13.

VARIATOARE DE TENSIUNE CONTINUĂ ŞI ALTERNATIVĂ CU

COMUTAŢIE NATURALĂ.

Variatoare de tensiune cu comutaţie naturală (de la reţeaua de ca) asigură

reglarea tensiunii continue sau alternative (valoarea eficace) prin intermediul
tiristoarelor sau triacelor, ale căror momente de intrare în conducţie sunt controlate prin
intermediul unor circuite de comandă. Prin comutaţie naturală se înţelege stingerea
tiristorului sau al triacului la trecerea (naturală) prin zero a tensiunii de alimentare
(alternativă sau pulsatorie).
In lucrare se studiază:
- redresoarele comandate;
- variatoarele de tensiune alternativă.

13.1. Redresorul comandat.

Un redresor comandat se obţine dintr-un redresor necomandat în care diodele
(sau o parte dintre ele) se înlocuiesc cu tiristoare – figurile 13.1a…d.

Fig. 13.1. Configuraţii tipice de redresoare comandate

a)-monoalternanţă; b)-bialternanţă ; c)- în punte complet comandată; c)- în punte comandată ;
d)- în punte semi-comandată asimetrică.
Do – dioda de conducţie libera; L – bobina de netezire a curentului

O schemă practică de redresor comandat monofazat bialternanţă – utilizabil cu

sarcină rezistivă, împreună cu circuitul de comandă este prezentat în figura 13.2.
Circuitul de comandă este un oscilator de relaxare realizat cu un tranzistor unijoncţiune
(sau un circuit echivalent – fig.13.2b), sincronizat cu reţeaua de alimentare, prin
circuitul formator realizat cu dioda Zener DZ şi rezistorul R1.

c). d).
Fig. 13.2. Redresor comandat bialternanţă
a)-schema electrică; b)-structura echivalentă a TUJ; c)-diagramele de funcţionare;
d)-caracteristica I(U) a tiristorului

Diagramele de funcţionare ale redresorului sunt prezentate în figura 2c. Mărimea

de comandă pentru tensiunea redresată este unghiul [min, max ], care reprezintă,
în timp, întarzierea impulsului de comandă faţă de momentul trecerii prin zero a
tensiunii de alimentare. Valoarea tensiunii medii redresate este:

1 2U2
Um 
U 2 m sin t  d(t ) 

(1  cos ) (13.1)
Aplicaţie:
- se va studia schema din figura 13.2 şi se va explica funcţionarea acesteia;
- se vor dimensiona şi implementa elementele de circuit în schema figura 13.5a ;
- se vor oscilografia formele de undă în pct.1…5 ;
- se va ridica caracteristica de comandă Um = f() şi se va compara cu valorile
calculate conform relaţiilor (13.1);
- se va discuta utilizarea schemei studiate pentru sarcina RL.

13.2. Variatorul de tensiune alternativă.

Prin înlocuirea diodei dintr-un redresor monofazat monoalternanţă cu un triac
(sau echivalent - două tiristoare în montaj antiparalel) (fig.13.3) se obţine un variator
de tensiune alternativă la care valoarea eficace a tensiunii de ieşire se reglează prin
modificarea unghiului de comandă pentru intrarea în conducţie a triacului.

Fig.13.3. Contactoare electronice pentru variatoarele de tensiune alternativă cu comutatie

naturală. a).- triac; b).-două tiristoare antiparalel; c).- două tiristoare serie; d).- un tiristor în
diagonala unei punţi de diode.

IS

b).

a). c).

UG Fig.13.4. Variatorul de tensiune

alternativă.
a).- schema electrică; b).-caracteristica
triacului; c).-caracteristica diacului;
d).-diagramele de funcţionare
d).
 Schema de aplicaţie este prezentată în figura 13.4a.
Circuitul de comandă este un oscilator de relaxare bipolar realizat cu un diac şi
reţeaua de defazare aferentă.
Caracteristicile dispozitivelor şi diagramele de funcţionare sunt prezentate în
figurile 13.4b,c,d.

Aplicaţie:
- se va studia schema din fig.13.şi se va explica funcţionarea acesteia;
- se vor dimensiona şi implementa elementele de circuit din schema fig.13.4;
- se vor determina prin măsurări limitele de reglare ale tensiunii de ieşire;
- se va reconfigura circuitul din fig.13.5a pentru funcţionare ca şi variator de
tensiune alternativă (fig.13.5b).

a).

b).

