Sunteți pe pagina 1din 58

LUCRARE DE DISERTATIE

ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE FIRMEI

1
2010
ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE FIRMEI

INTRODUCERE
CAPITOLUL I. FINANŢELE ÎNTREPRINDERII.GENEZA
1.1 Geneza finanţelor
1.2 Rolul, sarcinile şi obiectul finanţelor întreprinderii
1.3 Principii de organizare a activităţii financiare
CAPITOLUL II. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE FIRMEI..
2.1 Contul de profit şi pierdere, performanţa financiară, aplicabilitatea în referenţialul
contabil internaţional
2.2 Soldurile intermediare de gestiune
2.3 Analiza performanţelor întreprinderii prin ratele de rentabilitate
2.3.1 Abordări conceptuale
2.3.2 Analiza ratelor de rentabilitate economica
2.3.3 Analiza ratelor de rentabilitate financiara
2.3.4 Analiza rentabilitatii mediei ponderata a capitalurilor
2.4 Rezultatul financiar-element esenţial al activităţii întreprinderii
2.4.1 Conţinutul , factorii de formare şi formele de exprimare a rezultatelor
financiare
2.4.2 Pragul de rentabilitate-modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale
întreprinderii
CAPITOLUL III. PREZENTAREA „SC DANYMAR SRL” ŞI MOTIVAREA TEMEI
3.1 Scurta prezentare a SC DANYMAR SRL
3.2 Analiza performanţei întreprinderii
CAPITOLUL IV. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE SC DANYMAR
SRL
4.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune
4.2 Analiza ratelor de rentabilitate economica
CAPITOLUL V CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Bibliografie.
Anexe

2
INTRODUCERE

Activitatea oricarei firme, in contextul reformei si al tranzactiei la economia de


piata, se desfasoara intr-un mediu dinamic si agresiv.In general, tranzactia, reprezinta o
perioada de asezare a lucrurilor si conceptelor in ordinea lor fireasca, deci o schimbare,
cu grija fireasca privind adaptarea noilor structuri la cerintele economiei de piata in
conditii concurentiale tot mai aspre si mai bine definite (legiferate).
Problemele fundamentale cu care se confrunta fiecare firma vizeaza, in principal,
stabilirea si consolidarea locului pe care acesta il ocupa in spatiul economic concret in
care activeaza, obiectivul major spre care se indreapta, costurile implicate si sansele de
izbanda.
In abordarea sistemica a problematicii firmei un rol deosebit revine analizei
economico-financiare, ca instrument de supraveghere a activitatii si performantelor
acesteia.
In spatiu socio-economic in care activeaza, intreprinderea trebuie sa-si probeze
permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-
financiara. Toate acestea, isi gasesc reflecarea in eficienta activitatilor care au la baza
determinari cantitativ-calitative ale factorilor productiei, randamente maxime ale utilizarii
acestora etc.
Analiza performantelor unei intreprinderi, inclusiv a rentabilitatii acesteia, sunt
necesare pentru o corecta apreciere si evaluare a eventualelor modificari esentiale
privind resursele economice pe care le-ar putea controla in viitor.Importanta deosebita
prezinta variatia performantei in viitorul previzibil, determinandu-se in acest scop
aspectele legate de generarea de fluxuri de trezorerie in functie de resursele existente.In
ceea ce priveste orientarea intreprinderii catre noi resurse financiare, analiza performantei
va trebui sa furnizeze concluzii asupra impactului pe care l-ar avea utilizarea de resurse
suplimentare.

3
Aceasta lucrare este structurata in cinci capitole
In primul capitol este prezentata structura finanţelor firmei , prin aceasta
incercând sa se evidenţieze interdependenţa dintre planul macroeconomic al abordării şi
cel microeconomic.
Întrucât definirea noţiunii de finanţe a constituit obiectul a numeroase
controverse, acesta rămânând un termen ambiguu care îmbracă sensuri şi conţinuturi
diferite în raport de optica de abordare, lucrarea debutează cu surprinderea
interdependenţelor dintre tipurile de indicatori definite de optica juridică, contabilă,
economică şi financiară, subliniind faptul că demersurile prezentei analize sunt îndreptate
către analiza acestui factor
Analiza rezultatelor financiare ale firmei este prezentata in capitolul al doilea. In
acest capitol sunt prezentate notiuni despre contul de profit si pierdere , in
general,soldurile intermediare de gestiune, ratele de rentabilitate economica si financiara,
precum si pragul de rentabilitate.
Contul de profit si pierdere este documentul contabil care evidentiaza concluziile
legate de performantele activitatii intreprinderii.Acesta grupeaza fluxurile reale si
financiare punand in evidenta operatiunea realizata de intreprindere in cursul
exercitiului.Prin continutul sau , ofera informatii asupra activitatii industriale, comerciale
sau financiare a intreprinderii si despre modul cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin
dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Rezultatul poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand
veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita
pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.
Avand in vedere faptul ca cheltuielile rezulta din remunerarea factorilor de
productie, impozitul pe profit apare si el ca o cheltuiala generata de participarea
intreprinderilor la remunerarea statului.
Analiza rezultatelor activitatii intreprinderilor presupune analiza formarii
rezultatului si analiza repartizarii lui.In analiza formarii rezultatului vom calcula soldurile
intermediare de gestiune.

4
In cel de-al treilea capitol al lucrarii este prezentata firma care va fi analizata in
urmatorul capitol. Aceasta firma are ca activitate principala 4711 – Comert cu amanuntul
in magazine nespecializate, cu vanzarea predominanta de produse alimentare, bauturi si
tutun.
In urmatorul capitol, al patrulea, sunt analizate soldurile intermediare de gestiune ,
ratele de rentabilitate economica si financiara pe baza contului de profit si pierdere al
firmei „SC DANYMAR SRL”.
In ultimul capitol sunt prezentate cateva concluzii si propuneri referitoare la
rezultatele firmei analizate.

5
CAPITOLUL I. FINANŢELE ÎNTREPRINDERII.GENEZA

1.1 Geneza finanţelor

Un studiu pertinent al gestiunii financiare necesită luarea în seama a influenţelor


neaşteptate, datorate caracteristicilor proprii ale întreprinderii, cât şi caracteristicilor
inerente sistemului financiar.
Conţinutul gestiunii financiare poate fi abordat prin referinţa la obiectul său,
sarcinile fundamentale care i se cuvin, responsabilităţile operaţionale care sunt
încredinţate specialistilor din domeniul finanţelor.
Obiectul gestiunii financiare urmăreste coordonarea relaţiilor dintre componentele
mediului financiar al întreprinderii. Rolul gestiunii financiare constă în stăpânirea
constrângerilor financiare fundamentale şi urmărirea obiectivelor financiare majore.
Responsabilităţile operaţionale ale gestiunii financiare sunt:
- analiza financiara
- gestiunea financiară pe termen lung
- gestiunea financiară pe termen scurt
Mediul financiar al întreprinderii constituie un asamblu de procese privind crearea,
conservarea şi circulaţia monedei si a altor active financiare. Totuşi, moneda şi celelalte
active, nu constituie decât una dintre manifestările sistemului financiar complex care
antrenează, în fapt, cinci categorii distincte de componente:
- sistemul financiar înglobează o masă de instrumente corespunzătoare unei game
de active multiforme.
Aceste active constituie titluri financiare, respectiv documente reprezentative de
drepturi de proprietate sau de drepturi de creanţă, deţinute de o persoană asupra altei
persoane.
Sistemul financiar presupune existenţa unor agenţi specializaţi în realizarea
operaţiilor financiare, care pot fi caracterizaţi drept instituţii financiare (bănci, societăţi
financiare, intermediari specializaţi în tranzacţii bursiere).
- titlurile financiare converg către pieţele de active financiare unde au loc

6
tranzacţiile titlurilor respective.
- tranzacţiile financiare şi activitatea instituţiilor si pieţelor sunt guvernate de
dispoziţii juridice şi tehnice care definesc regulile formale ale practicii financiare.
- compartimentul financiar al întreprinderii poate fi determinat de intervenţia
anumitor variabile de reglare fixate în cadrul pieţelor specializate.
Aceste variabile, care influenţează acţiunea operatorilor includ rata dobânzii, care
reglează raporturile între împrumutatori şi împrumutaţi, cursul de schimb, care reglează
schimburile între monedele naţionale, cotaţiile, care fixează preţurile activelor financiare
care fac obiectul tranzacţiilor.

