Sunteți pe pagina 1din 14

Brain Drain - cauze, efecte si solutii

Fenomenul de brain-drain exista si acest lucru trebuie constientizat desi ne-ar fi mult mai
lejer sa-l ignoram. Zi de zi vedem in sondaje ca tara noastra se afla printe codasi in domeniul
industriei, transporturilor, informaticii , comertului, medicinei si altor domenii de interes
international. Spunem ca nu avem specialisti care sa ne ridice nivelul. Dar atunci cum ne explicam
oare rezultatele exceptionale la olimpiadele internationale? Unde sunt acesti copii extraordinari?
Si-au pierdut oare talentele? Nu, nu si le-au pierdut - le au , dar le folosesc in beneficiul altora iar
tara noastra sufera in urma exodului creierelor. Aceasta lucrare isi propune sa va informeze
despre ceea ce inseamna brain drain, care sunt motivele plecarii tinerilor in strainatate si cum ii
putem convinge sa se intoarca. Pentru ca pentru a invinge intr-o lupta, trebuie sa-ti cunosti foarte
bine adversarul iar brain-drain-ul este unul dintre cei mai puternici adversari ai nostri.

Conceptul de brain drain


Brain drain isi are radacinile in antichitate cand atenienii s-au plans de plecarea
celor mai luminate minti pe care le aveau. Originea directa a expresiei o constitue un
raport prezentat in 1962 de Royal Society din Londra referitor la plecarea oamenilor de
stiinta si specialistilor din Marea Britanie in SUA .Incepand din anii ’70, bibliografia pe
aceasta tema este tot mai abundenta, mai ales in statele europene afectate direct.
Initial fenomenul a fost examinat aproape in exclusivitate din perspectiva
economica luandu-se in considerare diferentierile intre “puterea muschilor”(Muscle
Power ) si “puterea creierelor”(Brain Power). Odata cu clarificarea rolului capitalului
uman in economie (implicit si influenta migratiei “creierelor”) , conceptul de brain drain
este potrivit mai ales din perspectiva sociologica.
Aceasta deplasare dinspre tarile sarace catre cele mai bogate, dinspre sud catre
nord, dinspre est catre vest, in special a tinerilor cu inalta pregatire profesionala, este
cunoscuta sub numele de brain drain .
România experimenteaza din plin acest fenomen de brain drain! Olimpicii nostri de
matematica, fizica, biologie, informatica sunt curtati de universitatile straine pentru a-i
avea ca studenti. Tinerii specialisti plecati cu burse sau contracte de munca se
transforma in lideri sau sefi de proiecte. Putini sunt cei care revin acasa, chiar daca ii
mistuie dorul, obiceiurile si caldura relatiilor. Observam ca incet-incet, datorita
tehnologiei, de data aceasta a tehnologiilor comunicarii, aceasta revenire se poate face
si in virtual. Revenire in virtual inseamna telemunca, inseamna parteneriate in proiecte,
inseamna invitatii facute in tara pentru a participa la conferinte si prelegeri, la traininguri
si cursuri. Inseamna pentru cei ramasi acasa un contact cu ai lor de departe, dar si cu o
alta lume si obiceiuri, iar pentru cei plecati, inseamna legatura cu casa, cu radacinile lor.
Brain-drain - un proces actual si complex

Complexitatea brain-drain-ului este generata de noile fluxuri de specialisti spre


