UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN

SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

REFERAT

DISCIPLINA: Organizarea profesiilor juridice liberale

TEMA: Răspunderea juridică a avocaților

STUDENT: Mureşan Radu Cătălin

SECȚIA: Drept
ANUL DE STUDIU: IV

1
 CUPRINS

1. Introducere
2. Profesia liberală – trăsături esențiale
3. Răspunderea juridică
4. Răspunderea juridică a avocaților
a. Răspunderea civilă
b. Răspunderea disciplinară
c. Răspunderea penală
i. Răspunderea penală în contextul exercitării fără drept a
profesiei
ii. Răspunderea penală circumstanţiată specificului
profesiei de avocat
5. Încetarea calității de avocat

2
 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A AVOCAȚILOR

1.Introducere
Profesia liberală este o profesie care se exercită pe baza unei calificări
profesionale relevante, cu titlu personal, care se certifică printr-o diplomă
eliberată de o instituţie de învăţământ legal înregistrată şi respectiv prin care se
oferă servicii intelectuale şi conceptuale în interesul cetăţenilor.1
Aşadar, cel ce deţine o diplomă de învăţământ superior poate practica o
profesie liberală, cu condiţia ca profesia respectivă să fie prevăzută în Codul
Ocupaţiilor din România, iar activitatea să se desfăşoare în domeniul specificat
de diplomă.
Pentru înlăturarea neînţelegerilor cu privire la cuprinsul conceptului de
profesie liberală legea trebuie să stabilească întinderea acestuia fără a lăsa
Guvernului această posibilitate, deoarece lista profesiilor liberale sau chiar un
nomenclator poate figura tot atât de bine ca o anexă la lege.
Pe de altă parte, trebuie să reţinem faptul că, persoanele au dreptul de a
alege liber practicarea unei profesii liberale, în mod independent şi/sau în cadrul
instituţiilor de stat (art.8 din proiectul Legii profesiilor Liberale). Cu privire la
acest aspect se impun câteva critici, în sensul că profesiile liberale tocmai scot în
evidenţă caracterul liber, independent sau autonom de exercitare a profesiei.
Exercitarea profesiei liberale în cadrul„instituţiilor de stat" vine în contradicţie
cu trăsăturile specifice ale acestora: liberalismul; independenţa; autonomia.
Interferenţa între „liber profesionist" şi „persoană subordonată"unei
„instituţii de stat" legalizează anormalitatea, favorizează sursele de corupţie,
contravine în mod esenţial principiilor care stau la baza profesiilor liberale.
Acest lucru nu înseamnă că privim profesiile liberale numai prin prisma
exercitării lor de către un singur individ, ci este nevoie să revedem aceste
prevederi din proiectul legii, deoarece exercitarea profesiilor liberale este
posibilă atât de către asociaţii cât şi de fundaţii. Asocierea este o formă
consacrată de exercitare a următoarelor profesii liberale: avocaţi, notari,
farmacişti, arhitecţi,executori judecătoreşti, evaluatori, lichidatori, jurnalişti, etc.
Exercitarea dreptului de liberă practică a unei profesii liberale nu poate fi
condiţionată de apartenenţa la o anumită asociaţie sau la un corp profesional, dar
nici nu poate fi supusă la vreo discriminare (indiferent în ce fel).

1
https://bizlaw.md

3
 Condiţiile şi standardele de exercitare a unei profesii liberale au la bază
dreptul la libera practică prevăzut în statutele de organizare, funcţionare şi
exercitare a profesiei precum şi prevederile legale în vigoare. Pe lângă normele
legale, statutare pe care trebuie să le respecte orice liber profesionist,
exercitarea profesiei liberale are în vedere şi existenţa unui cod deontologic,
cadrul general substanţial de îndeplinire a obligaţiilor asumate printr-un contract
(de asistenţă juridică, de prestări servicii etc)

