Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
e7d5dz
Viata
Biografia lui Publius Ouidius Naso ne este destul de bine cunoscuta. Poetul insusi ne ofera, in
opera sa, indeosebi intr-o elegie (Trist., 4, 10), supranumita autobiografia ovidiana, date bogate
referitoare la propria existenta.
Ovidiu s-a nascut la 20 martie 43 i.e.n. in Sulmo, azi Sulmona, localitate din muntii Abruzzi,
situata la peste 400 km. de Roma. Apartinea unei familii de cavaleri de vita veche, care insa nu
era foarte bogata; dar a dispus de mijloace materiale suficiente pentru a-l trimite pe viitorul
poet si pe fratele lui, numit Lucius, sa studieze la Roma retorica cu profesori celebrei. Totusi,
desi educatia retorica ii va marca opera, Ovidiu se simtea atras numai de poezie (Trist., 4, 10, w.
24-26). A intreprins o calatorie de studii la Atena si in Asia Mica, unde a vizitat Troia. in timpul
calatoriilor, i-a murit fratele. Se pare ca aceasta nenorocire l-a afectat profund (Trist, 4, 10, v 3)
El nu a fost totusi marcat de frustrari puternice, ci s-a invederat mai ales ca un extravertit,
incapabil sa se adapteze conformismului moral-politic, promovat de regimul augusteic, ca un
ins dornic sa se bucure de toate placerile vietii, ca un "hedonist" inzestrat cu un supraeu, a carui
cenzura era destul de slaba. Nu l-a atras cariera politica, insa a devenit un poet la moda, care
raspundea orizontului de asteptare al mediilor favorabile poeziei erotice si elegiace Nu i-a
frecventat pe Vergiliu si pe Horatiu, dar a participat la viata literara a cercului patronat de
Messala si s-a imprietenit cu Tibul si Propertiu. A fost casatorit de trei ori si a patruns in
anturajul curtii imperiale.
Brusc, in anul 8 e.n., Ovidiu a fost supus unei forme blande de exil, "relegarea", relegatio, care ii
permitea sa-si conserve averea. Cauzele acestei relegari continua sa fie necunoscute si in
vremea noastra. Poetul insusi arata ca doua elemente au prilejuit surghiunul' poezia sa,
carmen, si o greseala, error, pe care afirma ca nu o poate destainui nici chiar in stihurile sale
(Trist, 2, w. 207-208; si 1, 2, v. 37; 1, 2, v. 98; 2, v. 109; 3, 1, v. 37; 1, 2, v. 98; 2, v. 109; 3, 1, w
45-52, Pont, 3, 3, w. 7l-72 etc). Dupa parerea noastra, aluzia la poezie nu priveste o anumita
opera sau un anumit poem, ci intreaga creatie a lui Ovidiu. Nonconformismul acesteia
impregneaza toate poemele ovidiene si merge mult mai departe decat isi permisesera sa
avanseze in aceasta directie Tibul si Propertiu. Oricum Tibul si Propertiu erau morti in 8 e.n.,
cand - si coincidenta nu este incidentala - a fost exilat, cum am remarcat in alt capitol, si
oratorul Cassius Severus. insa in ce ar putea rezida eroarea misterioasa a lui Ovidiu? S-au scris
numeroase lucrari moderne in aceasta privinta si s-au propus tot felul de interpretari. A
participat oare Ovidiu la operatii magice, prin care unii romani incercau sa cunoasca viitorul lui
August? A fost el amestecat in vreo intriga, care privise candva pe iulia, nepoata lui August? Nu
se poate da nici un raspuns ferm la aceste intrebari si error al poetului nu va fi, probabil,
niciodata pe deplin elucidat. Este foarte sigur insa ca "eroarea" lui Ovidiu comporta dimensiuni
politice, tn care erau amestecaS! Livia, sotia lui August, si Tiberiu, ambii deveniti dusmani
inversunati ai poetului '.