tarile industrializate dinspre tarile in curs de dezvoltare sau in curs de dezvoltare,
datorita activitatii desfasurate de companiile transnationale sau agentiilor straine de
recrutare de forta de munca inalt calificata care isi constituie o retea proprie de migratie.
Aceasta noua retea se bazeaza pe atragerea specialistilor in cadrul marilor
companii si miscarea continua a acestora prin distribuirea lor ca personal al marilor
companii in zonele de pe glob in care acestea si-au diversificat operatiuniile de
productie, distributie si vanzari.
De exemplu, un studiu efectuat in randul a 190 companii americane a relevat ca
majoritatea personalului din strainatate al acestora era compus din angajati straini din
terte tari dar si un numar relativ insemnat de angajati americani care lucrau in
strainatate. Cea mai mare parte a personalului american din afara tarii erau in Europa
(30%), urmata de Asia (20%) si America Centrala si de Sud (15%). Filialele cu procentul
cel mai ridicat de personal american expatriate erau in Orientul Mijlociu, operand in
proiecte din domeniul constructiilor si cel petrolier.
De asemenea un numar mare de companii ce ofera servicii cum sunt
contabilitatea, publicitatea, etc, isi deschid filiale ce deservesc aceeasi companie
multinationala pe diverse piete si utilizeaza personal din strainatate dar si din tara de
origine a companiei.
Acest tip de fluxuri de transfer de personal poate avea diverse motivatii: de la
preocuparea companiei de a dispune de angajati a caror pregatire este cunoscuta si
testata si care sunt fideli politicii companiei, la realizarea obiectivului de a spori
experienta angajatilor, de a largi orizontul de activitate, urmand apoi, in funtie de
rezultatele lor, sa se faca promovarile in cadrul companiei (in acest fel migrarea catre un
loc de munca in strainatate fiind privita ca o oportunitate in desavarsirea carierei
profesionale si nu ca o destinatie ultima, de asigurare a traiului la un alt nivel), pana la
nevoia de a asigura o comunicare eficienta, o incredere fata de cei angajati si o
protectie mai mare a strategiei companiei (japonezii, de exemplu, fiind mai putin
increzatori in angajatii straini decat europenii si americanii).
Fluxul specialistilor imbraca si forma migratiei de personal inalt calificat care nu
are loc in interiorul aceleiasi companii ci prin intermediul agentiilor internationale de
recrutare a acestui tip de personal.
Agentiile sunt specializate intr-o astfel de activitate si conecteaza cel mai bine
pregatirea specialistilor cu necestatile specifice ale unei tari, zone, domenii economice,
imbinand optim cererea si oferta de specialisti pe piata mondiala.
Acest tip de recrutare a fortei de munca reprezinta un factor motivational al
migratiei internationale prin faptul ca joaca un rol mult mai mare, in sensul determinarii
fluxului international de specialisti, decat agentiile nationale si forta de munca in sine,
intrucat acestia nu beneficiaza de ample posibilitati de a cauta locuri de munca pe plan
mondial si deci renunta la posibilitatea oferita de migratie.
Cauzele brain drain-ului

Procesul de globalizare aflat intr-o continua accelerare a facut ca oamenii, bunurile,


