DICȚIONAR

1. Educația fizică - reprezintă activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de

practicare a exercițiilor fizice în scopul măririi în principal a potențialului biologic al omului în
concordanță cu cerințele sociale.

2. Acţiunile motrice, pot fi legate de executarea unor mişcări de imitare; în cadrul jocurilor
putem întâlni scurte părţi de alergare, acţiuni de “viteză”, de “îndemânare”, de învingere a
obstacolelor prin săritură, rezistenţă şi forţă. Alte acţiuni motrice cer folosirea diferitelor mişcări
legate de observatie sau auz, orientare si taoate acestea – în diferite forme şi combinaţii.

3. Jocul dinamic - o activitate distractivă, ce se caracterizează printr-o miscare continuă si un

activism intensiv.

4. Activitatea de joc - satisface diferite necesităţi ale oamenilor distractii, odihna, dezvoltarea
unor capacităţi, atât fizice, cât si intelectuale etc.

5. Sportul este activitatea prezentă în toate perioadele istorice, ca element important al pregătirii
tinerei generații pentru exigențele vieții sociale. El a evoluat încă din comuna primitivă când
avea scop de procurare a hranei şi de apărare.

6. Conduită-  Purtate, fel de a se purta, atitudine în societate, deprinderi morale.

7. Voință - Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă și perseverență în învingerea

obstacolelor.

8. Caracter -  Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine.

9. Procesele psihice - reprezintă reflectarea dinamică a realităţii în diferite forme ale

fenomenelor psihice. Acestea pot fi senzoriale (senzaţii, percepţii, reprezentări), cognitive
(gândirea, memoria, imaginaţia) , fenomene psihice – reglatorii (afecţiunea, voinţa, motivaţia,
atenţia), activitatea psihică – limbajul,

10. Anatomofiziologic - Care se referă la anatomia și la fiziologia organelor corpului. 

11. Capacitatea motrică – reprezintă ansamblul posibilităților motrice natural și dobandite prin
care se pot realize eforturile variate ca structură și dozare. Factorii care influențează capacitatea
motrică: procese psihice, procese biochimice, nivelul indicilor de dezvoltare fizică.

2. Aptitudini motrice – apar ca rezultat a interacțiunii eriditare cu condițiile educative de

formare a acestora și activitatea subiectului. Aptitudinea este eriditatea plus influența mediului
(învățarea+acționarea+stimularea).

13. Performanță – este determinată de numeroase aptitudini, cum ar fi somatice(înălțimea,

greutatea), funcționale (tipul de activitate nervoasă superioară, capacitatea vitală), biochimice
(tip metabolism, capacitatea de refacere psihică), psiho-motrice (coordonare generală, echilibru,
viteza de reacție, schema corporală), motrice (viteza, forța, rezistența, îndemanarea), psiho-
intelectuale (atenția, gandirea, imaginație), psiho-afective (echilibru afectiv, rezistența la stres),
psiho-reglatorii voluționale ( efortul voluntar, perseverența, combativitatea, rezistența la durere).
14. Efort fizic – efortul din antrenament reprezintă procesul învingerii conștiente, de către
sportiv, a solicitărilor din pregătire pentru perfecționarea fizică, pentru atingerea unui nivel
tehnico-tactic superior, precum și pentru accentuarea factorilor psihici și intelectuali, ale căror
rezultate produc în mod voit, modificări ale capacității de performanță și adaptarea organelor și
sistemelor implicate.

15. Act motric – reprezintă faptul simplu de comportare realizat prin mușchii scheletici în
vederea obținerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a unei acțiuni motrice.
Producerea unui act motric voluntar se bazează pe trei sisteme mari: informațional, reglator,
efector.

16. Acțiunea motrică – esete un ansamblu de acte motrice astfel structurate încat realizează un
tot unitar în scopul rezolvării unor sarcini imediate care pot fi izolate sau înglobate în cadrul unei
activități motrice. Acțiunile motrice se ,,clădesc” pe acte motrice precise și automatizate.
Dezvoltarea acțiunilor motrice se bazează pe: combinarea actelor motrice, exersarea și
coordonarea actelor motrice în condiții standard și apoi schimbătoare. Acțiunile motrice au
structuri bine definite, fiind grupatesub forma deprinderilor motrice.

17. Activitatea motrică – desemnează ansamblul de acțiuni motrice încadrate într-un sistem de
idei, regli și forme de arganizare, în vederea obținerii unui efect complex de adaptare a
organismului și de perfecționare a dinamismului acestuia. Activitatea motrică relevă forma de
orgn=anizare, conținutul și finalitățile pe care le au de indeplinit E.F.S.