Ovidiu a fost trimis la Tomis (Constanta), unde a ramas noua sau zece ani, adica pana in
momentul mortii, survenita in 17 sau 18 e.n. Devenit imparat, Tiberiu, fiul adoptiv al lui August,
nu l-a rechemat la Roma. Ovidiu, care depasise varsta de cincizeci de ani, a suportat greu
relegarea si conditiile unei clime si unei existente mai aspre decat cele din Italia Dar el a
cunoscut in profunzime viata locuitorilor Dobrogei actuale, ajungand sa dobandeasca unele
privilegii si distinctii la Tomis. A invatat limbile sarmata si getica, in care a scris si versuri. S-a
stins descurajat ca nu putea obtine revenirea la Roma.
Fastele
Dar n-a participat in nici un fel Ovidiu la eforturile propagandei augusteice? De fapt el, a
incercat sa sprijine aceste eforturi in "Faste", Fasti, calendar in distihuri elegiace. Ovidiu lucra la
alcatuirea Fastelor, cand a fost exilat, incat poemul a ramas neterminat Discursul ovidian din
aceasta opera cuprinde sase caiti, intrucat fiecare carte este dedicata uneia din primele sase
luni ale anului. Continutul fiecarei carti se intinde intre 700 si 900 de versuri Poetul comenteaza
calendarul roman, sarbatorile, riturile si legendele legate de diversele ceremonii El recurge la
mitologia greaca si la folclorul italic, caci nareaza miturile in corelatie cu anumite evenimente
istorice si legendare, ale caror aniversari erau celebrate de romani. S-a afirmat ca, daca
Metamorfozele constituie o parodie a mitologiei grecesti, Fastele reprezinta o parodiere a
cultului religios roman 1Z.
Fastele, dupa parerea noastra, se situeaza la interferenta poemelor elegiace de mari proportii si
epopeilor didactice. Pe urmele lui Propertiu, poetul sulmonez s-a erijat si el in postura de
Callimah roman, caci reputatul autor elenistic explicase in poemul "Cauzele" Aitiai, obarsiile
unor orase, familii, obiceiuri si ceremonii. Documentarea lui Ovidiu se realizase pe seama
operelor lui Varro, mai ales a Antichitatilor, a Fastelor Praenestine ale lui Verrius Flaccus, a
Calendarului lui Caesar si, desigur, pe cea a amintirilor personale, pentru ca Ovidiu asistase in
copilarie la diferite ceremonii, auzise felurite legende si se informase in aceste domenii de la
sarcerdotii italici.
Se pare ca initial Fastele fusesera dedicate lui August. intr-o a doua editie, intocmita de Ovidiu,
pe cand se afla in exil, poetul a eliminat primele versuri si a realizat o dedicatie pentru
Germanicus, pe care il pasiona viata literelor. Ovidiu spera ca Germanicus va interveni pe langa
imparatul Tiberiu, tatal lui adoptiv, si va determina rechemarea sa din surghiun. Principalul sau
obiectiv era insa glorificarea Romei si a lui August. Trecutul Romei si marile personaje, care il
populasera, sunt evocate pe un ton, care se voia vibrant. Totodata este insistent si foarte
frecvent glorificat August, ca razbunator al lui Caesar (Fast., 1, w. 700 si urm.; 5, w. 563 si urm.),
invingator al lui Antonius (Fast., 1, w. 600 si urm.), ca si al partilor (Fast, 5, w. 584 si urm.).
Recunostinta oamenilor i-a acordat numele de Augustus, pe care il imparte cu lupiter (Fast, 1,
w. 490 si urm.; 508 si urm.). De aceea il declara, "sfant", sanctus, cuvant sinonim cu augustus
(Fast., 2, w, 63; 127) si il deifica (Fast, 1, v. 433).
Totusi Fastele nu puteau placea lui August, in pofida eforturilor poetului de a-i sluji propaganda.