serviciile si obiceiurile sa treaca granitele cu o dinamica fara precedent.
Factorul economic a constituit intodeauna principala cauza a acestui fenomen
(uneori chiar singura). In prezent, aceasta viziune simplificata e inlocuita de acceptarea
ideii unui cumul de factori, cei mai frecvent citati in studii de specialitate fiind:
deteriorarea conditiilor de viata, instabilitatea politica, probleme ideologice, factori
culturali, influenta mediilor de comunicare, orizontul psihologic de asteptare in tara de
origine, cunoasterea limbii si in general a civilizatiei din tara de emigrare etc
Specialistii, persoane cu o calificare superioara si oamenii de stiinta, opteaza
pentru practicarea meseriei in strainatate, in primul rand, datorita faptului ca acest lucru
le aduce venituri considerabil mai mari decat ar obtine in tara, existand si posibilitatea ca
in propria tara sa nu isi poata practica deloc sau in bune conditii profesia, si in al doilea
rand mizeaza pe sansa de a capata experienta, ceea ce le-ar asigura un standard
profesional si de viata ridicat, pe termen lung.
Emigraţia cercetătorilor , în special în anumite domenii de activitate, este cauzata
si de imposibilitatea de a face cercetare, datorata neajunsurilor tehnico-materiale şi
financiare din tara respectiva.
Specificul muncii, afirmarea-dezvoltarea profesională, salariul, respectiv obţinerea
unor recompense superioare şi/sau dobândirea unei experienţe profesionale
internaţionale reprezintă, pentru majoritatea participanţilor, factori cu o importanţă mare
sau foarte mare în decizia de a lucra în străinătate.
Factorul cultural nu trebuie ignorat ca element favorizant al migrarii catre Occident.
Este vorba de “exportul” stilului de viata si al modelului de consum occidental, precum si
de o anumita tensiune intre traditionalismul local si modernitatea importata (perceputa
ca o garantie a succesului economic). Noile tehnologii de comunicare si informare
contribuie la inducerea ideii de migrare.
Acestora li se adauga factorul istoric, mai ales relatiile dintre metropole si colonii,
care au un nivel de comunicare ridicat (afinitati de limba, de valori istorice comune,
mentalitate, etc), este deci explicabil faptul ca primul stat de destinatie pentru emigrantii
din colonii este aproape intodeauna metropola.
Literatura de specialitate arată că, o dată cu trecerea timpului, “expatriaţii” se
integrează în noul mediu socio-profesional, iar “legăturile” cu “ţara mamă” se
diminuează treptat. Acest proces este însoţit, de regulă, de dobândirea unor drepturi
legale superioare în “ţara gazdă” (după 4-5 ani de rezidenţă). Pornind de la aceste
premise, majoritatea cercetătorilor, în special după câţiva ani de activitate în afara
graniţelor naţionale, preferă să rămână în continuare în străinătate, de regulă în aceeaşi
ţară ‘gazdă’.
Un alt factor motivational al migratiei internationale a specialistilor este
reprezentata de natura din ce in ce mai integrata a sistemului de invatamant superior.
Aici migratia poate fi privita sub doua aspecte : primul, prin prisma fluxului constituit de
studentii care isi incep sau isi completeaza studiile in cadrul universitatii occidentale (de
exemplu, numarul de studenti straini in SUA crescut de la 106977 in 1979 la 334402 in
1989 dintre care ponderea celor din Taiwan, India, Japonia, Coreea, s-a marit
substantial). Al doilea aspect, generat in cea mai mare masura de primul, vizeaza fluxul
de specialisti constituit din rezerve, destul de substantiale, de forta de munca inalt
calificata, educate in aceeasi limba, cu aceleasi metode, in acelasi sistem de
invatamant, prin intermediul fluxului de studenti, rezerve din care la nevoie sau chiar in
momentul absolvirii, se va prelua un personal care se va potrivi perfect cu cererea si
necesitatile pietei muncii occidentale, sau care va substitui perfect un personal care nu
indeplineste aceleasi caracteristici.

In concluzie, obtinerea unor venituri mai stabile a unor conditii de trai sau munca
superioare, a unei realizari profesionale, fuga de saracie, represaliile politice, religioase,
de violare a drepturilor omului, de degradare a mediului, de conflictele regionale sau
interne, sunt factori utili pentru a putea defini cat mai corect categoriile ce compun fluxul
migratiei internationale de persoane, flux distinct delimitat de cel al milioanelor de
oameni care calatoresc anual ca turisti, oameni de afaceri, oficialitati guvernamentale
sau in slujba diverselor organizatii internationale.
Cu toate acestea, emigraţia oamenilor de ştiinţă nu trebuie să constituie neapărat o
pierdere totală pentru statul de origine. Experienţa internaţională dovedeşte că
intelectualii din diaspora pot aduce, în diverse moduri, o anumită contribuţie la
dezvoltarea economico-sociale a “ţării mama”. Acesta este motivul pentru care ne-am
propus să testăm următoarea ipoteză de studiu:
1.

