Un reputat specialist britanic, doctorul John Lee, fost consultant

al Serviciului Național de Sănătate din Marea Britanie, a publicat

în The Spectator un articol de opinie, care pornește de la cea
mai mare dilemă legată de pandemie. Întrebarea sa este: „Cât
de letal este coronavirusul?”. Pornind de la această întrebare,
John Lee face o amplă analiză și spune că că există o
neconcordanță între măsurile restrictive impuse de autorități și
statistici.

Potrivit articolului publicat de specialistul britanic,  cifrele inițiale

raportate din China și Italia au sugerat o rată a decesului de la
5% la 15%, similară gripei spaniole. “Având în vedere că au
crescut exponențial cazurile, acest lucru a indicat pericolul
unor rate de deces cărora niciun sistem de asistență
medicală din lume n-ar putea să le facă față. Nevoia de a
evita acest scenariu justifică măsurile implementate: se
crede că gripa spaniolă a infectat, între 1918 și 1920,
aproximativ 500 de milioane de oameni și a provocat 50 de
milioane de decese. Am dezvoltat planuri de urgență
pandemice, gata de a intra în acțiune în cazul în care acest
lucru se va întâmpla din nou. În momentul scrierii acestui
articol (28 martie 2020 – N.R.), cele 422 de decese din Marea
Britanie și 8.077 de cazuri cunoscute dau o rată aparentă a
decesului de 5%. Acest lucru este adesea citat ca fiind un
motiv de îngrijorare, în contrast cu rata mortalității gripei
sezoniere, care este estimată la aproximativ 0,1%. Dar ar
trebui să analizăm foarte atent datele. Sunt aceste cifre cu
adevărat comparabile? Majoritatea testelor din Marea
Britanie au avut loc în spitale, unde există o concentrație
mare de pacienți predispuși la efectele oricărei
infecții. După cum știe oricine a lucrat cu oameni bolnavi,
orice regim de testare efectuat doar în spitale va
supraestima virulența unei infecții. De asemenea, avem de-
a face doar cu acele cazuri Covid-19 care au făcut ca
oamenii să fie suficient de bolnavi sau suficient de
îngrijorați ca să poată fi testați. Vor fi mai mulți însă care nu
știu că au virusul, cei fără simptome sau cu simptome
ușoare”,  spune John Lee.

Specialistul britanic mai spune că atunci când Marea Britanie a

avut 590 de cazuri diagnosticate, Sir Patrick Vallance, consilierul
științific principal al Guvernului, a sugerat că cifra reală era
probabil între 5.000 și 10.000 de cazuri, de zece până la 20 de ori
mai mare. “Dacă are dreptate, rata mortalității din cauza
acestui virus este probabil să fie de 10 până la 20 de ori mai
mică, să spunem – de la 0,25 la 0,5 la sută. Aceasta
plasează rata mortalității Covid-19 în intervalul asociat cu
infecții precum gripa. Există însă o altă problemă, potențial
și mai gravă: modul în care sunt înregistrate decesele. Dacă
cineva moare din cauza unei infecții respiratorii în Marea
Britanie, cauza specifică a infecției nu este de obicei
înregistrată, cu excepția cazului în care boala este o „boală
notabilă” rară. Deci, marea majoritate a deceselor
respiratorii din Marea Britanie sunt înregistrate
ca bronhopneumonie, pneumonie, bătrânețe sau o
denumire similară. Nu testăm cu adevărat gripa sau alte
infecții sezoniere. Dacă pacientul are, să zicem, cancer, o
boală neuronală motorie sau o altă boală gravă, aceasta va
fi înregistrată ca fiind cauza morții, chiar dacă boala finală a
fost o infecție respiratorie. Aceasta înseamnă că
certificatele britanice sub-consemnează, în mod normal,
decesele înregistrate din cauza infecțiilor respiratorii”, scrie
profesorul britanic.