Fig.13.5. Variatoare de tensiune continuă (a) şi alternativă (b).

 14. VARIATOARE DE PUTERE CU COMUTAŢIE FORŢATĂ.

Variatoarele de cc, numite şi DC to DC sau choppers folosesc contactoare

electronice (CE) realizate cu tiristoare – pentru puteri mari sau cu tranzistoare (TBJ,
MOSFET, IGBT) pentru puteri medii sau mici şi elemente de acumulare a energiei
electrice. Cu acestea se poate realiza reglarea valorii componentei medii a tensiunii
continue sau a celei effective a tensiunii alternative de la ieşire, respectiv a puterii
furnizate sarcinii, prin variatia raportului de conducţie:
K = TC/T (14.1)
în care: TC – durata de conducţie, Td – durata de blocare iar T = TC + Td – perioada
de repetiţie a contactorului).
Variatia raportului de conducţie se poate obţine în mai multe moduri:
– reglarea duratei de conducţie (T=const., TC variabil);
– reglarea perioadei de repetiţie cu TC = const.;
– reglarea perioadei de repetiţie cu Td = const.;
– T , TC , Td variabile.
Duratele TC şi Td , (care nu pot fi reduse oricât de mult din cauza proceselor
tranzitorii de comutare) trebuie să fie impuse prin schemele de comandă.
În figura 14.1 sunt prezentate patru scheme de bază ale variatoarelor de cc.

Fig.14.1. Scheme de bază ale variatoarelor de cc cu comutaţie forţată:

a) cu raport de transformare coborâtor; b) cu raport de transformare ridicător; c) cu
raport de transformare oarecare; d) cu separare galvanică între ieşire şi intrare.

Refacerea tensiunii continue pe sarcină se realizează printr-o bobină de netezire

(L) a curentului (eventual şi cu un condensator – C) iar continuitatea curentului prin
bobină este asigurată de o dioda de conducţie liberă (D).Modalităţile practice de
conectare a celor trei elemente – CE, L (C), D conduc la diferite rapoarte de
transformare
N = U0/Ui :
 – pentru schema din figura 14.1a: N = TC/T = K <1 (coborâtor);
– pentru schema din figura 14.1b: N = 1/(1-K) >1 (ridicător);
– pentru schema din figura 14.1c: N = - 1/(1-K) (oarecare şi inversor de
polaritate);
– pentru schema din figura 14.1d: N depinde atât de raportul TC/T cât şi de raportul
de transformare al transformatorului (convertor DC / DC, cu separare galvanică
între ieşire şi intrare).

Pentru acţionarea motoarelor de cc se folosesc variatoare în 4 cadrane, în două variante

constructive (fig.14.2a,b). Prin conectare sincronă şi în contratimp a CE se poate anula
componenta medie, rezultând un invertor autonom, cu posibilitatea modulării tensiunii
(puterii) prin laţimea impulsurilor (PWM – pulse width modulation) (fig.14.3).
–
–
–
–
–
–
–
–

Fig.14.2 Variatoare de putere în 4 cadrane

a) în punte completă; b) alimentat simetric din două surse.

Fig.14.3 Principiul PWM:

a) modulaţie de durată –
impulsuri unipolare;
b) modulaţie în impulsuri
bipolare.

In lucrare se studiază funcţionarea unor variatoare PWM pe modele de (foarte)

mică putere, realizate după schemele în care contactoarele statice sunt tranzistoarele
MOS din circuitul integrat din figura 14.4 şi figura 14.5 CMOS MMC 4093.

Aplicaţie:
- se vor studia schemele din figura 14.2 şi se va explica funcţionarea acestora;
- se vor dimensiona şi implementa elementele de circuit din schema figura 14.4;
- se vor determina prin măsurari pe osciloscop şi cu voltmetru digital limitele de
reglare ale tensiunii de ieşire;
- se repeta operaţiile de la punctele anterioare pentru schema din figura 14.5;
- se discută rezultatele şi posibilităţile de obţinere ale tensiunilor de ieşire
alternative.
 Fig. 14.4. Variator de putere in punte completă;
a). Schema electrică; b). Echivalenţa între structura CMOS şi CE

Fig.14.5. Variator de putere alimentat simetric din două surse.

Anexa:

1. Schema variator STEP DOWN:

Principiu
Exemplu

2. Variator STEP UP