Visul cãutat în strãinãtate

Oameni de stiinta, ingineri, arhitecti, mai ales informaticieni in ultima perioada, au


luat calea pribegiei atrasi de conditii de munca mai bune si salarii mai mari. In tari ca
Statele Unite, Canada, Australia, emigrantii cu inalta calificare formeaza o componenta
semnificativa a fortei de munca. Aceste tari atrag prin oferte foarte apetisante cei mai
buni studenti straini, mai ales din domeniile stiintei si tehnologiei, care ocupa mai mult
de 10% din locurile universitatilor straine. Pentru foarte multe state industrializate,
recrutarea fortei de munca din strainatate pare cea mai buna solutie. Unele dintre ele,
au ajuns chiar sa stabileasca politici speciale pentru obtinerea de vize de sedere
temporara de catre cei foarte calificati. Sigur ca, intr-o lume a cererii si ofertei, unele
oferte s-au dovedit mai atractive prin cantitatea de oportunitati si varietatea de posturi
prezentate.
Atractia fata de SUA

Cei de peste ocean au un concept, “The American Dream“, care le da macar


dreptul sa spere ca intr-o zi vor ajunge in tara tuturor posibilitatilor .
SUA a adoptat de curand o lege care permite acordarea dreptului de lucru pentru
200 de mii de imigranti anual (nivel ce in perspectiva se poat schimba), care sa lucreze
in domenii de varf (programare informatica, matematica, exploatare informatica). Acestia
reprezinta 2/3 din necesarul anual al acestei tari de specialisti in domeniile mentionate.
Aici noutatea o reprezinta nivelul fara precedent al importului de “creiere” considerat
“indispensabil mentinerii prosperitatii americane”.
Probabilitatea pierderii tinerilor supradotati in favoarea SUA este valabila practic
pentru toate statele europene occidentale. Un caz special este cel al emigrantilor
universitari. Circa 50% din europenii care isi iau licenta in SUA raman definitiv sau pe
termen lung in aceasta tara. Procentul este mai ridicat in cazul celor care isi iau
doctoratul. Asiaticii care obtin licenta in SUA revin in statele de origine in proportie de
90%. 10% din europenii care raman definitv in SUA isi creeaza propria firma de
specialitate.
Multi specialisti apreciaza ca superioritatea nord-americana este data doar partial
de “hard-power”. Domeniul lor cel mai eficient il constituie “soft power”. SUA are
capacitatea de a influenta nu numai agenda politica internationala ci si miscarile
intelectuale si stiintifice.
In multe cazuri forta de atractie a SUA este data de “centrele de calitate”.
Acestea constituie puncte importante de sustinere stiintifica, oferind specialistului social
tot ceea ce el considera indispensabil din punct de vedere profesional. Dupa modelul
american s-a incercat constituirea unor asemenea centre si in Europa. Competitive au
devenit cele din Elvetia (CERN, IBM, LAB).
In 1996 Societatea Germana de Cercetare Stiintifica a subventionat primul an de
studiu pentru 1028 de cercetatori care doreau sa obtina contracte in strainatate; fara a li
se impune vreo tara anume, 60% dintre ei au ales SUA.

Orientarile romanilor

Cei mai ambitiosi, în general persoanele care doresc sa-si construiascã o cariera
solida peste hotare, fara a avea probleme legate de emigrare, sunt tinerii studenti care
lupta din rasputeri sa obtina o bursa la una dintre universitatile din vest. Dintre acestia,
foarte putini se mai intorc în tara, ofertele de munca venind imediat dupa absolvire. De
regula, atunci când au obtinut o astfel de bursã, studentii si-au luat gandul de la tara în
care au crescut si se întorc aici doar în vizita.

Pentru absolventii de studii superioare care, dupã ce isi îsi vad viitorul mai negru
decat noaptea, Canada a devenit tinta favorita, în pofida faptului ca formalitatile de
emigrare impun conditii drastice iar onorariul care este platit societatilor de intermedieri
nu este deloc modest. În afarã de Canada, tinerii studiosi se mai orienteazã spre state
ca Australia sau Noua Zeenlanda, dar si în aceste cazuri, costurile sunt extrem de mari.

