinc pur sunt amplasaţi pe parţile laterale iar piesele supuse zincării se suspendă pe
baia catodică situată central în baie. Omogenizarea soluţiei se realizează prin
barbotarea soluţiei de aer comprimat.
Pasivarea se realizează prin cromare cu reactiv specific în mediu de HNO3.
Operaţia oferă o manta nevoalată de albastru strălucitor şi o buna rezistenţă la
coroziune. Toate băile sunt prevăzute cu sisteme de captare a gazelor, gaze care sunt
aspirate de un ventilator şi trimise la sistemul de epurare al efluentului. Apele din toate
băile de spălare se colectează într-un bazin de colectare.
Atelierul de zincare este sursa de poluare atât pentru apa cât şi pentru aer.
Poluanţii conţinuţi în efluentul gazos pot fi componenţi ai băilor de degresare chimică,
decapare, zincare, pasivare, care au o presiune de vaporizare ridicată. HCl e
principalul poluant conţinut în efluentul gazos.

2
Fig. 2.1. Fluxul operaţiilor procesului de acoperiri metalice prin zincare

2.2. Proprietăţi ale componenţilor efluentului gazos


Proprietăţi ale aerului
Aerul este un amestec de gaze a căror compoziţie se menţine aproximativ
constantă‫׃‬
Gaze comune, % vol Gaze rare, % vol
N2 – 78,09 H2 – 5 x 10-5
O2 – 20,95 He – 5,2 x 10-4
Ar - 0,93 Ne – 1,8 x 10-3
CO2 – 0,03 Kr – 1 x 10-4
Xe – 9 x 10-6
Tabel 2.2.1 Gazele care intră in compoziţia aerului
Caracteristicile fizico-chimice ale aerului se raportează la condiţii normale
reprezentate de o temperatură de 0oC şi presiune de 760 mm Hg. În această stare,
volumul ocupat de 1 mol de aer (volumul molar) este de 22,414 cm3.
Masa moleculară a aerului curat, Maer, calculată pe baza fracţiilor volumice şi a
maselor moleculare ale gazelor componente este 28,966 g/mol.
Densitatea aerului (greutatea specifică), în condiţii normale este: ρaer= 1,293
g/cm3 (kg/m3).

3
Umiditatea aerului atmosferic este reprezentată de apa existentă în el, sub
formă de vapori, picături, cristale, provenită din evaporarea apelor de suprafaţă (în cea
mai mare parte), din stratul superficial al solului, din procesul de transpiraţie a plantelor
sau din activităţi industriale.
Aprecierea umidităţii se face prin:
a) umiditatea absolută (Us) –cantitatea de apă existentă într-un volum de aer la
un moment dat (g/m3);
b) umiditatea maximă (Um) –cantitatea de apă pe care o poate primi un volum
de aer la o anumită temperatură (g/m3). Se mai numeşte şi presiune de saturaţie cu
vapori de apă a aerului la temperatura considerată.
c) umiditatea relativă (Ur) –cantitatea de apă existentă într-un volum de aer
atmosferic şi raportată la cantitatea maximă pe care ar putea-o cuprinde acelaşi
volum de aer la o anumită temperatură. Altfel spus, umiditatea relativă reprezintă
raportul dintre umiditatea absolută şi umiditatea maximă, respectiv raportul dintre
presiunea vaporilor de apă (constatată experimental) şi presiunea vaporilor de apă la
saturaţie.
Temperatura aerului dintr-un loc sau dintr-o regiune ca şi regimul ei zilnic,
sezonier şi anual este determinat în primul rând de radiaţia solară. Temperatura
aerului înregistrează variaţii importante atât pe orizontală cât şi pe verticală. Trebuie
remarcată în acest sens contribuţia a 2 factori:
• factorul astronomic, determinat de faptul că axa polilor este înclinată spre
Soare (vara este mai expus polul nord, iarna acelaşi pol este mai puţin expus iar la
echinocţiu axa polilor este perpendiculară pe axa Pământ – Soare). Pentru
simplificare, factorul astronomic se referă la variaţiile de temperatură ce decurg din
derularea ciclică a zilelor şi nopţilor. Ciclurile diurne şi nocturne determină cantitatea
de energie primită de la Soare şi implicit, variaţiile de temperatură între noapte şi zi.
• suma factorilor fizici şi geografici.
În esenţă, temperatura aerului este influenţată de altitudine (scade cu
înălţimea), de caracteristicile solului (culoare, compoziţie), de existenţa suprafeţelor de
apă (timp de încălzire diferit faţă de sol), a vegetaţiei (care reţine o parte din radiaţia
solară), de nebulozitatea atmosferei (care diminuează cantitatea energiei solare ce
atinge suprafaţa Pământului) şi de prezenţa centrelor populate (care intervin cu surse
suplimentare de căldură).
Presiunea aerului

4
Datorită greutăţii sale specifice, aerul atmosferic exercită o presiune asupra
tuturor corpurilor de pe Pământ. Prin urmare, presiune atmosferică reprezintă forţa cu
care aerul apasă asupra Pământului datorită greutăţii sale. Presiunea exercitată
depinde de temperatura şi circulaţia maselor de aer.
Presiunea aerului se exprimă în mm Hg/cm2 sau în milibari (750 mm Hg =1000
mb).
În S.I. unitatea de măsură pentru presiune este pascalul.
În funcţie de mai mulţi factori, presiunea atmosferică prezintă diferite variaţii.
Cele mai importante sunt variaţiile datorate altitudinii. În acest sens trebuie reţinut
faptul că la nivelul mării şi la 0oC presiunea atmosferică este de 760 mm Hg (numită
presiune atmosferică normală) şi ea scade treptat cu altitudinea micşorându-se cu
1mm Hg pentru fiecare 10,33 m.
Solubilitatea aerului în apă
Solubilitatea aerului în apă, lipsit de CO2 şi NH3, la t=180C şi p=760 mm Hg este
de 19,38 ml/1000ml apă.
În ceea ce priveşte solubilitatea aerului in apă la 18oC valoarea acesteia este
următoarea pentru fiecare din componenţii aerului.
cm3 O2 N2+Ar Suma cm3 %O2 in aerul
dizolvat
18oC 6,61 12,77 19,38 32,12
o
Tabel 2.2.2Solubilitatea componenţilor aerului la 18 C
Solubilitatea HCl în apă la 18oC este de l=448, unde l reprezintă coeficientul de
absorbţie la care presiunea totală este egală cu 760 mmHg.
Când presiunea totală la 18oC este 760mmHg, q=73,1g unde q reprezintă masa
in grame de gaz ce sunt adsorbite la 100 g HCl.
HCl in apa solubilă
La 18oC: A = 451,2 cm3
Densitate acid = 1,2064
% greutatea HCl in soluţie
A reprezintă numărul de cm3 de HCl absorbiţi in 1 cm3 H2O la 760 mmHg.

Proprietăţi ale HCl


Acidul clorhidric, (HCl), este un gaz foarte corosiv, toxic şi incolor, care
formează vapori în contact cu umiditatea. Vaporii constau în acid hidrocloric ce se

5
formează atunci când HCl se dizolvă în apă. Acidul clorhidric gazos, ca şi cel
hidrocloric sunt substanţe importante în chimie, ştiinţă şi industrie (aprox. 3 milioane
tone de acid hidrocloric sunt produse anual pentru utilizarea în curăţirea oţelului
înaintea galvanizării). Acidul hidrocloric este folosit în producţia de cloruri, pentru
rafinarea minereului în producţia de staniu şi tantal, pentru pilirea şi curăţirea
produselor metalice, în electroplatinarea pentru îndepărtarea pietrei de pe boilere,
pentru neutralizarea sistemelor bazice, ca reactiv de laborator, drept catalizator şi
solvent în sinteze organice, în realizarea fertilizatorilor şi coloranţilor, pentru hidroliza
amidonului şi a proteinelor în prepararea diferitelor produse alimentare, în industria
textilă, a cauciucului, fotografică. Numele de acid clorhidric se referă deseori la acidul
hidrocloric, în mod greşit, şi nu la acidul clorhidric gazos.
HCl poate fi prezent in atmosferă ca urmare a eliminării din diferite procese
tehnologice. HCl este un compus foarte reactiv care are acţiune asupra tuturor
metalelor cu degajare de H2. El poate fi o sursă de incendiu şi explozie. În general
necesită măsuri speciale de păstrare şi conservare. Astfel conservarea probelor se
face in recipienţi de sticlă sau unele aliaje şi materiale plastice rezistente la acest
produs.
HCl poate produce asupra organismului uman intoxicaţii şi poate genera reacţii
secundare cum ar fi apariţia unor substanţe deosebit de toxice, in special hidrogenul
arseniat ca urmare a reacţiei cu metale şi aliaje.
Se ambalează în cisterne de oţel căptuşite în interior cu ebonită, ale furnizorului
sau beneficiarului. Se depozitează în rezervoare de oţel ebonitate, prevăzute cu
conducte de degazare.
Acidul clorhidric este un produs agresiv şi toxic. Înainte de a manipula şi utiliza
acest produs, personalul trebuie să fie familiarizat cu informaţiile referitoare la
pericolele la care este expus. Aceste informaţii sunt disponibile în mai multe forme, de
exemplu MSDS şi etichete ale produsului.

Proprietăţi chimice ale HCl:


Molecula de HCl este o moleculă simplă, diatomică, alcătuită dintr-un atom de H
şi un atom de Cl, conectate printr-o legătură covalentă, simplă. Deoarece atomul de Cl
este mai electronegativ decât cel de H, legătura covalentă între atomi este polară.
Deoarece molecula are per total un moment de dipol mare cu o sarcină parţială

6
negativă δ- pe atomul de Cl şi una pozitivă δ+, pe atomul de H, molecula este polară.
Din acest motiv, HCl este foarte solubil în apă şi în alţi solvenţi polari.
În contact cu apa, HCl ionizează imediat, formând cationul H 3O+ şi anionul Cl-,
printr-o reacţie chimică reversibilă în apă:
HCl + H2O → H3O+ + Cl−
Rezultatul soluţiei se numeşte acid hidrocloric şi este un acid tare. Constanta de
disociere sau ionizare Ka este foarte mare, ceea ce înseamnă că HCl disociază sau
ionizează practic total în apă.
Chiar în absenţa apei, HCl se comportă ca un acid. De exemplu, poate dizolva
alţi solvenţi, ca metanolul şi alte molecule protonate sau ioni şi să se comporte ca un
acid catalizator pentru reacţii chimice, unde sunt dorite condiţii anhidre:
HCl + CH3OH → CH3O+H2 + Cl−
HCl cedează un proton moleculei de metanol.
Datorită naturii acide, HCl este un gaz corosiv, în mod deosebit în prezenţa
umidităţii.
Proprietăţi fiziologice
Acidul clorhidric din sucul gastric transformă pepsina, o enzima ce contribuie la
digestie in formă activă. Acidul clorhidric mai distruge bacteriile de putrefacţie şi cele
patogene care pătrund în stomac. Acidul clorhidric gazos are acţiune coroziva asupre
căilor respiratorii mai slaba decat clorul. HCl este singurul acid anorganic care apare
liber, cu o funcţie importantă în organismul animalelor şi anume în sucul gastric al mai
tuturor vertebratelor. Concentraţia de HCl din sucul stomacal al omului este de circa
0,3%.
HCl este un gaz fară culoare, cu miros iritant, mai dens decât aerul(densitatea
1,268). Se lichefiază prin răcire dând un lichid fără culoare care nu conduce curentul
electric şi fierbe la 850C, solidificându-se la -114,80C.
Cel gazos fumegă în aer deoarece, fiind foarte solubil in apă, se dizolvă în apă
din atmosferă formând un fel de ceaţă.
Prin dizolvarea sa in apă se dezvoltă căldură. Un litru de apă dizolva, la 00C,
503l acid clorhidric gazos.
Soluţia apoasă de HCl se mai numeşte şi spirt de sare.
Soluţia de 42,9% HCl gazos are densitatea 1,21, iar cea de 37-39% are
densitatea de 1,19.

7
Soluţia apoasă de HCl este bună conducătoare de electricitate, deoarece prin
dizolvarea în apă acidul clorhidric se disociază în ioni de hidrogen şi ioni de clor.
În stare gazoasa sau în stare anhidră, acidul clorhidric nu conduce curentul
electric deoarece atomii de clor şi de hidrogen sunt legaţi între ei prin legături
covalente.
În prezenţa apei, structura polară a moleculelor de HCl trece in structură ionică
şi disociaţia electrolitică a acidului clorhidric este posibilă.
În soluţie apoasă HCl este un acid tare deorece este puternic disociat.
La temperatură obişnuită, acidul clorhidric gazos, perfect uscat, nu atacă
majoritatea metalelor şi nici oxizii lor.
La temperatură înaltă, insa, acidul clorhidric atacă metalele, cu exceptia aurului
şi a platinei, dând naştere la cloruri cu dezvoltare de hidrogen :
Me’’ + 2HCl = Me ’’Cl2 + H2
HCl poate fi prezent în atmosferă ca urmare a eliminării din diferite procese
tehnologice.
În general necesită măsuri speciale de păstrare şi conservare. Astfel
conservarea probelor se face în recipienţi de sticlă sau unele aliaje şi materiale
plastice rezistente la acest produs.

2.3.Efectele HCl

Acidul clorhidric este corosiv şi toxic pentru ochi, piele şi mucoase. Inhalarea
sau expunerea acută poate cauza tuse, răguşeală, inflamaţii şi ulceraţii ale traiectului
respirator, dureri de piept şi edem pulmonar.
Expunerea acută orală poate cauza corodarea membranelor mucoaselor,
esofagului şi stomacului, însoţită de ameţeli, vomă şi diaree. Contactul cu pielea poate
produce arsuri severe şi ulceraţii.
Expunerea cronică la acid clorhidric duce la gastrită, bronşită cronică, dermatită
şi fotosensibilitate la cei care lucrează cu HCl. Expunerea prelungită la concentraţii
mici poate cauza decolorarea dinţilor şi erodarea lor.
Nu există nici o informaţie despre efectele HCl asupra reproducerii sau de
dezvoltării oamenilor.
Efectele asupra organismelor vii

8
La animale concentraţiile mai mari de 10 ppm produc iritaţii ale sistemului
respirator mai ales la nivelul esofagului. Concentraţii mai mari de 50 ppm pot produce
edem pulmonar. Expunerea timp de câteva minute la concentraţii mai mari de 200
ppm poate conduce la deces, iar concentraţii mai mari de 400 ppm sunt fatale
majorităţii animalelor.
Inhalaţia cronică cauzează hiperplazia mucozităţii nazale, leziuni ale laringelui,
traheii, precum şi ale cavităţii nazale în cazul şobolanilor
Concentraţia de referinţă (RfC) pentru HCl este de 0,02 mg/m3, valoarea
bazându-se pe hiperplazia mucoasei nazale, laringelui şi traheii şobolanilor. RfC este o
estimare a inhalării continue de către populaţia umană (inclusiv a grupului sensibil)
care nu are un risc apreciabil de apariţie efectelor cronice în timpul vieţii. RfC nu este
un estimator direct al riscului, dar reprezintă un punct de referinţă pentru a scoate în
evidenţă potenţialele efecte. La expuneri mai mari decât RfC, potenţialul efectelor
secundare creşte. Expunerea pe durata întregii vieţi la doze mai mari ca RfC nu
implică neapărat şi apariţia unor efecte negative asupra săsnătăţii.
La şobolanii expuşi inhalării HCl, au fost observate: dispnee severă, cianozări,
creşterea mortalităţii fetale precum şi scăderea în greutate a puilor. Nu există nici o
informaţie asupra efectelor carcinogene la oameni datorat HCl. Într-un studiu efectuat
asupra şobolanilor nu a fost observat nici un răspuns carcinogenic EPA nu consideră
HCl ca un potenţial agent carcinogen.

Efectele asupra mediului


În ceea ce priveşte efectele asupra mediului trebuie de remarcat faptul că ploile
acide pot conţine HCl gazos dizolvat în apă având efecte negative asupra solului şi
plantelor. În plus HCl umed poate contribui la distrugerea clădirilor precum şi a
staturilor din marmură.

2.4. Determinarea acidului clorhidric din aer

9
Generalităţi
Acidul clorhidric poate fi prezent în atmosferă ca urmare a eliminării din diferite
procese tehnologice. El este un compus foarte reactiv ce are acţiune negativă asupra
tuturor metalelor, cu degajare de hidrogen. El poate fi o sursă de incendiere şi
explozie. In general, necesită măsuri speciale de păstrare şi conservare. Astfel,
conservarea probelor se face în recipienţi de sticlă sau unele aliaje şi materiale
plastice rezistente la acest produs.
Acidul clorhidric poate produce asupra organismului uman intoxicaţii şi poate
genera reacţii secundare cum ar fi apariţia unor substanţe deosebit de toxice, în
special hidrogenul arseniat, ca urmare a reacţiei cu metale şi aliaje.
Principiul metodei
Acidul clorhidric reacţionează cu sulfocianura de mercur (II) cu formarea unui
complex slab disociat (HgCl4). Sulfocianul eliberat reacţionează cu fierul trivalent
formând sulfocianura ferică, de culoare brun-roşcată, proporţională cu cantitatea de
ioni clorură.
4HCl + Hg(SCN) 2 → 2HSCN + H2[HgCl4]
3 HSCN + Fe3+ → Fe (SCN)3 + 3H+
Interferenţe
La determinarea HCl din aer prin metoda spectrofotometrică interferă aerosolii de
cloruri, bromuri, ioduri. Interferenţa acestora se elimină prin filtrarea aerului care se
recoltează folosind un filtru de hârtie plasat înaintea vasului de absorbţie.
Reactivi
- hidroxid de sodiu, soluţie 0,01 N;
- sulfocianură mercurică, soluţie alcoolică 0,3 % (în alcool metilic);
- alaun feriamoniacal [NH4FeSO4 · 12H2O], soluţie 6% in HNO3 5N;
-soluţie etalon stoc. Se dizolvă 0,2046 g KCl într-un flacon cotat de 50 ml şi
se aduce la semn cu apă distilată.
1 ml soluţie corespunde la 2 mg HCl ;
- soluţie etalon de lucru: se diluează 2,5 ml soluţie etalon stoc cu apă distilată la 100
ml
1 ml corespunde la 50 μg HCl.

Recoltarea probelor

10
Se aspiră aerul de analizat într-un absorbitor care conţine 10 ml soluţie de NaOH
0,01 N. Debitul de aspiraţie este de 2,5 – 3 l/min.
Modul de lucru
Conţinutul absorbitorului se aduce cantitativ într-un flacon cotat de 25ml şi se
completează volumul la 20 ml (dacă este necesar). Se adaugă 2,5ml sulfocianură
mercurică şi 2,5ml alaun feriamoniacal agitând flaconul după adăugarea fiecărui
reactiv. După 10 minute, se măsoara absorbantă la λ = 470 nm faţă de un martor
preparat cu apă distilată şi aceeaşi reactivi.
În paralel, se trasează curba de etalonare pentru cantităţi de HCl cuprinse intre 0-
0,5 μg şi se determină conţinutul de HCl din proba de analizat.
Tabel 2.2. Tabel cu date
Cantitate de HCl, μg 0 10 20 30 40 50
Soluţie etalon de lucru, ml 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
Apă distilată, ml completare la 20 ml
Sulfocianură mercuriană, ml 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5
Alaun feriamoniacal, ml 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5
Absorbantă, λ = 470 nm

Se trasează curba de etalonare A= f(C).


Calculul rezultatelor
Concentraţia de HCl din proba de aer analizată se calculează cu relaţia:
Cx
HCl (mg/m3) =
V
în care: Cx - cantitatea de HCl în proba fotometrată, μg
V – volumul de aer recoltat, l.

Capitolul III. TEHNOLOGIA ADOPTATĂ

3.1. Condiţii de calitate ale aerului

11
Legislaţia în domeniul protecţiei atmosferei este reprezentată în principal de
Legea Protecţiei Mediului nr.137/1995, republicată prin Legea nr.159/1999 şi
completată prin U.G.nr.91/2002 (extras privind protecţia atmosferei) şi reglementările
juridice şi tehnice privind factorul de mediu – aer – şi anume, a calitaţii acestuia în
diferite zone cum ar fi: zone protejate, zone cu emisii importante de fluxuri gazoase ca
urmare a desfaşurării unor activitaţi social – economice (procese de ardere, transport,
etc).
Legea privind Protecţia Mediului (Legea nr. 137/1995, republicată prin Legea
nr. 159/199 şi completată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2002)
Reglementările privind protecţia atmosferei sunt cuprinse în capitolul III din legea
protecţiei mediului, secţiunea a 2-a în care sunt specificate următoarele aspecte
importante.
Secţiunea a 2-a. Protecţia atmosferei
Art.41. Prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi
ameliorarea calităţii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra
mediului, sănătăţii şi a bunurilor materiale.
Art.42. Autoritatea centrală pentru protecţia mediului promovează politicile
regionale şi globale, fundamentând principiile şi acţiunile specifice atât la nivel
naţional, cât şi la nivel local, privind protecţia atmosferei.
Politica naţională de protecţie a atmosferei constă în principal din următoarele:
a. introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la
sursă;
b. gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanţi până la
realizarea celor mai scăzute niveluri care să nu depăşească capacitatea de regenerare
a atmosferei;
c. gestionarea resursei de aer în sensul asigurării sănătăţii umane;
d. modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de evaluare şi gestionare
integrata a calităţii aerului.
Art.43. Aurotitatea publică central pentru protecţia mediului, cu consultarea
ministerelor competente, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de
aplicare privind:
a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţi din atmosferă;

12
b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile, precum şi
condiţiile de restricţie sau de interdiciţie pentru utilizare, inclusiv pentru
substanţele care afectează stratul de ozon;
c) calitatea combustibililor şi carburanţilor, precum şi reglementările privind
introducerea pe piaţă şi transportul acestora;
d) pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor;
e) supravegherea calităţii aerului, proceduri de prelevare şi analiză,
amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiza, frecvenţa
măsurătorilor şi altele;
f) identificarea, supravegherea şi controlul agenţilor economici a căror
activitate este generatoare de risc potenţial şi/sau poluare atmosferică;
g) sistemul de notificare rapidă, în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte
transfrontieră, a autorităţilor desemnate cu aplicarea Convenţiei privind
efectele transfrontiere ale accidentelor industriale.
Art.44. Autoritatea publica centrală pentru protecţia mediului supraveghează şi
controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei, în care scop:
a) constă apariţia episoadelor de poluare a atmosferei, da alertă şi/sau emite
prognoze legate de acestea;
b) dispune încetarea temporară sau definitiva a activităţilor generatoare de poluare
în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea
programului pentru conformare;
c) solicită măsuri tehnologice, aplică restricţii si interdicţii în vederea prevenirii,
limitării sau eliminarii emisiilor de poluanţi;
d) aplică sancţiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor impuse.