El continuă și spune că de la apariția Covid-19, lista bolilor care

trebuie declarate a fost actualizată. “Această listă – care
conține și variola (eradicată  de mai mulți ani), și antrax,
bruceloză, ciumă și rabie (pe care majoritatea medicilor din
Marea Britanie nu le vor vedea niciodată în întreaga lor
carieră) – a fost modificată pentru a include Covid-19. Dar
nu gripa. Asta înseamnă că fiecare test pozitiv pentru Covid-
19 trebuie notat într-un mod care pur și simplu nu se aplică
gripei sau majorității altor infecții. Oricine este testat
pozitiv pentru Covid-19, va fi cu siguranță adus la
cunoștința personalului clinic care are grijă de acesta: dacă
unul dintre acești pacienți moare, personalul va trebui să
înregistreze Covid-19 pe certificatul de deces – contrar
obișnuințelor privind majoritatea infecțiilor de acest
gen. Există o diferență mare între Covid-19 care a cauzat
moartea și Covid-19 găsit la cineva care a murit din alte
cauze. Consemnarea Covid-19 poate întreține aparența unui
număr tot mai mare de decese, indiferent dacă acest lucru
este adevărat sau nu. Poate părea mult mai letală decât
gripa pur și simplu din cauza modului în care sunt
înregistrate decesele”,  e de părere specialistul britanic.

Acesta continuă: “Dacă luăm măsuri drastice pentru a reduce

incidența Covid-19, rezultă că decesele vor scădea și
ele. Riscăm să fim convinși că am evitat ceva care nu a fost
niciodată cu adevărat atât de sever pe cât ne
temeam. Acest mod neobișnuit de a raporta decesele Covid-
19 explică constatarea clară a faptului că majoritatea
victimelor sale au și alte boli și ar fi în mod normal
predispuse la alte virusuri sezoniere, care nu sunt
înregistrate niciodată ca o cauză specifică a decesului. Să
luăm în considerare și graficele Covid-19, care arată o
creștere exponențială a cazurilor și a deceselor. Pot arăta
alarmant. Dar dacă am urmări gripa sau alte virusuri
sezoniere în același mod, am vedea și la ele o creștere
exponențială. De asemenea, vom vedea unele țări în spatele
altora și rate de mortalitate izbitoare. Centrele pentru
Controlul Bolilor din Statele Unite, de exemplu, publică
estimări săptămânale ale cazurilor de gripă. Ultimele cifre
arată că, din septembrie, gripa a infectat 38 de milioane de
americani, a internat 390.000 și a ucis 23.000. Acest lucru nu
provoacă o panică generală, deoarece gripa este familiară”.

Profesorul britanic a comparat date adunate din mai multe țări,

remarcând o serie de diferențe. “Datele despre Covid-19 diferă
de la o țară la alta. Uitați-vă la cifrele pentru Italia și
Germania. În momentul scrierii acestui articol, Italia are
69.176 de cazuri înregistrate și 6.820 de decese, o rată de
9,9%. Germania are 32.986 de cazuri și 157 de decese, o rată
de 0,5%. Credem că tulpina de virus este atât de diferită în
aceste țări din apropiere, încât practic reprezintă diferite
boli? Sau că populațiile sunt atât de diferite în sensibilitatea
lor la virus, încât rata de deces poate varia mai mult de 20
de ori? Dacă nu, ar trebui să bănuim o eroare sistematică, și
anume că datele Covid-19 pe care le vedem din diferite țări
nu sunt direct comparabile. Priviți alte rate: Spania 7,1%,
SUA 1,3%, Elveția 1,3%, Franța 4,3%, Coreea de Sud 1,3%,
Iran 7,8%. S-ar putea foarte bine să comparăm merele cu
portocalele. Înregistrarea cazurilor în care a existat un test
pozitiv pentru virus este un lucru foarte diferit de
înregistrarea virusului ca principală cauză de deces.
Dovezile recente din Islanda, o țară cu o organizare foarte
puternică pentru testarea largă a populației, sugerează că
până la 50% din infecții sunt aproape complet
asimptomatice. Restul sunt, în marea lor majoritate, relativ
minore. De fapt, cifrele Islandei, 648 de cazuri și două
decese, dau o rată de deces de 0,3%. Pe măsură ce testarea
populației va deveni mai răspândită în alte părți ale lumii,
vom găsi o proporție tot mai mare de cazuri în care
infecțiile au apărut deja și au provocat doar efecte ușoare.
De fapt, pe măsură ce trece timpul, acest lucru va deveni
adevărat la modul general, deoarece majoritatea infecțiilor
tind să scadă în virulență pe măsură ce epidemia
progresează”.

