UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ ŞI SILVICULTURĂ

Ing. CRISTINA ELENA TOŢA

REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT

CERCETĂRI PRIVIND INFLUENŢA UNOR SUBSTANŢE BIOACTIVE

NATURALE ASUPRA PRODUCŢIEI ŞI CALITĂŢII LA TOMATELE
CULTIVATE ÎN SERĂ

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. univ. dr. VIOREL BERAR

TIMIŞOARA
2011
 CUPRINS

PARTEA I STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CULTURA

TOMATELOR ÎN SERE ŞI UTILIZAREA UNOR SUBSTANŢE
BIOACTIVE PENTRU STIMULAREA ACTIVITĂŢII BIOLOGICE …….. 7
CAPITOLUL I IMPORTANŢA, ORIGINEA, RĂSPÂNDIREA ŞI SISTEMATICA
TOMATELOR ...................................................................................................…. 8
1.1. IMPORTANŢA CULTURII TOMATELOR ..................................................... 8
1.2. ORIGINEA ŞI RĂSPÂNDIREA TOMATELOR ............................................... 10
1.3. SISTEMATICA TOMATELOR ........................................................................ 13
CAPITOLUL II CARACTERE BOTANICE ŞI PARTICULARITĂŢILE
ECOFI ZIOL OGICE ALE TOM ATEL OR ...... .............. .......... .… 15
2.1. CARACTERISTICILE BOTANICE ALE TOMATELOR ................................. 15
2.1.1. Rădăcina ............................................................................................ 15
2.1.2. Tulpina ......................................................................................….…. 15
2.1.3. Frunza ................................................................................................ 16
2.1.4. Inflorescenţa şi floarea ................................................................….. 17
2.1.5. Fructul şi sămânţa ........................................................................….. 17
2.2. PARTICULARITĂŢI ECOLOGICE ŞI FIZIOLOGICE ALE TOMATELOR .. 19
2.2.1. Relaţiile tomatelor cu temperatura .................................................... 19
2.2.2. Relaţiile tomatelor cu lumina ............................................................. 20
2.2.3. Relaţiile tomatelor cu umiditatea ....................................................... 21
2.2.4. Relaţiile tomatelor cu aerul şi alte gaze ............................................. 22
2.2.5. Relaţiile tomatelor cu nutritia minerală ............................................. 23
CAPITOLUL III TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A TOMATELOR ÎN SERĂ ........................... 25
CAPITOLUL IV STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND UTILIZAREA
UNOR SUBSTANŢE BIOACTIVE PENTRU STIMULAREA
ACTIVITĂŢII BIOLOGICE ..................................................................….......... 35
4.1. AUXINE .............................................................................................….......... 35
4.1.1. Acţiunea fiziologică a auxinelor ...........................................…........ 36
4.2. GIBERELINELE ..................................................................................…........ 37
4.2.1. Acţiunea fiziologică a giberelinelor ........................................…....... 37
4.3. CITOCHININE ......................................................................................…...... 38
4.3.1. Acţiunea fiziologică a citochininelor ........................................…..... 39
4.4. ETILENA .................................................................................................….... 39
4.4.1. Acţiunea fiziologică a etilenei .....................................................…... 40
4.5. UTILIZAREA FITOHORMONILOR ÎN CULTURA DE TOMATE ..........….. 40

PARTEA A II A REZULTATELE CERCETĂRILOR ŞTIINŢIFICE PROPRII ................. 43

CAPITOLUL V OBIECTIVELE, MATERIALUL BIOLOGIC, FERTILIZANŢII
UTILIZAŢI ÎN EXPERIENŢĂ ŞI METODOLOGIA DE LUCRU ............ 44
5.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………………..………………….. 44
5.2. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT ÎN EXPERIMENTĂRI ................... 45