Standardele de mediu şi emisie privitoare la protecţia şi puritatea aerului


Unul din cele mai importante standarde de mediu este standardul de calitate a
aerului care prevede concentraţii maxime admisibile într-o anumită perioadă de timp
ale unor poluanţi importanţi în zonele protejate – STATS 12574-87. Cel mai important
standar de mediu care stă la baza strategiilor de control al poluării aerului este STAS
12574-87 (Aer din zonele protejate. Condiţii de calitate).
STAS 12574-87. Aer din zonele protejate.Condiţii de calitate
Standardul de calitate a aerului cuprinde două părţi şi anume:
1. Indicaţii generale

13
2. Condiţii de calitate
În prima parte sunt enunţate o serie de noţiuni care vizează concentraţiile
poluanţilor şi modul lor de calcul.
Astfel, prin concentraţie medie lunară sau anuală se inţelege media aritmetică
a concentraţiilor medii zilnice obţinute în perioada respectivă. Pentru calculul
concentraţiei medii lunare sunt necesare minimum 15 valori medii zilnice, iar pentru
calculul concentraţiei medii anuale sunt necesare minimum 100 valori medii zilnice,
uniform repartizate pe perioada respectivă de timp.
S-a constatat că în Romania sunt specificate mai mult normele privind
concentraţiile medii maxim admisibile de scurtă durata (30 minute) sau zilnice şi mai
puţin cele de lungă durată, lunare sau anuale, cum este cazul S.U.A. unde
concentraţiile medii admisibile anuale sau lunare joacă rolul cel mai important în
estimările şi evaluările privind poluarea atmosferei. De asemenea, trebuie făcute unele
precizări şi anume:
- concentraţia unui poluant în aer este o mărime aleatorie caracterizată prin fluctuaţii
imprevizibile, datorate preponderent turbulenţei atmosferice dar şi flucutaţiilor emisiei;
- se defineşte norma de calitate a aerului pentru un poluant dat ce trebuie să cuprindă
concentraţia maximă admisă (CMA) medie pentru un interval de timp definit v,
frecvenţa f asociată CMA şi intervalul de referintă l (de regula un an, luna, zi, etc.);
- norma pentru un poluant, într-un punct dat din zona de interes, este respectată dacă
CMA medie pe intervalul v este atinsă sau depaşită cu o frecvenţă cel mult egala cu f
intervalul de timp l;
- pentru un poluant dat se stabilesc CMA corespunzând mai multor perioade de
mediere.
În cazul STAS 12574-87, nu se specifică f şi este foarte puţin considerat l pe o
perioada de un an. Ca urmare, normele de calitate vor fi interpretate ca fiind valori
limită care nu pot fi atinse niciodată (lucru care poate conduce uneori la ambiguităţi).
În cea de-a doua parte a standardului privind condiţiile de calitate a aerului
sunt prezentate principalele substanţe chimice poluante şi concentraţiile lor maxim
admisibile, principalele aspecte privind pulberile sedimentabile şi, respectiv,
radioactivitatea.
Concentraţiile medii admisibile ale substanţelor chimice poluante din aerul
zonelor protejate nu trebuie să depăşească valorile din tabel.

14
Tabel 3.1. Concentraţiile medii admisibile ale substanţelor poluante în aerul atmosferic

Concentraţie maximă admisibilă, mg/m3


Medie de Medie Medie Medie
Substanţa Metode de
scurtă durată zilnică lunară anuală
poluantă ananliză
30 min.
Acid azotic 0,1 - - - stabilite de
Ministerul Sănătăţii
Acid clorhidric 0,3 0,1 - - STAS14913-77
Acroleina 0,03 0,01 - - STAS14331-79
Aldehide 0,035 0,012 - - STAS14332-70
Amoniac 0,3 0,1 - - STAS10312-76
Anhidrida 0,3 0,1 - - stabilite de
fosforica Ministerul Sănătăţii
Benzen 1,5 0,8 - - stabilite de
Ministerul Sănătăţii
Cadmiu - 0,000082 - - stabilite de
Ministerul Sănătăţii
Clor 0,1 0,03 - - STAS10916-77
NO2 0,3 0,1 - 0,04 STAS10329-75
SO2 0,75 0,25 - 0,06 STAS 10194-75
Fenol 0,1 0,03 - - STAS 11027-77
Tricloretilena 4 1 - - stabilite de
Ministerul Sănătăţii
Pulbere in 0,5 0,15 - 0,075 STAS 10813-76
suspensie
Plumb - 0,0007 - - STAS 10810-76
Metanol 1 0,5 - - STAS 11105-78
Deoarece poluarea este influenţată de un număr mare de factori, efectele
poluării asupra sanătăţii şi mediului sunt dificil de cuantificat, apărând controverse în
ceea ce priveşte nivelele generale la care efectele adverse sunt detectabile. Sunt
cunoscute de asemenea, specificaţiile privind OMS pentru protecţia sănătăţii publice şi
efectele poluanţilor asupra sănătăţii.

3.2. Variante tehnologice de reducere a poluanţilor gazoşi din aer

Există două categorii de măsuri de reducere a emisiilor poluante în atmosferă :


- metode care oferă posibilitatea recuperării poluanţilor gazoşi şi refolosirea acestora

15
- metode distructive în cadrul cărora au loc transformări ireversibile ale poluanţilor în
substanţe nepoluante. O subclasificare a acestor metode este prezentată în figura
3.1.:

Măsuri pentru reducerea poluanţilor gazoşi din aer

Distrugere Recuperare

Ardere Absorbţie
Procedee biologice

recuperativ Adsorbţie
Ardere suplimentara
termica Filtrare biologica
regenerativ Condensare

Spalatoare biologice Separare prin


recuperativ
membrane
Ardere suplimantara
catalitica
regenerativ

Figura 3.1. Clasificarea măsurilor de reţinere a poluanţilor gazoşi.


Principalele procese care sunt utilizate în reţinerea poluanţilor atmosferici din
atmosferă sunt : absorbţia , adsorbţia , condensarea , reţinerea pe membrane.
3.2.1 Absorbţia
Absorbţia este operaţia de separare a unuia sau mai multor componenţi dintr-un
amestec gazos , prin dizolvare într-un lichid cu proprietăţi selective (absorbţie fizică).
Ea diferă de purificarea pe cale umedă prin aceea că absorbţia se referă la gaze ,
iar purificarea umedă se referă la particule. Absorbţia poate fi însoţită de o reacţie
chimică între reactivii adăugaţi în lichidele absorbante şi gaze , operaţia în acest caz
se numeşte absorbţie cu reacţie chimică sau chemosorbţie. Multe gaze pot fi uşor
absorbite de apă cu sau fără aditivi chimici.
Absorbţia fizică
Absorbţia implică prezenţa a doua faze: lichidă şi gazoasă.
Concentraţia gazului dizolvat în soluţia aflată în echilibru cu faza gazoasă se
mai numeşte solubilitatea gazului.
Dioxidul de sulf e mult mai puţin solubil în apă decât amoniacul.Solubilitatea
gazelor scade cu creşterea temperaturii.

16
Absorbţia chimica
Cele mai multe dintre procesele de depoluare a aerului prin absorbţie sunt bazate
pe reacţia dintre gazul poluant şi lichidul absorbant sau un alt component prezent în
soluţia absorbantă.Efectul absorbţiei e cel mai puternic atunci când reacţia e
ireversibilă.
Nu există o linie de demarcaţie exactă între absorbţia fizică şi chemoabsorbţie.
Prin absorbţie se reţin CO, CO2, H2S, oxizii de azot, SO2, SO3, HF, HCl şi compuşi
organici.
Procesul de transfer de masă care are loc pentru îndepărtarea poluanţilor gazoşi
prin absorbţie urmează ecuaţia globală de transfer de masă:
NA=KGAF
NA – debit molar de gaz absorbit [mol/s]
KG – coeficient global de transfer de masă [mol/s]
A – aria interfeţei gaz-lichid [m2]
F – forţa motoare

Etapa de absorbţie
Compuşii gazoşi sunt introduşi într-o coloană de absorbţie, de cele mai multe
ori în contracurent cu un lichid de absorbţie, lichid care prezintă capacitatea de a reţine
un gaz. Pentru aceasta sunt utilizate frecvent turnuri de spălare cu corpuri de
umplutura (1) (vezi figura 3). Aceste instalaţii cuplează o suprafaţă mare de absorbţie
cu pierderi reduse de presiune şi, implicit, cu un consum redus de energie. Lichidul de
spălat se pulverizează pe la partea superioară a turnului de spălare şi formează o
peliculă pe suprafaţa corpurilor de umplutură , curgând în sens invers faţă de gazul
rezidual. Lichidul de spălat care conţine gazul absorbit, se strânge la baza
absorberului, iar de acolo este pompat, încălzit şi condus spre regenerator. Un
schimbător de căldură (2) serveşte la recuperarea căldurii soluţiei calde provenită de la
procesul de desorbţie, cu ajutorul căreia se încălzeşte soluţia de la baza absorberului.

Etapa de desorbţie
Mediul absorbtiv alimentează unui aparat de desorbţie care de regulă este o
coloană de distilare (3). Gazul absorbit se culege la partea superioară a coloanei, iar
lichidul de absorbţie la parte inferioară unde este răcit în schimbătorul de căldură şi
pompat în absorber. Figura 3 prezintă instalaţia de absorbţie-desorbţie în cazul în care

17
absorbţia este fizică. În cazul în care gazul absorbit interacţionează
chimic(chemosorbţie) cu absorbantul (aşa cum este şi cazul HCl, SO 2, sau oxizi de
azot care reacţionează cu apa) din instalaţia prezentată în figura 3 rămâne valabil
numai absorberul (1) restul utilajelor principale fiind dictate de necesitatea de
recuperare sau nu a absorbantului.

Figura 3.2. Instalaţie de adsorbţie fizică – desorbţie a unui component gazos dintr-un
amestec de gaze.

Substanţe tratabile
Absorbţia în apă, soluţie acidă sau alcalină se recomandă în special pentru
emisiile care conţin HF, HCl, Cl2, COV, SO2, H2S, NH3.

3.2.2 Adsorbţia
Poluanţii gazoşi pot fi reţinuţi din aer prin adsorbţie pe suprafaţa unui adsorbant.
Suprafeţele adsorbante pot fi, fie solide, fie lichide. Adsorbţia pe suprafaţă lichidă este
considerată ca făcând parte din absorbţie, rămânând adsorbţia numai pe suprafaţa
solidă.

18
Fenomenul de eliminare a adsorbitului din sistemul adsorbant-adsorbit se
numeşte desorbţie şi se utilizează pentru regenerarea adsorbentului şi recuperarea
adsorbitului.
Adsorbentii pot fi impartiti in urmatoarele clase:
1. carbune active – pentru hidrocarburi si gaze nepolare;
2. oxizi(silicagel, oxid de aluminiu, silicat de magneziu) pentru gaze polare si
vapori;
3. materiale fin divizate – utilizate in general drept catalizatori;
4. materiale naturale(cleiuri, bauxite, pamanturi) cu capacitate mica de adsorbtie;
5. site moleculare(zeoliti) care sunt silicati de aluminiu cristalini ai
metalelor alcaline.

3.3. Alegerea variantei optime

Pentru separarea unui amestec gazos binar, în cazul nostru aer - acid clorhidric,
se poate utiliza oricare din metodele prezentate anterior. În cazul dat gradul de
separare al solutului trebuie sa fie ridicat, capacitatea de producţie este relativ mică,
costul investiîiei, exploatării şi intreţinerii instalaţiei trebuie să fie căt mai mic.
Utilizarea metodei de separare prin condensare şi difuziune prin membrane este
neeconomică deoarece instalaţiile corespunzătoare sunt costisitoare, consumul de
energie şi costul de fabricaţie sunt foarte ridicate. Utilizarea adsorbţiei pentru separare
necesită totodată regenerarea adsorbantului ceea ce necesită un consum sporit de
energie. Având în vedere natura componenţilor din amestecul gazos, gradul de
separare cerut, costul investiţiei şi al exploatării se alege ca metodă de separare
absorbţia. Proprietăţile de separare ale HCl din apă sunt:

T=180C : aer : 19,38 cm3 aer………………1 cm3 apă


HCl: 451 cm3 HCl ………………1 cm3 apă
În acest context adoptăm ca modalitate de epurare a efluentului gazos (HCl) din
aer, operaţia de separare a HCl din apă ceea ce implică o operaţie simplă şi o eficienţă
mare. [10]

3.4. Descrierea tehnologiei adoptate

19
1. Elaborarea schemei bloc
Separarea HCl din amestecul gazos iniţial constituit din aer şi HCl se realizează
prin absorbţie în apă intr-o coloană.

Fig.3.3. Schema bloc a procesului de absorbţie în apă a HCl


Faza gazoasă este introdusă în coloana de absorbţie (1) cu ajutorul unui
ventilator (2) şi o străbate în sens ascendent. Absorbantul (apa) este introdus pe la
partea superioară a coloanei (1) cu ajutorul unei pompe centrifuge (4) dintr-un rezervor
de apă (3) şi circulă în contracurent cu faza gazoasă.
În interiorul coloanei are loc contactarea celor 2 faze şi ca urmare se realizează
transferul solutului din faza gazoasă în cea lichidă. Faza gazoasă, conţinând HCl sub
limita impusă (30 mg/m3) este evacuată în atmosferă, iar faza lichidă (soluţia de HCl)
rezultată iese pe la partea inferioară a coloanei şi curge prin cădere liberă într-un
rezervor de aşteptare (5).
Soluţia apoasă de HCl din acest rezervor este transportată cu o pompă
centrifugă (4) într-un vas de neutralizare (6) prevăzut cu agitator cu palete.
Neutralizarea se realizează cu soluţie de NaOH 10%, preparată în vasul de
amestecare (7). Vasul (8) este utilizat pentru depozitarea soluţiei de NaOH.
După neutralizare, faza lichidă rezultată din vasul (6) este evacuată pe la partea
inferioarî a acestuia la canal.
2. Elaborarea schemei tehnologice

20
21
3.5.Materii prime şi auxiliare. Caracteristici.

1. Materii prime
Materia primă reprezintă un ansamblu de material destinat prelucrării, într-o
instalaţie industrială, în vederea obţinerii unui produs.
Industria chimică utilizează materii prime de diferite provenienţe, acestea
putând fi :
- materii prime naturale ;
- materii prime fabricate industrial ;
- produse secundare ale industriei chimice sau ale altor ramuri industriale.
Materiile prime mai pot fi :
- amestecuri omogene de două lichide organice ce urmează a fi separate prin
rectificare ;
- soluţiile diluate ale unor săruri supuse concentrării prin operaţia de evaporare ;
- amestecuri gazoase ce urmează a fi separate aprin absorbţie ;
- diverse materiale sub formă granulară supuse uscării.

2. Utilităţi
Aburul, apa, aerul comprimat, gazele inerte, solele de răcire şi energia electrică
folosite ân industria chimică sunt uzual înglobate în denumirea de utilităţi.
Toate utilităţile sunt considerate ca facând parte din sfera problemelor
energetice ale unei ţntreprinderi.

2.1. Apa
Funcţie de utilizarea care se da apei se deosebesc mai multe categorii : apa
tehnologică, apa de racire, apa potabilă, apa de incendiu, apa de încălzire.
Apa de răcire poate proveni din fântâni de adâncime, temperatura ei se menţine
între 10-150C în tot timpul anului, sau apa de la turnurile de răcire, când se recirculă
având temperatura în timpul verii 25-300C. Pentru evitarea formării crustei,
temperatura apei la ieşire din aparate nu trebuie să depăşească 500C. Răcirile cu apă
industrială se pot realiza până la 35-400C.
Apa ca agent de încălzire poate fi :
- apa caldă cu temperatura până la 900C ;
- apa fierbinte, sub presiune, până la temperatura de 130-1500C.

22
Apa este un agent termic cu capacitate calorică mare, uşor de procurat. Pentru
încălzire, se preferă apa dedurizată în scopul evitării depunerilor de piatră.

2.2. Energia electrică


Aceasta reprezintă una din formele de energie cele mai folosite în industria
chimică datorită uşurinţei de transport la distanţe mari şi la punctele de consum şi
randamentelor mari cu care poate fi transformată în energie mecanică, termică sau
luminoasă.
Energia electrică transformată în energie mecanică este utilizată la acţionarea
electromotoarelor cu care sunt dotate diversele utilaje în industria chimică(pompe,
ventilatoare, reactoare cu agitare termică).
Energia electrică este folosită şi la încălzire, prin transformare în căldură,
folosind mai multe tehnici:
- trecerea curentului prin rezistenţe electrice ;
- transformarea energiei electrice in radiaţii infraroşii ;
- folosirea curenţilor de înaltă frecvenţă, medie şi mică ;
- folosirea pierderilor dielectrice ;
- încălzirea prin arc electric.
Avantajul încălzirii electrice constă în reglarea uşoara a temperaturii,
posibilitatea generării căldurii într-un punct, introducerea unei cantităţi mari de căldură
într-un volum mic, realizarea unei încălziri directe, fără impurificarea mediului.

Caracteristicile soluţiei de NaOH


Soluţiile de NaOH sunt baze puternice, reacţioneaza uşor cu anhidridele acide,
cu acizii organici şi minerali, formând săruri de Na.
NaOH reacţioneaza cu Al, Zn, Sn, degajând H2, gaz care poate provoca ţşi
explozii.
NaOH reacţioneaza violent cu ţesuturile vii, distrugând peptidele, proteinele şi
saponificând grăsimile.
Soluţia de NaOH se obţine prin dizolvare, amestecare sau prin diluare.
Leşiile din sodă caustică fac parte din categoria lichide corozive. Agresivitatea
lor depinde de temperatura lor, concentraţia în hidroxid, impurităţi însoţitoare, în speţa
HCl. [21]

23
Capitolul IV. DIMENSIONAREA TEHNOLOGICĂ A
UTILAJELOR

4.1. Tipuri de utilaje. Alegere. Descriere


4.1.1 Alegerea tipului de coloană
Utilajele de absorbţie pot fi clasificate după principiul de funcţionare, în patru
categorii:
- absorbere de suprafaţă;
- absorbere cu pulverizare;
- absorbere cu barbotare;
- absorbere cu peliculă sau filă.
În scopul realizării unei eficacităţi ridicate, absorberele trebuie să satisfacă o
serie de condiţii:
- ă[ ofere o suprafaţă de contact mare prin dispersarea unei faze în cealaltă;
- să asigure contactarea fazelor în contracurent pentru o separare cât mai avansată;
- viteza celor două faze să fie mare;
- căderea de presiune la curgerea fazelor prin utilaj să fie mică;
- să asigure evacuarea căldurii atunci cand absorbţia este însoţită de efecte termice
ridicate;
- să realizeze un grad de separare mare pentru soluţii;
- să evite obturarea secţiunii de curgere atunci când fazele conţin impurităţi mecanice
sau apare tendinţa cristalizării unui component din faza lichidă;
- să prezinte o siguranţă în funcţionare, un cost redus al investiţiei, întreţinerii şi
exploatării utilajului;
- materialul din care e confecţionat utilajul să aibă o bună rezistenţă la coroziune.
a) Absorbere de suprafaţă– se concretizează sub forma turlelor, vaselor
Callarius şi a serpentinelor. Sunt confecţionate din materiale rezistente la coroziune,
respectiv din gresie, ceramică, grafit, cuarţ. Aceste absorbere au o suprafaţa de
contact mică fapt pentru care eficacitatea lor este scazută. Din acest motiv sunt
utilizate numai pentru gaze uşor solubile.
b) Absorbere cu pulverizare
Din această categorie de utilaje fac parte coloanele cu stropire, absorberele cu
discuri, absorberele mecanice cu trunchiuri de con şi absorberele cu strat fluidizat

24
trifazic. Suprafaţa de contact între faze este generată prin dispersia fazei lichide sub
formă de picături în masa fazei gazoase şi este dată de suprafaţa tuturor picăturilor
existente la un moment dat. Cu cât fineţea picăturilor şi fineţea gazului sunt mai mari
cu atât eficacitatea acestor gaze este mai mare.
c) Absorbere cu barbotare
Aceste coloane sunt de regulă sub formă de coloane preavăzute in interior cu
mai multe talere cu clopoţei, valve sau talere perforate. Funcţionarea coloanelor de
absorbţie se bazează pe dispersia fazei gazoase sub formă de bule în straturile de
absorbant existente pe talere. În figura 4.1.1 este reprezentată schematic o coloană de
absorbţie cu talere perforate.
Faza lichidă (absorbantul) intra în coloană pe la partea superioară pe primul
taler şi curge prin cădere liberă din taler în taler prin tuburile deversoare existente pe
fiecare taler până la baza coloanei. Faza gazoasă intră pe la partea inferioară şi trece
prin orificiile talerelor, barbotează în stratul de lichid de pe fiecare taler, şi, iese prin
racordul aflat la vârful coloanei. Transferul de masă are loc numai în straturile de lichid
de pe taler.