1.2.Rolul, sarcinile şi obiectul finanţelor întreprinderii

Conţinutul gestiunii financiare este legat nu numai de dezvoltarea sistemului


financiar global, ci în egală masură este determinat de însăşi dezvoltarea întreprinderii.
Aspecte ale gestiunii financiare în diferitele stadii ale dezvoltării întreprinderii pot fi puse
în evidenţa cu ajutorul modelului ciclic de viaţă al întreprinderii.
In diferitele etape ale ciclului de viaţă, întreprinderile se confruntă cu nevoi de
finanţare specifice, dar în acelaşi timp ele degajă resurse.
a) In faza de lansare, întreprinderea nou înfiinţată cunoaşte o creştere moderată şi
instabilă, a producţiei şi vânzărilor. Pentru gestiunea financiara, problema esenţială o
reprezintă căutarea mijloacelor de finanţare care să permită menţinerea solvabilităţii şi
finanţării cheltuielilor cuvenite, cât şi a investiţiilor necesare începerii activităţii.
b) In faza de creştere, întreprinderea cunoaşte o creştere rapidă a producţiei şi
vânzărilor. Sub aspectul gestiunii financiare, faza creşterii ramâne dominată de
preocupările echilibrului financiar şi, în consecinţă, de grija acoperirii creşterii nevoilor
de capital fix şi circulant (creşterea nevoii de fond de rulment) şi obţinerii unor resurse
externe suficiente pentru finanţarea creşterii.

7
1.3.Principii de organizare a activităţii financiare

Finanţele întreprinderii, ca parte integrantă de bază a finanţelor publice, exprima


constituirea, repartizarea şi gestionarea resurselor financiare necesare pentru realizarea
obiectivelor sale economice, financiare şi sociale, concretizate în: producerea de bunuri şi
servicii în vederea satisfacerii cerinţelor consumatorilor şi furnizarea lor, la timpul
oportun şi în cantităti optime; asigurarea echilibrului financiar; obţinerea profitului
necesar dezvoltării activităţii şi remunerării acţionarilor; ocuparea forţei de muncă s. a.
Obiectul finanţelor întreprinderii include:
- Constituirea si lărgirea capitalului social;
- Crearea şi/sau atragerea mijloacelor financiare necesare derulării ritmice a
activităţii operationale;
- Constituirea unei structuri financiare optime;
- Asigurarea circuitului fondurilor constituite ;
- Mobilizarea creanţelor si efectuarea plăţilor;
- Plasarea eficienta a mijloacelor bănesti excedentare;
- Formarea si repartizarea profitului, remunerarea acţionarilor si finanţarea
creşterii economice.
Conţinutul şi rolul finanţelor întreprinderii se dezvoltă prin funcţiile pe care
acestea le îndeplinesc şi anume: functia de asigurare, funcţia de repartiţie, funcţia de
control.
Funcţia de asigurare presupune asigurarea întreprinderii, în cantitate optimă şi la
timpul oportun, cu resursele financiare necesare, prin apelarea la o gamă largă de surse.
Funcţia de repartiţie constă în repartizarea resurselor acumulate şi constituirea
unui sistem de fonduri necesare îndeplinirii programelor economice, financiare şi sociale
ale întreprinderii;
Funcţia de control, prin executarea căreia se urmăreşte organizarea şi
funcţionarea în condiţii de eficienţă a întreprinderii si în corespundere cu legislaţia in
vigoare a ţării. Deosebim două forme de control financiar; intern şi extern. Controlul

8
financiar intern se execută de persoane abilitate cu funcţii în acest domeniu (contabil-şef,
director financiar, managerul general, acţionari, comisia de cenzori etc.) şi are ca obiectiv
evitarea imobilizării fondurilor, depistarea dereglărilor ce se pot solda cu nerespectarea
termenelor de încasari şi plăţi, cu neîndeplinirea contractelor de productie-vânzare,
irosirea patrimoniului etc., în vederea luării măsurilor operative de lichidare a acestora.
Principiile de organizare a activităţii financiare sunt:
1. Eficienţa şi raţionalitatea. Acest principiu derivă din teoria
comportamentului raţional al lui ,,homo economicus", care consideră profitul drept
cea mai puternică motivaţie a întreprinzătorului. “Este imposibil, pentru fermier, ca şi
pentru manufacturier (întreprinzatorul industrial) - spunea David Ricardo - sa trăiasca
fără profit, tot aşa cum muncitorul nu poate trăi fără salariu. Motivul care îi face să
acumuleze se va reduce cu fiecare micşorare a profitului şi el va înceta complet atunci
când acesta va fi aşa de mic, încât nu va mai oferi o recompensă suficientă pentru
truda lor şi pentru riscul pe care ei şi-l asumă, întrebuinţându-şi capitalul într-un mod
foarte producţiv"
2. Demarcarea netă a activităţilor cu efecte directe asupra
capitalului (emisiuni de acţiuni şi obligatiuni, contractarea de credite si rambursarea
lor, încasări şi plăţi, calcularea costurilor si înregistrarea veniturilor ş.a.) de
activităţile cu efecte indirecte asupra capitalului (evidenţa stocurilor, întocmirea
statelor, evidenţa clienţilor, executarea controlului intern etc.).
3. Respectarea acestui principiu impune o anumita diviziune a muncii
între compartimente si posturi, astfel încât o singura persoana să nu deţină controlul
asupra unei tranzacţii. În acest fel, vor putea fi evitate fraudele, efectuarea de
operaţiuni ilegale.

9
CAPITOLUL II. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE
FIRMEI

2.1 Contul de profit şi pierdere, performanţa financiară, aplicabilitatea în


referenţialul contabil internaţional

Fiecare entitate economică are obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale,


care trebuie să cuprindă:
a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;
c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) politici contabile şi note explicative.
Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare,
performanţei, modificărilor capitalului propriu şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii
pentru respectivul exerciţiu financiar, în cazul în care situaţiile financiare respectă în
totalitate prevederile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1752/2005 completat cu
OMFP 3055-2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a Comunităţilor Economice Europene.
Acceptat ca o situaţie financiară care redă capitalurile proprii prin diferenţa între
active şi datorii, se consideră că bilanţul furnizează informaţii privind natura şi sumele
investite în resursele (activele) întreprinderii, obligaţiile ei vizavi de creditori, precum şi
partea proprietarilor în aceste resurse.
Spre deosebire de bilanţ,care exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la
incheierea exercitiului , contul de rezultate arata cum s-a ajuns la aceasta stare.El
evidentiaza fluxurile de venituri si cheltuieli pe durata exercitiului financiar.
Aceste fluxuri se clasifica dupa mai multe criterii astfel:
a) In contul de rezultate, veniturile si cheltuielile sunt grupate pe cele trei
domenii de activitate:

10
- venituri si cheltuieli de exploatare, privind activitatea de baza a firmei,
operatiile de gestiune si cele de capital
- venituri si cheltuieli financiare, privind activitatea de plasament si
datoriile financiare
- venituri si cheltuieli extraordinare, privind calamitatile naturale si alte
evenimente extraordinare
b) In optica financiara, veniturile si cheltuielile sunt grupate astfel:
- venituri si cheltuieli de exploatare ( in sens strict ) , privind activitatea
de baza a firmei. Se exclud veniturile si cheltuielile cu caracter
exceptional, care se evidentiaza alaturi de veniturile si cheltuielile
extraordinare. Ca exemplu pot fi veniturile si cheltuielile din operatii de
gestiune (amenzi, penalitati incasate sau platite) , veniturile si cheltuielile
din operatii de capital (cele determinate de vanzarea de imobilizari
corporale)
- venituri si cheltuieli financiare, privind activitatea de plasament si
datoriile financiare
- venituri si cheltuieli extraordinare ( in sens larg), adica veniturile si
cheltuielile privind calamitatile naturale si alte evenimente extraordinare,
dar si veniturile si cheltuielile cu caracter exceptional
c) Fluxurile de venituri si cheltuieli se mai pot clasifica astfel:
- fluxuri de venituri incasabile si cheltuieli platibile
- fluxuri de venituri si cheltuieli calculate
Veniturile incasabile cuprind veniturile incasate in cursul exercitiului si cele de
incasat in exercitiul urmator, care influenteaza profitul net si trezoreria. Cheltuielile
platibile sunt cele platite in exercitiul curent si cele de platit in exercitiul urmator, care
influenteaza profitul net si trezoreria.
Veniturile si cheltuielile calculate nu afecteaza direct trezoreria, ele influentand
doar rezultatul. Aceste venituri si cheltuieli se refera la: ajustarea valorii activelor
(amortizari si provizioane), cedarea de active imobilizate, cote parti din subventii pentru
investitii virate asupra rezultatelor exercitiului.