2
 5.3. FERTILIZANŢII UTILIZAŢI ÎN EXPERIENŢĂ ....................................... 49
5.4. METODOLOGIA DE LUCRU UTILIZATĂ ÎN CERCETĂRI .................. 55
CAPITOLUL VI REZULTATE EXPERIMENTALE PRIVIND EFECTUL UNOR
FERTILIZANŢI ASUPRA PRODUCŢIEI DE FRUCTE LA TOMATE 66
6.1. REZULTATE PRIVIND EFECTUL UNOR FERTILIZANŢI ASUPRA
PRODUCŢIEI DE FRUCTE ÎN ANUL 2008 ........................................… 67
6.1.1. Greutatea medie a fructelor pe plantă ......................................... 67
6.1.2. Numărul de fructe pe plantă ........................................................ 74
6.1.3. Producţia de fructe pe plantă ...................................................... 80
6.1.4. Producţia de fructe la unitatea de suprafaţă ............................... 87
6.2. REZULTATE PRIVIND EFECTUL UNOR FERTILIZANŢI ASUPRA
PRODUCŢIEI DE FRUCTE ÎN ANUL 2009 ........................................... 93
6.2.1. Greutatea fructelor pe plantă ...................................................... 93
6.2.2. Numărul de fructe pe plantă ........................................................ 19
6.2.3. Producţia de fructe pe plantă ...................................................... 105
6.2.4. Producţia de fructe la unitatea de suprafaţă ............................... 111
6.3. SINTEZA REZULTATELOR EXPERIMENTALE PRIVITOR LA UNELE
CARACTERE DE PRODUCŢIE ŞI LA PRODUCŢIA DE TOMATE
(2008-2009) …………………………………………………………………….. 117
6.3.1. Greutatea fructelor pe plantă ...................................................... 117
6.3.2. Numărul de fructe pe plantă ........................................................ 124
6.3.3. Producţia de fructe pe plantă ...................................................... 130
6.3.4. Producţia de fructe la unitatea de suprafaţă ............................... 137
CAPITOLUL VII REZULTATE EXPERIMENTALE PRIVIND EFECTUL UNOR
FERTILIZANŢI ASUPRA CALITĂŢII PRODUCŢIEI DE TOMATE
CULTIVATE ÎN SERE .................................................................................... 144
7.1 DETERMINAREA ACTIVITĂŢII ANTIOXIDANTE A EXTRACTELOR
DE TOMATE ............................................................................................. 144
7.2. DETERMINAREA VITAMINEI C ............................................................. 151
7.3. DETERMINAREA CAROTENOIDELOR ................................................. 160
7.4. DETERMINAREA LICOPENULUI .......................................................... 165
7.5. DETERMINAREA ACIDITĂŢII TITRABILE ............................................ 169
7.6. DETERMINAREA SUBSTANŢEI USCATE .............................................. 172
7.7. DETERMINAREA COMPUŞILOR AROMATIZANŢI .............................. 175
7.8. ANALIZA PRINCIPALELOR COMPONENTE CE DETERMINĂ
VALOAREA NUTRITIVĂ A FRUCTELOR DE TOMATE ........................ 187
CAPITOLUL VIII CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ………………………………………… 191
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………….………………………………... 196
ANEXE .……………………………………………………………….……………………………….. 206
REZUMAT ……………………………………………………………………………………………... 256