Fig 4.1. Coloana de absorbţie cu talere perforate


d) Absorbere cu peliculă
În cazul acestor utilaje, absorbantul curge sub formă de film subţire prin
fascicule de ţevi sau straturi cu umplutură, în contracurent cu faza gazoasă. Din
această categorie de utilaje fac parte coloanele cu umplutură şi utilajele tip schimbător

25
de căldura cu fascicul de tevi. Coloanele cu umpultură se utilizează cel mai frecvent la
absorbţie.
Coloana cu umplutură fig, 4.1.2 este constituită dintr-un corp cilindric vertical,
grătare care au rolul de a susţine straturile de umplutură, dispozitive pentru distribuţia
absorbantului şi dispozitive pentru redistribuirea absorbantului.

Fig 4.2 Coloana cu umplutură

Faza lichidă este distribuită la vârful coloanei printr-un dispozitiv de distribuţie şi


curge sub formă de film subţire pe suprafaţa umpluturii în sens descendent, iar la
ieşirea din fiecare strat de umputură este redistribuită. În contracurent cu absorbantul,
prin golurile straturilor de umplutură circulă faza gazoasă. Contactul dintre faze fiind
continuu, concentraţia solutului variază continuu pe înălţimea coloanei.
Dintre aparatele pentru absorbţie cea mai largă utilizare în practică o au
coloanele cu umplutură şi cele cu talere. Aceste coloane diferă prin modul de
contactare diferenţial sau în trepte a fazelor lichidă şi gazoasă.
Alegerea coloanelor cu talere sau cu umplutură depinde de mai mulţi factori
care au fost grupaţi în: caracteristici contructive, factori hidrodinamici şi caracteristicile
fazelor participante.
În tabelul 4.1.1 sunt prezentate funcţie de aceşti factori condiţiile în care se pot
utiliza coloanele cu umplutură sau cu talere. Prin urmare tabelul 4.1. permite alegerea
tipului de coloană care este indicată pentru un anumit scop.

26
Tabelul 4.1. Alegerea tipului contructiv de coloana în funcţie de caracteristicile
constructive, hidrodinamice şi de natura sistemului.
Condiţii în care Condiţii în care se
Caracteristicile se recomandă recomandă utilizarea
sistemului utilizarea coloanelor cu talere
coloanelor cu
umplutură
Caracteristici a. dimensiuni Spaţiul este Spaţiul este limitat pe
contructive principale limitat pe înălţime orizontală(coloanele cu
(o coloana cu talere necesită un
umplutură diametru mai mic decât
necesită o coloanele cu umplutură
înălţime mai mică echivalente)
comparativ cu o
coloană cu talere
echivalentă)
b. conexiuni Nu necesită Este necesară scoaterea
laterale scoaterea sau sau intoducerea
introducerea intermediară a unui lichid
intremediară a sau gaz (la coloanele cu
unui lichid sau taler pe fiecare taler există
gaz (la coloanele o anumită cantitate de
cu umplutură lichid iar gazele ocupă
această operaţie spaţiul dintre talere)
este dificilă
necesitând
dispozitive
suplimentare
pentru colectarea
şi redistribuirea
fazelor)
c. curăţirea Curăţirea Curăţirea coloanei trebuie
coloanei coloanei trebuie efectuată periodic
efectuată foarte (coloanele cu talere sunt
rar (curăţirea prevăzute cu guri de

27
coloanelor cu vizitare care permit
umplutură se face curăţarea fără demontarea
numai în elementelor interioare)
perioada reviziilor
anuale şi constă
în scoaterea
umpluturii,
sortarea şi apoi
spălarea
acesteia)
d. costul coloanei Pentru diametru Pentru diametre mai mari
până la 0,75 de 1,25
(deoarece la
diametre mai
mari coloanele cu
umplutură
necesită
elemente
interioare
complexe)
Factori a. debitele celor Debite de lichid şi Debite variabile de lichid
hidrodinamici două fluide gaz nu pre amari sau de gaz (lichidul se
(faza lichidă se dispersează în masa
deplasează sub compactă; permit variaţii
forma unor filme mari ale debitelor de lichid
subţiri şi firiţoare sau de gaz )
înguste pe
suprafaţa
corpurilor de
umplere, la debite
de lichid foarte
mici distributia
lichidului este
defectoasă şi în

28
acest caz se
preferă coloanele
cu talere, la
debite foarte mari
are loc înecarea
coloanei). La
marirea debitului
de gaz creşte
cantitatea de
lichid reţinut fapt
care duce la
micşorarea
secţiunii libere de
trecere a
lichidului.
b. căderea de Căderi de Căderi de presiune mari
presiune presiune mici (în
operaţiile
efectuate sub vid
unde se impune o
cădere de
presiune mică se
utilizează coloane
cu umplutură)
c. viteza de Viteze mici la Viteze mici la curgerea
curgere a curgerea fazei celor doua faze (la
fluidelor gazoase şi coloanele cu talere faza
lichide(în lichidă se găseşte în
coloanele cu mişcare turbulenţa
umplutură faza favorizând sistemele în
gazoasă se care viteza transferului de
găseşte în masă este determinată de
mişcare rezistenţa fazei lichide)
turbulentă

29
rezultând un bun
transfer de masă
când determinant
de viteză este
transferul de fază
gazoasă)
d. eficacitatea Valori ale Valori ale eficacităţii în
eficacităţii în limite largi (asigurarea
limite largi (pentru unei eficacităţi impune, în
coloane cu cazul coloanelor cu talere,
umplutură cu o curgere a fazei lichide
diametre peste pe talere încât să evite
1,5 m eficacitatea formarea zonelor moarte
tinde să scadă ca sau a canalelor
urmare a unei preferenţiale)
distribuţii
neuniforme a
lichidului sau a
gazului pe
suprafaţa
transversală a
coloanei)
e. funcţionarea La capacităţi mici La capacităţi şi
discontinuă şi temperaturi temperaturi în limite largi
apropiate de cea (talerele sunt
a mediului confecţionate din acelaşi
ambiant (la material cu pereţii coloanei
temperaturi mai sau sunt proiectate în aşa
mari sau mai mici fel încât dilatarea să nu
decât cea a producă distrugerea
mediului ambiant, acestora)
dilatarea şi
contracţia
repetată a

30
coloanei poate
duce la
sfărâmarea
corpurilor de
umplere)
f. capacitatea de Pentru capacităţi Pentru capacităţi mari de
producţie mici şi medii de producţie (la diametre mai
producţie mici de 400 mm coloanele
(coloanele cu cu talere sunt greu de
umplutură cu construit; la diametre mari
diametre mari au coloanele cu talere sunt
masa foarte mare mai ieftine decât cele
şi prezintă echivalente cu umplutură)
probleme
deosebite la
realizarea unei
distribuţii
uniforme a celor
două faze)
Caracteristicile a. sisteme Sisteme cu grad Sisteme fără acţiune
fazelor corozive înalt de coroziune corozivă (contruirea unei
participante (este mai uşor şi coloane cu talere
mai ieftin să se rezistente la coroziune
contruiască o presupune un cost foarte
coloană cu ridicat)
umplutură din
materiale
rezistente la
coroziune decât o
coloană cu talere)
b. sisteme care Sisteme ce Sisteme fără spumare (în
spumează prezintă spumare cazul coloanelor cu talere,
puternică (la un sistem care spumează,
coloanele cu datorită barbotării gazului
umplutură, pentru în lichid se formează pe

31
sisteme cu talere o emulsie fină gaz-
spumare lichid formată din picături
posibilitatea de lichid ţi spuma care va
formării spumei determina o uniformizare a
este redusă concentraţiei în coloana şi
deoarece prin urmare o scădere a
cantitatea de gaz eficacităţii)
care barbotează
prin lichidul din
golurile stratului
este foarte mică)
c. sisteme care Sisteme care nu Sisteme care conţin solide
conţin solide sau conţin solide sau sau şlamuri în
şlamuri şlamuri (la concentraţie mare
coloanele cu (secţiunea de curgere a
umplutură solidul absorbantului la coloanele
din suspensie cu talere este mare permi-
sau şlamul se ţând trecerea suspensiilor
poate acumula în sau a şlamurilor )
golurile umpluturii
reducând
secţiunea de
curgere a celor
două faze,
conducând în
final la înecarea
coloanei)
d.sisteme Sisteme stabile Sisteme care nu prezintă
termolabile din punct de stabilitate din punct de
vedere termic vedere termic
e. Sisteme Sisteme cu Sisteme cu vâscozitate
văscoase văscozitate mare mică (bulele de gaz care
(în cazul rezultă de pe talerul
coloanelor cu inferior formează canalele
umplutură se preferenţiale în stratul de

32
recomandă lichid ducînd la un contact
utilizarea unor limitat între faze care va
corpuri de determina o eficacitate
umplere cu scăzută a coloanei cu
dimensiuni mari ) talere)
f. sisteme cu Sisteme cu Sisteme cu degajări mari
degajări de degajări de călduăa la absorbţie (în
căldură neînsemnate de cazul coloanelor cu talere
căldură la se montează serpentine
absorbţie (dacă de răcire pe talere care
efectul termic al favorizează absorbţia)
procesului este
mare la coloanele
cu umputură se
monteaz
dispozitive pentru
colectarea şi
redistribuire)

În final se alege coloana cu umplutură.

4.1.2. Alegerea umputurii pentru coloană

Umpluturile utilizate pentru coloane se pot împărţi în trei categorii:


- corpuri de umplere de formă neregulată;
- corpuri de umplere de formă definită;
- grătare.
Pentru a fi eficiente, umpluturile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să prezinte o suprafaţă mare raportată la unitatea de volum, să realizeze o distribuţie
uniformă a fazei gazoase printre golurile umpluturii, să prezinte o rezistenţă mică la
curgerea fazelor, să realizeze o amestecare bună a celor două faze, să prezinte o
rezistenţă mecanică şi chimică corespunzătoare, să fie ieftine şi uşor de procurat.
Corpurile de umplere de formă neregulată sunt în general foarte rar
întrebuinţate deoarece corpurile au dimensiuni diferite şi pentru a obţine o mărime cât
mai uniformă este necesară o sortare cu atenţie.

33
Corpurile de umplere de formă definiăa sunt cele mai râspândite umpluturi în
cadrul industriei chimice şi se concretizează în inele Raschig, sei Berl, inele Pall, sei
Intalor, etc. Sunt confecţionate din materiale ceramice, plastice, tablă de diferite
calităţi, carborund, etc. In tabelul 4.1.2 sunt date principalele caracteristici ale câtorva
corpuri de umplere.

Tabelul 4.2. Caracteristicile principale ale câtorva corpuri de umplere.


Tipul umpluturii Materialul Dimensiuni Suprafaţa Volumul Densitatea
(mm) specifică liber (m3/m3) (kg/m3)
(m2/m3)
Inele Rasching ceramică 50x50x50 110 0,74 650
(aranjate 80x80x8 80 0,72 670
ordonat) 100x100x10 60 0,72 670
Inele Rasching ceramică 10x10x1,5 440 0,7 700
(in gramada) 15x15x2 330 0,71 690
25x25x3 200 0,74 530
35x35x4 140 0,77 530
50x50x5 90 0,79 520
oţel 8x8x0,3 630 0,9 750
10x10x0,3 500 0,88 900
15x15x0,3 350 0,9 660
25x25x0,4 220 0,9 640
Sei Berl (în ceramică 12,5 460 0,68 720
grămadă) 25 260 0,69 670
35 165 0,70 670
Inele Pall (în ceramică 25x25x3 220 0,74 610
grămadă) 35x35x4 165 0,76 540
50x50x5 120 0,78 520
60x60x6 96 0,79 520
oţel 15x15x0,4 380 0,9 525
25x25x0,6 235 0,9 490
35x35x0,8 170 0,9 455
50x50x1 108 0,9 425
Sei Intalox (în ceramică 18 335 0,72 640
grămadă) 25 255 0,74 610
38 166 0,76 580

34
50 120 0,79 530

Corpurile de umplere pot fi aşezate în mod regulat în coloană sau turnate. La


umpluturile aşezate în vrac distribuîia lichidului depinde de forma şi mărimea corpurilor
de umplere, diametrul coloanei, înălţimea stratului şi distribuţia iniţială. Umpluturile mici
duc la formarea unor pungi de lichid datorită capilarelor ce apar la punctele de contact
dintre corpuri ceea ce determină micşorarea suprafeţei udate a umpluturii şi prin
urmare scăderea eficacităţii coloanei.
În scopul realizării unei bune distribuţii a lichidului în secţiunea transversală a
stratului de umplutură se recomandă că diametrul nominal al corpurilor de umplere să
fie de cel puţin 8 ori mai mic decât diametrul coloanei.
Evitarea formării canalelor se realizează prin turnarea uniformă a umpluturii în
strat, distribuţia uniformă a fazei lichide, împărţirea umpluturii în mai multe straturi între
care se interpun dispozitive interioare pentru redistribuirea lichidului .
Grătarele se contruiesc din lemn, materiale ceramice, metalice, plastice în
formă simplă ca bare paralele sau forme complexe care permit dirijarea celor două
fluide. În timp ce gratarele simple se demontează uşor, realizează o cădere de
presiune mică, nu se înfundă când lichidul conţine particule solide în suspensie,
grătarele complexe asigură o umezire aproape completă a umpluturii preîntâmpină
apariţia unor curgeri preferenţiale şi a pungilor de lichid.
Grătarele se montează în coloane de suprapunere. O largă utilizare şi-au găsit
în ultimul timp grătarele Koch-Sulzer, Glitsch, Spraypack, Stedman.
Se alege ca material de umplutură inele ceramice raschig cu diametrul
35x35x4.

4.1.3 Dispozitive interioare pentru coloane cu umplutură

Dispozitivele interioare care se utilizează în cazul coloanelor cu umplutură sunt


grătarele de susţinere a umpluturii, distribuitoarele şi redistribuitoarele pentru faza
lichidă.

GRĂTARE DE SUSŢINERE

35
Dintre cele mai vechi şi mai simple grătare de susţinere a umpluturii sunt plăcile
perforate care îşi mai găsesc şi astăzi o largă utilizare în special când se lucrează cu
debite mici de lichid şi gaze. Secţiunea liberă pentru trecerea celor două faze este mai
mică decât în stratul cu umplutură fapt care determină în cazul unor debite mari de
lichid şi de gaz o cădere mare de presiune şi o reducere a eficacităţii coloanei. Un
astfel de grătar este confecţionat din mai multe platbande fixate prin sudură de o placă
de bază, distanţă dintre platbade fiind astfel aleasă încât secţiunea liberă a grătarului
să fie egală sau mai mare decât cea a umpluturii. Pentru a nu permite căderea
umpluturii printre platbande acestea se acoperă cu câteva straturi de corpuri de
umplere cu dimensiuni mai mari sau se acoperă cu o sită metalică. În locul
platbandelor se pot utiliza bare din metal sau plăci din gresie dacă mediul este coroziv.
Literatura indică şi alte tipuri de grătare suport cum sunt cele formate din mai multe
grinzi din tablă perforată cu orificii de formă alungită sunt fixate pe o placă de bază de
asemenea perforată. Secţiunea liberă de trecere a fazelor este mai mare de 85%.

DISTRIBUITOARE PENTRU FAZA LICHIDĂ


Distribuitoarele pentru lichid au rolul de a asigura o repartizare uniformă a
absorbantului pe întreaga suprafaţă transversală a coloanei. Realizarea unei distribuţii
uniforme a lichidului determină o eficacitate ridicată a coloanei de absorbţie cu
umplutură.
Distribuitoarele tip dus se confecţionează dintr-o ţeavă centrală cu alimentare
prevăzută cu ramificaţii din mai multe inele cooncentrice din ţeavă sau dintr-o ţeavă cu
duza la un capăt şi deflector.
Aceste distribuitoare sunt recomandate când presiunea lichidului este mai mare
şi când absorbantul este lipsit de impurităţi mecanice. Debitul specific de absorbant
este de 25 m3/m2.h şi presiunea necesară este de 0,35-1,40 N/cm2.
Distribuitoarele tip taler sunt formate dintr-o placă cu diametrul de 250-1800 mm
prevazută cu orificii circulare în care se fixează ţevi de distribuţie având diametre
cuprinse între 25 şi 50 mm.
Pentru coloanele cu diametru de peste 2 m se pot utiliza dispozitive sub formă
unor plăci plane perforate cu găuri de diametre 5-6 mm şi care sunt înconjurate de un
contur crenelat având rolul unui deversor.
În figura 4.1.4 este prezentat un dispozitiv de distribuţie cu jgeaburi care este
format dintr-un anumit număr de jgeaburi prevăzute cu creneluri în formă de v pe

36
pereţii laterali. Sunt recomandate pentru coloane cu diametre mari şi pot realiza
distribuţia uniformă a unor debite specifice de 5-120 m3/m2.h.
Distribuitoarele cu preaplinuri, se utilizează la coloane cu diametre mici. Ele
sunt formate dintr-o placă suport prevăzută cu orificii în care se fixează ţevi cu un
decupaj în forma de V.

REDISTRIBUITOARE PENTRU FAZA LICHIDĂ


Necesitatea utilizarii mai multor straturi de umplutura intr-o coloana determina
folosirea unor dispozitive pentru redistribuirea lichidului. Pentru redistribuirea
absorbantului pot fi utilizate dispozitivele de distributie speciale cunoscute sub
denumirea de redistribuitoare.
Astfel de dispozitive de redistribuire a lichidului constă din doua plăci suprapuse
care îndeplinesc rolul de suport, redistribuitor, alimentare şi evacuare a fazelor. Placa
superioară este identică cu gratarul de susţinere , iar placa inferioară este prevazută
cu orificii cu diametrul de 3-5 mm şi orificii cu diametrul de 3-10 cm în care se fixează
ţevi. Dispozitivul are înălţimea totală egală cu 350 mm.
Conurile de distribuţie sunt cele mai simple dispozitive pentru redistribuirea
fazei lichide care dirijează lichidul ce se scurge pe corpul interior al utilajului către axul
acestuia. Aceste dispozitive se aşează unul faţă de altul la distanţa de (1,6-2) din
diametrul coloanei şi prezintă ca dezavantaj principal micşorarea secţiunii coloanei.
Conurile cu găuri stagnante sunt mai complicate din punct devedere contructiv,
dar asigură o îngustare mai redusă a secţiunii aparatului.
Un alt dispozitiv pentru redistribuire foarte simplu constă dintr-un buzunar îngust
fixat de mantaua utilajului de la care pleacă radial înclinat trei sau mai multe ţevi. Prin
ţevi lichidul adunat în buzunarul dispozitivului se scurge spre axul utilajului.

4.1.4. Materiale de construcţie pentru coloane

Corpul cilindric al coloanelor cu talere sau umplutură se construiesc din oţel-


carbon, fontă, oţeluri speciale aliate cu Cr, Ni şi Mo, oţeluri emailat, oţeluri metalizate
sau căptuşite cu materiale rezistente la acţiunea corozivă a acelor faze care participă
la absorbţie.
Elementele interioare ale coloanelor cu umplutură şi cu talere sunt
confecţionate din materiale specificate anterior. În cazul coloanelor cu umplutura, daca

37
substantele cu care se lucrează sunt puternic corozive, corpul acestor utilaje se
căptuşeşte în interior cu o cărămidă antiacidă sau se torcretează cu chit antiacid.
Alegerea materialelor necesare pentru corpul şi elementele interioare ale absorberului
se face în funcţie de natura substanţelor vehiculate prin coloană şi acţiunea lor
corozivă.
În continuare se prezintă detaliat modul de alegere al materialelor de
construcţie pentru diferite utilaje precum şi tipuri de materiale indicate.
Materialul cel mai des folosit în industria chimică este tabla din oţel. În funcţie
de compoziţia sa chimică, tabla din oţel poate fi: oţel carbon, oţel slab aliat şi oţel aliat.
Pentru alegerea corectă a unui oţel inoxidabil sau orice alt material metalic se
va ţine seama de următoarele elemente:
- proprietăţile fizice, chimice şi mecanice ale oţelului;
- condiţiile de lucru (temperatură, presiune);
- economicitatea realizării produsului pentru a avea fiabilitatea ridicată.