11
Contul de profit si pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau
pierdere).
În notele explicative se vor prezenta informaţii privind valoarea şi natura
veniturilor şi cheltuielilor extraordinare, cu excepţia cazului în care aceste valori sunt
nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor. În mod similar vor fi prezentate veniturile
şi cheltuielile care se referă la exerciţiul financiar precedent.
Situaţia modificărilor capitalului propriu este prezentată ca o componentă separată
a situaţiilor financiare, care să evidenţieze:
a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;
b) fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care, aşa cum este
cerut de un standard, este recunoscut direct în capitalul propriu şi totalul acestor
elemente;
c) efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor
fundamentale.
În plus entităţile economice trebuie să prezinte fie în situaţia modificărilor
capitalului propriu, fie în notele explicative:
- tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;
- soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei şi la
data bilanţului şi modificările pe parcursul perioadei; şi
- o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la
începutul şi la sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
Situaţia fluxurilor de trezorerie reflectă creşterea sau descreşterea netă a
mijloacelor băneşti în cursul unui exerciţiu financiar.
Principalul obiectiv este de a reflecta influenţa activităţilor de exploatare, de
investiţii şi de finanţare asupra mijloacelor băneşti ale unei entităţii pe parcursul unui
exerciţiu financiar.
Notele explicative la situaţiile financiare conţin informaţii suplimentare, relevante
pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia financiară şi rezultatele
obţinute. Notele explicative trebuie prezentate într-o manieră sistematică.

12
Fiecare element semnificativ al bilanţului, contului de profit şi pierdere, situaţiei
fluxurilor de trezorerie şi al situaţiei modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoţit
de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de acel element semnificativ.
Situaţiile financiare ale unei entităţi economice reprezintă cel mai important
mijloc, prin care informaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali. De
aceea, companiile îşi publică situaţiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a
putea fi înţelese de către cititorul interesat.
Contabilitatea şi raportările financiare se realizează în limba română şi se exprimă
valoric în moneda naţională (RON).
Operaţiunile exprimate în valută se înregistrează în contabilitate, atât în monedă
naţională, cât şi în valută.
Pentru necesităţile proprii de informare, companiile pot opta pentru întocmirea
situaţiilor financiare anuale şi în altă monedă. În aceste situaţii, cursul utilizat pentru
conversia în moneda naţională este cel comunicat de BNR, valabil la data întocmirii
bilanţului, menţionându-se nivelul acestuia în notele explicative.
Contul de profit şi pierdere este situaţia financiară care măsoară
succesul sau performanţa activităţii unei entităţi economice,
referitoare la o perioadă dată. Este vorba despre performanţa
financiară a entităţii respective. Contul de profit şi pierdere furnizează
investitorilor şi creditorilor informaţii necesare previziunii valorilor,
calendarului şi capacităţii entităţii economice de a genera fluxuri de
trezorerie. In felul acesta, investitorii pot să evalueze cu mai mare
exactitate valoarea economică a întreprinderii, iar creditorii pot să
determine măsura în care entitatea economică va fi capabilă să-şi
ramburseze datoriile.
Contul de profit şi pierdere oferă utilizatorilor informaţia
necesară determinării riscului sau gradului de incertitudine, în legătură
cu fluxurile de trezorerie viitoare. Pentru că, furnizând informaţiile care
explică elementele care conduc la beneficii — venituri, cheltuieli,
câştiguri şi pierderi — această situaţie financiară scoate în evidenţă, de

13
fapt, relaţiile existente între componentele evocate. Ea poate să fie
utilizabilă şi de alte categorii de utilizatori. Clienţii vor să fie informaţi
asupra măsurii în care entitatea economică le poate furniza bunurile şi
serviciile de care au nevoie. Sindicatele vor să examineze rezultatele în
vederea negocierii de noi convenţii colective. La rândul ei, puterea
publică utilizează informaţiile privind rezultatele, pentru
fundamentarea politicilor ei economice şi fiscale.
Cheltuielile cu provizioanele referitoare la creanţele dubioase
sunt deduse, uneori, în mod direct din veniturile din exploatare.
Rezultatele financiare sunt menţionate, în general, în mod
distinct: venituri şi cheltuieli financiare, dividende încasate, partea ce
revine în rezultatul societăţilor puse în echivalenţă etc.
Rezultatul net trebuie să includă toate elementele de cheltuieli şi
de venituri, de câştiguri şi de pierderi ale perioadei, cu excepţia
ajustărilor asupra exerciţiilor anterioare, dividendele şi operaţiile ce
afectează capitalul:
- cheltuielile şi veniturile ce provin din tranzacţii asupra
capitalului propriu al întreprinderii;
- transferurile la rezerve şi mişcările între rezerve;
- ajustările ce rezultă din reorganizare (de exemplu, prime de
fuziune).
Cadrul conceptual internaţional defineşte şi caracterizează, în
legătură cu contul de profit şi pierdere, elementele care descriu
performanţa financiară a întreprinderii: veniturile şi cheltuielile.
a) Definiţia veniturilor
• Veniturile reprezintă creşteri de avantaje economice, în cursul
exerciţiului, sub formă de intrări sau creşteri de active, sau de
diminuări de datorii, ce au ca rezultat creşterea capitalurilor proprii sub
alte forme decât creşterile care provin din aporturile participanţilor la
capitaluri proprii.

14
Definiţia veniturilor înglobează atât veniturile propriu-zise cât şi
alte venituri şi plusuri de valoare. Veniturile propriu-zise sunt generate
de activitatea curentă a întreprinderii şi poartă diferite nume: vânzări,
onorarii, comisioane, dobânzi, dividende, redevenţe şi chirii.Elementele
privind alte venituri pot să fie generate sau nu de activităţile curente
ale întreprinderii.

b) Definiţia cheltuielilor
• Cheltuielile reprezintă diminuări de avantaje economice, în
cursul exerciţiului, sub formă de ieşiri sau de diminuări de active, sau
de creşteri de datorii, care au ca rezultat diminuarea de capitaluri
proprii pe alte căi decât distribuirile în favoarea participanţilor la
capitalurile proprii.
Prin cheltuieli se înţeleg atât pierderile şi minusurile de valoare,
cât şi cheltuielile care se referă la activităţile curente ale întreprinderii.
Cheltuielile care apar în cursul activităţilor ordinare ale întreprinderii se
referă la costul vânzărilor, cheltuielile de personal, amortizări etc. In
mod obişnuit, ele iau forma unei ieşiri sau unei diminuări de
valoare a activelor ca, de exemplu, lichidităţi şi echivalente de
lichidităţi, stocuri, bunuri imobiliare, echipamente etc.
In standardul IAS 1 revizuit „Prezentarea situaţiilor financiare”
sunt date orientările privind prezentarea contului de profit şi pierdere.
In ceea ce priveşte conţinutul, ca şi în cazul bilanţului, standardul se
mărgineşte să dea o listă minimală de informaţii care trebuie să
figureze în această situaţie.
Ca şi în cazul bilanţului, în standardul IAS 1 revizuit, se disting
două categorii de elemente.
Elementele care figurează în contul de profit şi pierdere
propriu-zis sunt următoarele:

15
1) veniturile;
2) cheltuielile financiare;
3) cota-parte în rezultatul entităţilor afiliate şi al asociaţiilor în
participaţie puse în echivalenţă;
4) câştigul sau pierderea înaintea impozitării constatat(ă) cu ocazia
vânzării activelor sau decontarea obligaţiilor relative la activităţile
abandonate;
5) impozitul asupra beneficiilor;
6) câştigul sau pierderea după impozitare, constatat(ă) la activităţile
abandonate;
7) rezultatul exerciţiului.
De asemenea, contul de profit şi pierdere trebuie să prezinte
rezultatul exerciţiului, distingând în acest sens:
• partea ce revine acţionarilor entităţii economice; şi
• partea care reprezintă interesele minoritare.
Celelalte venituri şi cheltuieli semnificative pot să fie prezentate
fie în contul de profit şi pierdere, fie în notele explicative, ca şi
mărimea (brută şi pe acţiune) a dividendelor distribuite în cursul
exerciţiului.

2.2 Soldurile intermediare de gestiune

Structurarea activităţii unei entităţi economice pe cele trei


niveluri (exploatare, financiară şi extraordinară) permite prezentarea în
consecinţă a indicatorilor din contul de profit şi pierdere, şi facilitează,
pe această bază, stabilirea unor mărimi valorice cunoscute sub
denumirea de solduri intermediare de gestiune (SIG).

16
Soldurile intermediare de gestiune reprezintă, mărimi rezultative
obţinute prin contrapunerea în calculele economice a diferiţilor
indicatori, în funcţie de legăturile reciproce care există între aceştia.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune reprezintă o sursă
suplimentară de informaţii în ceea ce priveşte determinarea şi
explicarea modului în care se formează rezultatul, ştiut fiind faptul că
prin soldurile intermediare de gestiune se înţelege o serie de indicatori
sub forma unor solduri de acumulări băneşti potenţiale, destinate să
remunereze factorii de producţie şi să finanţeze activitatea viitoare a
entităţii economice.
Soldurile intermediare de gestiune permit analiza activităţii şi
rentabilităţii entităţii economice, contribuind la caracterizarea
comportamentului economic al acesteia.
Pornind de la structura prezentata a contului de rezultate se pot
calcula anumiti indicatori privind volumul si rentabilitatea activitatii
intreprinderii. Datorita faptului ca se calculeaza in trepte, pornind de la
cel mai cuprinzator si incheind cu cel mai sintetic (rezultatul net), seria
indicatorilor determinati pe baza contului de profit si pierdere poarta
numele de cascada a soldurilor intermediare de gestiune(S.I.G.).
Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare la
treapta respectiva de acumulare.
Exista doua abordari a soldurilor intermediare de gestiune.Cea
mai cunoscuta este cea franceza, dar in ultimii ani se utilizeaza tot mai
des cea anglo-saxona.
A) Soldurile intermediare de gestiune in viziunea franceza
Determinarea SIG in viziunea franceza presupune o tratare
prealabila a contului de profit si pierdere pentru a evidentia gruparea
veniturilor si cheltuielilor firmei conform celei din optica financiara
(vom utiliza in calcule veniturile si cheltuielile de exploatare(in sens
strict), financiare si extraordinare(in sens larg).