3
 REZUMAT

Producerea tomatelor este o activitate economică şi alimentară de mare importanţă, care la ora
actuală permite obţinerea de profituri, în special, în cazul aplicării tehnologiilor performante.
În România suprafeţele cele mai mari cultivate cu tomate sunt concentrate în partea de sud,
sud-vest şi sud-est, în preajma marilor oraşe, centre industriale şi în zona fabricilor de conserve, unde
s-au organizat ferme şi asociaţii specializate în cultivarea tomatelor. Ponderea cea mai mare o au în
ordine descrescătoare judeţele: Dolj, Galaţi, Ilfov, Constanţa, Teleorman, Bihor, Arad, Călăraşi, Timiş
şi Brăila.
Valoarea energetică a fructelor este mai redusă comparativ cu alte alimente şi chiar cu alte
legume (90-150 calorii/100 g s.p.).
Pe lângă importanţa economică şi proprietăţile lor nutritive, tomatele au şi o importantă
valoare terapeutică, de care trebuie să profităm mai cu seamă în sezonul cald. Potasiul, vitaminele C si
E, licopenul, betacarotenul, folaţii şi fibrele alimentare care se găsesc în roşii sunt un adevărat izvor de
sănătate. La 100 de grame produs proaspăt fructele conţin 250 mg potasiu, 17 mg vitamina C, 1 mg
vitamina E, 700 µgr betacaroten si 16 µgr folaţi. Prin compoziţia lor chimică, datorită excesului de
baze, tomatele acţionează ca alcalinizanţi, având rol catalizator important pentru organismul omenesc.
Se recomandă bolnavilor de scorbut, în afecţiunile vasculare, constipaţii, stimularea secreţiei
gastrice, artrită, gută, acnee, cosmetică precum şi în prevenirea şi tratarea cancerului de prostată,
cancerului mamar, cancerului de plămâni, afecţiunilor cardiace prin acţiunea anticancerigenă a
licopenului.
Mai multe studii au arătat că licopenul, principalul constituent al tomatelor, este un important
antioxidant care poate reduce riscul apariţiei cancerului de prostată şi poate preveni cancerul de esofag
sau colon.
În prezenta teză de doctorat sunt expuse rezultate obţinute în experienţă privind cultura de
tomate în seră utilizând fertilizanţi ce au fost administraţi foliar sub formă de soluţie.
Cercetările s-au efectuat pe parcursul a 2 ani (2007-2009) în serele Bazei Didactice a
U.S.A.M.V.B. Timişoara, urmărind obţinerea unor rezultate ştiinţifice pentru stabilirea influenţei unor
substanţe bioactive asupra calităţii şi cantităţii producţiei de fructe la hibrizii experimentaţi.
Cercetările noastre îşi propun mai multe obiective şi anume:
-determinarea efectului fertilizărilor foliare asupra creşterii şi fructificării plantelor de tomate;
-influenţa nivelului de fertilizare asupra cantităţii şi calităţii producţiei, la cultura de tomate in
seră;

4
 -stabilirea nivelului optim de fertilizare în realizarea de producţii superioare din punct de vedere
cantitativ şi calitativ;
-determinarea calităţii producţiei prin efectuarea unor determinări în laborator sub aspectul
conţinutului în: substanţă uscată,vitamina C, caroten, licopen precum şi determinări în ceea ce
priveşte activitatea antioxidantă a fructelor de tomate.
Materialul biologic utilizat în experimentări a fost reprezentat de patru hibrizi de tomate de
seră cu creştere nedeterminată de o calitate superioară oferiţi de firma olandeză Rijk Zwaan, aceștia au
fost: Abellus F1 RZ, Birdie F1 RZ, Katerina F1 RZ şi Petula F1 RZ.
Fertilizanţii utilizaţi în experienţă au fost administraţi foliar sub, formă de soluţie prin
pulverizări fine pe întreaga plantă. Cei şapte fertilizanţi au fost: Bioplasma, Bionat 2 , Bionex, Elstim,
Elrom, Fosfertil şi Cropmax.
Din punct de vedere tehnologic, culturile experimentale au fost realizate pe baza tehnologiei
generale de cultură a legumelor în sistem forţat.
Experimentările s-au desfăşurat în modulul de seră de tip Gothic a disciplinei de
Legumicultură, suprafaţa utilă a unei travei fiind de 360 m2.
Pregătirea spaţiului de cultură pentru amplasarea culturii experimentale s-a realizat prin
efectuarea următoarelor lucrări:
-defrişarea şi desfinţarea culturii anterioare, anticipate de salată;
-realizarea lucrărilor de cartare fitosanitară şi monitorizarea potenţialelor focare de boli şi
dăunători;
-fertilizarea terenul cu 100 t/ha gunoi de grajd, asigurând-se 20% din nivelul de fertilizării
programate pentru producţia scontată şi încorporarea acestora prin realizarea lucrării de mobilizare a
solului;
Producerea răsadului s-a realizat prin semănat des în lădiţe cu amestec nutritiv (07.01.2008
respectiv 12.11.2008), iar după 8-10 zile de la răsărire s-a efectuat lucrarea de repicat în ghivece cu
amestec nutritiv şi diametrul de 10 cm.
Lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor au constau în: dirijarea temperaturii în funcţie de
luminozitate, aceasta fiind cuprinsă între 20 şi 22°C în zilele senine şi 16-18°C în cele noroase, iar
noaptea 14-16°C; rărirea ghivecelor la 20 de zile de la repicat; fertilizarea cu produse de fertilizare
aplicate foliar; asigurarea umidităţii, aerisirea periodică şi aplicarea unui tratament cu Cycogan în
concetraţie de 0,1%, când plantele au avut 3-4 frunze adevărate.
Plantarea răsadurilor s-a realizat în 13.03.2008 respectiv 02.02.2009, utilizând la înfiinţarea
culturilor experimentale răsad cu vârsta de 65-70 zile.
Lucrările de îngrijire aplicate culturilor experimentale de tomate în seră s-au concretizate în
dirijarea factorilor de vegetaţie, lucrări aplicate la plante şi sol, aplicarea foliară a fertilizanţilor,
respectiv combaterea bolilor şi dăunătorilor.