Mediu de lucru Marci de oteluri recomandate


Acid clorhidric 1 293 Z2CND17-12; X2CrNiMO18-12;
soluţie Z8CNDT17-12;
X10CrNiMoTi18.10;
Z10CrNiMoTi18.10
0,5 323 Z2CN17-12; Z8CNDT17-12;
Z2CrNi18.10; X10CrNiMoTi18.10

38
4.1.5. Probleme de coroziune

Materialele metalice, precum şi cele nemetalice suferă în timpul exploatării un


proces de degradare chimică sau electrochimică a mediului de lucru.
Coroziunea este un proces complex de distrugere a materialului datorită acţiunii
mediului înconjurător prin procesele chimice şi electrochimice ce se desfăşoară la
interfaţa metal-gaz, metal-lichid, ce dau reacţii eterogene.
Reacţiile de coroziune pot fi clasificate în trei tipuri de procese şi anume:
- coroziune cu degajare de hidrogen:
2Na + 2H2O → 2NaOH + H2
Zn + 2NaOH → Na2ZnO2 + H2
- coroziune cu reducere de oxigen:
2Fe + 2H2O + O2 → Fe(OH)2
-coroziune cu reducere de ioni ferici:
Fe + Fe2(SO)4 → 3FeSO4
În general, reacţiile catalitice sunt cu:
-reducerea ionilor de hidrogen:
2H+ + 2e- → H2
-reducerea ionilor de oxigen:
O2+ + 2H2O + 4e- → 4OH-
-reducerea ionilor ferici:
Fe3+ + e- → Fe2+
Coroziunea metalelor cu reducerea ionilor de hidrogen are loc în acizi neoxidanţi
şi în alcani. Metalele alcaline şi magneziul se corodează cu reducerea ionilor de
hidrogen şi în medii neutre. Se remarcă faptul că, în general, are loc coroziunea
metalelor cu reducerea ionilor de oxigen în medii neutre.Acest tip de coroziune este
importantă, deoarece în condiţiile atmosferice , în contact cu apa şi cu soluţiile sărurilor
neutre, metalele se corodează cu degajarea ionilor de oxigen.În medii acide şi bazice

39
este posibilă reducerea catodică a oxigenului, dar principala reacţie este reducerea
ionilor de hidrogen.
În industria chimică se întâlnesc frecvent coroziuni prin reducerea ionilor ferici,
datorită contactului metalului cu soluţia diverselor substanţe chimice.
Fenomenul de coroziune constă dintr-un schimb de ioni între metal şi mediu de
lucru şi orice modificare a acestui schimb este foarte importantă.În timpul coroziunii, pe
metal se stabileşte un anumit potenţial a cărui valoare se află între valorile standard
ale potenţialelor parţiale de electrod. Deplasarea celor două potenţiale de echilibru la
potenţialul de coroziune este o consecinţă a fenomenului polarizaţiei proceselor de
electrod , fenomene ce au loc instantaneu , o dată cu apariţia contactului metal- mediu
de lucru.

4.1.5.1 Factori care influenţează viteza proceselor de coroziune


O cauză frecventă de intensificare a distrugerii prin coroziune a utilajelor care vin
în contact cu soluţii de electroliţi o constitue efectul galvanic ce apare la îmbinarea a
două piese confecţionate din două materiale de metale diferite. De exemplu la
contactul dintre cupru şi fier , cuprul este protejat – în dauna fierului – care este mai
intens corodat. Fierul trece în soluţie sub formă de ioni (Fe+), iar procesul coroziv
respectiv este cunoscut sub denumirea de coroziune de contact.
Oxigenul constitue cel mai comun factor care intensifică coroziunea , mai ales în
medii cu pH cuprins între 6 şi 8. Viteza fluidelor vehiculate ca şi gradul în care ele
transportă suspensii abrazive.În acest scop, poate fi amintit efectul cavitaţiei, fenomen
care apare la viteze mari ale fluidelor.
Coroziunea de tip punctiform care este mai gravă la oţelurile inoxidabile. În acest tip
de coroziune apar găuri de diametre mai mari sau foarte mici, în vreme ce restul
suprafeţei este caracterizat prin viteze mici, prin greutaţi mari la depistarea în timp şi
prin pagube foarte mari. Se poate diminua sau elimina acest tip de coroziune printr-un
mod corespunzător de finisare a suprafeţei.
Un alt factor care agravează procesele de coroziune este legat de fenomenele
de coroziune sub tensiune(o solicitare mecanica acţioneaza simultan cu una chimică
sau electrochimică). Solicitările mecanice sunt, în general, tensiuni reziduale provenite
de la prelucrarea la rece, tratamente termice şi sudură, sau apar în cursul exploatării
din cauze externe.

40
Coroziunea la oboseală este un caz particular a acestui tip(nu este prezent nici
un agent coroziv) şi se datorează unor tensiuni apărute periodic(ciclic).
Apariţia coroziunii sub tensiune este de obicei legată şi de secţiunea combinată
a unui reactiv asupra unui anumit material metalic (de exemplu soluţii de NH4OH sau
NaOH, în cazul oţelului carbon sau soluţii de cloruri, soluţii de acid azotic sau sulfuric,
în cazul oţelurilor inoxidabile austenitice).
Creşterea temperaturii constituie un element de agravare a coroziunii sub
tensiune.
Punctele de fisurare ale coroziunii sub tensiune le constituie defectele de
structură metalografică precum şi dislocările datorită unor solicitări mecanice. Influenţa
atomilor din defectele respective, precum şi agresivitatea mediului sunt factori
determinanţi pentru modul de desfaşurare a procesului coroziv. La aluminiu, cupru,
oţeluri-carbon şi oţeluri inoxidabile feritice apar procese corozive intergranulare, în
care zonele anodice sunt amplasate la marginea cristalelor structurii metalice. La
aliajele slab aliate, o altă formă de coroziune structurală o constituie fragilizarea la
hidrogen.
La unele oţeluri inoxidabile apar procese corozive intergranulare în soluţii
apoase care conţin ioni hidroxil sau de clor în unele cazuri apărând în lipsa tensiunilor
mecanice.
La oţelurile inoxidabile austenitice acest tip de coroziune apare in medii alcaline
(soluţii sau vapori contaminaţi) sub forma de rupturi inter sau transcristaline, la
temperaturi şi timp de exploatare diferite. Sub tensiuni, apar frecvent procese de
coroziune transgranulară la oţelurile austenitice mai ales când mediile din exploatare
conţin cloruri. Unele adaosuri (Mo sau Ti) măresc sensibilitatea la acest tip de
coroziune. În aceste medii cu ioni clor s-au observat debutul unui proces coroziv
punctiform şi dezvoltarea lui, în continuare, pe calea clasică a coroziunii sub tensiune.
- Defecte de proiectare, de execuţie sau de exploatare (fante, interstiţii, depuneri, etc)
datorită unor posibile schimbări ale conditiilor (de exemplu concentraţia diferenţială în
oxigen sau de ioni a mediului, prezenţa unor piese realizate din alt material etc)
accentuează acţiunea şi dezvoltarea proceselor corozive.
- Parametrii unor procese chimice care influenţeaza apariţia şi desfăşurarea proceselor
corozive care se întalnesc într-o anumită instalaţie chimică sunt: concentraţia unor
substanţe care intră în compoziţia mediului, impurităţile, temperatura, ph-ul, gradul de

41
aerare, viteza cu care circulă fluidul, inhibitorii, modul şi ritmicitatea cu care se
efectuează pornirea şi oprirea instalaţiei respective.
Temperatura mediului agresiv mareşte viteza de coroziune în mod exponenţial.
La unele schimbătoare de căldura la care se ating temperaturi de 100oC, evaporarea
apei din porii stratului de rugină agravează şi mai mult efectul coroziv. La fel de gravă
este apariţia unor condensate agresive la utilajele în care are loc un transfer de
căldură.
Prezenţa oxigenului (introdus de pompe şi neetanşeitaţi) este un pericol care
poate fi diminuat fie printr-o proiectare, un montaj şi o întreţinere mai îngrijită, fie prin
introducerea unui inhibitor.
Umiditatea, mai des în cazul în care produsele în stare anhidră nu sunt agresive
este dăunătoare.
Proiectarea trebuie făcută corespunzător pentru a evita apariţia umidităţii.
Impurităţile pot avea acţiune bună într-un mediu coroziv (de exemplu: inhibitorii) dar
pot avea şi acţiune dăunătoare (de exemplu prezenţa ionilor de Cl- care dăunează
stării pasive a unor suprafeţe metalice sau a ionilor CN- care dau complecşi cu
metalele ca aurul şi argintul).
Produsele de coroziune, cu excepţia cazului când apar sub formă de filme
continui şi compacte, împiedicând accesul agenţilor corozivi, accelerează produsele de
coroziune. Curăţirea necorespunzătoare a utilajelor poate conduce la coroziuni de
tiplocalozat. Trebuie evitată, de asemenea, apariţia unor produşi de coroziune în
suspensii şi în lichide (favorizanţi ai proceselor corozive localizate). Microorganismele
generatoare de procese biocorozive sunt alţi factori de intensificare sau apariţie a
fenomenelor corozive. Factorii geometrici sunt o alta categorie care influenţeaza
procesele corozive. Evitarea apariţiei unor locuri în care să se înregistreze colectarea
unor cantitaţi de lichide stagnante şi apariţia unor fante sunt rezolvări impuse
proiectantului.
Atmosferele industriale sunt poluate cu gaze, vapori şi aerosoli purtaţi de curenţi
de aer. Din punct de vedere chimic, aceşti poluanţi pot fi acizi, baze, săruri sau solvenţi
organici. Cunoaşterea gradului de poluare a unei atmosfere industriale înseamnă
cunoaşterea : compoziţiei chimice, a proporţiei şi a agresivităţii poluanţilor. Atunci când
poluanţii sunt solizi , trebuie cunoscută dimensiunea particulelor, forma şi densitatea
lor. Temperatura înregistrată în timpul exploatării ca şi umiditatea relativă trebuie bine
cunoscute. Trebuie subliniat faptul că, în afara pagubelor materiale, coroziunea are şi

42
consecinţe sociale care conduc şi la pagube. Se pot aminti astfel consecinţele
referitoare la dezastre (incendii, explozii, degajări nocive, distrugeri de clădiri ), la
sanatate, degradarea esteticii instalaţiilor, clădirilor şi a peisajului înconjurător.

4.1.5.2 Scopul şi mijloacele de combatere a coroziunii


În combaterea coroziunii, în industria chimică, se urmăreşte să se creeze o
uniformitate a suprafeţei care se apără, să se realizeze o polarizare a cuplurilor de
coroziune posibile să apară, să se ascundă metalul, printr-un strat deoxizi sau un
material oarecare având anumite caracteristici fizico-chimice, să se diminueze
agresivitatea unui anumit mediu, prin introducerea unor inhibitori sau prin modificarea
procesului tehnologic şi să se diminueze efectele agresive ale unui anumit mediu prin
modificarea unor profile sau îmbinari. Se urmăreşte, de asemenea, să se mărească
durata în exploatarea utilajelor şi să se diminueze riscurile de a fi impurificate
semifabricate şi produsele.
Posibilităţile de combatere a coroziunii pot fi active sau pasive. In tabelul 4.5
sunt prezentate exemple şi se dau precizările necesare.
Tabel 4.5. Metode de combatere şi reducere a proceselor corozive

Tipul Procedeul Exemple Avantaje Dezavantaje


Activ (se Alegerea unui Durata foarte Învestitie mare,
acţionează material de mare, în uneori, materialul
nemijlocit construcţie exploatare, este deficitar.
asupra foarte impurificări
procesului rezistent. excluse, opriri
coroziv) rare ale
procesului
tehnologic,
cheltuieli de
întreţinere.
Excluderea Eliminarea
printr-o apariţiei unor
proiectare fante la unele
competentă, a îmbinări.
profilelor,

43
pieselor sau Idem
îmbinărilor
favorizante
pentru apariţia
proceselor
corozive.
Intervenţia în Degazarea apei Ieftinirea Uneori cheltuieli
procesul de alimentarea investiţiei, durata mai mari
tehnologic răcitoarelor. marita în necesare pentru
pentru exploatare, cercetare.
eliminarea micşorarea
unor medii pericolului
corozive. impurificării
produselor şi a
necesităţii
introducerii unor
purificări
suplimentare.
Introducerea Ieftinirea Uneori sunt
în medii investiţiei, durata necesare faze de
corozive a în exploatare purificare
unor inhibitori. mărită. suplimentare.
Reglarea Protectia Cheltuieli aferente Investiţia se
procesului catodică sau întreţinerii, măreşte.
electrochimic anodică. înlocuirilor,
prin controlului şi
modificarea opririi instalaţiei
potenţialului. scad.
Pasiv (se Căptuşiri, Căptuşiri
introduc peliculizări sau mecanice prin
unele acoperiri laminare la cald Idem Idem
acoperiri metalice. sau rece,
metalice presare, topire,
sau etc.
Depuneri

44
nemetalice) electrolitice din
soluţii apoase Idem Idem
sau topituri ale
unor săruri ale
metalelor.
Depuneri
chimice din
soluţii sau Idem Idem
topituri ale unor
metale.
Depuneri prin Idem Idem
imersie în
metale topite
(cositorirea şi
zincarea la cald)
Încărcare cu Idem Idem
sudura.
Acoperire locală Idem Idem
cu metal topit
(plumbuire
omogenă).
Căptuşiri, Căptuşeli cu Idem Idem
peliculizări sau cărămizi sau
acoperiri plăci ceramice
nemetalice antiacide.
Scliviseli cu Idem Idem
cimenturi
rezistente la
medii agresive.
Emailări Idem Aplicabilitate
limitată.
Acoperiri cu
materiale
ceramice
rezistente la
temperaturi

45
mari.
Oxidare chimică Eficacitate si
(brunări, eloxări. aplicabilitate
pasivări, etc.) limitată.
Cromalări
Căptuşiri, Căptuşiri cu Nerezistente la
peliculizări sau răşini fenolice. medii alcaline şi
acoperiri şocuri mecanice.
Căptuşiri cu folii Limita
organice cu
de materiale temperaturii
materiale
termoplastice. maxime de regim
termoplastice
la care pot fi
sau
folosite, utilajele
termorigide
devin mai grele.
Cauciucări de Idem
diferite tipuri.
Acoperiri
sinterizate cu
pulberi organice
de sinteza
(termorigide sau Idem
termoplastice) şi
naturale prin
pulverizare.
Acoperiri cu Refacere
materiale periodică
dizolvate în
solvenţi care,
după aplicare se
întăresc, prin
eliminarea
solvenţilor.

4.2. Bilanţul de materiale pentru absorbţie

Date de echilibru:

46
x – concentraţia HCl în lichid;
y – concentraţia HCl în gaz;
kmoliA kmoliA
Fracţii molare: xA = , yA =
kmoliA + kmoliC kmoliA + kmoliB
kmoliA kmoliA
Rapoarte molare: XA = , YA =
kmoliC kmoliB
xA yA
XA = , YA =
1 − xA 1 − yA
XA YA
xA = , yA =
1+ X A 1 + YA
Operaţia de absorbţie presupune existenţa a două faze:
- faza gazoasă
- faza lichidă
Faza gazoasă este formată din doi componenţi:
- HCl care se absoarbe in faza lichidă
- inertul (aer)
Faza lichidă este constituită din apă pură. In fig. 4.3.este reprezentată o coloană
de absorbţie (cu umplutură) în care sunt specificate fluxurile de materiale, unde:
G - debit de aer intrare[kmol aer/h];
Yi - concentraţia HCl în faza gazoasă la intrare [kmol HCl/kmol aer];
L - debit de absorbant (apa) [kmol apa/h];
Yf - concentraţia HCl în faza gazoasă la ieşire [kmol HCl/kmol aer];
Xi - concentraţia HCl în faza lichidă la intrare [kmol HCl/kmol apă];
Xf - concentraţia HCl in faza lichidă la ieşire [kmol HCl/kmol apă].

47
Fig. 4.3. Fluxurile de materiale într-o coloană de absorbţie
Pentru coloană se poate scrie urmatoarea ecuaţie de bilanţ de materiale:
NA = G(Yi - Yf) = L(Xf - Xi), unde:
NA - debitul de solut transferat din faza gazoasă în faza lichidă [kmolHCl/h]
Presupunem următoarele date de proiectare:
P = 1atm
MV = 3800 m3/h (3000) – debit amestec gazos
Yi = 440 mg/m3 (450) – concentraţia HCl în amestecul gazos iniţial
α = 94,7 %(94) - grad de separare al amestecului
β = 1,3 – coeficient de exces al absorbantului
Xi = 0% - concentraţia HCl din absorbant
T = 20oC – temperatura absorbantului la intrare
G = G’(1-Yi)

M v [kmol g az ( A + B)] 3800 kmol ( HCl + aer ) 


G'= = = 169, 64285  
Vm h 22, 4 h

3 440 ⋅ 10−3 ⋅10−3 ⋅ 22, 4  kmolHCl 


Yi = 440mg/m = ⋅ −6 
= 270, 02739 10
36, 5  kmolaer 
G = G’(1-Yi) = 169,64285 (1-270,02739 · 10-6)
G = 169,597041 [kmol aer/h]
În scopul caracterizării evoluţiei procesului de absorbţie se introduce noţiunea de
grad de separare:
ηA = grad de separare = 94,7% (94)

48
NA G (Yi − Y f ) Y
ηA = = = 1− f
G ⋅ Yi G ⋅ Yi Yi

Yf = Yi (1- η A ) = 270,02739 · 10-6 (1-0,947) = 14,31145·10-6 [kmolHCl/kmol aer]


Yf =14,31145·10-6 [kmolHCl/kmol aer]
14, 31145 ⋅10−6  mg 
Yf = −6
⋅ 36,5 = 23,31999  3 
22, 4 ⋅10 m 
G · Yi = 169,597041· 270,02739·10-6 =0,045795 [kmol HCl/h]*36,5
NA
ηA = ⇒ N A = η A gG gYi
G ⋅ Yi

N A = 0,947· 169,597041 · 270,02739 · 10-6

N A = 0,043368 kmol/h;
Noi am calculat ce e cu rosu cum e mai jos cu roz:
NA=G(Yi-Yf)= 169,597041 ( 270, 02739 ⋅10−6 -14,31145·10-6)
NA= 43368,6667*10-6 [kmoliHCl/h]

Calculul debitului de absorbant (L) şi concentraţia HCl în apă (Xf)


L = Lmin · β [kmol apa/h]
unde: L - consum real de absorbant
β - coeficient de exces al absorbantului = 1,3
Lmin - debit minim de absorbant [kmolC/h]
NA
Lmin = unde:
X f * − Xi
unde: Xf* = xmax
Xf* - valoarea de echilibru a lui Xf pentru concentraţia de ieşire Yf în faza
gazoasă.
Determinarea concentraţiei Xf* se poate face grafic sau la concentraţii mici
analitic, utilizând ecuaţia Henry:
P A = H A · xA
unde: PA - presiunea parţială a solutului în faza gazoasă;
HA - constanta lui Henry pentru componentul A (HCl);
xA - fracţia molara a solutului (HCl) din faza lichidă.
Conform legii lui Dalton putem scrie:

49
PA
= yA
P
unde: PA - presiunea parţială a HCl în amestecul gazos;
P - presiune totală;
yA - fracţia molară a componentului A (HCl).