Efectele brain drain-ului

“Cu numarul celor care migreaza apropiindu-se de 200 milioane, productivitatea si


banii castigati de acestia reprezinta o forta in reducerea saraciei “ a declarat Francois
Bourguignon, economist sef al Bancii Mondiale si Prim Vicepresedinte pentru economia
dezvoltarii.
Sumele repatriate oficial înregistrate la nivel mondial au depasit 232 $ miliarde în
2005. Din acestea, tarile în curs de dezvoltare au primit 167 $ miliarde, mai mult decât
dublul ajutorului pentru dezvoltare din toate sursele. Autorii GEP sugereaza ca sumele
trimise acasa prin canale informale ar mai putea reprezenta înca cel putin jumatate din
suma oficiala estimata, ceea ce face ca în multe tari în curs de dezvoltare sumele
repatriate sa constituie cea mai mare sursa de capital extern.

2.

Tarile în care se înregistreaza cele mai mari intrari de sume repatriate sunt India
(21,7 miliarde $), China (21,3 miliarde $), Mexic (18,1 miliarde $), Franta (12,7
miliarde$) si Filipine (11,6 miliarde $). Tarile pentru care sumele repatriate reprezinta
cea mai mare proportie din produsul intern brut sunt: (31%), Moldova (27,1%), Lesotho
(25,8%), Haiti (24,8%) si Bosnia si Hertegovina (22,5%. In pofida accentului pus pe
sumele trimise acasa din tarile dezvoltate, cele din tarile în curs de dezvoltare asa
numitele “fluxuri sud-sud” - reprezinta 30-45% din totalul sumelor repatriate.
Analiza sondajelor în rândul populatiei arata ca sumele trimise acasa de cei care
lucreaza în strainatate se asociaza cu o scadere semnificativa a ratei saraciei in mai
multe tari în curs de dezvoltare, printre care Uganda (11%), Bangladesh (6%) si Ghana
(5%). In plus, sumele repatriate par sa ajute populatia sa-si mentina nivelul consumului
în cazul unor socuri economice si dificultati. Ele se leaga si de o crestere a sumelor
investite de populatie în educatie si sanatate, precum si de o crestere a activitatii
antreprenoriale. Aceste concluzii sunt sustinute de constatarile unui studiu recent al
Bancii Mondiale intitulate Migratia internationala, sumele repatriate si exodul de creiere
(International Migration, Remittances and the Brain Drain), redactat de Caglar Ozden si
Maurice Schiff.
Multe studii pe aceasta tema scot in evidenta pierderile imense suferite de tarile
din care specialisti, cadre calificate superior emigreaza (pierderile reprezentand atat
cheltuielile facute pentru pregatirea lor cat si beneficiile ce ar putea rezulta din
activitatea pe care ar fi desfasurat-o in aceste tari), dar mai ales profiturile
impresionante obtinute in tarile in care emigreaza. De exemplu se apreciaza ca SUA a
obtinut in 1979, de pe urma specialistilor imigranti, venituri de 3,7 miliarde de dolari, in
conditiile in care nu au cheltuit nimic pentru pregatirea lor.

Solutii

Pe de alta parte, exista diverse modalitaţi prin care se pot valorifica, în beneficiul
tarii de origine , cunostintele si experienta internationala a oamenilor de stiintă ce aleg
sa migreze . Unele dintre acestea nu necesita prezenta permanenta in tară a
personalitatilor care se afla in prezent in diaspora. Succesul repatrierii unei parţi a
cercetatorilor si a altor intelectuali de valoare, depinde de fermitatea masurilor luate
pentru ameliorarea sistemului academic si de cercetare existent, crearea sau
“decantarea” unui sistem de excelentă în acest domeniu, facilitarea activitatii
antreprenoriale si asa mai departe.