5
 Datele experimentale au fost prelucrate pe baza metodelor statistice curente, iar cele de
producţie s-au calculat şi interpretat pe baza analizei varianţei. Prelucrarea datelor experimentale de
producţie s-a făcut conform modelului de experienţă monofactorială, folosind analiza varianţei.
Tomatele s-au analizat din punct de vedere al activităţii antioxidante cu ajutorul unui
spectrofotometru UV-VIS Perkin Elmer, iar datele obţinute au fost prelucrate cu ajutorul programului
UV-VIS Lambda 25, versiunea 2.85.04. În cuva pentru probă s-au introdus 2 ml EtOH 96% şi 0,5 ml
extract, apoi 0,5 ml DPPH 1 mM şi s-a început înregistrarea.
Identificarea şi cuantificarea vitaminei C din tomatele studiate s-a realizat prin cromatografie
de lichide de înaltă presiune cu fază inversă, RP-HPLC.
Separarea şi dozarea carotenului s-a realizat prin metoda spectrofotometrică, ce presupune
extracţia pigmenţilor liposolubili, cromatografierea acestora pentru îndepărtarea clorofilelor şi
hidroxicarotenilor, apoi determinarea spectrofotometrică a carotenilor exprimaţi ca β-caroten.
Licopenul din probele de tomate este extras în solvenţi organici şi determinat spectofotometric
la lungimile de undă 472 şi 502nm.
Pentru determinarea acidităţii tritrabile am utilizat un pahar care se tarează şi în care se adaugă
10,00g de probă bine amestecată peste care se adaugă apoximativ 100 ml apă distilată şi un ml de
soluţie de fenolftaleină. Pentru titrarea probei se foloseşte o soluţie de NaOH de 0,3125N până la
culoare uşor roz.
Determinarea substanţei uscate a probele de tomate s-a realizat cu ajutorul unei termobalanţe,
cu program de temperatură de la 50ºC până la 250ºC (cu încălzire de 1ºC/min).
Determinarea compuşulor aromatizanţi s-a relizat cu un sistem de analiză gaz cromatografică
cuplată cu un sistem de detecţie de spectrometrie de masă.
Pentru analiza componentelor principale s-au utilizat ca date de intrare valorile mărimilor
determinate pentru extractele de tomate şi s-a relizat cu ajutorul programului Unsrambler.
Rezultatele obţinute în cercetările noastre, sunt prezentate în capitolele VI şi VII.
În capitolul VI sunt prezentate componentele de producţie cele mai importante, ţinând cont de
rezultatele de referinţă menţionate în literatura de specialitate, în care producţia poate fi apreciată mai
ales prin componentele sale principale: număr de plante/unitatea de suprafaţă; număr de fructe/plantă;
greutatea fructului respectiv greutatea fructelor/plantă.
În capitolul VII sunt prezentate rezultatele experimentale cu privire la calitatea producţiei de
tomate obţinută în seră în urma administrării de fertilizanţi.
Analizând rezultatele experimentale obţinute în anul 2008 cu privire la influenţa substanţelor
bioactive asupra unor caractere cantitative de producţie putem concluziona următoarele:
► prin compararea hibrizilor experimentaţi sub aspectul greutăţii medii a fructului reiese că
acest indice cantitativ al producţiei a oscilat între 94,03 g (Katerina F1) şi 117,23 g (Abellus F1),
diferenţe foarte semnificative pozitive evidenţiindu-se prin compararea produselor de fertilizare Bionat
şi Bioplasma;