Deci, PA = P · yA, relaţia pe care o înlocuim în ecuaţia lui Henry:


P · yA = HA · xA

YA 270, 02739 ⋅ 10−6 −6  kmoliHCl 


yA = = = 269,95449 ⋅
10  kmoli ( HCl +aer )
1 + YA 1 + 270, 02739 ⋅10−6  
Acest yA nu l-am calculat si am inlocuit in xA cu YA in loc de yA
HA (HCl, t = 20oC) = 0,00209 · 10-6 mmHg (Tudose şi alţii, 1990)
HA (pentru HCl la 20oC) = 2,75 atm

P ⋅ y A 1 ⋅ 269,95449 ⋅10−6  kmoliHCl 


xA = = = 9,816526 ⋅10−5  
HA 2, 75  kmoli( HCl + apa) 
xA 9,816526 ⋅10 −5  kmoliHCl 
X = XA =
*
f = −5
= 9,817489⋅ 10 −5  kmoliapa 
1 − x A 1 − 9,816526 ⋅ 10  

−5  kmoliHCl 
Deci Xf* = 9,817489 ⋅10  kmoliapa 
 
Xi = 0
NA 0, 043368  kmoliapa 
Lmin = = −5
= 441, 742282  
X − X i 9,817489 ⋅ 10 − 0
*
f  h
L = β · Lmin = 1,3 · 441,742282 = 574,264964 [kmoliapa/h]
NA = L(Xf - Xi) si Xi = 0, aşadar:

NA 0, 043368  kmoliHCl 
NA = L · Xf => X f = = = 7,551914 ⋅10−5  
L 574, 264964  Kmoliapa 

Se mai calculeaza si:


mA ⋅ x A
xA =
mA ⋅ xA + mC

50
mA ⋅ xA
yA =
mA ⋅ x A + mB

Pe baza celor calculate până acum se întocmesc bilanţurile de materiale la intrare


şi la ieşirea din coloana de absorbţie. Se construieşte curba de echilibru Y A funcţie de
XA. Pentru construirea curbei de echlibru se procedează astfel:
1) se admit valori pentru x (fracţia molară a HCl în apă) de la 0 până la o valoare
superioara a lui x care să fie mai mare decât valoarea calculată din Xf.
xi = 0

7,551914 ⋅10−5 −5  
Xf kmoliHCl
xf = = = 7,551343⋅ 10  kmoli ( HCl + apa ) 
1 + X f 1 + 7,551914 ⋅ 10−5  
2) se alege un pas (de exemplu ΔX = 0,3· 10-5).
3) conform ecuaţiei lui Henry şi a lui Dalton, pentru fiecare x admis se calculează
p*HCl şi y*HCl.
pHCl = HA· x (legea lui Henry)
yHCl = PHCl/P (legea lui Dalton) , p=1atm => pHCl = yHCl
4) se întocmeşte tabel de date

Tabel 4.6. Tabel cu date de echilibru

Nr.crt. x A ·10-5 PHCl = yHCl (·10-5) X (·10-5) Y (·10-5)


1 0 0 0 0
2 1 2,75 1 2,75
3 2 5,5 2 5,5
4 3 8,25 3 8,25
5 4 11 4 11
6 5 13,75 5 13,75
7 6 16,5 6 16,5
8 7 19,25 7 19,25
9 8 22 8 22
10 9 24,75 9 24,75
11 10 27,5 10 27,5

Tabel 4.7 Bilanţ de materiale pentru absorbţie


INTRARE
Faza Comp DEBIT CONCENTRAŢII

51
Kmoli/s Kg/s m3/s x(y) x (y)
HCl 1, 272 ⋅10−5 4, 6431⋅10−4 2,84928 ⋅ 10 −4
270,0273 ⋅10−6 269,954 ⋅10−6
Gaz Aer 4, 71102 ⋅10−2 1,36148 1,0552704 0,999729973 0,499932484
Total 4, 71230 ⋅10 −2 1,36195 1,0555540 1 0,500202138
HCl 0 0 0 0 0
Apa 1,59518 ⋅10 −1
2,871324 3,573204 1 0,5
Lichid
Total 1,59518 ⋅10−1 2,871324 3,573204 1 0,5
Total 2, 0664 ⋅10 −1 4,233276 4,628759 2 1,000202138

IEŞIRE
Faza Comp DEBIT CONCENTRAŢII
Kmoli/h Kg/h m3/h x(y) x (y)
HCl 6, 7421⋅10−7 24, 6086 ⋅10−6 15,1023 ⋅10 −6 14,3114 ⋅10−6
Gaz 14,31
⋅10−6
Aer 0,047110289 1,36148735 1,055270474 0,9999856885 0,499996422
Total 0,047110963 1,36151225 1,055285576 1 0,500010732

HCl 12, 046 ⋅10−6 4,39679 ⋅10−4 2, 6983 ⋅10 −4 7, 5513 ⋅10−5 7,5507 ⋅10−6
Lichid Apa 0,15951804 2,87132842 3,57320422 0,9999244857 0,49998112
Total 0,159530086 2,871768099 3,57347405 1 0,500056627
Total 0,206641049 4,233280349 4,628759626 2 1,00006736

5) se intocmeşte diagrama de echilibru după modelul de mai jos:

Fig. 4.4. Diagrama de echilibru (schema)

52
4.3. Dimensionarea coloanei de absorbţie

4.3.1. Calculul diametrului coloanei de absorbţie

Diametrul coloanelor de absorbţie cu umplutură se determină cu ecuaţia debitului


volumic de gaz care circulă prin coloane:

π D2
MV = ⋅ vf
4
Mv = 3800 (3000) [m3/h] = 3800(3000)/3600 = 1,0555 [m3/s amestec gazos]
unde: MV - debit volumic mediu de gaz [m3/h]
D - diametrul interior al coloanei [m]
Vf - viteza fictivă a gazului [m/s]
Atunci când concentraţia solutului în amestecul gazos supus absobţiei este
mică, calculul diametrului coloanei se poate face cu debitul de gaz inert. Viteza fictivă
a gazului prin coloană este limitată de fenomenul de inversie a fazelor sau înec. În
acest caz gazul barbotează sub formă de bule în faza lichidă acumulată în spaţiile
libere din umplutură şi prin urmare viteza procesului de absorbţie este maximă, dar în
acelaţi timp şi consumul de energie pentru vehicularea gazului atinge valori însemnate.
Din această cauză se recomandă să se lucreze cu o viteză fictivă optimă a gazului
care s-a stabilit pe cale experimentală ca fiind 75...90% din viteza de înec:
vf = (0,75...0,9)·vî (vom alege 0,8 · vî)
unde: vî - viteza de înec [m/s]
Pentru calculul vitezei de înec se utilizeaza relaţia Kafarov:
0,125
 vî 2 ⋅ a ⋅ ρ g ⋅η 0,16  L
0,25
 ρg
lg 
 g ⋅ε 3 ⋅ ρ = A − 1, 75⋅  ⋅ 
 l   G  ρl 
unde: a - suprafaţa specifică a umpluturii [m3/m3] - de exemplu pentru inele Raschig
ceramică (în grămadă) cu dimensiuni 35x35x4 ⇒ a = 140 [m2/m3];
eu am 10X10X1,5 => a= 440
g - acceleraţia gravitaţională = 9,81 [m/s2]
ε - poziţia stratului de umplutură = 0,7[m3/m3]
ρl, ρg - densitatea lichidului şi a gazului [kg/m3]
ρl = ρapa = 1000[kg/m3]

53
ρg = 1,2891 [kg/m3]
1 y 1 − yi
= i +
ρg ρHCl ρAer
In loc de formula de mai jos cu rosu noi am calculat densitatea gazului cu
formula de mai sus cea cu roz
ρg = yi · ρHCl + (1- yi) · ρaer
ρ g = 1,56·269,954·10-6 + (1-269,954·10-6)·1,289 = 1,2891 [kg/m3]

ηl - vâscozitatea dinamică a lichidului = ηapa = 1[cP]


L, G - debitele masice de lichid şi gaz [kg/s]
L = 2,87132 [kg/s]
G = 1,36195 [kg/s]
A = 0,022 pentru umpluturi din inele sau spirale
Înlocuind toate mărimile în relaţie obţinem:
0,25 0,125
 vi 2 ⋅140 ⋅1, 2891 ⋅10,16   2,87123   1, 2891 
lg   = 0, 022 − 1, 75 ⋅  ⋅ 
 9,8 ⋅ 0, 77 ⋅1000
3
  1, 36195   1000 
lg(vî2 · 0,040338) = - 0,89590
Aplicăm proprietăţile logaritmilor şi obţinem:
vî = 1,7749
Revenind la expresia vitezei fictive şi cunoscând viteza de înec:
vf = 0,8 · vî = 0,8 · 1,7749 = 1,4199 [m/s]

π D2 4 ⋅ MV 4 ⋅ 3800
MV = ⋅ vf => D = = = 0,973[m]
4 π ⋅vf π ⋅ 2, 4683 ⋅ 3600
Grosimea peretelui este σ = 5...10 [mm]
Vom considera σ = 8 [mm]= 0,08m
Di = 0,973m
DSTAS = D + 2 · σ = 0,973 + 2 · 0,08 = 1,133 ≅ 1,13 [ m]

4.3.2. Calculul înălţimii coloanei cu umplutură

Înălţimea coloanelor cu umplutură se poate determina prin 3 metode:


1) cu ajutorul înălţimii echivalente a unei trepte teoretice de contact;
2) în funcţie de suprafaţa de transfer de masă ;

54
3) ca produsul dintre IUT şi NUT.
Metoda I
Conform acestei metode, înălţimea umpluturii poate fi calculată cu relaţia:
Hu = nT · IETT
unde: nT - numărul treptelor teoretice de contact = 6,5 trepte;
IETT - înălţimea echivalentă unei trepte teoretice.
Numărul treptelor teoretice de contact se determină, de regulă grafic. În acest scop
se reprezintă grafic linia de echilibru şi linia de operare, după cum se vede în fig.4.5.
Din punctul N se duc paralele la abscisa şi ordonata între cele două linii rezultând o
linie frântă în trepte. Numărul de intersecţii ale liniei în trepte cu linia de echilibru dă
numărul de trepte teoretice de contact. Înălţimea echivalentă unei trepte teoretice de
contact depinde de mărimea şi de forma umpluturii, geometria aparatului, natura
sistemului care se separă, hidrodinamica fazelor şi modul de contactare. IETT se
determină pe cale experimentală sau se poate calcula utilizând ecuaţii empirice.

Fig.4.5. Determinarea grafică a numărului treptelor teoretice de contact.

Pentru calculul lui IETT se poate utiliza ecuaţia propusă de Kafarov şi Ditnerski:
1,2
ε  1
IETT = 200 ⋅   ⋅ 0,4 [m ]
 a  vf
unde: ε - volumul liber al umpluturii = 0,7 [m3/m3]
a - suprafaţa specifică a umpluturii = 200(440) [m2/m3]
vf - viteza fictivă a fazei gazoase = 1,11822[m/s]

55
1,2
 0, 77  1
Deci: IETT = 200 ⋅   ⋅ = 0,33[m ]
 140  ( 1, 4199 )
0,4

IETT = 0,33 [m]


Cunoscând şi numărul treptelor teoretice de contact (nT) şi IETT, putem afla
înălţimea coloanei cu umplutura:
Hu = nT · IETT = 6,5 · 0,33 =2,1 [m]
Nt- se det din grafic
H = H u + h1 + h2 + 2 ⋅ hc

Se adopta:
h1 = 0,5 − 1m = 0,8

h2 = 1 − 1,5m = 1, 2
Dext
hc = 100mm ⋅
4
Metoda II
Această metodă utilizează ecuaţiile transferului de masă:
NA= Ky·A·ΔYmed = Kx·A·ΔXmed [kmol/s]
unde: NA - fluxul de Hcl transferat din faza gazoasă în faza lichidă [kmol/s]
K y, Kx - coeficienţii globali de transfer de masa raportaţi la faza gazoasă şi
lichidă [kmol/m2 ·s · Pa]
A - suprafaţa de transfer de masă [m2]
ΔYmed, ΔXmed - forţe motrice medii globale
0,0433
NA= 0,0433 [kmol/h] = = 1, 2027· 10 -5[ kmoli / h]
3600
NA NA
A= = [m 2 ]
KY ⋅ ∆Ymed KX ⋅ ∆X med
Pentru coloanele cu umplutură: A = Vu · a · Ψ,
unde: Ψ - factor de udare (φ = 0,85...0,95) ; vom alege φ =0,9 ;
a - suprafaţa specifică a umpluturii = 222,91(440) [m2/m3] ;
Vu - volumul umpluturii ;

π D2
Vu = ⋅ Hu
4

56
Hu - înălţimea umpluturii ;
D - diametrul coloanei ;
A - suprafaţa specifică a umpluturii .

π ⋅ D2 π ⋅ 1, 443822
A= ⋅ Hu ⋅a ⋅ϕ = ⋅ H u ⋅ 200⋅ 0,9
4 4

4.3.2.1. Calculul coeficienţilor globali de transfer de masă

Coeficienţii globali de transfer de masă depind de coeficienţii individuali şi de


panta medie a curbei de echilibru (m).

   
1  kmolHCl  1  kmolHCl 
KY =   KX =  
1 m  s ⋅ m2 ⋅ kmolHCl  1 1  s ⋅ m 2 ⋅ kmolHCl 
+ +
k y k x  kmolaer  k x m ⋅ k y  kmolapa 

m - panta medie a curbei de echilibru - se determină astfel:

Fig.4.6. Determinarea pantei medii a curbei de echilibru (grafic)

m1 + m2
m=
tg α1 = m1 = a1/b1 ; 2
tg α2 = m2 = a2/b2 ;
tg α = m = a/b =16.5 ·10 −5 -11·10 −5 / 6·10 −5 - 4·10 −5 = 2,75 ;
kx, ky – coeficienţii individuali de transfer de masă - se determină cu ajutorul ecuaţiilor
criteriale. Formula generală a ecuaţiilor este: Sh = c · Rem · Scn
kg ⋅ l
unde: Sh - criteriul Sherwood: Sh =
DA

57
ηg ⋅ l
Sc- criteriul Schmidt: Sc =
ρ g (l ) ⋅ Dg (l )
ρ ⋅v ⋅l
Re - criteriul Reynolds: Re =
η
unde: DA - coeficient de difuzie a HCl in ap[;
η – vâscozitatea [Pa·s]
ρ - densitatea [kg/m3]
l - lungimea caracteristică [m]
Pentru faza gazoasă:
Pentru calculul coeficienţilor individuali de transfer de masă pentru faza gazoasă, la
coloanele cu umplutură formate din inele Raschig se recomandă următoarea relaţie:
Sh = c · Re0,8 · Sc0,33
kg ⋅ d
unde: Sh - criteriul Sherwood: Sh = ;
Da , g

4 ⋅ qg
Re =
a ⋅η g ;
Re - criteriul Reynolds:
ηg
Sc =
ρ g ⋅ Da , g ;
Sc - criteriul Schmidt:
ρg - densitatea fazei gazoase = 1,2891 [kg/m3] ;
ηg - vâscozitatea dinamică a fazei gazoase = 1,8 · 10-5 [Pa · s] ;
V - volumul unui corp de umplere - în cazul nostru pentru inele 35x35x4(10X10X1,5)
ca în fig. 4.7.;
Da,g - coeficient de difuziune a HCl în aer = 13 ·10-6 [m2/s] .

Fig.4.7. Reprezentarea grafică a unui corp de umplere (inel cu dimensiunile 35x35x4)

58
∏⋅ H
Vp =
4
( D 2e − D 2i )

∏⋅ 10⋅ 10 −3
Vp =
4
( 10 2⋅ 10 −6 − 7 2⋅ 10− 6 )
6 ⋅Vp
d= 3
π
a – suprafaţa specifică a umpluturii = 140(440) [m2/m3] ;
qg – debitul masic specific de gaz [kg/m2 · s] .
4⋅G 4 ⋅1,361
qg = = = 1,35[kg / m 2 ⋅ s ]
π ⋅ D π ⋅1,133
2 2

4 ⋅1,35
Re = = 2142,857
140 ⋅1,8 ⋅ 10−5
1,8 ⋅10−5
Sc = = 1, 074
1, 2891⋅13 ⋅10−6

k g ⋅ 2,93 ⋅ 10 −2
Sh = = kg ⋅ 2253,84
13 ⋅10 −6
în continuare , vom determina criteriul Sh, după care vom reveni in ecuaţia de mai
sus, pentru a-l afla pe kg.
Sh = c · Re0,8 · Sc0,33
Cunoscând c = 0,1...0,2, vom alege c = 0,18 şi atunci:
Sh = 0,18 · 2142,8570,8 · 1,0740,33 = 85,172 ;
Sh = kg · 2253,84 => kg = Sh/2253,84 = 85,172/2253,84 = 0,0377 [m/s] .

 kmoliHCl 
ρ g kg 0, 0377  
= 1, 65⋅ 10−3  s ⋅ m ⋅ kmoliHCl 
2
k y = kg ⋅ = =
M g Vm 22, 4  kmoliaer 
 

Pentru faza lichidă


Pentru faza lichidă, se recomandă următoarea ecuaţie criterială :
Sh = c · Rem · Scn
în care: c, m, n - coeficienţi experimentali şi se iau din tabele:
c = 0,013 ;

59
m = 0,50 ;
n = 0,5 ;
de unde: Sh = 0,013 · Re0,5 · Sc0,5
4 ⋅ ql
Re =
d e ⋅ηl
în care: ql - debitul masic specific de lichid [kg/m2·h]
4⋅ L 4 ⋅ 2,85
ql = = = 2,82[ kg / m2 ⋅ s]
π ⋅D 2
π ⋅1,133 2

L - debit de absorbant = 2,85 [kg/s] ;


D - diametrul coloanei = 1,133 [m] ;
de - diametrul echivalent = 1/a [m] ;
de = 1/140(440) = 2,27 · 10-3 [m] ;
ηl - vâscozitatea dinamică a fazei lichide =10-3 [Pa · s] .
4 ⋅ ql 4 ⋅ 2,82
Re = = = 1579⋅ 10 3
d e ⋅ηl 7,14 ⋅ 10 ⋅ 10
−3 −3

ηl 10−3
Sc = = = 569,32
ρl ⋅ Da ,l 998⋅ 1, 76 ⋅ 10 −9
în care: ρl - densitatea apei 998 [kg/m2] ;
Da,l - coeficient de difuziune a HCl in apă = 1,76 ·10-9 [m2/s] .
kl ⋅ l
Sh =
Da ,l
în care: Da,l - coeficient de difuziune a HCl în apă = 1,76 ·10-9 [m2/s] ;
l - lungimea caracteristică, care se calculează cu relaţia:

ηl 2 (10−3 )2
l= 3 = 3 = 4, 67 ⋅10−5
ρl 2 ⋅ g 998 ⋅ 9.81
2

Revenind în formula lui Sh, vom avea:

kl ⋅ 4, 67 ⋅10−5
Sh = −9
= 26,534 ⋅ kl ⋅103
1, 76 ⋅ 10
kl - coeficient individual pe care urmărim să îl aflăm, însă trebuie să îl aflăm pe Sh întâi
şi intorcându-ne la ecuaţia criterială Sh = c · Rem · Scn de la care am pornit, vom avea :
Sh = 0,013 · (1579·10 3 )0,78 · 569,320,5
Sh = 389,77

60
Odata ce îl cunoaştem pe Sh :
−2
Sh = 26,534 ·kl · 103 => k l =1, 46⋅ 10

 
ρ 998  kmoliHCl 
k x =k l l = 1, 46 ⋅10 2 ⋅ = 0,809  
 s ⋅ m ⋅ kmoliHCl 
2
Ml 18
 kmoliapa 
 

1 1
Ky = = = 1, 64 ⋅10−3
1 m 1 2, 75
+ −3
+
k y kx 1, 65 ⋅ 10 0,809
1 1
Kx= = = 4,51 ⋅10−3
1 1 1 1
+ +
kx m ⋅ ky ⋅ −3
0,809 2, 75 ⋅1, 65 10
4.3.2.2. Calculul forţei motrice
Pentru a pune în evidenţă diferenţele de potenţial ale transferului de masa care
intervine în cazul procesului de absorbţie, se consideră o coloană cu umplutură, care
într-o secţiune transversală oarecare, solutul A are concentraţia în faza lichidă X şi în
faza gazoasă Y.

Fig. 4.8. Forţa motoare a procesului de absorbţie într-o secţiune transversală a


coloanei

Conform figurii 4.8., punctul M caracterizează compoziţia reală a celor două faze
într-o secţiune oarecare a coloanei de absorbţie, iar punctul N indică compoziţia la
interfaţă. Punctele P şi R arată care este concentraţia la echilibru din faza lichidă

61
corespunzătoare concentraţiei componentului A din faza gazoasă. Din figura de mai
sus rezultă că diferenţele de potenţial pentru procesele de transfer individuale sunt Xi-
X şi Y-Yi, iar diferenţele de potenţial pentru transferul global raportate la faza lichidă şi
gazoasă sunt X*-X şi respectiv Y-Y*. Dacă pentru faza gazoasă se utilizează presiuni
parţiale, diferenţa de potenţial raportată la faza gazoasă este p-p*. Prin urmare, se pot
scrie ecuaţiile următoare:
NA = kg ·A (Y-Yi) ;
NA = kl ·A (Xi-X) ;
NA = Kg ·A (Y-Y*) ;
NA = Kl ·A (X*-X) .
Aceste ecuaţii permit calculele concentraţiei soluţiei la interfaţa atunci când se
cunosc valorile pentru kg si kl. Deoarece diferenţa de potenţial la transferul de masă în
cazul absorbţiei este variabilă pe înălţimea coloanei cu umplutură, în calculul
suprafeţei de transfer de masă se utilizează o diferenţă medie de potenţial raportată la
faza lichidă sau gazoasă. Această diferenţă de potenţial se calculează cu una din
ecuaţiile:

X f − X i  kmoliHCl 
∆X med
'
= Xf  
dx  kmoliaer  ;
∫ Xi − X
Xi

Y f − Yi  kmoliHCl 
∆Ymed
'
= Yf  
dy  kmoliaer  ;
∫ Y −Y i
Yi

Yi − Y f  kmoliHCl 
∆Ymed = Yi  
dy  kmoliaer  ;
∫ Y −Y*
Yf

X f − X i  kmoliHCl 
∆X med = Xf  
dx  kmoliaer  .
∫ X* − X
Xi

Integralele din primele două ecuaţii se rezolvă pe cale grafică când linia de echlibru
nu este dreaptă. Rezolvarea grafică a acestor integrale presupune cunoaşterea datelor
de echilibru şi a liniei de operare.