Masurile adoptate pe plan internaţional pentru atragerea şi reţinerea capitalului


uman, în general, şi a oamenilor de stiinta, în special, sunt foarte variate. Una dintre
strategiile principale utilizate pentru atragerea si retinerea capitalului uman la nivel
national şi regional consta în sporirea investitiilor în domeniul cercetarii, respectiv
alocarea unor resurse suplimentare pentru dotarea tehnico-materiala si salarizarea
cercetătorilor. Iată cateva exemple in acest sens:

o La începutul anilor 2000, China a lansat un proiect care vizeaza transformarea


mai multor universitati în institute de talie mondială, comparabile cu cele mai competitive
din lumea occidentala, inclusiv din punct de vedere al dotărilor tehnico-materiale.
Obiectivele urmărite includ ameliorearea posibilităţilor de angajare şi cercetare pentru
personalul academic şi ridicarea calităţii învăţământului superior (Cervantes & Guellec,
2002). Conform unui articol recent al domnului Sebastian Buhai4, reformele aplicate de
China în ultimii ani şi-au dovedit deja eficacitatea în stimularea întoarcerii în ţara de
origine a intelectualilor chinezi din diaspora, inclusiv a celor care lucrează în domeniul
cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice.
o La nivel naţional, în ultimii ani, unele state din Uniunea Europeană, precum
Marea Britanie şi Olanda, au mărit salariile anumitor categorii de cercetători din sistemul
academic. O soluţie alternativă, cu efecte similare, constă în reducerea sau eliminarea
impozitului pe venit. De exemplu, guvernul din Quebec oferă exonerări de la plata
impozitului pe salariu, timp de cinci ani, pentru a atrage în această provincie cadre
universitare specializate în tehnologia informaţiei, inginerie, domeniul medical şi cel
financiar. Stimulente fiscale pentru anumite categorii socio-profesionale (cu înaltă
calificare) sunt utilizate şi de o serie de ţări europene, printre care se numără Suedia,
Danemarca, Olanda şi Belgia.
State precum Finlanda, Austria, Germania şi Canada au implementat programe
de repatriere a post-doctoranzilor şi a altor cercetători de valoare. Programul canadian
are o importantă dimensiune financiară. Astfel, ‘Institutul de Cercetare în Domeniul
Sănătăţii’ din Canada pune la dispoziţie un an suplimentar de finanţare acelor canadieni
sau rezidenţi permanenţi care au obţinut burse post-doctorale oferite fie de ‘Societatea
Japoneză pentru Promovarea Ştiinţei’, fie de ‘Wellcome Trust/IRSC’. Însă pentru a
beneficia de finanţarea ‘anului canadian’, persoanele respective trebuie să-şi desfăşoare
activitatea într-un laborator din Canada (Auriol & colab., 2002).
Referitor la repatriere, remarcăm faptul că literatura de specialitate atrage atenţia
asupra dificultăţilor de readapatare socio-culturală în ţara de origine, în special în
situaţiile în care şederea în străinătate a fost îndelungată, contactul cu ţara de origine a
fost limitat, iar diferenţele dintre cele două ţări sunt substanţiale. Prin urmare, experţii
recomandă articularea şi implementarea unor programe de asistenţă pentru
reintegrarea socio-culturală şi profesională pentru ‘lucrătorii migranţi’ care se întorc în
ţara ‘mamă’ (Storti, 2001).
Majoritatea oamenilor de ştiinţă, atât cei din ţară cât şi cei din diaspora, acordă o
importanţă primordială ameliorării bazelor tehnico-materiale ale universităţilor şi
institutelor de cercetare, creşterii fondurilor alocate proiectelor de cercetare precum şi
promovării unor criterii clare şi obiective de evaluare.
Alti oameni consideră ca alte aspecte de natură financiară, precum sporirea fondurilor
pentru documentarea şi salarizarea cercetătorilor, au o importanţă “mare” “foarte mare”
sau “extrem de mare” pentru realizarea aceluiaşi obiectiv de atragere a oamenilor de
ştiinţă spre tara de origine.
Informarea cercetătorilor din străinătate cu privire la oportunităţile de carieră din ţară şi
facilitarea reintegrării celor care se întorc în România, au o importanţă secundară
măsurilor de ameliorare a activităţii de cercetare pe plan naţional
O alta solutie pentru recastigarea talentelor o poate constitui perfecţionarea
sistemului existent In acest sens, au fost facute sugestii concrete pentru: implicarea în
reforma educaţiei şi cercetării a unor personalităţi care au demonstrat succes
profesional după criterii internaţionale acceptate; schimbarea atitudinii şi mentalităţii
cadrului didactic şi de cercetare; crearea unei meritocraţii ştiinţifice şi morale în
universităţile din ţară; promovarea pe baza meritului ştiinţific internaţional; ameliorarea
sistemului de finanţare a cercetării, cu accent pe reducerea birocraţiei, flexibilitate,
transparenţa şi obiectivitate; definirea corectă a activităţii de cercetare: unde, cum şi de către
cine trebuie făcută etc.
De asemenea , crearea sau ‘decantarea’ unui sistem de excelenţă, incluzând:
institute de cercetare de elită, la nivelul standardelor mondiale din punct de vedere al
resurselor umane, tehnico-materiale şi financiare; crearea unui Institut Naţional de
Cercetare Pluridisciplinară; înfiinţarea unei agenţii naţionale de valorizare a rezultatelor
din cercetare; crearea unor incubatoare de start-up-uri’ ,pot constitui posibile solutii
pentru ameliorarea brain drainului