Lipseau de aici sinceritatea, timbrul convingator, ca si inspiratia liturgica, efectiv nationala,
atasamentul real fata de vechea religie. Iar pasajele in care Ovidiu il lauda pe August sunt
deosebit de plictisitoare. in realitate, Ovidiu nu renunta si nu poate renunta la dezinvoltura
amuzata si factice, la distantarea mondena de subiectul abordat. El nareaza in detaliu anecdote
pitoresti, chiar picante, referitoare la zei. Cercetatoarea franceza Simone Viarre a demonstrat
ca Ovidiu ofera informatii pretioase asupra desfasurarii sarbartorilor romane 13. in Faste,
Ovidiu pare a modera intrucatva suprabundenta verbala, tendinta spre un limbaj foarte colorat
si foarte figurat, in fond barochizant. S-ar spune ca el doreste
Poezia exilului
Relegarea a avut pentru Ovidiu un puternic efect traumatizant. indepartarea de Roma si lungii
ani petrecuti in surghiun au prilejuit frustrari acerbe, de care, pana in anul 8 e.n., poetul
dezinvolt, moden si extravertit fusese scutit. Poate, chiar in drum spre Tomis, unde a ajuns in
luna mai a anului 9 e.n., Ovidiu a alcatuit, in 322 de distihuri elegiace, poemul Ibis, structurat ca
o invectiva dirijata impotriva unui dusman al sau, ramas necunoscut pana astazi. Nu s-au
pastrat decat 134 de hexametri dactilici dintr-un alt poem, "Halieuticele*, Halieutica, scris
candva intre 12 si 16 e.n., la Tomis, pentru a infatisa animalele acvatice si a da sfaturi pescarilor.
Ovidiu a compus in distihuri elegiace un masiv corp de poeme epistulare. organizat in doua
culegeri de versuri. Prima se numeste "Tristele" , Tristia, siu_Er|ridje£inci carti de elegii, dintre
care primele doua au putut fi scrise in timpul calatoriei spre Tomis. Celelalte trei, alcatuite in
Oobrogea, au fost probabil publicate in anul 12 e.n. intre 12 si 16 e.n., Ovidiu a scris patru carti
de "Epistule din Pont* sau "Pontice", Epistulae ex Ponto sau Pontica. Ultima carte de Pontice a
fost editata de prietenii poetului, dupa moartea lui.
Strategia jocului, larg practicata in Ibis si in Halieutica, este aproape complet abandonata in
elegiile epistuare, marcate de tribulatiile surghiunului. Nu lasa insa strategia respectiva nici un
fel de vestigii? Desigur ca reminiscente ale acestei strategii pot fi decelate, cum vom vedea mai
jos. Totusi reactia poetului fata de propriile nenorociri este foarte sincerajDestinatarii
Tristelorjsunt indeobste anonimi si, de altfel, poemele_£ar _a implica o
adresa_maLgeneralaT*TCtusi s-au intreprins eforturi* p*enWTdentificarea lor. Ovidiu insusi
declara ca a evitat sa le consemneze numele ca sa nu-i compromita (Trist., 3, 4b, v. 65).
Cartilajja Tristei cuprind succesiv unsprezece, una, patrusprezece, zeceLsjjatruspieze.ce elegii?
*?oemele din Pontice sunt adresate lui Tiberiu, sotiei autorului, unor rude, prieteni sau
cunoscuti. Din ultima categorie, fac parte protectori importanti ori personaje ilustre, ca Paulus
Fabius Maximus, orator celebru si intim al lui August, dar si insi de rang egal cu Ovidiu, poeti,
literati, tovarasi de studii, ca Albinovanus Pedo, Aemilius Macer etc. Cele patru carti de Pontice
inglobeaza pe rand zece, unsprezece, noua si saisprezece elegii.
Cum s-a aratat, in poemele epistulare, Ovidiu confera elegiei o orientare inedita, pe care n-o
preconizasera nici elegiacii romani si nici precursorii lor alexandrinilreejzajTojjajform de un
lirism innoit, care imbrada tiparele poemiiLrtobiografic, inchipuit ca unjurnaj al tribulatiilor
JaujoffiTsi al releganT1 Poetul utilizeiilF7ntrospectia psihologica in modalitati foarte moderne.
El surprinde gxjstenta unui prag al durerii. Aceasta durere i! cuprinsese pana la un asernenea
nivel, inclTpetuTajunsese imun la iradierile ei
* Traducerea titlului este foarte conventionala. Mai adecvat, acest titlu ar putea fi tradus prin
"vesuri triste" sau "poeme funebre". si isi redobandise reactiile psihice mormaie (Trist., 1, 3, w.