62
În cazul în care linia de echilibru este curbă, se rezolvă grafic din reprezentarea
1-(Y-Y*) funcţie de Y, prin metoda trapezelor.
Dacă liniile de operare şi echilibru sunt drepte, forţa motoare a operaţiei de
absorbţie este dată de media logaritmică a diferenţelor extreme de potenţial. Pentru
ΔXmed si ΔYmed se utilizează ecuaţiile:

∆Y1 − ∆Y2 ∆X 1 − ∆X 2
∆Ymed = ∆X med =
∆Y ∆X 1
ln 1 ln
∆Y2 ∆X 2
∆X 1 ∆Y1
În cazul în care raportul sau ≤ 2 , atunci ΔXmed şi ΔYmed se calculează cu
∆X 2 ∆Y2
media aritmetică a diferenţelor extreme de potenţial astfel:
∆Y1 + ∆Y2
∆Ymed = ;
2
∆X 1 + ∆X 2
∆X med = .
2
Diferenţele extreme de potenţial rezultă clar din următoarele reprezentări grafice:

Fig. 4.9. Calculul diferenţelor ΔY1 şi ΔY 2 (a), respectiv ΔX1 şi ΔX 2 (b)


ΔY1 = 6,32· 10-5
ΔY2 = 1,43 ·10-5
ΔX1 = 2,25 · 10-5
ΔX2 = 0,7 ·10-5

63
(6,32 − 1, 43) ⋅10−5  kmolHCl 
∆Ymed = = 3, 29 ⋅10−5 
ln
6,32  kmolaer  ;
1, 43

(2, 25 − 0, 7) ⋅10−5  kmolHCl 


∆X med = =1,33 ⋅10−5 
ln
2, 25  kmolaer  .
0, 7
Calculul înălţimii umpluturii
Suprafaţa de transfer de masă rezultă din expresiile:
NA= Ky·A·ΔYmed = Kx·A·ΔXmed. ;

NA NA
A= = ;
K X ⋅ ∆X med KY ⋅ ∆Ymed

NA 1, 2020 ⋅10 −5
A= = −3 −5
= 222,91[m 2 ] .
K y ⋅ ∆Ymed 1, 64 ⋅10 ⋅ 3, 29 ⋅10
Pentru o coloană de absorbţie cu umplutură constituită din corpuri de umplere de
formă definită expresia geometrică a suprafeţei de transfer de masă este:

π ⋅ D2
A= ⋅ Hu ⋅a ⋅ Ψ
4
unde:
Ψ- coeficientul de umezire al umpluturii (0<f<1) ;
D - diametrul coloanei [m] ;
Hu -înălţimea umpluturii [m] ;
A - suprafaţa specifică a umpluturii [m2/m3] .
Când umplutura este umezită complet, f = 1. Pentru ca întreaga suprafaţă a umpluturii
să fie complet umezită, debitul minim de lichid necesar este de 80 l/h pe metru de
periferie. În acest caz, noţiunea de periferie corespunde la aria totală a umpluturii pe
metru de înălţime.
4⋅ A 4 ⋅ 222,91
Hu = = = 1, 75 .
π ⋅ D 2 ⋅ a ⋅ Ψ π ⋅1,1332 ⋅140 ⋅ 0,9

64
4.4. Calcularea racordurilor coloanei de absorbţie

În orice tehnologie din industria chimică se foloseşte materiale solide, lichide şi


gazoase care sunt în continuă mişcare.
Pentru transportul solidelor se folosesc alte tehnici şi anume: dizolvarea solidului
într-un lichid, mărunţire, antrenare cu un gaz (transport pneumatic) sau cu un lichid,
etc. Transportul fluidelor se face prin conducte şi canale (fluidul nu umple secţiunea
canalului). Conducta este un ansamblu de elemente montate între ele pe un traseu
bine determinat. În general, orice traseu de conductă este constituit din tubulatură,
elemente de legătură (flanşe, piese fasonate, fitinguri etc), dispozitive de preluare a
dilataţiilor termice, armături de închidere, reglare sau distribuire, precum şi din
elemente de rezemare sau susţinere. Conductele tehnologice sunt montate pe trasee
comune, la acelaţi nivel sau la nivele diferite, ceea ce uşureaza într-o oarecare măsură
soluţionarea tehnică a sprijinirii.
Majoritatea elementelor componente ale conductelor sunt definite prin diametrul
nominal, Dn şi presiunea nominală pn. Diametrul nominal Dn (mm), este o mărime
convenţională care serveşte pentru indicarea univocă a dimensiunii diferitelor
elemente de conductă, reprezentând în cazul conductelor – aproximativ diametrul
interior al acestora (Di). Diametrul exterior (De) este o dimensiune de legătură, fiind
mărimea standardizată, în cazul elementelor de coloană.
Presiunea nominală, pn este o presiune convenţională, utilizată la clasificarea în
calculul elementelor de conductă, reprezentând valoarea presiunii maxime ce poate
solicita conducta la temperatura standard (20oC). Dimensiunile conductelor, diametrul
şi lungimea, depind de: debitul şi proprietăţile fluidului transportat şi distanţa de
transport. Lungimea conductelor nu se calculează, ci, se stabileşte funcţie de condiţiile
de amplasare a utilajelor între care se realizează transportul.
Pentru conductele de lungime mică, inclusiv racordurile utilajelor, diametrul se
calculează din relaţia debitului masic, funcţie de viteza fluidului:

π ⋅ di2
Mm = ⋅ρ ⋅v
4
în care: di - diametrul fluidului;
v - viteza admisibilă a fluidului care se alege pe baza vitezelor recomandate în
tabelul 4.9.

65
Tabel 4.9. Viteze recomandate pentru transportul fluidelor în conducte
Fluidul Utilizare şi specificaţii Viteza, m/s
Lichide diverse cu vâscozitate obişnuită 3
foarte vâscoase 0,5 - 1
Apă de răcire pompe centrifuge conducta de aspiraţie 0,7 – 0,5
conducta de refulare 1-3
Abur saturat de joasă presiune (pana la 10 at) 15 – 20
de presiune medie (10 – 40 at) 20 – 40
scopuri diverse conducte cu d < 0,08 m 10
conducte cu d = 0,15 m 20
compresoare conducte de aspiraţie 16 – 20
conducte de refulare 25 – 30
ventilatoare de presiune conducte de aspiraţie 10 – 12
Aer joasă conducte de refulare 12 16
presiune medie conducte de aspiraţie 12 – 16
conducte de refulare 15 -20
presiune înaltă conducte de aspiraţie 12 – 18
conducte de refulare 20 - 30

Valoarea diametrului obţinută din calcul se rotunjeşte la o valoare nominală


conform STAS 404/3-88, pentru ţevi din otel obişnuit,STAS 10321-88 si 10358-80
pentru ţevi din oţel inoxidabil. În cazul conductelor de lungime mare, se recomandă să
se calculeze diametrul optim al conductei. Diametrul optim, sau diametrul cel mai
economic, al unei conducte este acela pentru care costul de investiţie, întreţinere şi
funcţionare este minim.
În cazul ansamblării prin flanţe a subansamblelor, poziţia racordurilor se va
stabili în aşa fel încât să permită accesul la şuruburile şi piuliţele de fixare. În afara
racordurilor de intrare şi ieşire a diferitelor materiale, fiecare compartiment al utilajului
va fi prevăzut cu racorduri de aerisire şi scurgere. Racordurile se calculează in funcţie
de debitele de fluid care curg prin ele şi de vitezele fluidului.

π ⋅ D2
Mv = ⋅ v[m 3 / s ]
4
în care: D - diametrul fluidului [m];
v - viteza admisibilă a fluidului [m/s];
Mv - debit volumic [m3/s]

66
Valoarea diametrului obţinută prin calcul se rotunjeşte la o valoare nominală conform
STAS 10321-88 şi STAS 10358-80. Poziţionarea racordurilor în coloana de absorbţie
este prezentată în figura de mai jos.

Fig. 4.11. Poziţionarea racordurilor coloanei de absorbţie

 Pentru racordul de intrare a amestecului format din HCl şi aer (R1)


π ⋅ di 2
M v1 = ⋅ v1[m 3 / s ]
4
v1 = 10 [m/s]

4 ⋅ M v1 4 ⋅1, 055
d1 = = = 0,36659 = 366,59[mm]
π ⋅ v1 π ⋅10
d1STAS = 377x8 [mm]
di =377-2 x8

di =361[mm]

 Pentru racordul de ieşire al aerului (R2)

π ⋅ d22
M v2 = ⋅ v2 [m 3 / s ]
4
v2 = 10[m/s]

67
4 ⋅ M v2 4 ⋅1.055
d2 = = = 0,36659[ m] =366,59[ mm]
π ⋅ v2 π ⋅10

d2STAS = 377x8 [mm]


di =377-2 x8

di =361[mm]

 Pentru racordul de intrare al absorbantului (R3)

π ⋅ d32
M v , apa = ⋅ v3 [m 3 / s ]
4
v3 = 0,5...0,2 [m/s] Vom considera v3 = 0,5 [m/s]

4 ⋅ M v ,apa 4 ⋅ 0, 00287
d3 = = = 0, 085510[m ]= 85,51[mm ]
π ⋅ v3 π ⋅ 0,5
d3STAS = 89x4 [mm]
di =89-2x4

di =81 [mm]

 Pentru racordul de ieşire a amestecului format din HCl şi apă (R4)

π ⋅ d42
M v , apa = ⋅ v4[ m3 / s]
4
4 ⋅ M v ,apa 4 ⋅ 0, 00315
d4 = = = 0, 08958[m ] = 89,58[mm ]
π ⋅ v4 π ⋅ 0,5
d4STAS = 89x4 [mm]
di =89-2x4

di =81 [mm]

Lungimea racordurilor se stabileşte având în vedere faptul, dacă utilajul este


prevăzut cu izolaţie termică sau nu. La utilajele fără izolaţie termică, lungimea
racordului se admite 80–100mm iar la cele izolate de 125–150mm.
Amplasarea orificiilor pentru racorduri pe funduri sferice racordate (în formă de mâner
de coş) şi elipsoidale trebuie făcută astfel încât distanţa dintre marginea sudurii
racordului conturul exterior al fundului, măsurată în proiecţia pe un plan perpendicular
la axa de revoluţie a fundului să fie cel puţin egală cu 1/10 din diametrul exterior al

68
fundului. De asemenea, orificiile pentru racorduri nu se vor practica pe îmbinările
sudate sau în imediată apropiere a acestora.

4.5. Calcularea pierderilor de presiune la curgerea gazului prin


coloană
Pierderile de presiune: ΔP = K ·ΔPuscat
Hu ⋅ v f 2
∆Puscat = λ ⋅ ⋅ ρg
dc ⋅ 2
16
λ= , pentru Re >40
Re0,2
ρ g ⋅ v ⋅ de 4 ⋅ ρ g ⋅ v f 4 ⋅1, 2891⋅1, 4199
Re g = = = = 2905,385
ηg a ⋅η 140⋅ 1,8⋅ 10 −5
unde: λ - coeficient de frecare;
η = 1,8 · 10-5 [Pa · s]
ρ = 1,2891 [kg/m3]
ε = 0,74 [m3/m3]
vf = 1,4199 – viteza fictiva a gazului [m/s]
a = 140 [m2/m3]
16
λ= = 3, 246
(2905,385)0,2
ρg ⋅ v ⋅ de
Re g =
ηg
4 ⋅ ε 4 ⋅ 0, 77
de = = = 0, 022[m]
a 140
vf 1, 4199
v= = = 1,844[ m / s]
ε 0, 77
Cunoscând acestea putem calcula cu uşurinţă Re:
1, 2891⋅ 1,844 ⋅ 0, 022
Re g = = 2905,344
1,8 ⋅ 10−5
Hu ⋅ v f 2 1, 75 ⋅ (1, 4199) 2
∆Puscat = λ⋅ ⋅ ρ g = 3, 246⋅ ⋅ 1, 2891= 335,533[Pa ]
dc ⋅ 2 2 ⋅ 0, 022

69
Determinarea lui K:

−10 a3
K = (1 − 1, 65 ⋅10 ⋅ − A)−3
ε
1/ 3
 q 2 a b 
A =  1  ⋅ 2 ⋅ 
 ρ1  ε 2 g 

1, 748 1, 748
b= = = 0, 02415
( 1579 ⋅10 )
3 0,3
0,3
Re

1/3 1/3
 q 2 a b   2,82 2 140 0, 02415 
A =  1  ⋅ 2 ⋅  =  ⋅ ⋅  =0, 01442
 ρ1  ε 2 g  2⋅ 9,81 
3
  1000  0, 77

1403
K = (1 − 1, 65 ⋅10−10 ⋅ − 0, 01442) −3 =1, 04638
0, 77
ΔP = K ·ΔPuscat = 1,04638 · 335,533 = 351,0965 [Pa]

4.6. Dimensionarea pompei centrifuge

Într-o instalaţie, pompa reprezintă elementul motor al acesteia, de aceea dotarea


instalaţiei cu tipul de pompă adecvat este foarte important pentru o funcţionare
corectă. Pentru alegerea pompei, proiectantul trebuie să aiba în vedere câteva criterii
care pot fi grupate în două categorii principale: criterii generale şi criterii specifice.
Înainte de alegerea pompei trebuie determinate cât mai precis curba caracteristică a
reţelei şi condiţiile de lucru ale instalaţiei. După stabilirea lor, se iau în considerare
criteriile cu caracter specific şi anume: curbele caracteristice raportate la densitatea
lichidului ce urmează a fi vehiculat, vâscozitatea, temperatura de lucru, natura
lichidului (compoziţie chimică, conţinut de suspensii, inflamabilitatea) alura curbei
caracteristice a pompei, etc.
Debitul şi înalţimea manometrică a pompei trebuie să satisfacă valorile maxime
cerute de consumator. Aceşti parametri determină alegerea tipului de pompă adecvat.
- Pompele cu mişcări alternative se recomandă a fi utilizate pentru debite mici şi
mijlocii până la 150 m3/h şi presiuni de refulare ridicate 100-150 bar.

70
- Pompele centrifuge utilizate pentru debite şi presiuni mijlocii, 500-600m 3/h şi înălţimi
de refulare 20-50 m coloană de lichid (100-150 m coloană de lichid în cazul pompelor
multietajate).
- Pompele axiale sunt utilizate pentru debite foarte mari 80.000-100.000 m 3/h şi înălţimi
de refulare reduse 6-15 m coloană de lichid.
- Pompele fără elemente mobile sunt folosite mai puţin pentru transportul lichidelor şi
mai mult pentru transvazarea lor.
Deşi pompele centrifuge au un randament mai mic decât pompele cu piston, ele au
câteva calităţi importante:
- diametre reduse şi posibilitatea de a fi cuplate direct cu motorul de acţionare;
- pot transporta lichide care conţin fază solidă in suspensie, deoarece nu au supape ce
se pot înfunda şi deteriora;
- debitul pompelor centrifuge este uniform, fără pulsaţii şi poate fi reglat printr-un
robinet montat pe conducta de refulare ;
- subansamblele pompelor centrifuge pot fi confecţionate din materiale rezistente la
agenţi corozivi ;
Avantajele menţionate tipului pompei şi a caracteristicilor acesteia, trebuie
considerate criterii cu caracter general şi anume : siguranţă în funcţionare, calculul
economic, situaţia pompei din punctul de vedere al tipizării, respectiv posibilităţile de
procurare a pieselor de schimb.
Alegerea pompei din punct de vedere economic trebuie făcută pentru fiecare
situaţie separat, fiind de mare importanţă pentru viitoarea exploatare – cheltuieli de
întreţinere, reparaţii, personal, etc. Astfel:
- Pentru o funcţionare continuă, se va alege o pompa care, în domeniul parametrilor
solicitaţi să ofere valori maxime ale randamentului, chiar dacă costul ei iniţial este mai
ridicat;
- Pentru o pompă cu timp de funcţionare redus, de exemplu cazul pompelor de
intervenţie, problema randamentului devine mai puţin importantă;
- Sunt cazuri cănd se preferă utilizarea unei pompe cu randament inferior, dar care
oferă o siguranţă mai mare în exploatare, de exemplu cazul când oprirea instalaţiei pe
perioada cât pompa este scoasă din funcţiune conduce la pierderi care depăşesc cu
mult valoarea pompei respective; în astfel de cazuri se montează de obicei, două
pompe montate în paralel.

71
La alegerea pompei trebuie să se ţină seama de alura curbei acesteia, care trebuie
să se acorde cu cerinţele instalaţiei. Astfel:
- pentru o instalaţie la care debitul variaza mult, dar presiunea rămâne aproximativ
constantă, se va alege o pompă cu o curbă cât mai plată (cazul pompelor de
alimentare a cazanelor de abur);
- pentru o instalaţie în care debitul variază neînsemnat, în schimb pe refulare prezintă
variaţii importante se va alege o pompă cu alură căzătoare (cazul pompelor de spălare
a filtrelor);
În concluzie, între caracteristicile şi condiţiile de lucru ale instalaţiei şi parametrii
funcţionali-constructivi ai pompei, există o dependenţă directă, care trebuie analizată
în faza de alegerea pompei.
Dimensionarea pompei presupune calculul puterii consumate şi a înălţimii
manometrice. Calcularea puterii consumate şi a înălţimii manometrice:
Pinst = β · Pc [kW]
unde: Pc - puterea calculată [kW];
β - factor de instalare = 1,5-2. Vom considera β = 2
M v ⋅ ∆Pt
Pc = [kW]
103 ⋅ηT
unde: Mv - debitul de lichid transportat (total fază lichidă care iese la suprafaţă) [m3/s]
ΔPt - energia necesară pentru a transporta 1 m3 lichid [kW]
ηT – randamentul total al pompei = 0,4-0,6. Vom considera ηT = 0,5.
M v ⋅ ∆Pt 0,0031518⋅ ∆ Pt
Pc = =
103 ⋅ηT 103 ⋅ 0,5
Urmează să îl calculăm pe ΔPt.
ΔPt = ΔPst + ΔPd + ΔPg + ΔPf +ΔPrl , [Pa]
unde: ΔPst - pierderi de presiune statică [Pa];
ΔPst =P1 - P2 = Patm - Patm = 0 [Pa]
P1 - presiunea din coloană = Patm
P2 - presiune din rezervor = Patm
ΔPd - pierderi de presiune dinamică [Pa];
v2 0,52
∆Pd = ⋅ ρ1 = ⋅ 1000 = 125[Pa ]
2 2
v - viteza lichidului în conducta de transport (egala cu viteza în racordul de intrare
în coloană) = 0,5 [m/s]

72
ρ1 - densitatea apei = 1000kg/m3
ΔPg - pierderi de presiune geometrice [Pa];
ΔPg = ρ1 · g · Hg , unde:
ρ1 - densitatea apei = 1000 [kg/m3]
g - acceleraţia gravitaţională = 9,81 [m/s2]
Hg - înălţimea geometrică de ridicare [m] (se determina de pe plansă şi se înmulţeste
cu scara) = 11,1 [m]
Aşadar, ΔPg = ρ1 · g · Hg = 1000 · 9,81 · 11,1 = 108891 [Pa]
ΔPf - pierderi de presiune datorate frecărilor [Pa];
L
∆Pf = λ ⋅ ⋅ ∆ Pd
d
λ - coeficient de frecare = f(d/e, Re);
L - lungimea porţiunilor drepte de pe traseul de transport (se măsoara pe schema de
amplasare şi se înmulţeşte cu scara);
d - diametrul interior al conductei de transport egal cu diametrul interior al racordului de
intrare în coloană;
d= 81 [mm]
e - rugozitatea peretelui conductei;
Se alege e = 0,2 mm (pentru ţevi de oţel de coroziune neînsemnată)
d/e = 81/0,2 = 405
Re se calculeaza după relaţia:
v ⋅ d ⋅ ρ 0,5 ⋅ 81 ⋅10−3 ⋅1000
Re = = = 40500
η 10−3
v - viteza din conductă = 0,5 [m/s]
d - diametrul interior al conductei [m]
ρ - densitatea apei = 1000 [kg/m3]
η vâscozitatea =10-3 [Pa · s]
λ = f(d/e, Re) = 0,027
L 12, 25
∆Pf = λ ⋅ ⋅ ∆Pd = 0, 027⋅ ⋅ 125= 510, 4166667[Pa ]
d 81 ⋅10 −3
ΔPrl - pierderi de presiune datorate rezistenţelor locale [Pa]
ΔPrl = Σ ξi ·ΔPd
ΔPd = 125 [Pa]
ξ - coeficienţii rezistenţelor locale

73
Σ ξi = ξintrare+ ξiesire+ n · cξcoturi+ nventileξ · ξventile
ξintrare = 0,5
ξiesire = 1
ξcoturi = 0,7, iar pentru coturi: Σξcoturi = 1,4
ξventile = 6, iar pentru 2 ventile: Σξventile =12
Σ ξi = 1+ 0,5 + 1,4+ 12 = 14,9
ΔPrl = 14,9 · 125 = 1862,5[Pa]
ΔPT = 0 + 125 + 108891 + 510,4166667 + 1862.5 =111388,9167[Pa]
Revenind în formula iniţială, vom avea:
M v ⋅ ∆Pt 0, 0031518⋅ ∆ Pt 0, 0031518 ⋅111388,9167
Pc = = = = 0, 702151175 [kW]
103 ⋅ηT 103 ⋅ 0,5 103 ⋅ 0,5
Pinst = β · Pc = 2 · 0,702151175 = 1,40430235 [kW]
Pentru alegerea pompei trebuie să se cunoască debitul volumic (Mv) în m3/h şi
înălţimea manometrică (Hm), în m.
∆Pt 111388,9167
Hm = = = 11,35462[ m]
ρ1 ⋅ g 1000 ⋅ 9,81
Cunoscând Hm = 11,35462 m şi Mv = 11,34648 m3/h, alegem din diagrama “Câmpul
caracteristic - PCN” pompa tip PCN 40 – 200, cu caracteristicile:
- diametrul nominal al racordului de refulare de 40 [mm];
- diametrul nominal al rotorului de 200 [mm].

