II.

Teoria socio-cognitivă a carierei

Teoria socio-cognitivă a carierei (TSCC) s-a dezvoltat pe fundamentul teoriei socio-cognitive

dezvoltate de Albert Bandura (1977, 21986, 1997 apud Swanson & Fouad, 1999). Asumpţia
principală a acestei teorii este următoarea: comportamentul individual este o funcţie a
interacţiunii dinamice între sistemul său de convingeri şi caracteristicile mediului în care trăieşte.
Un rol central în această negociere mediu – individ îl joacă convingerile cu privire la propria
persoană, mai precis cele de autoeficacitate şi legate de aşteptările cu privire la rezultate
Convingeri de autoeficacitate sunt acele convingeri ale individului care se referă la
abilitatea lui de a efectua cu succes anumite acţiuni pentru a îşi atinge scopurile. Aşteptările cu
privire la rezultate se referă la expectanţele cu privire la rezultatele acţiunilor întreprinse. Aceste
expectanţe se pot dezvolta ca urmare a experienţei directe sau a învăţării vicariante.
Convingerilor de autoeficacitate li s-a acorda un rol central angrenajul teoriei socio-cognitive
pentru că afectează viaţa individului atât direct cât şi prin impactul pe care îl au asupra
aspiraţilor, modului de gândire, nivelului motivaţiei, perseverenţei în faţa dificultăţilor,
atribuţiilor cauzale a succesului şi eşecului şi a multor altor factori (Bandura et al., 2001)
Autorii teoriei socio-cognitive au evidenţiat patru surse principale ale convingerilor de
autoeficacitate şi legate de rezultatele aşteptate: (1) realizările personale, (2) învăţarea vicariantă,
(3) persuasiunea socială, (4) mecanisme psihologice (ex. arousal emoţional)
Au existat mai multe studii care au verificat gradul în care cele patru elemente prezentate
influenţează convingerile de autoeficacitate (Lent et al, 1991, Lopez et al., 1997 apud Swanson
& Gore, 2000). Astfel, realizările personale explică în jur de 32% din varianţa scorului la
măsurarea convingerilor de autoeficacitate. În cazul celorlalte trei surse s-au obţinut rezultate
mai modeste (învăţarea vicariantă – 4%, persuasiunea socială – 9% şi arousal-ul emoţional – 7%)
Există o relaţie pozitivă între convingerile de autoeficacitate şi cele legate de rezultatele
aşteptate. Astfel, oamenii au expectanţe pozitive în domeniile în care se simt eficace.
Convingerile legate de autoeficacitate selectează acţiunile pe care le va realiza o persoană,
reglementează gradul de implicare în realizarea unei anumite acţiuni, persistenţa în faţa
obstacolelor şi, în ultimă instanţă, performanţa.
Hackett şi Betz (1981, apud Swanson & Gore, 2000)) au fost primi autori care au descris
rolul convingerilor de auto-eficacitate în domeniul alegerii şi dezvoltării carierei. Ulterior acestui
debut, de-a lungul următoarei decade, mai mulţi cercetători au investigat relaţia dintre
convingerilor de auto-eficacitate şi diverse aspecte ale carierei – formarea intereselor
profesionale, alegerea carierei, performanţa şi persistenţa academică şi profesională. Cercetările
în acest domeniu s-au intensificat odată cu formularea teoriei socio-cognitive a carierei (TSCC;
Hackett & Betz, 1981; Lent, Brown & Hackett, 1994 apud Lent et al., 2000)
Fundamentală în TSCC este relaţia pozitivă dintre interesele unei persoane şi
convingerile sale legate de auto-eficacitate şi de rezultatele aşteptate. Oamenii sunt interesaţi de
acele activităţi în care se simt capabili şi unde prevăd că vor obţine rezultate pozitive (Lent 1994
apud Morrow, 96). Chiar dacă pot apărea interese în absenţa unor convingeri puternice de auto-
eficacitate sau a unor aşteptări pozitive legate de rezultate, interesele durabile, statornice în timp
se vor dezvolta doar pe fundamentul unor astfel de convingeri. Există multe studii care atestă
validitatea empirică a acestei relaţiei interese – convingeri de autoeficacitate. Astfel, chiar în
articolul de prezentare a TSCC, autorii au arătat că, corelaţia dintre interese şi convingeri de
autoeficacitate este de .53, respectiv .52 în cazul convingerilor legate de aşteptări cu privire la
rezultate. Rezultate similare au fost obţinute şi în alte cercetări pe categorii diverse de subiecţi
(pentru mai multe detalii vezi Swanson & Gore,2000)
Lent et al. (1994 apud Swanson & Gore, 2000) au stabilit câteva caracteristici ale
convingerilor de autoeficacitate: (1) corelează pozitiv cu performanţa academică şi cu cea
profesională; (2) au un rol mediator în relaţia dintre abilităţi şi rezultatele obţinute; (3) au un rol
mediator în relaţia dintre abilităţi şi interese. Aceste proprietăţi au fost testate empiric în
numeroase studii. Spre exemplu, Multon et al (1991, apud Swanson & Gore 2000) au realizat o