In Romania exista un proiect ambitios, Bursa Speciala "Guvernul Romaniei",


destinat tinerilor care doresc sa urmeze cursurile universitare, de masterat sau doctorat
la universitatile alese chiar de ei, cu conditia de a reveni in tara intr-un post de
conducere in administratia publica.
Bursa Speciala "Guvernul Romaniei" urmareste trei obiective si anume sa ofere tinerilor
romani de elita posibilitatea de a se perfectiona la facultati de prestigiu din lume,
beneficiind de sustinere financiara din partea statului , sa sustina procesul de
modernizare a administratiei publice si sa actioneze pentru diminuarea fenomenului
"exodul creierelor".
Durata unui stagiu de pregatire in strainatate va fi intre doua si zece luni. O persoana
poate beneficia de aceste burse o singura data in intreaga sa activitate. La intoarcerea
in tara, ea este obligata de a presta o activitate corespunzatoare calificarii obtinute, pe o
perioada de minim un an

3.
Imigrantii nu dispun de calificarile necesare, social si economic importante, pentru
o integrarare directa in societatea de destinatie (limba, conditii de munca, cerintele pietei
in domeniul lor de activitate, interesul firmelor de specialitate). Astfel randamentul initial
imigrantilor este normal sa fie inferior celui al autotonilor. Situatia se va putea insa
indrepta pe termen mediu si lung. Practic, se poate considera un proces de investitie in
capitalul uman imigrant, tradus prin noi calificari lingvistice, educatie, formare si
mobilitate profesionala,etc. potrivit acestei teorii, migratia fortei de munca ar avea pe
termen lung un efect de echilibru la scara mondiala si ar conduce implicit si la
convergenta nivelului de crestere economica.
Repatrierea oamenilor de ştiinţă nu este singura modalitate de valorificare a
cunoştinţelor şi experienţei internaţionale a acestora în beneficiul statului de origine.
Transferul de know-how se poate realiza şi prin alte modalităţi. Una dintre acestea
constă în organizarea ‘diasporei ştiinţifice’ şi facilitării contactelor dintre intelectualii care
activează în ţară şi în străinătate. Proiectul ‘Ad Astra’ al tinerilor cercetători români este
un exemplu notabil în acest sens. Iniţiative similare există pe întregul mapamond, atât în
Europa (vezi: Swiss-List.com) cât şi în America Latină sau Africa (Cervantes & Guellec,
2002). Alte modalităţi de acţiune pot include: colaborarea intelectualităţii din diaspora în
proiecte care se desfăşoară în ţara lor de origine, schimbul de experienţă în cadrul unor
conferinţe, simpozioane şi alte manifestări ştiinţifice la care participă atât specialişti din
ţară cât şi din străinătate etc.