4.7. Dimensionarea ventilatorului

Ventilatoarele sunt maşini care transportă gazele prin ridicarea presiunii lor cu
ajutorul unui motor cu palete. Dupa forma rotorului şi modul în care acţionează asupra
gazului se deosebesc: ventilatoare axiale sau cu elice, în care un motor în formă de
elice împinge gazul cu axa rotorului şi ventilatoare centrifuge cu o construcţie
asemănătoare pompelor centrifuge. Ventilatoarele centrifugale se împart, în mod
convenţional, după presiunea gazului la ieşire, în urmatoarele trei grupe:
- ventilatoare de presiune joasă, pentru suprapresiuni cuprinse până la 100-200 mm
H2O;
- ventilatoare de presiune medie, pentru suprapresiuni cuprinse între 100-200 mm
H2O;
- ventilatoare de presiune înaltă, pentru suprapresiuni peste 100-200 mm H2O;

74
Suflantele fac parte din categoria compresoarelor volumice rotative; prin rotirea unor
elemente (rotor, tambur, pistoane, etc) se transporta de la aspiraţie către refulare
volume de gaz. Există o gamă variată de suflante dintre care mai utilizate sunt:
suflante (pompe) cu inel lichid, suflante cu tambur şi lamele, suflante cu pistoane
rotative, etc.
Ca şi în cazul pompelor, atât ventilatoarele cât şi suflantele trebuie să posede o
serie de calităţi, cum ar fi: siguranţa în funcţionare, asigurarea parametrilor solicitaţi de
instalaţie, intreţinere simple.
Alegerea tipului de utilaj
Pentru alegerea ventilatorului sau suflantei corespunzătoare unei situaţii date,
proiectantul are la dispoziţie tebelele şi curbele caracteristice ale utilajelor fabricate de
diverse întreprinderi. Aceste cataloage conţin de obicei în mod complet elementele
necesare alegerii, şi anume: debitul de gaz, presiunea totală dezvoltată, turaţia
rotorului, felul cuplajului, puterea motorului de acţionare, dimensionarea utilajului,
domeniul de utilizare (gaze reci, calde, corozive, explozive, etc.).
Alegerea utilajului trebuie facută prin confruntarea acestor elemente cu instalaţia
proiectată. Factorii care caracterizează instalaţia sunt în general numeroşi şi diferiţi, cu
priorităţi simultane şi reclamând condiţii deseori opuse, astfel încât alegerea utilajului
optim devine în mod inevitabil un compromis între diferite cerinţe impuse de spaţiul
disponibil, cost, consum de energie, nivel de zgomot, obligativitatea respectării cu
stricteţe a parametrilor, etc.
Una din problemele ce se pun la alegerea unui ventilator este fixarea tipului
constructiv: axial sau centrifugal. Când instalaţia are rezistenţă mică sau neglijabilă şi
în special când nu conţine conducte de transport, ventilatorul indicat este cel axial, cu
palete plane, neprofilate. Randamentul acestor ventilatoare este scăzut, dar consumul
de putere este redus datorită presiunii mici necesare, astfel încât criteriul privitor la
randament poate fi subordonat avantajelor aduse de spaţiu şi cost.
Când instalaţia conţine conducte de transport şi necesită presiuni mai mari sunt
recomandate ventilatoare centrifugale, care pot fi cu palete înclinate în sensul rotaţiei
sau invers, sau cu palete drepte. În tabelul de mai jos se dau câteva calităţi specifice
ventilatoarelor centrifugale cu palete înclinate în sensuri opuse.
Tabel 4.11. Calităţi specifice ventilatoarelor centrifugale

Ventilator cu palete înclinate în sensul Ventilator cu palete înclinate în sensul

75
rotaţiei opus rotaţiei
Dimensiuni reduse la o sarcină dată Dimendiuni mari la o sarcină dată
- avantajos în cazurile în care spaţiul este - în general nu prezintă importanţă în
limitat . instalaţii industriale.
Cost redus la o sarcină dată Cost ridicat la o sarcină dată
- avantajos la instalaţii mici, simple cu - nu prezintă interes la instalaţii complexe
valoare limitată. sau cu valoare mare.
Randament scăzut Randament mare
- fără importanţă la instalaţiile cu - avantajos pentru instalaţii cu funcţionare
funcţionare intermitentă sau cu putere continuă.
mică.
Curba ascendentă a puterii la creşterea Caracteristică a puterii autolimitatoare
debitului - avantajos pentru instalaţiile complicate la
- nu prezintă incoveniente la instalaţiile cu care rezisenţele nu pot fi stabilite cu
rezistenţe corect calculate. precizie.
Turaţie mică Turatie mare
- funcţionare silenţioasa la debite mici. - poate fi calculat direct cu motorul, ceea
ce duce la transmisie simplă şi economică

Din examinarea comparativă a calităţilor celor doua tipuri de ventilatoare, rezultă că


ventilatoarele cu palete înclinate în sensul opus rotaţiei sunt mai potrivite instalaţiilor
industriale, caracterizate prin debite mari, puteri mari şi funcţionare îndelungată,
deseori continuă.
Când instalaţiile au rezistenţe variabile (de exemplu filtre de praf colmatabile), este
recomandabil ca ventilatoarele să aibă caracteristici de presiune cu panta cât mai
înclinată, incât la variaţii mari de presiune să nu rezulte modificări mari ale debitelor.
Randamentul ventilatorului constituie un alt criteriu de alegere, deoarece determină
mărirea consumului de energie. Importanţa acestui criteriu nu trebuie însă exagerată,
deoarece randamentele mari se obţin în detrimentul altor calităţi în special a costului
ventilatorului. Pe de altă parte, randamentele mari se obţin numai la ventilatoarele cu o
caractersitică η = f(Mv) îngusta şi cu pantă foarte mare. Asemenea ventilatoare au un
domeniu restrâns de stabilitate în funcţionare şi pot deveni zgomotoase în cazul
funcţionării în afara acestui domeniu. În practică se preferă ventilatoare cu
caracteristică η = f(Mv) sub forma unei curbe plane, la care să corespundă valori mari
ale randamentului, într-un domeniu larg de debite.

76
O altă problemă, este alegerea poziţiei de montaj a ventilatorului care trebuie
astfel făcută încât la racordarea acestuia în înstalaţie să rezulte un traseu al
conductelor pe aspiraţie şi refulare de montaj în care se execută ventilatoarele
centrifugale.
Puterea de acţionare a motorului este dată de relaţia:
M v ⋅ ∆Pt
P=
103 ⋅ηT
unde: Mv - debitul volumic de gaz transportat) [m3/s]
ηT - randamentul total al instalaţiei de ventilaţie = 0,5 - 0,7. Vom considera η T =
0,5.
ΔPt – presiunea totala a ventilatorului [Pa]
ΔPt = ΔPd +ΔPst +ΔPf + ΔPr.l. + ΔPu
Pierderil de presiune statice : ΔPst = 0

v2
Pierderile de presiune dinamice : ∆Pd = ρ g[ Pa ]
2
unde v - viteza medie a gazului pe conducta de refulare [m/s]
v = 10 m/s
ρg = 1,2891 [kg/m3]

v2 10 2
∆Pd = ρ g = 1, 2891 = 64, 455Pa
2 2
Pierderile de presiune datorate frecărilor şi rezistenţelor locale:
 L   2,15 
∆Pp = ∆Pf + ∆Prl =  λ + ∑ ξi  ⋅ ∆Pd =  0, 03 −3
+ 4,5  ⋅ 64, 455 = 301,5636981Pa
 d   361 ⋅10 
unde : L lungimea conductei de transport;
L = 2,15m
d - diametrul interior al racordului de intrare a gazului
dint = 361mm
λ - coeficient de frecare = 0,03
ξ - coeficient de rezistenţe locale
ξintrare = 0,2
ξiesire = 0,2
ξventile = 4,1
Σ ξi = 4,5

77
ΔPu a fost calculat la 4.5. Calculul pierderilor de presiune la curgerea gazului prin
coloana
ΔPt=ΔPst+ΔPd+ ∆Pp +ΔPu= 0 + 64,455+301,5636981+335,533=701,5516981 [Pa]
Revenind în formula iniţiala a puterii:
M v ⋅ ∆Pt 1, 055555405 ⋅701, 5516981
P= = = 1, 481053374[kW ]
103 ⋅ηT 10 3 ⋅ 0, 5
Puterea instalată va fi:
Pinst = β · P = 2 · 1,481053374 = 2,962106748 [kW]
unde:
β - factor de instalare (1,5 - 2). Vom considera β =2.
Pentru a alege tipul de ventilator, ΔPT trebuie exprimat în mm coloana H2O.
∆PT 701,5516981⋅1000
∆PT' = = = 71,51393457 mmC. A.
1000 ⋅ 9,81 1000 ⋅ 9,81

∆PT' = 71,51393457mm coloană apă


Funcţie de ∆PT si Mv, din diagrama pentru alegerea ventilatorului seria VS se alege
'

tipul de ventilator. În cazul de faţă:

∆PT' = 71,51393457 mm coloană apă


Mv = 1,055555405 m3/s.
Aşadar, conform diagramei, vom alege ventilatorul de tip VS – 4 cu o putere de
1,5 kW.
n 1 =437mm; n=750mm; H=395mm; m=875mm; m1 =500; d=500mm; a=350mm;

b=400mm

4.8. Dimensionarea vasului de neutralizare

Pentru neutralizarea soluţiei acide rezultate în urma operaţiei de absorbţie se


foloseşte NaOH 10%.
Volumul vasului de neutralizare este:
Vvas = (Mv% + Msol) t [m3]
unde: t - timpul de staţionare a soluţiei în rezervorul de neutralizare = 1,5 ore
M v% - debitul de soluţie (H2O +HCl) care iese din instalaţie (a fost calculat în
bilanţul de materiale), [m3/h]

78
Mv1 = 1,134648 [ m3/h]
Msol - debitul de soluţie de neutralizare [m3/h]
HCl + NaOH = NaCl + H2O
MHCl = 36,5 [g/mol]
MNaOH = 40 [g/mol]
Debitul de HCl care iese din coloana de absorbţie se ia de la capitolul “Bilanţ de
materiale”
MmHCl = 1,5828 [m 3 /h]
Conform reacţiei de neutralizare, se calculează debitul masic necesar de NaOH [kg/h]:
MmNaOH = (1,5827 ·40)/36,5 = 1,7345 kg/h
Calculul debitului volumic de soluţie 10% NaOH necesar pentru neutralizare [m3/h]:

Vvas = (Mv% + Msol) t = (1,134648+1,7345)·2 = 26,16 [m3]


Vvas 26,16
Vr = = = 32, 702[m 3 ]
ϕ 0,8
unde : φ - gradul de umplere a rezervorului cu lichid (0,75 - 0,8).
Vom considera φ = 0,75
Pentru a calcula diametrul D a rezervorului se alege o valoare a raportului H/D
cuprinsă între 1,1 si 2.
Vom alege H/D = 1,2. Atunci H = 1,2 · D.
π ⋅ D2 π ⋅ D2 4 ⋅Vr
Vr = ⋅ H ⇒ Vr = ⋅1,5 ⋅ D ⇒ D = 3
4 4 1,5 ⋅ π
4 ⋅ 32, 702
D= 3 = 3, 028m
1,5 ⋅ π
H = 1,5 · D = 1, · 3,028 = 4,542m
Cunoaştem dimensiunile: - diametrul rezervorului: D = 3,02 [m]
- înalţimea rezervoului: H = 4,542 [m]

4.9. Calcularea puterii agitatorului

Agitatorul are rolul de a omogeniza cele două soluţii (acidă şi bazică) în vederea
neutralizării lor. Vom alege un agitator cu palete. Puterea agitatorului este:

79
c
Pc = m
⋅ n3 ⋅ d 5 ⋅ ρ l [ W ]
Reag
unde: c,m - constante care depind de tipul agitatorului; c=6,8 si m = 0,2
d - diametrul agitatorului [m]
ρ - densitatea lichidului = 1000 [kg/m3]

ρ ⋅3⋅n ⋅d 2
Re ag =
η
unde: η - vâscozitatea apei = 10-3 [Pa · s]
d = D/3 [m] , în care D este diametrul vasului de neutralizare = 3,028 [m]
d = 3,028/3 = 1,0093 [m]
ρ ⋅ 3 ⋅ n ⋅ d 2 1000 ⋅ 3 ⋅1, 0093 2
Reag = = = 3056059, 47
η 10−3
Cunoscând acum toate mărimile, putem calcula puterea agitatorului:

c 6,8
P= m
⋅ n3 ⋅ d 5 ⋅ ρ = 0,2
⋅1 3 ⋅(1, 0093) 5 1000
⋅ =0,3593[ kW ]
Reag (3056059, 47)

4.10. Dimensionarea rezervoarelor

Pentru depozitarea majoritaţii produselor lichide se utilizează rezervoare


metalice. După nivelul de amplasare rezervoarele se împart în: supraterane sau de
suprafaţa, semiîngropate şi îngropate. După poziţia de amplasare se împart în:
verticale şi orizontale. Depozitarea în rezervoare de suprafaţă este mai folosită, deşi la
produsele uşor inflamabile este mai bună depozitarea semiîngropata şi îngropată.
După presiunea de lucru există: rezervoare de presiune joasă, denumite şi
rezervoare atmosferice, rezervoare de presiune medie şi rezervoare de presiune
ridicată. Cele de presiune joasă au forma cilindrică, cu fund bombat sau chiar plat şi
capac plat sau uşor bombat. Sunt considerate rezervoare de mică capacitate cele care
au volumul nominal de depozitare sub 30.000 m3. la rezervoarele mari pentru
diminuarea pierderilor prin vaporizare se folosesc capace plutitoare.
Poziţia rezervoarelor cilindrice poate fi verticală sau orizontală. Cele verticale
sunt mai economice şi ocupă suprafata mai mică, iar cele orizontale se intreţin şi se
repară mai uşor. De aceea, poziţia verticală este mai utilizată, decât cea orizontală.

80
Amplasarea supraterană a rezervoarelor este de preferat, deoarece montarea şi
întreţinerea lor este mai uşoara. La cele subterane, la întreţinerea şi montarea greoaie
se mai adaugă şi golirea cu ajutorul pompelor, care este şi mai dificilă faţă de golirea
prin scurgere libera de la cele supraterane. În plus eventualele scurgeri de lichid sunt
mai greu de controlat, iar defecţiunile mai greu de remediat.
Problemele de fluiditate, explozie, inflamabilitate, toxicitate şi înghet a lichidului
depozitat trebuie avute în vedere la amplasarea rezervoarelor în spaţii închise sau
deschise.
Substanţele inflamabile se depozitează în rezervoare închise, evitându-se
scăpările de vapori şi scurgerile de lichid. La astfel de substanţe depozitate se
amplasează la distanţă faţă de instalaţiile productive şi în locuri lipsite de foc. Când
este cazul se face şi protejarea rezervoarelor contra acţiunii soarelui.
În această instalaţie vom avea 2 rezervoare:
- pentru soluţia acidă;
- pentru apă.
Alegem rezervor cilindric de suprafaţă dispus orizontal pe suporţi de beton.
Dimensiunile rezervorului depind de volumul de fluid depozitat care poate fi considerat
ca produsul dintre debitul volumic de fluid produs sau consumat în instalaţie şi durata
de colectare sau consum. Volumul de lichid V1 este:
V1 = MV · t [m]
În care: MV - debitul de lichid, m3/h, t – timpul, h.
Funcţie de volumul lichidului depozitat (V1) şi gradul de umplere a rezervorului
(coeficient de umplere) se calculează volumul rezervorului (Vr) cu relaţia :

Dimensionarea rezervorului de apă :


V1 3
Vr = [m ]
ϕ
în care : φ este gradul de umplere a rezervorului cu lichid şi are valori cuprinse între
0,75 si 0,8.
Se alege valoarea raportului între inălţimea (H) şi diametrul (D) a rezervorului în
limitele 1,1 si 2.
Mm ⋅t 3
Vc = [m ]
ρ
unde: Mm – debit masic de apa [kg/h]

81
t – timp de staţionare in vas = 8[ore]
ρ – densitatea apei depozitate 1000[kg/m3]
Mm= 10336,76 [kg/h]
10336, 76 ⋅ 8
Vc = = 82, 69[m 3 ]
1000
Volumul rezervorului este:
Vc 82, 69
Vr = = = 137,82[m3 ]
ϕ 0, 6
unde: φ - coeficient de umplere (0,7 – 0,85). Vom considera φ = 0,6.
π ⋅ D2 π ⋅ D2 1,5 ⋅ π ⋅ D 3
Vr = ⋅L = ⋅ 1,5 ⋅ D =
4 4 4
4 ⋅ Vr 4 ⋅137,82
D= 3 ⇒D=3 = 4,891[ m ]
1,5 ⋅ π 1,5 ⋅ π
L/D = 1,5, aşadar:
L = 1,5 · D = 1,5 · 4,891 = 7,33 [m]

Dimensionarea rezervorului de HCl şi apă:


10338,365 ⋅ 8
Vc = = 82, 706[m3 ]
1000
Volumul rezervorului este:
Vc 82, 706
Vr = = = 137,84[ m3 ]
ϕ 0, 6
π ⋅ D2 π ⋅ D2 1,5 ⋅ π ⋅ D3
Vr = ⋅L = ⋅1,5 ⋅ D =
4 4 4
4 ⋅ Vr 4 ⋅137,84
D= 3 ⇒D=3 = 4,891m
1,5 ⋅ π 1,5 ⋅ π
L/D = 1,5, aşadar:
L = 1,5 · D = 1,5 · 4,891 = 7,33 [m]

82
4.11. Fişe tehnice

Fişa tehnică 1:
Denumirea utilajului: Coloană de absorbţie.
Instalaţie: instalaţie de absorbţie cu apă a acidului clorhidric, emanat dintr-o secţie
de zincare acidă.
Parametri funcţionali:
o Debit de efluent gazos la intrare: 3799,999458m3/h ;
o Debit de efluent gazos la ieşire : 3600 m3/h;
o Debit de lichid la intrare: 10,332 m3/h;
o Temperatura de lucru: 200C;
o Presiunea de lucru: 1atm.
Parametri constructivi:
o Înălţime umplutură: 1,75 m;
o Diametru coloană : 1,13m;
o Înălţime coloană: 5,316 m;
o Materiale de construcţii: oţel.
Prescripţii tehnice:
o Poziţia de montaj: verticală;
o Cota de montaj: prima cotă (0-8m), conform schiţă;
o Izolaţie: nu;
o Conexiuni: cu pompa centrifugă (parte inferioară), cu rezervorul de stocare soluţie
acid clorhidric (racord superior), cu ventilatorul (racord lateral stâng)

Fişa tehnică 2
Denumirea utilajului: Ventilator VS - 4
Instalaţie: instalaţie de absorbţie cu apă a acidului clorhidric, emanat dintr-o secţie
de zincare acidă.
Parametri funcţionali:
o Putere ventilator: 2,9621 kW;
Parametri constructivi:
o Diametrul rotorului: 500 mm;
Prescripţii tehnice:
o Poziţia de montaj: 14 (STAS 2376 – 63);
o Cota de montaj: cota a-2-a (8-18);

83
o Conexiuni: cu coloana de absorbţie

Capitolul V. EXPLOATAREA INSTALAŢIEI

5.1. Bilanţul de masă pentru instalaţie

Bilanţul de masă pentru instalaţie este dat de următoarea relaţie:


Maer + MHCl + Mapa abs. + MNaOH + Mapa sol. NaOH = Mapa sol. NaOH + M*apa abs. + MNaCl + M*aer + MH2O
unde:
Maer - debit masic de aer intrat în coloana de absorbţie =4901,238[kg/h]
MHCl - debit masic de HCl intrat = 1,6704[kg/h]
Mapa abs. - debit apa care intră în coloana de absorbţie =10335,6[kg/h]
MNaOH - debit masic de NaOH care intră în vasul de neutralizare = 1,7345 [kg/h]
Mapa sol. NaOH - debit masic de apă folosit pentru obţinerea soluţiei de NaOH
=10333,865[kg/h]
M*apa abs. - debit masic de apă care iese din coloana de absorbţie =10335,6[kg/h]
MNaCl - debit masic de NaCl rezultat în urma neutralizării = 2,58018[kg/h]
M*aer - debit masic de aer care iese din coloana de absorbţie = 4901,328[kg/h]
MH2O - debit masic de apă de reacţie = 0,78055[kg/h]
4901,238 + 1,6704 + 10335,6 + 1,7345 + 10333,865 = 10333,865 + 10335,6 +
2,58018 + 4901,238 + 0,78055
25574,1079 =25574,06373

5.2. Consumul de materii prime, materii auxiliare şi utilităţi.


Consumuri specifice

Operaţiile sau procesele chimice pot decurge continuu sau discontinuu (în şarje).
Operaţia este continuă când instalaţia este alimentată continuu sau uniform (debit
constant) cu materii prime şi utilităţi şi debitează neîntrerupt produsul. Fondul anual de
timp pentru operaţiile continue se calculează considerând că instalaţia funcţionează
330 zile/an, în trei schimburi de 8 ore. Necesarul de materii prime şi utilităţi se exprimă
funcţie de natura stării de agregare a fazelor după cum urmează:
- faze solide - debit în t/zi şi kg/h;
- compoziţie în fracţii masice.
- faze gazoase - debitul în Nm3/h şi kmoli/h;
- compoziţie în fracţii molare.
- faze lichide - debitul în t/zi şi kg/h;

84
- compoziţia în fracţii masice.
Consumul specific reprezintă cantitatea de materie primă, utilităţi etc raportată
specific la tona de produs finit.
Consumul specific de materii prime se stabileşte pe baza bilanţului de materiale
şi se exprimă sub formă tona materii prime/tona de produs finit, iar consumurile
specifice de utilităţi, din bilanţul termic şi puterea necesară în instalaţie şi se exprimă,
funcţie de natura lor, în tone/tona produs finit, kJ/tona produs finit sau kW/tona produs
finit.
Operaţia de absorbţie are loc continuu şi se consideră ca instalaţia funcţionează
330 zile /an, în trei schimburi de 8 ore. Se va întocmi un tabel care să cuprindă
consumul de materii prime, auxiliare şi utilităţi:

Tabel 5.1. Consumul de materii prime şi utilităţi


Nr. Denumire Consum Observaţii
crt. orar zilnic anual
1 Absorbant (apa) 10335,6 248,054 81857,82 T = 200C
[kg/h] [t/zi] [t/an]
2 Amestec gazos 3800 91200 3,009·107 Yi = 270,2739·10-6
3
iniţial [m /h] [m3/h] [m3/an] [kmolHCl/kmol aer]
3 NaOH 1,7345 0,041628 13,73724 10%
[kg/h] [t/zi] [t/an]
4 Energie 6,47 155,28 51242,4 curent trifazat
electrică [kW/zi] [kW/an]

Pentru consum de energie electrică se calculează astfel :


- 2 pompe
- 2 agitatoare => Ptotal = 2 · 1,4 + 2,96 + 2·0,3593 = 6,47 [kW/h]
- 1 ventilator

85
Capitolul VI. CONTROLUL, AUTOMATIZAREA ŞI REGLAREA
PROCESULUI TEHNOLOGIC

Procesele continue se recomandă a fi supuse reglării automate deoarece:


- consumul de materii prime şi auxiliare este raţional;
- creşte productivitatea muncii prin eliminarea timpilor morţi;
- utilajele lucrează continuu la sarcini ridicate ceea ce se reflectă în creşterea
capacităţii de producţie;
- creşte calitatea produselor prin menţinerea la valori optime a parametrilor de lucru;
- scade numărul personalului de deservire (operatori);
- se îmbunătăţeşte atât securitatea muncii cât şi condiţiile de muncă.
Automatizarea aplicată numai la câteva utilaje se numeşte automatizare parţială.
Prin opoziţie, există şi automatizare complexă care asigură funcţionarea întregii
instalaţii de fabricaţie fără intervenţia directă a omului.