2.Profesia liberală – trăsături esențiale

În legislaţia noastră în vigoare există anumite dispoziţii care
restricţionează intrarea pe piaţa serviciilor oferite cetăţenilor, prin limitări
numerice care sunt impuse de către cei care practică deja profesiile liberale, fie
în favoarea acestora, fie a rudelor apropiate, fie în favoarea terţelor persoane.
Aceste metode şi practici nu numai că sunt cunoscute de către toate
organismele care ar trebui să ia măsuri împotriva unor îngrădiri nejustificate
care aduc atingere prevederilor Constituţiei, dar însăşi aceste organisme încalcă
flagrant drepturile şi libertăţile cetăţenilor, deşi au responsabilităţi concrete
pentru înlăturarea unor încălcări care sunt în contradicţie cu normele
constituţionale, cu principiile organizatorice şi funcţionale ale profesiilor
liberale. În acest fel, numeroase instituţii de drept sunt în „suferinţă'' de vreme ce
accesul liber pe piaţa serviciilor şi concurenţa sunt îngrădite. Condiţiile impuse
astăzi pentru pătrunderea pe piaţa muncii în vederea exercitării unei profesii
liberale nu numai că sunt descurajatoare pentru majoritatea tinerilor absolvenţi
de învăţământ superior, dar le produc încă de la început mari handicapuri,
tocmai atunci când au nevoie de un sprijin substanţial din partea organismelor în
drept, cât şi o protecţie sporită, în baza legii.2
Pe de altă parte, fără efectuarea unui control adecvat privind practicarea
serviciilor oferite cetăţenilor, s-a ajuns la situaţia ca tarifele stabilite arbitrar de
asociaţiile profesionale prin reprezentanţii acestora să fie inaccesibile pentru cea
mai mare parte a cetăţenilor.
În multe domenii de activitate lipsa de specialişti creează mari disfuncţii.
Practicarea de preţuri de multe ori necontrolabile pentru servicii de specialitate
depăşesc puterea de plată a cetăţenilor cu venituri mici, a şomerilor, a
pensionarilor, a tinerilor sau a altor categorii defavorizate.
De aceea, profesiile liberale, indiferent de persoanele care le exercită
trebuie să răspundă cerinţelor cetăţenilor fără îngrădire, pentru crearea cadrului
2
http://www.raspunsurijuridice.ro

4
legal, a egalităţii de şanse, pentru toţi cei car e au nevoie de servicii profesionale
de specialitate. În acest context, orice profesie liberală, pentru a nu se crea
confuzie şi inechitate, trebuie să fie beneficiară unei reglementări principiale şi
unitare care să fie în concordanţă şi cu legislaţia europeană.
Trăsăturile esenţiale pe care le are o profesie liberală sunt reliefate de:
- modul independent şi fără imixtiuni în care ar trebui să fie exercitată o
profesie liberală;
- lipsa de condiţionare a exercitării unei profesii liberale prin obligaţia sau
condiţionarea de apartenenţa la o asociaţie sau la un corp profesional;
- existenţa unor coduri deontologice de practicare a profesiei, inclusiv a
statutelor de organizare şi funcţionare;
- controlul de specialitate al statului în privinţa exercitării legale a unei
profesii liberale;
- certificarea calificării profesionale numai de instituţiile de învăţământ
superior legal înregistrate.3
Aşadar, ţinându-se seama de acest cadru general, suntem în măsură a
evidenţia principalele trăsături ale profesiilor liberale: independenţa şi
imparţialitatea; accesul liber în
profesie; secretul profesional; formarea profesională continuă; loialitatea faţă de 
client;
integritatea şi demnitatea profesională; responsabilitatea profesională; existenţa
codurilor deontologice; controlul din partea corpului profesional.

3.Răspunderea juridică
Răspunderea juridică constă într-un raport instituit de norma juridică, între
autorul încălcării normelor juridice şi stat, reprezentat prin agenţii unei
autorităţi, care pot fi instanţele de judecată, funcţionarii de stat sau alţi agenţi ai
puterii publice. În domeniul fiecărei ramuri de drept s-au conturat forme
specifice ale răspunderii juridice și anume: răspunderea penală, răspunderea
civilă și răspunderea disciplinară.
4.Răspunderea juridică a avocaților
a) Răspunderea civilă
Răspunderea civilă a avocaţilor, ca formă a răspunderii juridice civile,
reprezintă consecinţa juridică negativă pentru neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare de către avocat a obligaţiilor profesionale faţă de client,
3
https://www.juridice.ro