17
SIG furnizeaza informatii despre urmatoarele trepte de
acumulare:
 Activitatea comerciala
 Activitatea de productie
 Valoarea adaugata de firma
 Rezultatul exploatarii in termeni monetari
 Rezultatul ce se obtine in conditii normale de functionare a
firmei
 Rezultatul efectiv, care nu tine cont de fiscalitate si de
elementele exceptionale
 Rezultatul net
In optica franceza SIG sunt:
1) Marja comerciala
2) Productia exercitiului
3) Valoarea adaugata
4) Excedentul brut al exploatarii
5) Rezultatul exploatarii
6) Rezultatul curent
7) Rezultatul net

1) MARJA COMERCIALA (MC)

MC = Venituri din vanzarea marfurilor – Cheltuieli


privind marfurile

Marja comerciala se calculeaza doar pentru firmele cu activitate


comerciala. Aceasta activitate presupune cumpararea si revanzarea
marfurilor.

18
Marja comerciala (numita si adaos comercial) reprezinta un
indicator fundamental pentru aprecierea performantelor
intreprinderilor comerciale si pentru studiile previzionale permitand
determinarea pragului de rentabiltate.

2) PRODUCTIA EXERCITIULUI (QE)

QE = Productia vanduta + Productia stocata +


Productia imobilizata

Productia vanduta cuprinde veniturile inregistrate in urmatoarele


conturi:
701 Venituri din vanzarea produselor finite
702 Venituri din vanzarea semifabricatelor
703 Venituri din vanzarea produselor reziduale
704 Venituri din lucrari executate si servicii prestate
705 Venituri din studii si cercetari
706 Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii
708 Venituri din activitati diverse

Productia stocata reprezinta variatia stocurilor de produse finite


si in curs de executie. Aceasta poate fi pozitiva sau negativa.
Productia imobilizata este productia realizata de firma pentru
scopurile sale proprii si capitalizata.
Productia exercitiului este un indicator specific firmelor cu
activitate industriala. Trebuie subliniat faptul ca acest sold nu poate
reflecta fidel valoarea productiei in cursul unei perioade deoarece

19
componentele sale sunt evaluate la preturi si costuri diferite: productia
vanduta la pret de vanzare, iar cea stocata si imobilizata la cost de
productie.

3.VALOAREA ADAUGATA (VA)

VA = MC + QE – Consumuri
externe

Consumurile externe cuprind urmatoarele cheltuieli:


60. Cheltuieli privind stocurile
601. Cheltuieli cu materiile prime
602. Cheltuieli cu materialele consumabile
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de
inventar
604. Cheltuieli privind materialele nestocate
605. Cheltuieli privind energia si apa
606. Cheltuieli privind animalele si pasarile
608. Cheltuieli privind ambalajele
61. Cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti
611. Cheltuieli cu intretinere si reparatii
612. Cheltuieli cu redeventele, locatiile de gestiune si
chiriile
613. Cheltuieli cu primele de asigurare
614. Cheltuieli cu studiile si cercetarile
62.Cheltuieli cu alte servicii executate de terti
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal
625. Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari
626. Cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii

20
627. Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terti

Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare degajata de


utilizarea factorilor de productie (capital si munca), adica gradul de
eficacitate al intreprinderii in utilizarea capitalului sau economic.
Din valoarea adaugata vor fi remunerati participantii directi si
indirecti la activitatea economica a firmei astfel:
• Personalul (cheltuieli de personal si participantii)
• Statul (impozite minus subventii pentru exploatare)
• Creditorii(dobanzi si comisioane)
• Actionarii (distribuirea de dividende)
• Intreprinderea (autofinantare)
Evolutia valorii adaugate trebuie interpretata in functie de
factorii care au generat-o . Nu intotdeauna o crestere a valorii
adaugate implica o crestere a rezultatului net si al rentabilitatii.Ea se
poate datora, de exemplu, unei cresteri a stocurilor de produse finite
fabricate la costuri foarte mari, a caror vanzare va fi foarte dificila
pentru intreprindere.

4.EXCEDENTUL BRUT AL EXPLOATARII (EBE)

EBE = VA + Subventii de exploatare


+ Alte venituri monetare din
exploatare
- Impozite
- Cheltuieli de personal

21
- Alte cheltuieli monetare de
exploatare

Acest sold este calculat independent de politica financiara a


intreprinderii (nu tine cont de veniturile si cheltuielile financiare),
independent de politica de investitii (nu tine cont de amortizari),
independent de politica fiscala (nu tine cont de impozitul pe profit) si
independent de elementele exceptionale si extraordinare. De aceea
este indicatorul cel mai folosit pentru compararea performantelor
intreprinderilor din acelasi domeniu de activitate.Se poate considera ca
EBE reprezinta in linii mari fluxul de trezorerie potential degajat de
activitatea de exploatare si se mai poate calcula astfel:

EBE = Venituri din exploatare incasabile


- Cheltuieli de exploatare platibile

Daca este negativ, EBE se numeste insuficienta bruta de


exploatare si indica deficiente structurale serioase ale activitatii de
baza a intreprinderii.

5.REZULTATUL EXPLOATARII (RE)

RE = EBE + Venituri din exploatare


calculate
- Cheltuieli de exploatare

22
calculate

Rezultatul exploatarii tine cont de deprecierea capitalului de


productie si de riscurile exploatarii prin intermediul ajustarilor privind
imobilizarile corporale, necorporale si provizioanele.

6.REZULTATUL CURENT (RC)

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli


financiare

Acest sold este calculat pornind de la elementele normale si


obisnuite ale activitatii, excluzand elementele extraordinare si
incidenta fiscala a impozitului pe profit. El permite compararea
performantelor intre intreprinderi si compararea performantelor unui
exercitiu cu ale altuia, deoarece este constituit dupa reguli de
permanenta.

7. REZULTATUL NET (RN)

RN = RC + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare –


Impozit pe profit

Veniturile extraordinare includ si veniturile care nu privesc


productia exercitiului ( venituri din despagubiri, donatii, din vanzarea
activelor subventii pentru investitii), iar cheltuielile extraordinare
include si amenzi, donatii, cedarea activelor, etc.

23
Rezultatul net exprima marimea absoluta a rentabilitatii
financiare a firmei.El urmeaza sa fie repartizat in functie de politica
intreprinderii intre:
- Salariati si manageri (sub forma participarii acestora la
profit)
- Actionari (sub forma de dividende)
- Firma ( reinvestire)

B) Soldurile intermediare de gestiune in viziunea anglo-saxona


In optica anglo-saxona SIG sunt:
1.Cifra de afaceri
2.Rezultatul inainte de plata dobanzilor, impozitului pe profit si
amortizarii (EBITDA)

EBITDA = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile


de exploatare

3.Rezultatul inainte de plata dobanzilor si a impozitului pe profit (EBIT)

EBIT = EBITDA – Cheltuieli cu amortizare

4.Rezultatul inainte de plata impozitului pe profit (EBT)

EBT = EBIT – Cheltuieli cu dobanzile

5. Rezultatul net

24
Rezultat net = EBT – Impozit pe profit

Acest tip de analiza are avantajul ca este mai simpla , si dezavantajul unei relative
superficialitati.

2.3 Analiza performanţelor întreprinderii prin ratele de rentabilitate

Conceptul de performanţă se întâlneşte în literatura de specialitate cu diferite


sensuri, de exemplu: succes, rezultat al unei activităţi, acţiune.
În domeniul economic, conceptul de performanţă acoperă accepţiuni diferite, cum
ar fi: creştere, rentabilitate, producţivitate, randament
Profesorul Mihai Ristea prezintă performanţa ca fiind economicitate plus eficienţă
şi plus eficacitate. Prin economicitate se înţelege procurarea resurselor cu cel mai mic
cost, iar prin eficienţă: maximizarea rezultatelor la o unitate de resurse sau invers.
Eficacitatea este raportul dintre rezultatele obţinute şi cele aşteptate.