Stabilirea parametrilor ce trebuie măsuraţi şi reglaţi


Pe baza analizei structurii procesului tehnologic se stabilesc parametrii şi mărimile
ce se impun a fi măsuraţi şi reglati, pentru ca instalaţia să răspunda pe deplin
imperativelor funcţionarii automate (calitate, cantitate, economicitate, etc.). După ce s-
au stabilit parametri reglaţi se trece la poziţionarea pe schema tehnologică a buclelor
de reglare automată, cu precizarea parametrului reglat (debit, presiune, temperatură,
concentraţie, etc.). Pentru indicarea parametrului şi a funcţiei aparatului se fac
combinaţii laterale în care prima literă reprezintă parametrul măsurat sau controlat, iar
următoarele redau funcţia aparatului. Simbolurile literale pentru unii parametri măsuraţi
sau reglaţi şi funcţia aparatului sunt date mai jos:
Denumirea parametrului Simbolul parametrului
Concentraţia…………………………………………..A
Debitul ……………………..………………………..…F
Nivelul …………………………………..………..….…L
Presiunea…………….………………………….…..…P
Temperatura………………….………………………..T
Umiditatea relativă……………........……………….....φ

Funcţia aparatului Simbolul funcţiei


Reglare..........................................................................C
Indicare..........................................................................I
Alarmă (semnalizare).....................................................A
Înregistrare.....................................................................R

86
Contorizare .....................................................................Q
De exemplu: debit - înregistrare (F - R) sau temperatură - alarmă (T - A)
Fiecare sistem de reglare automată presupune existenţa unui agent de reglare
(abur pentru încâlzire, lichid de răcire etc.) În majoritatea cazurilor prin modificarea
debitului agentului de reglare, parametrul reglat se aduce la valoarea prescrisă. În
continuare se prezintă cîte un exemplu de reglare automată pentru instalaţiile de
separare a amestecurilor lichide şi gazoase prin rectificare şi respectiv absorbţie, de
concentrare a soluţiilor de săruri prin evaporare şi de uscare a produselor granulare.

Reglarea automata a instalaţiilor de absorbţie

În absorbţie concentraţia soluţiei la ieşire din absorbitor poate sa fie impusă.


Pentru acest caz debitul de absorbant trebuie să fie corelat cu debitul şi compoziţia
amestecului gazos astfel încât continuu să rezulte în absorbitor soluţie cu aceeaşi
concentraţie. Corelarea menţionată se face în aşa fel numitul ‘‘ bloc de raport’’, care
este legat de regulatoarele de debit a amestecului gazos şi a a absorbantului.
Semnalul de ieşire din blocul de raport constituie intrarea pentru cel de-al doilea
regulator de debit.
Semnalul de la traductorul de debit fixat pe alimentarea cu amestec gasos este
trecut la blocul de raport K(BR), iar semnalul de ieşire din bloc constituie intrarea
pentru regulatorul de debit pentru absorbant. Astfel, debitul de absorbant, este
menţinut în raport K faţă de debitul amestecului gazos şi soluţia rezultată are mereu
aceeaşi concentraţie.
La vârful absorbitorului s-a prevăzut reglarea automată a presiunii gazului, iar la
baza lui, reglarea nivelului soluţiei. Dacă absorbitorul lucrează la presiunea
atmosferică nu se poate pune problema reglării presiunii, iar dacă concentraţia soluţiei
la ieşirea din absorbitor nu este impusă în mod riguros se renunţă la blocul de raport.
Dacă partea superioară a coloanei lucrează în regim de fracţionare şi la
presiune, se reglează temperatura şi presiunea din această zonă. Vasul separator se
prevede cu două sisteme de reglare automata pentru nivel (SRA-L) deoarece când
SRA-L pentru apă nu funcţionează corect, apare posibilitatea de a se pierde produs
valoros pe conducta de scurgere a apei. Dacă desorberul nu lucrează în regim de
fracţionare se pot comite reglările de la partea superioara a coloanei. În astfel de
cazuri se poate prevedea o reglare numai a debitului de apă funcţie de temperatura ei
la ieşire din condensator, astfel încat condensarea sa fie totală, iar temperatura
condensului cat mai scăzută.
Studentul va întocmi schema de reglare automată a acestor utilaje funcţie de
scopul urmărit în realizarea cumulată a celor două operaţii(absorbţie-desorbţie) de
exemplu, recuperarea unui component al amestecului gasos, obţinerea unei soluţii de
concentraţie dată, evitarea poluării mediului înconjurător etc.

87
Capitolul VII. PROTECŢIA MUNCII. MĂSURI PSI

Protecţia muncii cuprinde totalitatea măsurilor luate pentru a se asigura tuturor


oamenilor condiţii bune de muncă şi face parte integrantă din procesul de muncă. În
industria chimică problema protecţiei muncii este extrem de importantă deoarece pe
lângă factorii de periculozitate comuni cu alte ramuri industriale – elementele mobile
(periculoase) ale utilajelor, acţiunea curentului electric, degajării importante, zgomot şi
trepidaţii – intervin şi numeroşii factorii specificii industriei chimice, cum ar fi:
- degajări de substanţe toxice;
- prezenţa frecventă a unor substanţe inflamabile;
- posibilitatea exploziilor cauzate de amestecurile explozivile;
- operarea cu lichide agresive care pot cauza arsuri chimice;
Protecţia muncii cuprinde următoarele trei aspecte:
Protecţia juridică a muncii reprezentată de legislaţia referitoare la protecţia
muncii, legislaţie constituită în principal din:
Legea nr. 346/2002privind asigurarea pentru accidente ale muncii şi boli
profesionale;
Ordinul nr. 508/2002 privind aprobarea Normelor generale de protecţie a muncii;
Legea nr. 403/2005 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în
muncă;
Alte HCM-uri, Decrete elaborate de Consiliul de Stat, instrucţuini şi ordine elaborate
de ministere.
Protecţia sanitară a muncii cuprinde măsuri pentru crearea unor condiţii
fiziologice normale de muncă şi de suprimare a riscului îmbolnăvirii profesionale;
Protecţia tehnică a muncii constă în măsuri tehnice şi organizatorice pentru
uşurarea muncii şi prevenirea accidentelor de muncă.
În baza legislaţiei, Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătăţii au stabilit
„Norme republicane de protecţie a muncii” care cuprind cadru general de tehnică a
securităţii muncii şi normele de igienă. Prevederile din normele republicane sunt
completate şi dezvoltate de „Normele departamentale de protecţie a muncii” potrivit
proceselor de muncă din ramura respectivă. Conducerile inteprinderilor şi instituţiilor
elaborează la rândul lor „Instrucţiuni de protecţie a muncii „ pentru condiţiile de lucru
particulare şi specifice unei secţii, ateliere şi locuri de muncă. Instruirea oamenilor este
obligatorie.

Măsuri PSI
Incendiile şi exploziile se produc numai atunci când sunt prezente în cantităţi
suficiente trei elemente: substanţa combustibilă, oxigenul şi căldura. Cauzele
principale ale incendiilor şi exploziilor se datoresc, pe de o parte aprinderii şi

88
autoaprinderii, iar pe de altă parte nerespectării parametrilor procesului tehnologic,
lipsei de instructaj, de atenţie, de curăţenie, etc.
Măsurile generale pentru prevenirea incendiilor şi exploziilor sunt următoarele:
- evitarea sau reducerea substanţei combustibile;
- evitarea sau reducerea sursei de căldură;
- evitarea sau reducerea oxigenului, aerului sau a substanţelor cu un conţinut mare de
oxigen;
- împedicarea contactului substanţei combustibile cu sursa de căldură;
- controlul permanent al surselor de căldură şi cunoaşterea caracteristicilor periculoase
ale substanţelor combustibile;
- controlul automat al concentraţilor de oxigen în zona de pericol.

89
Capitolul VIII. NOŢIUNI DE AMPLASAMENT A UTILAJELOR
ŞI STABILIREA TRASEELOR REŢELELOR DE CONDUCTE

O instalaţie trebuie să fie cât mai simplă, cu trasee şi legături de conducte cât
mai scurte. Simplicitatea unei instalaţii indică o bună concepţie şi o proiectare
economică. În componenta oricărei instalaţii chimice intră în general aceleaşi tipuri de
utilaje (coloane, schimbătoare de căldura, vase de agitare, pompe, etc.). La stabilirea
amplasamentului utilajelor trebuie să se cunoască procesul tehnologic, schema
tehnologică de legatură cu toate conductele, ventilele, instrumentele, etc. cu
dimensiunile şi caracteristicile lor (de exemplula ventile dacă sunt acţionate manual,
pneumatic, electric, etc.).
De asemenea, trebuie să se aibă în vedere următoarele principii, comune
tuturor instalaţiilor:
 conductele de aspiraţie la pompe şi compresoare să fie scurte;
 conductele prin care circulă fluide calde sau reci (sola, etc) la care
trebuie evitate pierderile de căldura să fie cât mai scurte ;
 amplasarea utilajelor trebuie astfel realizată, încît conductele prin care
circulă fluide calde sau reci sa aibă traseu care să permită compensarea
dilatării termica ;
 să se utilizeze la maximum echipamentul mobil (electrocare,
automacarale, cricuri, etc.) pentru montaj, revizie şi intreţinere ;în acest
scop, utilajele trebuie amplasate cât mai aproape de sol, ţinând seama
de necesităţile tehnologice (căderi libere, aspiraţii la pompe, etc.).
Trebuie să se asigure accesul la utilaje în vederea demontării şi scoaterii
lpr din instalaţie şi combaterea incendiului ;
 la repetarea unor utilaje (de exemplu mai multe corpuri de evaporare) se
evită montajul “în oglindă” care scumpeşte lucrările de proiectare şi
îngreunează exploatarea, operatorul fiind obişnuit să aibă aceleaşi
elemente ale instalaţiei în aceeaşi poziţie; se recomandă ca montajul să
se repete identic şi cu aceleaşi poziţii relative la toate elementele
instalaţiei (de exemplu ventilele de reglare a aburului la toate
evaporatoarele să se afle în partea stângă).
Concepţia ansamblului de montaj trebuie astfel realizat, încât să se asigure
centralizarea comenzilor la punctul unic de comandă, iar devierea instalaţiei să fie
asigurată cu număr minim de operatori.

Cota de amplasament pe mai multe niveluri


La construcţia eşafodajelor pentru instalaţii în aer liber sau pentru coloane,
condensatoare, vase de reflux, fierbătoare se recomandă următoarele înălţimi între
planşee:

90
Tabel 8.1. Înălţimi recomandate pentru planşee
Instalaţii
Nivelul Instalaţii cu capacităţi industriale cu
mici capacitate mari
Nivelul I 4-4,5m 4.5-6m
Nivelul II 3.5-4m 4-6m
Nivelul III 3.5-4m 4-6m
Nivelul IV 3.5-4m 4-6m

La amplasarea utilajelor pe mai multe niveluri şi la stabilirea traseelor de


conducte se au în vedere înălţimile din tabelul:

Tabel 8.2. Înălţimi recomandate pentru traseele conductelor


Instalaţii de capacitate Instalaţii de capacitate
mici mari
Grosimea planţeului de beton 0.4-0.6m 0.6-1m
Grosimea planţeului metalic 0.3-0.5m 0.4-0.6m
Înălţimea rezervată fasciculului de 0.3-0.4m 0.4-0.5m
conducte orizontal, suporturi etc.
Înălţimea pentru conducte şi utilaje 2.6-3m 3-5m
locale la cota 0
Înălţimea rezervată pentru utilaje şi 2.5-3m 3-5m
conducte la celelalte niveluri

Recomandări privind amplasarea unor utilaje tip

Schimbătoarele de căldură şi alte utilaje care nu au o poziţie impusă de procesul


tehnologic trebuie aşezate cât mai aproape de sol. Trebuie să se evite amplasarea
sub platforme a schimbătoarelor de căldura sau a utilajelor care necesită demontari
frecvente.
În continuare se dau câteva date referitoare la amplasarea utilajelor tip.
Între schimbatoarele de căldură montate în baterie se lasă o distanţă la exterior (între
virole) de (1,5-2)D; în cazul schimbătoarelor de căldură independente, distanţa la
exterior este de (2-3)D între schimbătoarele de căldurp verticale se lasp la exterior o
distanţă de (1,5-2)D, iar în cazul diametrelor diferite distanţa minimă dintre virole va fi
de 1 m. Schimbătoarele de căldură orizontale pot fi montate suprapuse, dar nu mai
mult de 2 schimbătoare pe aceeaşi verticală.
La coloanele de distilare aşezate în acelaşi rând distanţa dintre ele este
determinată de amplasarea utilajelor întregii linii tehnologice (fierbătoare,
condensatoare, vase de reflux, pompe); la instalaţiile de capacitate mică la care
coloanle au diametrul până la 1m, distanţa între axe se ia de 4,5-6 m.

91
Între vasele de reflux se lasă o distanţă la exterior de 1D sau de minimum de 1m.
Ăntre reactoarele cu agitare se lasă la exterior o distanţă de (1-1,5)D şi de minimum
1,2 m. Pompele cu debite mici se amplasează în grupuri, cu conducte comune
deasupra solului. Distanţa dintre pompele aceluiaşi grup este determinată de tipul
pompei. La pompele cu aspiraţie axială, între fundaţii se lasă o distanţă de 0,6-1 m. La
pompele cu racorduri laterale distanţa este determinată de coturile racordurilor şi se
lasă minimum 0,6 m între părţile cele mai proeminente ale conductelor.
Înălţimea la care se aşeaza utilajele se analizează pentru fiecare caz în parte,
având în vedere următoarele elemente: înălţimea trebuie astfel aleasa încât pompele
să lucreze înecat; când acest lucru nu este posibil se va alege tipul de pompă şi se va
calcula înălţimea de aspiraţie.
Distanţa minimă de la sol a părţii inferioare a utilajului va fi de 0,6 m atunci când
nu sunt ventile cu manevră curentă la partea inferioară. În caz contrar, utilajul se
montează astfel încît tija ventilului să fie la distanţa de 0,8-1 m, faţă de pardoseala.
Pentru ventilele care se montează lateral sau pe capac, tija ventilului va fi de 1,6-
1,8 m faţă de pardoseala. Pentru ventile care depăşesc această înălţime se prevăd
platfome speciale de acces, prelungite de tija, etc.
În cazul utilajelor cu capace demontabile se prevăd platfome de acces cu
înălţimea de la platformă până la flanşa capacului de 0,6 m.
La stabilirea înălţimii de aşezare a utilajelor se mai ţine cont de posibilitatile de
evacuare a produselor. În general, se urmăreşte evacuarea prin cădere liberă. Se
urmăreşte de asemenea, că utilajele să fie astfel amplasate, încât să permită citirea în
bune condiţii a indicaţiilor instrumentelor de control şi manevrarea manuala a
ventilelor. Sticlele de nivel să se afle la 0,8-1,6m de la pardoseal, aparatele cu citire
directp, la 1,2-2 m ; ventilele de reglare manuală la 1,2-1,5 m.
Traseele reţelelor de conducte interne
Planurile de montaj cu traseele de conductie se execută într-o fază finală şi au în
vedere următoarele aspecte:
- se recomandă amplasarea în grup sau în reţea a conductelor. Pe suporţii reţelelor de
conducte se lasă un spaţiu de rezervă de 25%;
- la primul nivel sub primul planşeu se încrucişează maxim două niveluri de conducte.
În sens longitudinal trec conductele de utilităţi si conductele de utilităţi şi conductele
tehnologice, iar dedesubt trec, transversal, conductele de la pompe ;
- pentru celelalte niveluri se consideră un singur nivel de conducte în tot lungul
intalaţiei (în general conductele de utilităţi şi de legături locale). Conductele principale
de produse se duc în reţeaua comuna sub planşeul primului nivel ;
- în cazul instalaţiilor dispuse pe mai multe niveluri cu reţele de conducte verticale, se
fac schiţe şi calcule speciale ; la instalaţiile cu utilaje lângă zid, lângă perete trebuie
lăsată o zonă pentru burlane de ventilaţie, cabluri electrice, reţele AMC, conducte
orizontale de distribuţie a nivelului respectiv şi o altă zonă a reţelelor verticale de
conducte ;
- la instalaţiile cu utilaje dispuse central, lângă zid se menţine zona burlanelor de
ventilaţie, cabluri electrice, etc., iar central lângă stâlpii clădirilor se duc reţele de
conducte verticale orizontale .

92
Distanşa dintre două conducte învecinate şi distanţa dintre conductă şi perete
trebuie astfel aleasă încât să asigure montarea uşoară şi să nu îngreuneze întreţinerea
şi repararea conductelor. Distanţa dintre axele a două conducte învecinate, cu
flanşele în acelaşi plan, se determină cu relaţia:
D1 D2
l= + + 50[mm ]
2 2
unde: D1, D2 sunt diametrele exterioare ale flanşelor. În cazul amplasării conductelor
cu flanşele în planuri diferite, D2 este diametrul exterior al ţevii.
Instalarea conductelor desupra sau chiar în imediata vecinătate a aparaturii
electrice (motoare, tablouri de distribuţie, etc.) trebuie evitată. La amplasarea în reţea
a conductelor, cele prin care se transportă fluide corozive se aşează separat şi mai jos
decât celelalte, pentru prevenirea stropirii acestora din urmă din cauza curgerilor
accidentale prin neetanşeităţi.
Conductele prin care se transportă fluide calde trebuie amplasate separat de cele
prin care se transportă fluide reci. Distanţa dintre conductele prin care circulă fluide cu
temperaturi diferite trebuie astfel aleasă încât să nu influenţeze transferul de căldură
prin radiaţie şi convecţie; traseele conductelor prin care circulă fluide calde vor fi
situate deasupra acelora prin care circulă fluide reci. Trebuie evitat pe cât posibil
aşezarea conductelor în subteran sau în canale şi formarea buclelor în care stagnează
lichide. De asemenea, nu este permisă îngroparea conductelor în pardoseală.

93
Capitolul IX. PIESE DESENATE

Planşa nr. 1 - Coloana de absorbţie cu umplutură;


Planşa nr. 2 - Schema amplasare utilaje instalaţie absorbţie – neutralizare;
Planşa nr. 3 – Ventilator .

94
Capitolul X. BIBLIOGRAFIE

1. R.Tudose, A.Stancu, s.a. – Fenomene de transfer si utilaje in industria chimica


Indrumar de proiectare, Institutul Politehnic, Iasi, 1990, pagini 374
2. V. Nicu – Elemente de poluare si tehnologia protectiei atmosferei
3. M. Surpateanu – Chimia mediului
4. M. Surpateanu, C. Zaharia – ABC. Metode de analiza
5. C. Zaharia – Legislatie pentru protectia mediului, Iasi, 2003
6. A. Polihroniade – Absorbtia – adsorbtia, Bucuresti, 1967
7. T. Stratulat - Purificarea gazelor, Bucuresti, 1984
8. E. Bratu - Operatii unitare in ingineria chimica, Bucuresti, 1984
9. A. Szep, F. Brandabur, I. Manea - Electroliza solutiilor de NaCl prin procedeul cu
membrane schimbatoare de ioni, Ed. Cerni, Iasi, 1988
10. Nenitescu, Manualul inginerului chimist, vol II, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1952
11. C.Neniţescu – Chimie Generală, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.

95