5
exprimată prin necesitatea reparării prejudiciului cauzat clientului. În practica
profesională pot fi întâlnite diferite exemple de neexecutare a obligaţiilor de
către avocaţi, cum ar fi:
o Omiterea termenului procesual;
o Nerespectarea conflictului de interese;
o Nerespectarea clauzei de confidenţialitate;
o Necunoaşterea prevederii legale sau efectuarea unei cercetări juridice
insuficiente;
o Acordarea unei consultaţii, care contravine prevederilor legii;
De regulă, obligaţiile profesionale asumate de către avocaţi pot fi calificate
ca obligaţii de mijloace, care presupun că avocatul urmează să depună toată
diligenţa profesională în prestarea serviciului pentru atingerea rezultatului
propus. În cele mai multe cazuri, obligaţiile de mijloace se exprimă prin
asistenţa juridică acordată în cadrul proceselor judiciare sau de reprezentare a
clienţilor în faţa altor autorităţi sau instituţii etc.
b) Răspunderea disciplinară4
Răspunderea disciplinară a avocaților este reglementată legal de dispozițiile
Legii nr. 51/ 1995, de Statutul profesiei de avocat, dar și de Codul deontologic al
avocaților din Uniunea Europeană. Astfel, discutăm despre aplicabilitatea
acestei instituții atunci când nu sunt respectate prevederile cadrelor legale
enunțate mai sus, când nu sunt respectate deciziile obligatorii ce sunt adoptate
de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum și pentru orice
faptă ce este săvârșită în legătură cu profesia sau în afara acesteia, de natură să
prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției.5
Legea nr. 51/1995, republicată, prin dispoziţiile art. 70 alin. 1 prevede că
„avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi
sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de
organele de conducere ale baroului sau ale
uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătura cu profesia sau în afara
acesteia,care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale
instituţiei".

Răspunderea disciplinară a avocatului este angajată numai dacă avocatul

săvârşeşte fapta cu vinovăţie şi este de natură a prejudicia, „onoarea şi prestigiul
profesiei sau ale instituţiei".
Sesizarea consiliului baroului pentru faptele comise de orice avocat se
face în scris
de către avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare instanţă.
4
LEGE nr.51 din 7 iunie 1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
5
https://avocat-musat.ro/avocatura-raspundere-si-riscuri/

6
 De asemenea, instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public
sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva
unui avocat şi să înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de
judecată pornită împotriva unui avocat. În cazul săvârşirii abaterii disciplinare
de către decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R., anchetarea abaterii
şi exercitarea acţiunii disciplinare, sunt de competenţa U.N.B.R. În acest caz
persoana anchetată sau trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea
hotărârii.
Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu pot participa la
dezbaterile privind luarea deciziei de exercitare a acţiunii disciplinare. În toate
cazurile acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de
la data săvârşirii abaterii. Organele de jurisdicţie disciplinară sunt organizate la
nivelul fiecărui barou şi respectiv în cadrul U.N.B.R.. după cum urmează:
1.Comisia de disciplină, este organizată şi funcţionează în cadrul fiecărui barou,
judecă în primă instanţă abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel
barou, în complet format din 3 membrii;
2.Comisia centrală de disciplină, este organizată şi funcţionează în cadrul
U.N.B.R., care judecă: ca instanţă de fond, în complet de 3 membrii, abaterile
disciplinare săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R. şi de decanii barourilor;
în contestaţie, în complet format din 5 membrii, potrivit prevederilor Statutului
profesiei.
3. Consiliul U.N.B.R ., ca instanţă de fond, judecă recursul declarat împotriva
deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină. Ca instanţă disciplinară
este constituit în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză.
Potrivit prevederilor art. 72 alin. 4, împotriva hotărârilor pronunţate, în
contestaţie şi în recurs de Consiliul U.N.B.R, partea interesată poate declara
recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel Bucureşti, a cărei hotărâre este
definitivă şi irevocabilă.
Procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită de Statutul
profesiei şi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Sancţiunile disciplinare6 care pot fi aplicate avocaţilor în conformitate
cu prevederile Legii nr. 51/1995, republicată, sunt următoarele:
- mustrarea;
- avertismentul;
- amenda de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului;