2.3.1. Abordări conceptuale

În acest capitol al lucrării, abordăm performanţa întreprinderii pe baza


rentabilităţii care are în vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie,
respectiv cele recunoscute şi prezentate în contul de profit şi pierdere, precum şi
rezultatul obţinut din deţinerea factorilor de producţie, de natura câştigurilor şi pierderilor

25
nerecunoscute ca urmare a unor tranzacţii şi care este o componentă a rezultatului global
(„comprehensive income“).
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obţine
profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa
acestora“
Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi
ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul
în care capitalurile sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata
rentabilităţii.
Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea în
vedere: rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar,
rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al
exerciţiului.
Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se folosesc, de regulă,
următoarele rate:
- rata rentabilităţii comerciale,
- rata rentabilităţii resurselor consumate,
- rata rentabilităţii economice
- rata rentabilităţii financiare.

2.3.2 Analiza ratelor de rentabilitate economica

Ratele de rentabilitate economica exprima rezultatele degajate de capitalurile


angajate pentru asigurarea unei activitati.Ele nu tin seama de structura financiara.

26
Rentabilitatea economica reprezinta raportul dintre un rezultat economic si activul
total sau activul economic.
AE = A- DTS
AE = IMO + NFR + ATZ
AE = CPR + DFN

Unde: A = activ total


DTS = datorii nebancare pe termen scurt
ATZ = active de trezorerie
IMO = imobilizari nete
NFR = nevoia de fond de rulment
CPR = capitalul propriu
DFN = datorii financiare (pe termen scurt, mediu si lung).

Se pot calcula urmatoarele rate de rentabilitate economica:


1.Rata excedentului brut de exploatare

EB
REBE = --------
AE

Aceasta rata nu este afectata de politica de amortizare (liniara sau degresiva)

2.Rata bruta de rentabilitate economica

27
EBIT
b
R ec
= ------------
AE

Unde: EBIT = profit inainte de plata cheltuielilor cu dobanzile si a impozitului pe


Profit

3.Rata neta de rentabilitate economica

EBIT - Ip
n
R ec
= -----------------
AE

Unde : Ip = impozitul pe profit

Aceasta rata masoara capacitatea activului economic de a asigura atat reinnoirea


sa, cat si remunerarea investitiilor de capital.

4.Rata profitului net

PN
R = --------
PN
AE

Rata profitului net este dependenta de politica de finantare a firmei deoarece ia in


calcul dobanzile aferente capitalului imprumutat.De aceea este mai putin comparabila cu

28
ratele realizate de alte intrprinderi similare din punct de vedere economic si tehnologic,
dar finantate diferit.

Analiza ratelor de rentabilitate economica trebuie sa tina cont de rata inflatiei. De


aceea se calculeaza o rata reala a rentabilitatii economice in functie de rata nominala a
acesteia si de rata inflatiei.

R –R
nominala inflatiei
R = ---------------------------
reala
1+R
inflatiei

Daca rata inflatiei este mai mica de 10%, atunci numitorul fractiei se poate
aproxima cu 1, iar formula devine :

Rreala = Rnominala – Rinflatiei

Rentabilitatea economica se poate descompune astfel:

EBIT EBIT CA
R ec = -------- = -------- x -------
AE CA AE

Unde: CA = cifra de afaceri


EBIT
-------- = rata marjei brute de acumulare

29
CA

CA
------- = coeficientul de rotatie al activului economic
AE

Aceasta descompunere a rentabilitatii pune in evidenta doua strategii opuse pentru


cresterea rentabilitatii economice:
- strategia marjei slabe (preturi mici) si rotatiei foarte rapide a activului
economic (investitii la periferie, rotatie foarte rapida a stocurilor)
- Strategia marjei crescute (preturi mari) si a rotatiei slabe a capitalului
economic (investitii in centrul orasului, rotatie scazuta a stocurilor)
Rentabilitatea economica se mai poate descompune si in functie de valoarea
adaugata:

EBIT EBIT VA IMO


Rec = ------ = -------- x ------ x -------
AE VA IMO AE

Unde: EBIT / VA = rata marjei asupra valorii adaugate


VA / IMO = productivitatea imobilizarilor
IMO / AE = gradul de imobilizare al activului economic

Rentabilitatea economica poate fi majorata prin cresterea unuia din cei trei factori,
in functie de strategia adoptata de intreprindere.

30
2.3.3 Analiza ratelor de rentabilitate financiara

Aceste rate masoara randamentul capitalurilor proprii, adica gradul de remunerare


a plasamentului efectuat de proprietarii intreprinderii.Remunerarea se realizeaza prin
plata dividendelor, fie prin cresterea rezervelor.
Pentru masurarea rentabilitatii financiare, se folosesc urmatori indicatori:
1) Rata rentabilitatii financiare:

PN
Rfin = -------
CPR

Pentru ca actiunile firmei sa fie atractive, trebuie ca aceasta rata sa fie mai mare
decat rata medie a dobanzii de piata.

2) Profitul pe actiune (EPS)

PN
EPS = ---------------
Nr. actiuni

Acest indicator nu tine cont de politica de dividend a firmei, exprimand


profitabilitatea totala a intreprinderii.

3.Coeficientul de capitalizare bursiera (PER)

31
CB
PER = -------
EPS

Unde: CB = cursul bursier al actiunii


PER = arata de cate ori sunt dispusi investitorii sa plateasca profitul pe actiune.O
valoare ridicata a indicatorului reflecta anticipatii favorabile ale pietei asupra profiturilor
viitoare ale firmei.

Acest coeficient intereseaza mai putin din punct de vedere al diagnosticului


financiar, deoarece cursul bursier poate depinde de numerosi factori si nu doar de situatia
financiara a firmei.

Rentabilitatea financiara poate fi descompusa astfel:

PN PN CA
a) Rfin = ------- = ------ x ------
CPR CA CPR

Unde : PN / CA = rata marjei nete de acumulare


CA / CPR = coeficientul de rotatie al capitalului propriu

PN PN CA AE
b) Rfin = ------- = -------- x ------- x --------
CPR CA AE CPR

Unde: CA / AE = coeficientul de rotatie al activului total

32
AE / CPR = rata de structura a capitalurilor

Rentabilitatea financiara poate fi majorata fie prin cresterea marjei nete de


acumulare, fie printr-o rotatie mai rapida a activului economic prin cifra de afaceri, fie
prin cresterea indatorarii.

2.3.4 Analiza rentabilitatii mediei ponderata a capitalurilor

Patrimoniul intreprinderii reflecta, pe de o parte, deciziile de investitii (activul


economic ) si , pe de alta parte, capitalurile mobilizate pentru finantarea acestora
(capitalurile proprii si datoriile pe termen mediu si lung).Fiecaruia dintre aceste posturi
bilantiere ii corespunde o rata de rentabilitate.

BILANT
CPR
AE (Rfin)

(Rec) DFN
(Rdob)

Rata rentabilitatii economice caracterizeaza profitabilitatea activului economic,


rata rentabilitatii financiare, pe cea a capitalurilor proprii, iar rata dobanzii, pe cea a
imprumuturilor .
Pe baza bilantului de mai sus se poate scrie urmatoarea relatie:

33
AE x Rec = CPR x Rfin + DFN x Rdob

Considerand AE = CPR + DFN si impartind relatia de mai sus la CPR, obtinem :

CPR + DFN DFN


------------------- x Rec = Rfin + --------- x Rdob
CPR CPR

DFN
Rfin = Rec + -------- x (Rec – Rdob)
CPR

Unde: Rfin = PN / CPR = rata rentabilitatii financiare

Rec = EBIT – Ip / AE = rata rentabilitatii economice

Rdob = Dob / DFN = rata dobanzii

L = DFN / CPR = levier (coeficient de indatorare)


EL = DFN / CPR (Rec – Rdob) = efect de levier (efectul indatorarii)

Din calculul coeficientului de levier se pot inregistra doua situati:


a) Daca Rec > R dob, atunci EL > 0 , iar rentabilitatea financiara va fi cu atat mai

mare cu cat levierul este mai mare (indatorare mai mare). In acest caz, firma este
interesata sa se imprumute cat mai mult, pentru a beneficia de “efectul de levier”.
b) Daca Rec < Rdob, atunci EL < 0, iar rentabilitatea financiara va scadea pe

masura ce levierul (indatorarea) creste. Firma nu trebuie sa se indatoreze, deoarece


indatorarea are un efect negativ asupra rentabilitatii financiare.