6
 ► diferenţe foarte semnificative pozitive ale greutăţii medii a fructului se înregistrează şi în
urma comparării hibrizilor Petula şi Katerina la aceeaşi graduare a produsului de fertilizare Bionat,
acestea fiind cuprinse între 10-15% exprimate în valori relative;
► în ceea ce priveşte numărul de fructe pe plantă, diferenţe foarte semnificative pozitive se
înregistrează între hibrizii Katerina şi Birdie, valorile medii estimative oscilând între 90-112, exprimat
în valori absolute, pe cele 10 etaje de fructificare;
► din punct de vedere al producţiei medii obţinute pe plantă şi la unitatea de suprafaţă,
valorile foarte semnificative negative înregistrate între cei trei hibrizi de tomate experimentaţi,
comparativ cu hibridul Abellus F1 ne indică superioritatea capacităţii de producţie a acestuia;
Pe baza rezultatelor experimentale obţinute în anul 2009 sub aspectul influenţei produselor de
fertilizare asupra potenţialului de producţie a hibrizilor experimentaţi, putem concluziona următoarele:
► diferenţe foarte semnificative pozitive ale greutăţii medii a fructului se înregistrează prin
compararea hibridului Petula cu hibrizii Abellus, Birdie şi Katerina;
► din compararea multiplă a substanţelor de fertilizare se observă că în urma utilizării
produselor Elrom, Fosfertil şi Cropmax se înregistrează diferenţe foarte semnificative pozitive, faţă de
produsul Bionex;
► în cazul evaluării numărului de fructe pe plantă se observă că şi în cel de-al doilea an de
experimentare, valori foarte semnificative pozitive se înregistrează între hirizii Katerina, cât şi Petula,
comparativ cu Birdie;
► sub aspectul producţiei medii de fructe pe plantă şi la unitatea de suprafaţă se înregistrează
diferenţe foarte semnificative pozitive între hibridul Petula, comparativ cu hibrizii Birdie şi Katerina;
► în situaţia comparării multiple a hibrizilor şi produselor de fertilizare, reiese că în urma
utilizării produsului Fosfertil se înregistrează diferenţe foarte semnificative pozitive, de peste 2
kg/plantă.
Sinteza rezultatelor experimentale obţinute în cei doi ani de cercetare (2008-2009), din punct
de vedere al interacţiunii genotip x substanţe de fertilizare, evidenţiază următoarele concluzii şi
recomandări:
► sub aspectul sortimentului de hibrizi de provenienţă străină utilizaţi în experimentări şi
exteriorizarea potenţialului de producţie a acestora, hibridul Abellus se detaşează faţă de ceilalţi şi din
acest considerent şi cel al calităţii fructelor, fapt ce ne îndreptăţeşte să îl recomandăm pentru extindere
în cultură, în sistem forţat;
► în ceea ce priveşte compararea produselor de fertilizare utilizate în experimentări, producţii
superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ se înregistrează în situaţia aplicării substanţelor
Fosfertil şi Bionat;
► în urma experimentărilor efectuate de către noi recomandăm producătorilor, aplicarea
fertilizărilor foliare la interval de 15-20 zile pentru asigurarea nivelului optim de nutriţie a plantelor pe
parcursul perioadei de creştere şi dezvoltare a culturii de tomate în seră;