13-l4). Directetea expresiei domina discursul enuntat in elegiile surghiunuluiCu sincera tristete,
subMrnpactul_suferintei autentice. ..Ovidiu, dupa o recomandare adresata operei 3, care
merge singura la Roma (Trist, 1,1, ce constituie un poem programatic) ,jevocajjltima
noarjtejrjetrecutain CapjtaJajJnainteApJecJrJLsprejiieieagurjIe, tomitane, calatoria, trecutul sau,
vocatia poetica, priciniie_oenorociriJar_jaJe El_ deplange solitudinea sa din surghlurf, rigorile
climatuluj dobrogean, amjsnjnjatito _ prflejuSeae"barbari. De asemenea solicita iertarea si cere
prietenilor slTi obtina aTTufaearelganrS-'a relevat ca acest lirism nou denota, mai ales
conoteaza - am' " "adauga noTTolinta dizolvare a eului poetului, pe care el insusi o prezinta,
erijat in postura de martor obiectivizat, lucid 16. De aceea Ovidiu nici nu mai este sigur de
valoarea talentului sau, cum afirma limpede: "de vei gasi cusururi in versurile mele // Si cred ca
sunt, le iarta, o, cititorul meu! // Nu gloria o caut: am vrut sa uit durerea. // Sa nu mai fiu cu
gandul la chinul meu cel greu. // Si sclavul care sapa cu lanturi la picioare // Prin cantec mai
usoara isi face munca sa" (Trist., 4, 1, w. 1 -6, trad. de Theodor Naum). Poetul previne invinuirile
ca isi repeta larnentele ca intr-o nesfarsita melopee, foarte monotona, si reliefeaza mutatia
radicala suferita de poezia sa: "Ca-n versurile mele eu spun acelasi lucru, // Nimic decat aceasta
nu e mai de iertat. // Am fost candva si vesel: mi-era si cantul vesel. // Sunt trist? imi cant
tristetea; nu-i scrisul dupa timp" (Pont, 3, 9, w. 33-36, trad. de Theodor a durRrii
sLadezjiadejdiLiegliseste tonurLyk_ reactii: este_jjman,Jarida emotionat fata de modul de trai
aspjiu_aJijojTriitaniAojsatlT(rnnRtaigia Rnmsj si a jtajjeljde perceperea lunga a scurgerii
timpuluLDe fapt acuzatiile de uniformitate, de promovare a lamentatiilor excesiv de
lacrimogene nu s-au limitat la antichitate. Ele au fost frecvent enuntate de numerosi cercetatori
moderni. in prezent, aceasta optica se afla in curs de schimbare; insa trebuie aratat ca Ovidiu -
cum recunostea el insusi - reia la infinit temele preferate, jotusi Triste/g si Ponticele constituie
pagina cea mai reusita ajagaliei. ovjdiene, daci nu le lipsesc a emotiilor.
Receptarea
Cum era si normal, Ovidiu s-a bucurat de un deosebit succes in timpul Imperiului. Versurile
ovidiene devenisera atat de cunoscute, incat erau gravate pe zidurile caselor din Pompei. Ovidiu
apare ca aproape cel mai popular poet al epocii augusteice in vremea Imperiului. Pe de alta
parte, atat cei doi Seneca, cat si Quintilian fac elogiul lui Ovidiu. Seneca filosoful il cita frecvent,
deoarece intelegea ca Ovidiu fusese un precursor al stilului nou. Chiar Tacit, il admira pe Ovidiu,
iar Claudian, Rutilius Namatianus si Prudentius (supranumit un "Ovidiu crestin") au apelat la
precedentul ovidian. in Evul Mediu, popularitatea lui Ovidiu atinge apogeul. Poemele ovidiene
erau intens copiate in manastiri si elevii vremii alcatuiau rezumate ale Metamorfozelor '. Ovidiu
a lasat numeroase ecouri in literatura Renasterii. Viziunea hedonista si idilica despre mitul clasic
ca un cult al frumuseSii, pe care o preconizau pictura si poezia Renasterii, era inspirata de
Ovidiu. Cervantes, Lope de Vega si Shakespeare l-au admirat si utilizat. Chenier, Goethe,
romanticii si postromanticii, Baudelaire au indragit poezia ovidiana.
