Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITTEA DE STAT „ALECU RUSSO„ DIN BĂLȚI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI ARTE


CATEDRA DE ARTE ȘI EDUCAȚIE ARTISTICĂ

TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ-Varinata1

la cursul de Didactica educației musicale

Anul IV, specialitatea Pedagogie în învățământul primar și Pedagogie preșcolară

Student(a)Buzdugan Carolina Grupa:PP41R Data: 29.01.2021

1.Metodologia activitatii de auditie a muzicii in invatamintul primar: aspecte


perceptia muzicii, valorile creatieii,cum se organizeaza metodologic,tehnici de
interpetare.

Audiția muzicii este una din formele centrale în dezvoltarea muzicală a elevilor.
Audierea muzicii, ca act de cunoaștere a acestei arte, nu este numai o plăcere, ci și o
muncă. Muzica trebuie nu numai audiată ci și auzită. Pătrunderea în sensul lucrării,
identificarea mesajului artistic-spiritual presupune o anumită pregătire anterioară și
disponibilitate interioară. Muzica după cum știm, se desfășoară în timp, curge –în
orice moment în ea se întâmplă ceva. De aceea este foarte important de a învăța elevul
s-o prindă cu urechea, s-o urmărească pas cu pas, sonoritate cu sonoritate.

Audierea unei lucrări muzicale include câteva aspecte:

1. Cuvântul intruductiv

2. Audiția propriu-zisă

3. Analiza-discuție

4. Reaudierea

5. Aprecierea artistică

Percepția muzicii constituie baza, esența, rostul, rezultatul final al oricărei activități
muzicale. Perceptia muzicală se află în raporturi reciproce cu alte procese psihice: cu
memoria, gândirea, imaginația, fiind condiționată direct de atenție, voință,
temperament. În timpul percepției are loc auzirea treptată, în constituire a demersului
muzical. Procesualitatea percepției muzicale ține mai întâi de toate de procesualitatea
muzicii însăși. De aceea misiunea profesorului este de a forma la copii capacitatea de a
prinde cu urechea discursul sonor, de a-l urmări auditiv, confrind un sens celor auzite.
În afara acestei operații de urmărire, lucrarea nu-i va spune nimic important.

Analiza muzicii- a lucrării va începe de obicei, cu răspunsurile copiilor la întrebările


formulate înainte de audiție. Analiza lucrării nu ne va îndepărta de muzică, de sufletl
ei viu, ci dimpotrivă prin ea vom pătrunde mai profund în mesajul artistic. Să nu uităm
că o analiză seacă de simplă nominalizare a elementelor formative ale lucrării poate
îndepărta simțirea vie. Este cunoscut faptul că analiza unei lucrări muzicale poate fi
efectuată în moduri diferite, sub diferite unghiuri de vedere, urmărind finalități
diferite. În procesul analizei vor fi determinate genul, stilul, forma, lucrării, vor fi
scoase în evidență acele elemente ale limbajului sonor care au conlucrat la
întruchiparea ideii artistice.O metodă eficace de analiză a lucrării este compararea ei
cu alte lucrări, găsindu-se asemănările și contrastele între ele. Tot aici poate fi aplicată
o altă metodă: analiza de gen a lucrării. Fiecare gen muzical își are cercul său de
imagini cu mijloacelerespective de exprimare. Determinând elementele ireductibile ale
genului dat, copii vor identifica mai ușor alte detalii și momente specifice ale lucrării
date.

Audiția – în muzica lucrării copiii trebuie să audă ceea ce li s-a promis, spre ceau fost
orientați. Este foarte important de a-i învăța pe copii să audieze lucrarea integral.
Imaginea muzicală se formează în devenire. Muzica este dată pentru a fi trăită și nu
pentru a scoate concluzii din ea. De aceea copiii vor fi lăsați să cadă îm mrejele ei,
duși fiind în alte sfere. După încetarea muzicii ei vor rămâne un timp sub impresia
celor auzite. Abia după aceea vor urma răspunsurile. Profesorul nu va distrage prin
nimic atenția clasei în timpul audiției, el însuși rămânând ca model de ascultător.
Comentarii pe parcurs nu se vor face, doare decât în cazuri aparte, dar și aceasta în
special, nu la prima audiere ci la reluarea ei. Dacă se audiază doar un fragment dintr-o
lucrare mai amplă, atunci el la fel va fi lăsat să sune integral, fără a rupe muzica în
zbor.

2. Principiile specifice educație muzicală: Enumerând principii

În limba latină termenul principium (principii), înseamnă început, bază (fundament),


imperativ (comandament). Adică, principii didactice sunt imperative care guvernează
(sub aspect “tehnic”) procesul de predare-învăţare sau – principiile pedagogice ale
procesului de invatamânt reprezintă imperativele categorice cu valoare de axiomă în
proiectarea activităților didactice / educative. Așadar, principiile procesului de
invatamânt reprezintă anumite norme pedagogice cu valoare strategică și operatională
care trebuie respectate în proiectarea și realizarea oricărei forme de activitate
didactică/ educativă, ele sunt anumite trasee magistrale, cerinţe cheie, în baza cărora
are loc realizarea obiectivelor şi a conţinuturilor procesului educațional într-un anumit
domeniu.

