Din punct de vedere tematic, se remarca faptul ca romanul sustine
balzacianismul, caracterul citadin si reda o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX- lea, pe fundalul careia se proiecteaza formarea unui tanar orfan ce traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Viziunea autorului despre lume in acest roman surprinde degradarea morala a oamenilor, sub determinarea banilor.
SEMNIFICATIA TITLULUI
Titlul initial, "Parintii Otiliei", reflecta tema paternitatii, intalnita si la Balzac, in
romanele "Eugenie Grandet", " Pere Goriot" si ilustreaza ideea ca aproape toate personajele cartii pot fi considerate parinti ai orfanilor Felix si Otilia, deoarece se intereseaza de viitorul lor, insa , în mod diferit, sincer sau malițios.
Răutăcioasa Aglae Tulea îi reproșeaza fratelui ei ca batranul transforma casa in
"azil de orfani", dar tot ea sugerează o casatorie intre Felix si Aurica. Pe Otilia o uraste, pentru ca vede in ea un pericol la adresa mostenirii lui Costache Giurguveanu. Un parinte al celor doi tineri ar putea fi Leonida Pascalopol, cel care ii ajuta financiar dezinteresat, in timp ce tatal vitreg - tutorele Costache - este vesnic " strâmtorat".
Schimbat în "Enigma Otiliei", titlul evidentiaza tehnica reflectarii poliedrice,
prin care se caracterizeaza personajul principal feminin, devenit personaj eponim.