Cum era si firesc, datorita contactului poetului cu meleagurile noastre, Ovidiu a fost poetul latin
cel mai intens studiat si tradus in Romania. Cea dintai talmacire romaneasca a unui text latin,
publicata in 1679, la Sibiu, de sasul Valentin Franck, a cuprins sapte versuri ovidiene. Miron
Costin a tradus si el cateva stihuri din Ovidiu. Cronicarul a utilizat motive ovidiene si s-a referit,
in De neamul modoveni-lor, la soarta sulmonezului pe pamantul tarii noastre, la locul relegarii si
la moartea lui. Dimitrie Cantemir cunostea temeinic opera lui Ovidiu, utilizat de el ca izvor
istoric. Marele invatat s-a referit si el la viata, surghiunul si moartea poetului, in secolul al XlX-
lea, Gheorghe Asachi a evocat exilul lui Ovidiu si unele versuri ale poetului. Diversi poeti, ca
Adrian Maniu, Minai Beniuc si altii i-au inchinat poeme, iar Vasile Alecsandri, Nicolae lorga si
Grigore Salceanu piese de teatru. Sigis * Ovidiu era uneori inchipuit ca un mag, un profet, un
calugar, un sfant si un paladin. Circulau legende in legatura cu mormantul lui. mund Toduta i-a
consacrat o simfonie, iar Nicolae Vermont si Corneliu Medrea reprezentari plastice.
Primele traduceri mai importante din operele ovidiene au fost realizate de Vasile Aron, in 1803,
care a talmacit legende din Metamorfoze. De asemenea au talmacit in romaneste din Ovidiu, in
secolul al XlX-lea, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Stefan Vargolici, Raoul de Pontbriant si altii,
printre care si Mihai Eminescu (doua versuri, dar intentiona sa traduca mai mult). In secolul
nostru, s-au publicat foarte numeroase talmaciri din Ovidiu, datorate Mariei Valeria Petrescu,
lui Stefan Bezdechi, Nicolae Lascu, Petre Stati, G. Popa-Lisseanu, Eusebiu Camilar, Ion Florescu
si Traian Costa, Alexandru Andritoiu, Theodor Naum etc. De asemenea au aparut numeroase
lucrari stiintifice, articole, carti dedicate lui Ovidiu. in 1957, s-au sarbatorit la noi 2.000 de ani de
la nasterea poetului. in 1970 a fost creata societatea stiintifica internationala "Ovidianum"
prezidata de Nicolae Barbu, societate care a organizat mai multe congrese desfasurate la
Constanta si la Sulmona 20.
Concluzii
Ovidiu n-a fost un poet de foarte mare valoare. El nu atesta forta expresiva, densitatea
emotionala a lui Vergiliu sau Propertiu si nici luciditatea vibranta a lui Horatiu. Poezia sa erotica,
dar si cea a Metamorfozelor si Fastelor sunt dominate de baletul jocului nonsalant si artificios,
de detasare ironica si autoironica a poetului fata de propria tematica. Elegiile erotice si Ars
amatoria traduceau un nonconformism moral si politic absolutizat si sfidau nu numai regimul
augusteic, ci si lirismul consistent, relativ sincer, al poeziei latine anterioare. insa poezia exilului
denota si conoteaza trairea vibranta a unei experiente de viata profund amare. Totodata Ovidiu
documenteaza si informeazaa asupra legendelor greco-romane si sarbatorilor italice, ca si - mai
ales - asupra vietii cotidiene si problemelor socio-politice ale Dobrogei antice. Pentru istoria
patriei noastre, Ovidiu constituie un izvor de prima importanta. De aceea nu au exagerat prea
mult cei ce l-au clasificat drept "primul poet roman".
Pe de alta parte, eleganta sprintara sau indurerata a lui Ovidiu poate interesa, poate destinde
orice cititor modern. Ea poate chiar emotiona.