Principiile didactice de bază, care trebuie să fie respectate la lecțiile de Educație


Muzicală sunt:

- principiul pasiunii;

-principiul intuiţiei;
-principiul corelaţiei educaţiei muzicale cu viaţa;

- principiul unităţii, instruirii şi dezvoltării muzicale;

-principiul reinterpretării pedagogice a muzicii; principiul interiorizării muzicii;


principiul accesibilităţii;

-principiul sistematizării, continuităţii şi gradaţiei;

-principiul însuşirii conştiente şi active.

Aceste principii au fost descrise foarte explicit de cercetătorul I. Gagim și sunt


prezentate în continuare:

Principiul pasiunii- Dacă pasiunea și interesul viu sunt condiţii necesare pentru oricare
disciplină şcolară, atunci în educaţia artistică această condiție obţine o semnificaţie
prioritară, determinând în mod firesc desfășurarea și 56 succesul lecției. Însăşi muzica,
prin forţa ei de acţiune, prin felul de a fi, contribuie la crearea unei atmosfere vii,
emoţionante, captivante. Cadrului didactic, la realizarea procesului educațional
muzical, îi rămâne doar să aplice în mod direcţionat această particularitate a muzicii.

Principiul intuiţiei- prevede соntactarea directă, vie cu un aunmit fenomen studiat.


Privitor la acest principiu J. A. Comenius susținea: „Tot ce este accesibil auzului să fie
pus la dispoziţia auzului, tot ce este accesibil mirosului să fie mirosit, tot ce este
palpabil să fie palpat, iar tot ce este accesibil mai multor organe de simţ, să fie pus la
dispoziţia acestor organe de simţ”

Principiul corelaţiei educaţiei muzicale cu viaţa- presupune respectarea condiţiei


fundamentale a existenţei artei – legătura ei cu viaţa. Arta nu poate exista în afara
vieţii omului. Muzica reflectă viaţa omului cu toată plenitudinea, diversitatea,
complexitatea, măreţia ei și nu doar o reflectă, ci şi o transformă, o îmbogăţeşte, o
completează. Acest gen de artă, prin influenţa sa edificatoare, educând şi înălţând
spiritul omului, nu doar îl îmbogăţeşte şi înnobilează, ci și îi înfrumuseţează viața prin
simpla-i prezenţă, ca fenomen artistic-estetic. Iar omul, la rândul său, transformă viaţa
din jur în conformitate cu bogăţia, frumuseţea şi profunzimea lui sufletească
determinată de muzică.

Principiul unităţii educaţiei, instruirii şi dezvoltării muzicale-După cum se ştie, opera


muzicală influențează universul spiritual al omului, îmbogăţindu-l, înălţându-l și
educându-l. Un mesaj muzical-artistic poate forma anumite atitudini ale omului faţă de
viaţă, un fenomen, gustul lui estetic, calităţi de ordin etico-moral

La audierea și/ sau executarea creațiilor muzicale se cere mobilizarea unui șir de
procese psihice – imaginaţia, gândirea, afectivitatea, memoria, voinţa, atenţia etc.,
precum şi antrenarea unor aptitudini muzicale – auzul muzical (melodic, armonic,
timbral, dinamic, polifonic...), simţul ritmic etc. Toate aceste calități trebuie să fie
formate la lecțiile de Educație Muzicală, deoarece, în lipsa lor nu se va putea nici
interpreta, nici audia și nici analiza muzica, adică – nu va fi posibilă pătrunderea în
sensul ei.

 Principiul reinterpretării pedagogice a muzicii -(sau reconceperii legilor muzicii de


pe poziţii didactice) prevede aculturarea pedagogică a muzicii şi a creaţiilor muzicale
în scopul facilitării procesului de însuşire a fenomenelor muzicale de către elevi. 
Principiul interiorizării muzicii presupune deplasarea ei de pe planul exterior pe cel
interior, transformarea ei din realitate fizică-acustică în realitate (energie) psihică-
spirituală. Principiul dat este universal şi constitutiv pentru educaţia muzicală, servind
drept findament pentru întreg domeniu prin integrarea tuturor principiilor şi
exercitarea anumitor funcţii: de integrare (construieşte triada psiho-muzico-
pedagogică a concepţiei educaţiei muzicale), de cunoaştere (descoperă/ valorifică
muzica din interior), edificatoare (realizează relaţia intimă muzică-elev), de
transformare (modifică universului spiritual al Eu-lui). Prin interiorizarea muzicii se
obţine muzicalizarea fiinţei umane la gradul superior, iar prin aceasta – și edificarea ei.

Principiul accesibilităţii- permite de a face dificilul simplu, neclarul clar, complicatul


necomplicat etc. Problema constă în găsirea unei „chei metodice” care să asigure
intrarea fără dificultăți, a elevilor, în esenţa problemei studiate.

Principiul sistematizării, continuităţii şi gradaţiei prevede parcurgerea unui itinerar


spre cunoașterea artei muzicale, realizat în mod sistematic, treptat, cu pași mici dar
siguri, de la cunoscut la necunoscut, de la uşor la greu, de la simplu la complicat.

Principiul însuşirii conştiente şi active prevede organizarea activităților în așa mod,


încât să fie posibil de a facilita trecerea „prin sine” a materiei muzicale studiate,
tranformînd-o într-o practică a eu-lui și făcând posibil ca această materie să fie însuşită
temeinic.

Toate principiile menționate trebuie să fie respectate de către cadrele didactice la


lecțiile de Educație Muzicală, aplicându-se anumite metode educaţionale.

Metodele general-didactice clasice cuprind: demonstrarea, explicația, exerciţiul, povestirea,


conversaţia, problematizarea.