Concluzii:

În măsura în care este gestionată în mod corespunzător, mobilitatea profesională


internaţională a oamenilor de ştiinţă poate aduce beneficii importante ţării noastre în
direcţia revitalizării activităţii de cercetare-dezvoltare pe plan intern şi a integrării
activităţii ştiinţifice din România în circuitul internaţional. În mod evident, condiţia sine
qua non pentru reducerea emigraţiei permanente a celor mai valoroşi intelectuali români
o constituie ameliorarea perspectivelor de carieră pe plan intern, atât din punct de
vedere financiar, cât şi ca statut socio-profesional. Însă o serie de ameliorări sunt
necesare şi din punctul de vedere al managementului carierei internaţionale. În acest
sens, opinăm că universităţile şi institutele de cercetare din România ar trebui să aplice
în mod sistematic unele dintre măsurile recomandate de experţii în materie de
expatriere, măsuri care vizează retenţia talentului organizaţional Astfel, înaintea plecării
în străinătate, conducerea instituţiei împreună cu cercetătorul (doctorandul, post-
doctorandul, cadrul didactic universitar etc.) ar trebui să discute obiectivele profesionale
ale acestuia din urmă şi oportunităţile de carieră de care poate beneficia în cadrul
universităţii sau institutului, la întoarcerea în ţară. Desigur, oportunităţile respective
trebuie să fie suficient de atractive pentru a descuraja emigraţia permanentă. Prin
urmare, considerăm necesară o cercetare mai detaliată pentru evaluarea calităţii şi
extensivităţii asistenţei organizaţionale acordate.

De asemenea, un accent sporit pe studiul limbilor de circulaţie internaţională este


indicat în toate instituţiile de învăţământ, inclusiv în universităţile politehnice, facultăţile
de medicină şi farmacie, facultăţile de matematică, fizică, chimie, biologie şi aşa mai
departe. Aceasta deoarece, cunoaşterea limbilor moderne este de natură să faciliteze o
mai bună racordare a sistemului academic şi de cercetare din România la circuitul
internaţional de valori.

Revenind la practicile recomandabile în materie de managementul carierei


internaţionale, universităţile şi institutele de cercetare ar trebui să ţină legătura cu
oamenii de ştiinţă de valoare care activează în străinătate. Pentru a încuraja întoarcerea
în ţară a persoanelor respective, este utilă informarea acestora cu privire la
oportunităţile de carieră din ţară (posturi pentru care ar putea candida sau proiecte în
care ar putea coopera).De asemenea, contactul cu mediul ştiinţific din România prin
diverse modalităţi (colaborări în proiecte interne sau internaţionale, vizite de lucru,
participarea la conferinţe sau alte manifestări ştiinţifice în ţară) reduce propensiunea
spre emigraţia permanentă În plus, un contact regulat între colegii din ţară şi din
străinătate facilitează schimbul de experienţă în beneficiul României.
Încheiem cu menţiunea că un aspect complementar se referă la sprijinul pentru
reintegrarea socio-culturală şi profesională a conaţionalilor noştri care decid să se
întoarcă în ţară. Deşi mai puţin reliefată de participanţii în prezentul studiu, opinăm că
acestă dimensiune a managementului carierei internaţionale nu trebuie neglijată.
Iniţierea unor proiecte lăudabile precum “Ad Astra” şi Programul “Întoarcerea în
România” reprezintă paşi importanţi în această direcţie. Însă literatura de specialitate
prezintă o multitudine de modalităţi de acţiune, care pot fi adoptate ca soluţii
complementare. Unele vizează aspectele practice ale reintegrării, în timp ce altele se
referă la provocările de natură psihologică şi emoţională, precum mitigarea “şocului
cultural revers” (eng. “reverse culture shock”).
Bibliografie:

 Liliana Grigore, “ Tendinte pe piata muncii pe plan mondial”, teza de doctorat,


ASE, Bucuresti 1999;
 Valeriu Rusu, “ Migratia fortei de munca in Europa” , Editura Arvin, Bucuresti
2003
 Iulian Vacarel si colectiv, “ Finante publice”, Editura Didactica si Pedagogica,
Editia a-V-a, Bucuresti, 2006;
 “The brain drain : Old myths, new realities”;www.oecdobserver.org
 Cohen R., “Brain Drain Migration”; www.queensu.ca/samp/transform/Cohen1.htm