metaanaliză a studiilor care au testat relaţia dintre convingerile de autoeficacitate şi performanţa
respectiv persistenţa academică. În ambele comparaţii s-au obţinut relaţii pozitive de .38
respectiv .34 . Rezultate similare s-au obţinut şi în multe alte studii, coeficienţii de corelaţie
variind între .28 şi .42 .
Modelul explicativ propus de TSCC are trei segmente principale – formarea intereselor,
alegerea carieri şi obţinerea de performanţe. În continuare vom detalia modelul alegerii carierei
Caracteristicile personale şi elementele contextuale îl expun pe individ la anumite experienţe de
învăţare. Sistemul de convingeri al individului se conturează în urma acestor experienţe de
învăţare. Performanţele timpurii din viaţa copilului influenţează convingerile pe care acesta le
are cu privire la capacitatea sa de a realiza anumite sarcini şi cu privire la rezultatele pe care le va
obţine dacă se va angaja într-o anumită sarcină. La rândul lor aceste convingeri stau la baza
conturării intereselor profesionale ale individului. În concordanţă cu interesele sale, individul îşi
va stabili anumite scopuri decizionale, va acţiona în conformitate cu ele şi, în perspectivă, va
obţine performanţe în domeniul ales. Ca exemplificare a acestui model 1, să luăm cazul unui băiat
dintr-o familie cu un nivel socio-economic ridicat. El este încurajat de părinţii săi să citească
cărţi de ştiinţă, este dus la muzee şi vara are oportunitatea de a merge în tabere cu specific
ştiinţific. Aceste oportunităţi de învăţare influenţează dezvoltarea unei sistem de convingeri
referitoare la abilitatea lui de a obţine performanţe în domeniul ştiinţelor. Aceste convingeri stau
la baza interesului pe care copilul îl va dezvolta pentru domeniul ştiinţific. Interesul va duce la
formularea de scopuri (ex. să devin un om de ştiinţă), la angajarea în acţiuni în vederea atingerii
scopului (ex. participarea la olimpiada de biologie, înscrierea la facultatea de biologie) şi la
obţinerea de performanţe în domeniul ales (absolvirea cu succes a facultăţii, obţinerea
doctoratului etc).
Acest proces al transformării intereselor în performanţă este mediat de două categorii de
factori importanţi – sistemul de convingeri şi influenţele contextuale. Aceste influenţe au fost
categorizate în distale şi proximale, în funcţie de proximitatea lor faţă de momentul propriu-zis al
luării deciziei vocaţionale. Influenţele distale ţin de mediul în care s-au dezvoltat convingerile
legate de propria persoană. Ele pot fi atât personale cât şi legate de mediu (ex. experienţele de
învăţare). Factorii porximali sunt acei factori care influenţează procesul transformării intereselor
în scopuri şi a scopurilor în acţiuni. Trebuie notat faptul că această distincţie este relativă, în
sensul că un anumit factor poate fi la un moment dat considerat proximal, influenţând, spre
exemplu transformarea scopului în acţiune dar, ulterior el poate fi interiorizat modificând chiar
sistemul de convingeri al individului. Anumite configuraţii de factori se pot interpune ca bariere
în procesul transformării intereselor în acţiuni.
Sintetizând, mecanismul alegerii carierei din perspectiva socio-cognitivă este următorul:
caracteristicile personale şi contextul ne expun la experienţe de învăţare care vor influenţa
eficacitatea personală şi convingerile cu privire la rezultatele aşteptate. Acestea vor influenţa la
rândul lor interesele care vor determina stabilirea unor scopuri decizionale, implementarea
1
exemplul este adaptat din Swanson & Fouad, 1999
acestor decizii şi realizarea de performanţe în domeniul ales. Tot acest proces se derulează sub
influenţa mai multor factori externi, mai mult sau mai puţini proximali comportamentului
decizional.
TSCC are aplicaţii importante şi în domeniul consilierii carierei. Astfel, Brown & Lent
(1996, apud Swnason & Gore, 2000) au propus câteva strategii specifice în asistarea clienţilor
care au dificultăţi în luarea anumitor decizii legate de carieră sau în raportarea la diferite bariere
care se interpun în procesul implementării intereselor sau scopurilor personale. De asemenea
consilierii sunt încurajaţi să îi asiste pe clienţii lor în angajarea în experienţe de învăţare diverse
(atât academice cât şi profesionale) în vederea întăririi convingerilor de autoeficacitate şi a
aşteptărilor cu privire la rezultate.
Input
Inputpersonal
personal
- -predispoziţii Influenţele
predispoziţii
- -sex Influenţelecotextului
cotextuluiproximal
proximal
sex
- -rasă
rasă
- -stare
staredede
sănătate auto-
sănătate auto-
eficacitate
eficacitate

interese scopuri acţiuni performanţă

Experienţe interese scopuri acţiuni performanţă
deExperienţe
învăţare
de învăţare

rezultate
rezultate
aşteptate
aşteptate

Context
Context