34
2.4 Rezultatul financiar-element esenţial al activităţii întreprinderii

Implementarea standardelor naţionale de contabilitate, precum şi modificarea


esenţială a rapoartelor financiare ale agenţilor economici, necesită elaborarea şi adoptarea
unui sistem de indicatori rezultativi, care va permite să determine potenţialul economico-
financiar al unităţilor de producţie pe termen prin analiza lor expresă.
Toată informaţia trebuie să fie prezentată şi prelucrată astfel încât conţinutul ei să
corespundă cerinţelor şi necesităţilor tuturor utilizatorilor interni şi externi.
În practica analitică pot fi propuse pentru utilizare mai multe modele în acest sens,
însă după opinia specialiştilor în domeniu, prezintă un deosebit interes următorul model
pentru analiza expresă şi estimarea potenţialului economico-financiar al întreprinderii.
Modelul respectiv va da posibilitate conducătorilor întreprinderilor de a determina
justificativ nu numai potenţialul economico-financiar realizat, ci şi strategia de dezvoltare
orientată în această direcţie.
Agenţii economici trebuie să dispună de un model analitic justificat în acest
domeniu, ţinând cont de cerinţele Noului Sistem Contabil şi necesităţile dezvoltării sferei
de producţie pe viitor.

2.4.1 Conţinutul , factorii de formare şi formele de exprimare a rezultatelor


financiare

În conformitate cu cerinţele dure ale pieţei, corelaţia indicatorilor generalizatori,


ce reflectă procesul de producţie şi rezultatele acestuia suferă o modificare esenţială şi

35
este determinată de ritmul de creştere a profitului perioadei de gestiune până la
impozitare obţinut prin următoarea corelaţie a indicatorilor generalizatori:
 profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
 volumul din vânzări;
 volumul producţiei vândute;
 volumul producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate);
 resursele materiale;
 mijloace fixe de producţie;
 forţa de muncă.
Deci, cererea de factori de producţie şi compensarea unui factor prin altul sunt
determinate de preţul de piaţă şi de veniturile la care pretind întreprinderile.
De regulă, fiecare producător trebuie să-şi manifeste spiritul gospodăresc în
activitatea pe care o desfăşoară. Aceasta se exprimă prin argumentarea şi rezolvarea
permanentă a celor trei probleme de bază:
1. Ce bunuri să producă şi în ce cantităţi?
2. În baza cărui potenţial intern de resurse materiale, umane, financiare şi
informaţionale se va realiza procesul de producţie?
3. Cum trebuie combinate aceste resurse în producerea bunurilor respective
pentru a obţine rezultate financiare avantajoase?
Modelul prezentat are la bază trei compartimente cu o legătură reciprocă pe
verticală şi orizontală.
Primul compartiment este dedicat factorilor de strategie, care reflectă triada
rezultatelor financiare: profitabilitatea vânzărilor, recuperabilitatea activelor şi
rentabilitatea surselor depuse în patrimoniul întreprinderii.
Compartimentul doi cuprinde factorii de reglare care, după conţinut reflectă
formele şi metodele noi de organizare a procesului de producţie şi de muncă conform
condiţiilor actuale de dezvoltare. La rândul său profunzimea examinării factorilor de
reglare prevede evidenţierea şi cercetarea următoarelor elemente constructive:
1 Formele noi de organizare a muncii şi dirijare a activităţii;

36
2 Necesitatea investigaţiilor în dezvoltarea şi perfecţionarea procesului de
producţie;
3 Evidenţa factorilor de risc pentru determinarea pierderilor posibile şi
preîntâmpinarea lor deplină sau parţială.
Compartimentul trei include în sine factorii de potenţial care, actualmente joacă
un rol deosebit în autogestiunea unităţilor de producţie.
Acest compartiment constă din următoarele elemente consecutive:
1. asigurarea deplină şi la timp cu resurse necesare;
2. utilizarea eficientă a resurselor implicate în procesul de producţie;
3. optimizarea consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii.
În condiţiile economiei de piaţă un rol semnificativ îl au sursele de informare
privind rezultatele financiare. Conform Standardelor Naţionale de Contabilitate, s-au
modificat complet atât conţinutul, cât şi elementele structurale ale indicatorilor care
participă la formarea acestor rezultate.
Bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a întreprinderii la un anumit moment
de timp, pe când raportul privind rezultatele financiare generează operaţiunile economice
efectuate într-un interval de timp concret, anumită perioadă de gestiune. În prezent
raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte semestrial şi anual cu total cumulativ
de la începutul anului de gestiune.
Întreaga totalitate de indicatori prezentaţi în raportul privind rezultatele financiare
poate fi subdivizată în trei grupe:
1. venituri;
2. cheltuieli;
3. rezultate financiare (profituri sau pierderi), care reprezintă diferenţa dintre
venituri şi cheltuieli.
Deci rapoartele financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată despre
evenimentele care influenţează activitatea întreprinderii şi operaţiile economice. Scopul
rapoartelor financiare cu destinaţie generală îl constituie prezentarea unei informaţii
accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali privind:
1 situaţia financiară a întreprinderii;

37
2 indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti;
3 resursele economice şi datoriile întreprinderii;
4 componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi
modificările lor , fiind necesară în luarea deciziilor economice.
Raportul privind rezultatele financiare se consideră ca una dintre cele mai
importante şi esenţiale părţi a rapoartelor financiare, care prezintă un interes deosebit atât
pentru conducerea întreprinderii, cât şi pentru alţi utilizatori de informaţii.
În prezentarea rapoartelor financiare , raportul privind rezultatele financiare
cuprinde 15 indicatori care reflectă veniturile, cheltuielile şi profiturile (pierderile)
realizate în cursul perioadei curente de gestiune şi perioadei corespunzătoare a anului
precedent.
Apoi în raport sunt prezentate rezultatele financiare aferente activităţii
întreprinderii, care nu constituie pentru ea o activitate de bază. În special, se reflectă
rezultatul din operaţiunile efectuate în domeniile suplimentare ale activităţii de afaceri a
întreprinderii, cum sunt activitatea de investiţii şi cea financiară. În afară de aceasta,
separat se înregistrează rezultatul apărut ca urmare a evenimentelor şi operaţiunilor
excepţionale.
Este necesar de menţionat, că între informaţia reflectată în Bilanţul Contabil şi
Raportul privind rezultatele financiare există o legătură cu o interacţiune reciprocă.

2.4.2. Pragul de rentabilitate- modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale


întreprinderii

Activitatea unei întreprinderi este supusă riscului economic (operaţional) întrucât


aceasta nu poate să prevadă cu certitudine diferitele componente ale rezultatului său
(cost, cantitate, preţ) şi ale ciclului de exploatare (cumpărări, prelucrări, vânzări). Riscul

38
economic evaluează posibilitatea înregistrării (obţinerii) unui rezultat insuficient sau
chiar a unor pierderi. Riscul afacerilor variază de la o ramură de activitate la alta şi de la
o firmă la alta, în cadrul aceleiaşi ramuri de activitate. În plus, riscul afacerilor poate fi
schimbător în timp. În general, firmele mici şi cu un singur produs, au un grad ridicat al
riscului afacerilor. În literatura de specialitate se apreciază că riscul economic depinde de
următorii factori:

- variabilitatea cererii; cu cât cererea pentru produsele unei firme este mai
instabilă, cu atât riscul economic este mai mare;

-variabilitatea preţului de vânzare; firmele ale căror produse sunt vândute pe pieţe
caracterizate de fluctuaţii însemnate, sunt expuse unui risc economic mai ridicat,
comparativ cu firmele ale căror produse sunt vândute pe pieţe stabile;

-variabilitatea costului intrărilor (aprovizionărilor) în sensul că firmele care se


aprovizionează la costuri incerte, sunt expuse unui risc economic ridicat.

-capacitatea de a ajusta preţurile produselor la costurile intrărilor. Astfel, cu cât


capacitatea firmei de a ajusta preţul produselor la modificarea costului de producţie este
mai mare, cu atât nivelul riscului economic este mai scăzut;
- ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor firmei; dacă cheltuielile fixe
deţin o pondere însemnată în valoarea cheltuielilor totale şi nu se pot diminua pe măsură
ce scade cererea pentru produsele firmei, riscul economic este mai ridicat.
Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelaşi nivel
al cheltuielilor fixe fiind mai bine absorbit de o cifră de afaceri mai mare.
Structura cheltuielilor, în special repartiţia între cheltuielile fixe şi cheltuielile
variabile în raport cu cifra de afaceri, exercită o influenţă semnificativă asupra
rentabilităţii, ceea ce justifică determinarea unui “efect de levier operaţional / al
exploatării”.
Determinarea pragului de rentabilitate se face,după caz, în unităţi fizice, valorice
sau în număr de zile, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a
întreprinderii.