6
LEGE nr.51 din 7 iunie 1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

7
 - interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de o lună la un an;
- excluderea din profesie.
Art. 25 al Legii, care se referă la retragerea licenţei pentru exercitarea
profesiei de avocat, prevede în mod explicit că licenţa se retrage în cazul:
a) neexercitării repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior
avocatului i s-au aplicat sancţiuni disciplinare;
b) exercitării profesiei de avocat după suspendarea de drept a activităţii
avocatului sau netransmiterii, de către avocatul a cărui activitate este suspendată,
la Consiliul Uniunii Avocaţilor a licenţei şi a legitimaţiei în termenul stabilit;
c) încălcării sistematice de către avocat a condiţiilor de acordare a asistenţei
juridice garantate de stat;
d) refuzului repetat, nemotivat, de a acorda asistenţă juridică garantată de stat la
solicitarea oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică
Garantată de Stat;
e) depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile nelegitime ale avocatului
la obţinerea licenţei;
f) încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al
avocatului;
g) rămânerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a
avocatului;
h) pierderii, de către avocat, a cetăţeniei Republicii Moldova după obţinerea
licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat;
i) încălcării grave a prevederilor contractului de asistenţă juridică;
j) neindicării, în contractul de asistenţă juridică, a onorariilor încasate de la
client sau indicării unor sume diminuate.
În perioada interdicţiei de a exercita profesia, avocatul nu poate presta sub
nici o formă asistenţa juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat şi nu poate
participa la activitatea organelor profesiei. Împotriva deciziei disciplinare
persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele Uniunii pot declara recurs,
în termen de 15 zile de la comunicare.
c) Răspunderea penală

Răspunderea penală a avocatului este una dintre formele grave de

răspundere reglementate de lege ce implică aplicarea legii penale în cazul în care
se constată că, în exercitarea profesiei de avocat, se săvârşeşte, cu vinovăţia
prevăzută de lege, o faptă incriminată de lege ca fiind infracţiune.Din analiza
textelor Legii avocaturii şi ale Statutului profesiei, nerespectarea obligaţiilor de
către avocat poate duce la angajarea răspunderii penale a acestuia în legătură cu
activitatea sa profesională.

8
 În acest sens, sunt dispoziţiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 51/1995,
republicată, care prevede că „avocatul este obligat să respecte solemnitatea
şedinţelor de judecată şi să nu folosească expresii jignitoare faţă de completul de
judecată, faţă de ceilalţi avocaţi sau faţă de părţile din proces. Încălcarea acestor
dispoziţii poate antrena răspunderea disciplinară fiind considerată abatere
disciplinară gravă, dar nu exclude şi răspunderea penală, a avocatului,după caz.
Pe de altă parte, reţinem că „avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile
făcute oral
sau în scris, în faţa instanţei de judecată sau a altor organe, dacă aceste susţineri
sunt în legătură cu apărarea şi sunt necesare stabilirii adevărului (art. 37 alin. 6
din Legea nr.51/1995, republicată). Avocatul poate săvârşi în exercitarea
profesiei sale şi alte infracţiuni, de pildă: infracţiunile de fals şi uz de fals,
încercarea de a determina mărturia mincinoasă, darea şi luarea de mită, precum
şi multe altele. În cazul săvârşirii unor astfel de infracţiuni, potrivit prevederilor
art. 13 lit. a din Legea nr. 51/1995, republicată, este nedemn a fi avocat cel
condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea
pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere
prestigiului profesiei.
Regimul răspunderii penale7 a avocatului în raport cu celelalte forme de
răspundere specifice avocatului: 
 răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală, administrativă
sau civilă a avocatului;
 pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere
disciplinară, procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după
soluţionarea cauzei;
 răspunderea penală atrage sancţiuni specifice acesteia, prevăzute de legea
penală, dar şi în planul exercitării profesiei de avocat, respectiv încetarea
calităţi de avocat (art. 27 din Legea nr. 51/1995);
 urmărirea penală şi trimiterea în judecată a avocatului pentru fapte penale
săvârşite în exercitarea profesiei sau în legătură cu aceasta se pot face numai
în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege;
 avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de către nicio
persoană să divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de
secretul profesional nici de către clientul său şi nici de către o altă autoritate
sau persoană. Se exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal,
disciplinar sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor
convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa;
7
https://bloghamangiu.ro/raspunderea-penala-a-avocatului-claudiu-constantin-dinu/

9
  dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi suspendat în cazul în care
împotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală sau s-a dispus
trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură să aducă
atingere prestigiului profesiei, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti
definitive.
Răspunderea penală a avocatului a fost concepută de legiuitor din perspectiva a
două finalităţi diferite:

a) răspunderea penală în contextul exercitării fără drept a profesiei

(răspundere aplicabilă, în realitate, „pseudo-avocaţilor”);
b) răspunderea penală circumstanţiată specificului profesiei de avocat.

