1886, la Bucureşti, tatăl său, Constantin Coandă, originar din Craiova, a fost mareşal al curţii princiale a prinţului Ferdinand în 1911, prim-ministru al României în 1918, profesor de matematică la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti, iar mama, Haydé Danet, născută în Morlaix (Franţa), era fiica doctorului francez Gustav Danet, medicul lui Napoleon al III-lea.
La trei ani şi jumătate, martor la malul Mării Nordului la izbucnirea
unei furtuni, Henri a fost fascinat de puterea vântului de a ridica valurile. „S-a îndrăgostit de vânt şi de zborul păsărilor marine care păreau că au intrat în viaţa lui pentru totdeauna”, se arată într-un document al Muzeului Aviaţiei.
A învăţat la şcoala înfiinţată de Petrache Poenaru, sfătuitorul lui
Tudor Vladimirescu, cu care era înrudită familia Coandă. A fost elev al Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, apoi al Liceului militar din Iaşi, pe care îl termină, în 1902, ca şef de promoţie (şi tatăl lui, Constantin Coandă, a terminat acest liceu ca şef de promoţie, în 1874). În 1905 a absolvit Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti ca ofiţer de artilerie. Una din ocupaţiile sale preferate, afară de ştiinţă, era sculptura, celebrul Rodin fiindu-i profesor. Analizând cu prietenul său Brâncuşi „esenţa zborului”, Coandă a transpus-o în formă tehnică. La 19 ani construieşte o primă machetă de avion propulsat de un motor-rachetă cu combustibil solid.
A urmat cursuri de specializare la trei universitati europene: Şcoala
Politehnică din Charlottenburg (1906), Universitatea de Ştiinţe din Liege (1908) şi Şcoala Superioară de Aeronautică şi Construcţii Mecanice din Paris (1909). La 22 de ani era deja inginer diplomat, licenţiat în ştiinţe, inginer în aeronautică, inginer frigotehnist.
La Şcoala superioară de electricitate din Montefiore construieşte un
planor cu care zboară, iar în 1907, la Salonul expoziţiei organizat în Palatul Sporturilor din Berlin, a expus, pentru prima oară în lume, macheta unui avion fără elice, viitorul avion cu reacţie.
A revoluţionat lumea aviatică, inventând o platformă mobilă pentru
experimente aerodinamice, montată pe un tren în mişcare, asupra căreia făcea determinări cantitative aeronautice folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră fotografică specială, concepută de el.