Specialistul a analizat și decesele și spune că nu a văzut dovezi

statistice care să indice o rată mare a mortalității, în oricare
parte a lumii.

“Covid-19 poate compromite grav tractul respirator la unii

pacienți, în special în cazul celor cu probleme pulmonare și
la fumători. Persoanele în vârstă sunt probabil mai expuse
riscurilor, așa cum sunt expuse infecțiilor de orice fel.
Vârsta medie a celor care mor în Italia este de 78,5 ani, cu
aproape nouă din zece decese în rândul celor peste 70 de
ani. Speranța de viață în Italia este de 82,5 ani. Dar lucrurile
nu sunt egale atunci când un nou virus sezonier își face
debutul. Cu siguranță pare rezonabil, acum, ca un anumit
grad de distanțare socială să fie menținut o perioadă, în
special pentru persoanele în vârstă și pentru
imunitate. Dar, atunci când sunt introduse măsuri drastice,
acestea ar trebui să se bazeze pe dovezi clare. În cazul
Covid-19, dovezile nu sunt clare. Blocarea Marii Britanii a
fost transmisă prin raportarea la ceva ce s-ar putea
întâmpla. Trebuie cunoscute mai multe privind aceste
modele. În mare parte, reacțiile la Covid-19 pare explicate
prin faptul că urmărim acest virus într-un mod în care nu a
mai fost urmărit niciun virus. Imaginile surprinse în
spitalele italiene au fost șocante și alimentează
televiziunile, dar televiziunea nu este știință. În mod clar,
restricțiile vor încetini răspândirea Covid-19, astfel încât vor
fi mai puține cazuri. Când vom relaxa măsurile, vor mai fi
mai multe cazuri. Dar acest lucru nu trebuie să fie un motiv
pentru a menține blocajul: răspândirea cazurilor este doar
ceva de care să ne temem dacă avem de-a face cu un virus
neobișnuit de letal. Acesta este motivul pentru care modul
în care înregistrăm datele va fi extrem de important. Dacă
nu restrângem criteriile pentru înregistrarea morții
provocate doar de acest virus (spre deosebire de faptul că
este prezent la cei care au murit din alte motive), cifrele
oficiale pot arăta mult mai multe decese cauzate de virus
decât se întâmplă de fapt. Și atunci? Cum măsurăm
consecințele asupra sănătății atunci când le confiscăm
oamenilor viața, locul de muncă, timpul liber pentru a-i
proteja de o amenințare anticipată? Cine provoacă până la
urmă mai puțin rău?”

În încheiere, John Lee spune: “Dezbaterea morală nu este

viață vs. bani. Este VIAȚĂ vs. VIEȚI. Va fi nevoie de luni,
poate chiar de ani, pentru a putea evalua implicațiile mai
largi a ceea ce facem acum. Deteriorarea educației copiilor,
excesul de sinucideri, creșterea problemelor de sănătate
mintală, eliminarea resurselor pentru alte probleme de
sănătate cu care ne confruntăm. Și cum rămâne cu efectele
asupra producției alimentare și a comerțului global, care
vor avea consecințe necuantificabile pentru oamenii de
toate vârstele, poate mai ales în economiile în curs de
dezvoltare?

Guvernele de pretutindeni spun că răspund la dovezile

științei. Politicile din Marea Britanie nu sunt din vina
Guvernului. Ei încearcă să acționeze responsabil pe baza
sfaturilor științifice date. Dar guvernele trebuie să-și
amintească faptul că știința pripită este aproape
întotdeauna știință proastă. Am decis asupra unor politici
de o magnitudine extraordinară, fără dovezi concrete
privind excesul de daune care s-a produs deja și fără o
examinare adecvată a științei folosite pentru a le justifica”.

John Lee a anunțat, în final, că va continua să analizeze în mod

critic toate datele legate de cazurile de COVID-19.