Răspunderea penală în contextul exercitării fără drept a profesiei:

 exercitarea, fără drept, a oricărei activităţi specifice profesiei de

avocat constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale;

 fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în

cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională
recunoscute de Legea nr. 51/1995 constituie infracţiune şi se pedepseşte
potrivit legii penale (infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau
activități prevăzută de art. 348 C. pen. – a se vedea, decizia nr. 15/2015
pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii).

Răspunderea penală circumstanţiată specificului profesiei de avocat:

 raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu

poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul
săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în
art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală;

 dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de

supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori
inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul
niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror
(judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror,
iar judecătorul dispune informarea avocatului);

10
  avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în
formă adecvată în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală
sau a altor organe administrative de jurisdicţie dacă aceste susţineri sunt în
legătură cu apărarea şi sunt necesare stabilirii adevărului (avocatul este
obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească cuvinte
sau expresii de natură a aduce atingere demnităţii judecătorului, procurorului,
altor avocaţi, părţilor sau reprezentanţilor acestora în proces);

 avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris dacă

sunt în legătură cu consultaţiile oferite justiţiabililor ori cu formularea
apărării în acea cauză ori pentru susţinerile făcute în cadrul consultaţiilor
verbale sau consultaţiilor scrise acordate clienţilor, dacă ele sunt făcute cu
respectarea normelor de deontologie profesională;

 instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să

înainteze Consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat
şi să îl înştiinţeze despre orice acţiune de urmărire penală sau de judecată
pornită împotriva unui avocat;

 la data intrării în vigoare a Legii nr. 51/1995 persoanele fizice sau juridice
care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate
prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare
sau asistenţă juridică, în orice domenii, şi-au încetat de drept activitatea,
iar continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se
pedepseşte potrivit legii penale.

5.Încetarea calității de avocat8

Calitatea de avocat încetează:

    a) prin renunţare scrisă la exerciţiul profesiei;
    b) prin deces;
    c) prin excluderea din profesie, că sancţiune disciplinară;
    d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă
prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat, potrivit legii.
            Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului
şi are drept consecinţă radierea celui în cauză din Tabloul avocaţilor.
          Avocatul care renunţă la exerciţiul profesiei va formula o cerere în scris.
Renunţarea la exercitarea profesiei este însoţită de obligaţia avocatului că, cu cel

8
LEGE nr.51 din 7 iunie 1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

11
puţin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru încetarea activităţii, să
finalizeze toate cauzele angajate sau să asigure substituirea. Lista cuprinzând
cauzele nefinalizate, numele avocaţilor care le vor prelua, va fi prezentată de
către avocat baroului.
           În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de către
colaboratorii ori asociaţii defunctului, iar în lipsa lor, consiliul baroului va
desemna avocaţii ce le vor prelua.
În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de pensionare prevăzute de lege,
are dreptul să solicite continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a
exercitării profesiei se soluţionează de consiliul baroului.
           Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical
privind menţinerea capacităţii fizice şi psihice necesare exercitării profesiei de
avocat. Avizul medical se prezintă anual pentru înscrierea în tablou.
            Avocatul pensionar care continua exercitarea profesiei sau este menţinut
în profesie este obligat să contribuie la constituirea fondului sistemului propriu
de asigurări sociale în condiţiile prevăzute de legislaţia pensiilor şi asigurărilor
sociale pentru avocaţi.
În cazul în care consiliul baroului da decizie de respingere a menţinerii în
activitate, aceasta poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la
Consiliul U.N.B.R.

12
 BIBLIOGRAFIE

 Claudiu Constantin Dinu “Răspunderea penală a avocatului “,Editura

Hamangiu, Iulie 2017;
 https://www.juridice.ro
 http://www.raspunsurijuridice.ro
 https://bizlaw.md
 Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
 https://avocat-musat.ro/avocatura-raspundere-si-riscuri/
 https://bloghamangiu.ro/raspunderea-penala-a-avocatului-claudiu-
constantin-dinu/

13