18. Motricitatea – desemnează ansamblul de acțiuni motrice realizate de om pentru întreținerea

relațiilor sale cu mediul atural și social. Mișcarea nu se produce separat ca act în sine, izolat de
funcțiile psiho-intelectuale. Acțiunea, chiar și cea mai simplă, presupune conlucrarea unor
procese de cunoaștere. Mișcarea, redusă la contracțiile musculare care o produc sau la deplasările
în spațiul care urmează, un este decat o abstracție fizică sau mecanică.

19. Psihomotricitatea – explică importanța motricității în dezvoltarea somatică și psihică.

Manifestarea psihică și cea motrică reprezintă elementele fundamentale ale adaptării sistemului.
Dezvoltarea psihomotricității este un proces extrem de complex ce are ca factori determinați
predispozițiile și plasticitatea S.N.C. (moștenite genetic) și educația.

20. Capacitatea de performanță – poate fi definită ca rezultatul interacțiunii operaționale a

unor sisteme bio-psiho-educagene, concretizate în valori recunoscute și clasificate pe baza unor
criterii elaborate social istoric. Capacitatea de performanță este manifestarea complexă a
disponibilităților individului, materializată în valori obiective sau obiectivitatea în locuri,
clasamente. Capacitatea de performanță este determinată și alți factori mai îndepărtați fără
acțiunea directă, cum ar fi: religia, tradițiile etc.

21. Performanța – este un rezultat valoros individual sau colectiv, obținut intr-o competiție,
sportivă și exprimată în cifre absolute, după sistemul locuriloe oficiale sau prin locul ocupat în
clasament.. performanța sportivă mai poate fi definită ca o valoare bio-psiho-socială în cadrul
unor competiții oficiale, ca rezultat a unei capacități multiplu determinate și apreciate pe baza
unor criterii sau baremuri riguros stabilite.
22. Competiția sportivă – este o formă de organizare a întrecerii, între sportivii de diferite
categorii, ce are ca obiect principal compararea performanțelor (rezultatelor) conform unor reguli
precise și unor normative stabilite anterior.

23. Învăţarea în domeniul educaţiei fizice este o activitate interactivă şi intraactivă în sensul că
ea depinde de elev, de caracteristicile şi condiţiile sale interne, dar şi de factori externi: profesori,
părinţi, conţinuturi didactice, situaţii pedagogice şi psihosociale.

24. Comanda drepți – la acestă comandă vei adopta o poziție controlată în care călcaile cunt
lipite, varfurile depărtate, spatele drept, capul sus, brațele pe langă corp, palmele lipite de coapsă.

25. Repausul mic – vei duce piciorul stang în față, ușor îndoit, avand spatele și brațele relaxate.
Il execuți atunci cand ești, de regulă, într-o formație de linie sau coloană.

26. Repusul mare - vei duce piciorul stang lateral, greutatea o repartizezi pe ambele picioare,
spatele și brațele sunt relaxate și mainile încrucișate la spate.

27. Comandă – a da un semnal pentru executarea unei mișcări.

28. Poziția- reprezintă o atitudine imobilă a corpului și a segmentelor sale.

29. Intervalul – spațiul dintre doi executanți pe linia umerilor.

30. Distanța – spațiul dintre doi executanți sflați unul în fața celuilalt (coloană).

31. Facial – care ține de parte din față a corpului.

32. Dorsal – care ține de partea din spate a corpului.

33. Aparat locomotor – structură formată din sistemul osos și muscular care dă posibilitatea
organismului să se miște.

34. Postură normală a corpului – funcția corpului omenesc de menținere a stabilității și

echilibrului, a raporturilor dintre segmentele corpului și dintre corp și mediu.

35. Atitudinea deficientă(postura vicioasă) – o abatere ușoară de la forma normală a unor

segmente sau a întregului corp.

36. Deficiență fizică – un stadiu avansat de evoluție a devierilor de la postura normală a

corpului.

37. Omoplat – osul care ace parte din articulația umărului.

38. Posterior – către înapoi.

39. Anterior – către înainte.

40. Asimetrie – lipsă de simetrie, neregulat, inegal.

41. Extinse – întindere, extindere.

42. Arcuire – repetarea mișcării.

43. Transversal – axul lățimii corpului.

44. Bloc-start – instalație în care atleții își proptesc tălpile pentru elan superior la start.

45. Balans – mișcare dinainte spre înapoi

46. Traiectorie – drum parcurs în aer de un corp

47. Procedeu tehnic – mijlocul prin care îți însușești și perfecționezi unele mișcări simple sau
complexe specifice unor discipline sau probe sportive.

48. Procedeu tactic – mijlocul prin care studiezi și îți însușești unele acțiuni de organizare în
scopul învingerii adversarului.

49. Dizabilitate – afectare, limitare, restricție de participare la diferite activități.

50. Articulația- locul contact între două sau mai multe oase.