7
 ► prin compararea multiplă a interacţiunii genotip x substanţe fertilizante, sub aspectul
numărului de fructe pe plantă, influenţă majoră a avut-o hibridul şi nu fertilizantul;
► rezultatele experimentale obţinute pot consitui baza teoretică şi practică în dezvoltarea de
noi modele tehnologice de cultură a legumelor în sistem durabil.
Cu privire la influenţa substanţelor bioactive naturale asupra calităţii tomatelor cultivate în
sere putem spune urmatoarele:
► în ce priveşte activitatea antioxidantă în cazul probelor de tomate hibrizii Abellus F1 şi
Petula F1 cu vitezele de reacţie v1 (0-20s) au fost semnificativ mai mari decât vitezele pentru celelalte
două intervale ceea ce le conferă o activitatea antioxidantă mai mare;
► compararea valorilor medii ale concentraţiilor de vitamina C în cazul celor patru hibrizi
experimentaţi a evidenţiat importanţa hibridului Abellus F1 (24,6 mg/100 g), cu o valoare semnificativ
mai mare comparativ cu cazul celorlalţi hibrizi;
► licopenul a fost determinat în concentraţii uşor mai mici la utilizarea lungimii de undă de
472 nm, comparativ cu cazul lungimii de undă de 502 nm, toate valorile situându-se în domeniul 2,3-
7,9 mg/100 g. Şi în cazul licopenului valorile maxime au fost înregistrate în cazul fertilizantului Elrom
pentru hibridul Abellus F1, Bioplasma pentru hibridul Birdie F1, Elstim pentru hibridul Katerina F1 şi
Elrom pentru hibridul Petula F1. Pentru Bionex, rezultatele au fost moderate în toate cazurile de
hibrizi, valorile pentru licopen nedepăşind 5,3 mg/100 g;
► rezultate modeste din punct de vedere al concentraţiei de licopen s-au obţinut în aproape
toate cazurile de hibrizi la utilizarea fertilizantului Elstim (sub 6 mg/100 g);
► aciditatea titrabilă exprimată ca mg acid citric/100 g a fost de 1,43 ori mai mare decât cea
exprimată în mg acid malic/100 g, valorile fiind relativ apropiate pentru toţi hibrizii studiaţi. Cele mai
mari valori s-au determinate pentru hibridul Birdie F1 (486-562 mg acid citric/100 g), în timp ce în
cazul celorlalţi hibrizi aceste valori au oscilat în limite mult mai largi între 416 şi 600 mg/100 g;
► determinarea concentraţiei de apă în cazul probelor de tomate a condus la valori în
intervalul 73-85% pentru hibrizii Abellus F1, Katerina F1 şi Petula F1, în timp ce pentru hibridul Birdie
F1 aceste valori au fost mai scazute în multe cazuri de fertilizanţi folosiţi (58-82%, cu excepţia cazului
fertilizantului Elstim, unde concentraţia de apă a fost de 84,2%). Utilizarea Cropmax-ului a condus la
concentraţii de apă mai mari, indiferent de hibridul pe care s-a aplicat;
► analiza PCA (evaluarea în ansamblu a valorii nutritive) a tuturor datelor luate în
considerare pentru probele de tomate nu a condus la o grupare semnificativă a probelor, evidenţiază
gruparea probelor la hibridul Abellus F1, indiferent de tipul fertilizantului utilizat. În general nu s-a
constatat o grupare semnificativă a probelor;
► metoda PCA a permis totuşi să evidenţieze concentraţiile de vitamina C, caroten, aciditatea
titrabilă şi viteza de reacţie a DPPH la hibrizii de tomate experimentaţi în seră.