39
Pentru analiza pragului de rentabilitate sunt necesare informatile din contul de
rezultate si structurarea cheltuielilor de exploatare in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe
in raport cu cifra de afaceri.
Pragul de rentabilitate, numit si punct critic sau punct mort, reprezinta cifra de
afaceri pentru care rezultatul exploatarii este nul.El evidentiaza nivelul minim de
activitate pe care firma trebuie sa-l desfasoare pentru a nu lucra in pierdere.Peste acest
nivel, rezultatul exploatarii devine pozitiv, activitatea fiind rentabila.Pragul de
rentabilitate se poate determina in unitati fizice sau valorice, pentru un singur produs sau
pentru intreaga activitate a firmei.
Determinarea pragului de rentabilitate (CAPR) se face pornind de la urmatoarea

relatie: RE = 0
CAPR – CV – CF =0

CAPR – CV CF
CAPR – CV = CF / CAPR se obtine ------------------- = ------------
CAPR CAPR

Relatia de calcul a pragului de rentabilitate:


CF
MCV % = ----------------
CAPR

CF
CAPR = ------------
MCV %

Analiza pragului de rentabilitate permite obtinerea unor informatii utile pentru


calculele de previziune ale intreprinderii:
 profitul realizabil la o variatie data a cifrei de afaceri
 cifra de afaceri necesara obtinerii unui anumit profit

40
 cifra de afaceri necesara mentinerii unui anumit profit in conditiile in care se
modifica nivelul cheltuielilor fixe.
Analiza pragului de rentabilitate evidenţiază o serie de limite ce decurg din
aplicarea în practică a acesteia şi anume:
- cheltuielile fixe se repartizează asupra întregii producţii şi vor fi cu atât mai
reduse pe unitatea de produs, cu cât volumul producţiei este mai mare. Ele se recuperează
prin vânzările iniţiale (realizate până la atingerea punctului critic). Însă, în realitate,
cheltuielile fixe nu sunt constante pentru toate nivelurile de activitate. În asemenea
cazuri, chiar dacă costurile fixe sunt direct proporţionale cu volumul producţiei,
modificarea costurilor totale generează un nou prag de rentabilitate;
- în condiţiile economiei de piaţă, preţul de vânzare nu poate rămâne constant,
datorită modificărilor specifice mediului concurenţial. Astfel, în cazul scăderii cererii pe
piaţă (neprevăzută de întreprindere), preţurile vor scădea. Acest fenomen va fi însoţit de
întârzierea plăţilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare, cât şi a celor
pentru riscuri şi cheltuieli. Ca urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil,
iar profitul va înregistra o scădere semnificativă. În consecinţă, va creşte nivelul pragului
de rentabilitate, iar în reprezentarea grafică acesta se va deplasa spre dreapta pe axa
absciselor;
- în cazul în care pe piaţă creşte cererea de produse, atât preţurile cât şi profitul
vor creşte, determinând o scădere a punctului critic, deci o deplasare spre stânga pe axa
absciselor.

CAPITOLUL III: PREZENTAREA SC DANYMAR SRL ŞI


MOTIVAŢIA TEMEI

3.1 Scurtă prezentare a SC DANYMAR SRL

41
SC DANYMAR SRL, a fost înfiinţată in anul 2004

Elemente de identificare

SC DANYMAR SRL este o persoană juridică română având forma juridică de


societate cu raspunere limitata. Societatea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
legislaţia în vigoare aplicabilă societăţilor comerciale, persoanelor juridice române, având
ca bază un act constitutiv înregistrat la Registrul Comerţului.
Societatea îşi are sediul în Bucureşti, Şoseaua Colentina, nr. 376 Sector 2
România.

Forma juridică
Societatea evaluată este organizată sub formă de Societate cu Raspundere
Limitata, conform dispoziţiilor Legii nr. 26/1990.

Durata societăţii
Societatea evaluată este constituită pe durată nelimitată începând din data
înregistrării sale la Registrul Comerţului din oraşul Bucuresti, sub numărul
J40/10969/2004, RO 1459278

Capitalul social
Capitalul social subscris integral varsat este de 200 lei, divizat în 20 parti sociale .

3.2 Analiza performanţei la SC DANYMAR SRL -BUCUREŞTI

42
Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze treptele de acumulare bănească, de
rentabilitate ale activităţii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit şi
pierderi).

In anul 2009 societatea a inregistrat un profit brut de 171.811 lei si a constituit un


impozit pe profit in valoare de 12.523 lei realizand un profit net de 159.288 lei pe care l-a
repartizat astfel:96.979 lei pentru acoperirea pierderilor din anii precedenti si 62.309 lei
pentru dividende.

CAPITOLUL IV. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ALE


SC RELAX EXPERT SA

A)Indicatorii soldurilor intermediare de gestiune in viziunea franceza

43
1.Marja comerciala
MC = Venituri din vanzarea marfurilor – Cheltuieli privind marfurile

Denumire indicator 2007 2008 2009 Variatia Variatia


indicator indicator
2008 - 2007 2009 - 2008
MARJA 50.836 197.069 492.435 146.233 295.366
COMERCIALA
Tabel 1
MC2007 = 359.741 – 308.905 = 50.836 lei

MC2008 = 1.157.284 – 960.215 = 197.069 lei

MC2009 = 2.849.606 – 2.357.171 = 492.435 lei

600.000,00
500.000,00
Tabel 2-
400.000,00
300.000,00 Column diagrama
200.000,00

100.000,00
evolutiei
0,00 marjei
50.836,00 197.069,00 492.435,00

comerciale
anii 2007-
2009

Se constata ca marja comerciala a crescut considerabil datorita cresterii


vanzarilor.

2) Producţia exerciţiului ( QE ) poate fi exprimată prin formula :


QE = Producţia vândută + Producţia stocată + Producţia imobilizată

44
Denumire 2007 2008 2009
indicator

Productia
0 0 1187
exercitiului(QE)
Tabel 3

QE2009 = 1.187 lei

3) Valoarea adaugată
VA = MC +QE-Consumuri externe

Denumire 2007 2008 2009 Variatia Variatia


indicator indicator indicator
2008 - 2007 2009 - 2008
Valoarea adaugata 6.201 17.598 310.777 11.397 293.179
Tabel 4

VA2007 = 50.836 – ( 2.852+ 269+ 41.514 ) = 6.201 lei

VA2008 = 197.069 – ( 9.322+ 11.690+ 158.459 ) = 17.598 lei

VA2009 = 492.435 + 1.187 – ( 44.176+ 12.946+ 125.723 ) = 310.777 lei

45
350.000,00
300.000,00
250.000,00
200.000,00
Colum n
150.000,00
100.000,00
50.000,00
0,00
6.201,00 17.598,00 310.777,00

Tabel 5-diagrama evolutiei valorii adaugate anii 2007-2009

Daca analizam valoarea adaugata aferenta celor trei ani , constatam ca aceasta a
crescut semnificativ, datorita cresterii marjei comeriale,cu 11.397 lei in anul 2008 fata de
anul 2007 si cu 293.179 lei in anul 2009 fata de anul 2008.

4) Excedentul brut din exploatare(EBE)


EBE = VA + Subvenţii din exploatare+Alte venituri monetare din exploatare –
Impozite- Cheltuieli cu personalul- Alte cheltuieli monetare de exploatare

Denumire indicator 2007 2008 2009 Variatia Variatia


indicator indicator
2008 - 2007 2009 - 2008
Excedentul brut din -41.141 240.458
-18.559 -59.700 180.758
exploatare
Tabel 6

EBE2007 = 6.201 – ( 1.868 + 22.892 ) = -18.559 lei

EBE2008 = 17.598 – (1.262 + 76.036 ) = - 59.700 lei

EBE2009 = 310.777- ( 3.249 + 126.770 ) = 180.758 lei

46
200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Colum n

0,00
-18.559,00 -59.700,00 180.758,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 7-diagrama evolutiei excedentului brut din exploatare anii 2007-2009

In cazul nostru EBE este negativ in anii 2007 si 2008 aratand faptul ca societatea
are deficiente structurale serioase, iar in anul 2009 EBE devine pozitiv ,inregistrand o
crestere semnificativa.

5)Rezultatul exploatării(RE)
RE = Excedentul brut din exploatare + Venituri din exploatare calculate –
Cheltuieli de exploatare calculate

Denumire indicator 2007 2008 2009 Variatia Variatia


indicator indicator
2008 - 2007 2009 - 2008
Rezultatul - 44.148 240.601
- 19.128 - 63.276 177.325
exploatarii(RE)
Tabel 8

RE2007 = - 18.559 – 569 = - 19.128 lei

47
RE2008 = - 59.700 – 3.576 = - 63.276 lei

RE2009 = 180.758 – 3.433 = 177.325 lei

200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Colum n

0,00
-19.128,00 -63.276,00 177.325,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 9-diagrama evolutiei rezultatului exploatarii anii 2007-2009

In situatia prezentata de SC DANYMAR SRL, in 2007 a fost inregistrat un


RE = - 19.128 lei, in anul 2008 un RE = - 63.276 lei, iar in anul 2009 RE = 177.325 lei ,
inregistrand o crestere cu 240.601 lei fata de anul 2008.

6) Rezultatul curent (RC)


RC = Rezultatul exploatării(RE) + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Denumire 2007 2008 2009 Variatia indicator Variatia indicator


indicator 2008 - 2007 2009 - 2008
Rezultatul curent -22.972 -74.007 171.811 -51.035 245.818
Tabel 10

RC2007 = - 19.128 – 3.844 = - 22.972 lei

RC2008 = - 63.276 – 10.731 = - 74.007 lei

48
RC2009 = 177.325 + 140 – 5.654 = 171.811 lei

200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Column

0,00
-22.972,00 -74.007,00 171.811,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 11-diagrama evolutiei rezultatului curent anii 2007-2009

Acest indicator reprezinta rezultatul brut , inainte de impozitare si se remarca o


crestere semnificativa in anul 2009, crescand cu 245.818 lei fata de anul 2008.

7) Rezultatul net al exerciţiului (RN )

RN = Rezultatul curent ( RC) + Venituri extraordinare– Cheltuieli extraordinare) –


Impozit pe profit

Denumire 2007 2008 2009 Variatia indicator Variatia indicator


indicator 2008 - 2007 2009 - 2008
Rezultatul net -22.972 -74.007 159.288 -51.035 233.295
Tabel 12

RN2007 = -22.972 lei

RN2008 = - 74.007 lei

RN2009 = 171.811 – 12.523 = 159.288 lei

49
200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Colum n

0,00
-22.972,00 -74.007,00 159.288,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 13-diagrama evolutiei rezultatului net al exercitiului anii 2007-2009

Rezultatul net al exerciţiului (RN )reprezinta rezultatul exercitiului dupa


impozitare (profitul/pierderea); in cazul nostru , firma a inregistrat pierderi in anul 2007
si in anul 2008, iar in anul 2009 a inregistrat profit.

B) Indicatorii soldurilor intermediare de gestiune in viziunea anglo-saxona

EBITDA = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile de exploatare

Denumire 2007 2008 2009 Variatia indicator Variatia indicator


indicator 2008 - 2007 2009 - 2008
EBITDA -19.128 -63.276 177.325 44.148 240.601
Tabel 14

EBITDA2007 = 359.741 – 378.869 = -19.128 lei

EBITDA2008 = 1.157.284 – 1.220.560 = - 63.276 lei

50
EBITDA2009 = 2.850.793 – 2.673.468 = 177.325 lei

200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Column

0,00
-19.128,00 -63.276,00 177.325,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 15-diagrama evolutiei EBITDA anii 2007-2009

EBIT = EBITDA – Cheltuieli cu amortizarea

EBIT2007 = -19.128 lei

EBIT2008 = -63.276 lei

EBIT2009 = 177.325 lei

200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Column

0,00
-19.128,00 -63.276,00 177.325,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 16-diagrama evolutiei EBIT anii 2007-2009

EBT = EBIT – Cheltuieli cu dobanzile


EBT2007= -19.128 – 3.844 = - 22.972 lei

51
EBT2008= -63.276 – 10.731 = - 74. 007 lei

EBT2009= 177.325 +140 -5.654 = 171.811 lei

200.000,00

150.000,00

100.000,00
Tabel 17-
50.000,00 Column

0,00 diagrama
-22.972,00 -74.007,00 171.811,00
-50.000,00
evolutiei
-100.000,00
EBT anii
2007-2009

RN = EBT – Impozit pe profit

RN2007 = -22.972 lei

RN2008 = -74.007 lei

RN2009 = 171.811 – 12.523 = 159.288 lei

200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Column

0,00
-22.972,00 -74.007,00 159.288,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 18-diagrama evolutiei rezultatului net anii 2007-2009

Societatea “SC DANYMAR SRL “ a inregistrat pierderi in anul 2007 si in anul


2008, deoarece veniturile firmei au fost mult mai mici decat cheltuielile aferente acelor

52
ani; in anul 2009 firma realizeaza profit datorita cresterii veniturilor din vanzarea
marfurilor.

C)Indicatorul capacitatea de autofinantare

 Metoda deductiva: CAF = Venituri incasabile – Cheltuieli platibile


 Metoda aditionala :CAF = RN + Cheltuieli calculate - Venituri calculate)

Denumire indicator 2007 2008 2009 Variatia indicator Variatia indicator


2008 - 2007 2009- 2008
Capacitatea de
-22.403 -70.431 162.721 -48.028 233.152
autofinantare(CAF)
Tabel 19

Metoda deductiva

CAF2007 = - 18.559 – 3.844 = - 22.403 lei

CAF2008 = -59.700 – 10.731 = -70.431 lei

CAF2009 = 180.758 +140 – ( 5.654 + 12.523 ) = 162.721 lei

Metoda aditionala

53
CAF2007 = - 22.972 + 569 = -22.403 lei

CAF2008 = - 74.007 + 3.576 = - 70.431 lei

CAF2009 = 159.288 + 3.433 = 162.721 lei

200.000,00

150.000,00

100.000,00

50.000,00 Column

0,00
-22.403,00 -70.431,00 162.721,00
-50.000,00

-100.000,00

Tabel 20-diagrama evolutiei capacitatii de autofinantare anii 2007-2009

Ratele de rentabilitate economica


a) Rata excedentului brut de exploatare
REBE = EBE / AE

REBE = 180.758 / 602.169 = 30.02 %


2009

.
b) Rata bruta de rentabilitate economica

EBIT
b
R ec
= ------------
AE

54
b
R ec = 177.325 / 602.169 = 29.45%
2009

c) Rata neta de rentabilitate economica

EBIT - Ip
n
R ec
= ------------
AE

n
R ec = (177.325 – 12.523) / 602.169 = 27.37%
2009

Ratele de rentabilitate economica au fost calculate doar pentru anul 2009 deoarece
in anii 2007 si 2008 aceste rate au rezultate negative datorate platilor care au fost mai
mare decat veniturile .

55
CAPITOLUL V. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Obiectivul central al cercetării lucrării „Analiza rezultatelor financiare ale firmei”


a vizat detalierea într-o manieră profesională, unică, a valenţelor informaţionale ale
acestei analize, identificarea elementelor strategiei obţinerii de profit , într-o
întreprindere, prin analiza amănunţită a indicatorilor si ratelor de rentabilitate care
reflectă aceasta, interdependenţa dintre ele în vederea poziţionării lor în contextul
strategiei globale a firmei.
Marja comerciala a avut o crestere foarte mare de la un an la altul, datorita
cresterii veniturilor din vanzarea marfurilor.In anul 2009 a avut o crestere de 441.599 lei
fata de anul 2007.
Daca analizam valoarea adaugata aferenta celor trei ani , constatam ca aceasta a
crescut semnificativ, cu 304.576 lei in anul 2009 fata de anul 2008.
In cazul nostru EBE este pozitiv si cunoaste o crestere foarte mare in anul 2009
comparativ cu anul 2007 de 199.317 lei.In anii 2007 si 2008 acesta are un rezultat
negativ deoarece consumurile externe depasesc marja comerciala.
In situatia prezentata de SC DANYMAR SRL, in anul 2007 si in anul 2008 a fost
inregistrat rezultatul exploatarii negativ in suma de -19.128 lei, respectiv -63.276 lei,
ceea ce reprezinta o pierdere pentru firma.
Rezultatul curent reprezinta rezultatul brut , inainte de impozitare si se remarca o
crestere foarte mare in anul 2009 fata de anul 2007, cu 194.782 lei fapt ce denota
capacitatea patronului societatii de a gestiona corect fondurile firmei.
In urma analizei performantei întreprinderii S.C.DANYMAR SRL s-a constatat
ca aceasta este performantă,doar in anul 2009, prin analiza indicatorilor obţinuţi pe baza
contului de profit şi pierdere.
În viitor, societatea doreste sa îşi menţină nivelul de activitate şi chiar să prospere
Pentru a putea ajunge la aceasta, societatea are nevoie să ia în calcul preţul de
achizitionare al produselor comercializate si sa ruleze marfa cat mai eficient

56
Propuneri :
- pentru a face fata concurentei firma trebuie sa comercializeze produse cu
preturi cat mai mici pentru a avea o marja comerciala (adaos comercial)
mai mare
- firma ar trebui sa reduca personalul (cheltuielile de personal)

57
BIBIOGRAFIE
- Calota, Traian Ovidiu – Contabilitate financiara – Culegere de probleme si studii de
caz, Editura Universitatii Romano-Britanice , Bucuresti, 2006
- Maria Zenovia Grigore – “Finantele firmei” , Cartea Studenteasca, Bucuresti 2009
- Ristea, Mihai si colectiv – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Bucuresti, Editura
Universitara, 2008
- Ristea, Mihai si Dumitru, C. – Contabilitate aprofundata, Bucuresti, Editura
Universitara, 2008
- Ristea, Mihai si Dumitru C – Contabilitatea in managementul intreprinderii, Bucuresti,
Editura Tribuna Economica, 2008
- Ristea, Mihai si Dumitru C. – Contabilitatea afacerilor, Bucuresti, Editura Tribuna
Economica, 2006
- Todea, Nicolae - Contabilitate financiara – curs universitar, Editura Aeternitas, Alba
Iulia, 2006.
- Vintila, Georgeta – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si
Pedagogica , Bucuresti 2006

58