Eseu Baltagul

Roman realist mitic

Opera literara “Baltagul” de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in

noiembrie 1930 si este un adevarat “poem al naturii si al sufletului omului simplu,
o in dimenisiuni mari”(G. Calinescu). Romanul este o creatie epica in proza, de
mari dimenisiuni, cu atiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, in timp si
spatiu precizate, antrenand un numar mare de personaje puternic individualizate.
Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul ofera o imagine ampla
asupra vremii. Romanul “Baltagul” prezinta monografia satului moldovenesc de la
munte, lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor
care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria reconstituie
drumul parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii.
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc aici: viata
personala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea.
Titlul este simbolic intrucat baltagul (topor cu doua taisuri) reprezinta arma
crimei si instrumentul actului justitiar, reparator. Balatagul da prilejul Vitoriei ca,
prin abile intrebari sa-l provoace pe Calistrat Bogza sa vorbesca si astfel reuseste
sa dovedeasca faptul ca acesta este ucigasul sotului ei.
Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul
mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic include
modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, dar si
comuniunea om-natura si mitul marii treceri. Cautarea constituie axul romanului si
se ascociza cu motivul labirintului. Parcurgerea drumului are diferite semnificatii.
Vitoria reconstituie evenimentele care au condus la moartea barbatului ei (intriga
politista), ceea ce se transpune intr-o dubla aventura a cunoasterii lumii si a
cunoasterii de sine. Pentru Gheorghita, calatoria are rol educativ, de initiere a
tanarului (bildungsroman). Nechifor, personaj episodic, prezentat indirect, apartine
planului mitic. Cautandu-l, Vitoria parcurge simultan doua lumi: spatiul real,
concret, dar si o lume “de semne si minuni”, al caror sens ea stie sa-l descifreze.
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent si omniscient
reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei, lumea satului de
munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omnisicient este unic, la parastasul
sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si calculate ea reconstituie crima
pe baza propriilor deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii
determina pe criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta. Naratiunea este
preponderanta, dar pasajele descriptive fixeaza diferite aspecte ale cadrului sau
elemente de portret fizic.
Naratiunea este nuantata de secventele dialogate sau de replici ale Vitoriei.
Timpul derularii actiunii este vag precizat, prin repere temporale arhaice:”aproape
de Sf. Andrei”, “in Postul Mare”,”10 Martie”. Cadrul actiunii este satul Magura
Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, dar si cel de campie, Cristesti, in Balta
Jiului.
Romanul este structurat in saisprezece capitole cu actiune desfasurata
cronologic, urmarind momentele subiectului.
Prima parte (capitolele I-VI) prezinta framantarile Vitoriei in asteptarea
sotului si pregatirile de drum – include expozitiunea si intriga. In expozitiune se
prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care este
surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna
sa cumpere oi. Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte
de plecarea in cautarea sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la
icoana Sfintei Ana de la manastirea Bistrita, anunta autoritatile de disparitia
sotului, vinde unele lucuri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa
la Manastirea Varatec, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.
Partea a doua (capitolele VIII-XIII) contine desfasurarea actiunii si releva
drumul parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei
reconstituie traseul lui Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de
la gura Bicazului, la crasma domnului David de la Calugareni, la mos Pricop si
baba Dochia din Farcasa, la Vatra Dornei, apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de
unde drumul paraseste apa Bistritei. De asemenea, intalnesc o cumetrie, si o nunta.
Succesiunea acestor mari momente din viata omului, da de gandit Vitoriei si
anticipeaza inmormantarea din final. Intreband din sat in sat, ea isi da seama ca
sotul sau a disparut intre Suha si Sabasa, cu ajutorul cainelui regasit, Lupu,
munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (capitolele XIV-XVI) prezinta sfarsitul drumului,
inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Coborarea
in rapa si veghea nocturna a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita,
dovedita in infaptuirea actului de dreptate la parastas.
 Punctul culminant este momentul in care Vitoria reconstituie cu fidelitate
scena crimei, surprinzandu-I chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza.
Primul isi recunoaste vina, insa al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghita
cu baltagul lui Nechifor si sfasiat de cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate.
Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i cere iertare “femeii mortului” si-si
recunoaste fapta. Vitoria Lipan este personaj principal si figura reprezentativa de
erou popular, intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, in
care se inscriu cultul pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a
datinilor. Ea este, asadar, un personaj mitic si un personaj-simbol pentru traranul
roman. Vitoria este o femeie puternica, hotarata, curajoasa, lucida. Inteligenta
nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas, cand
demasca ucigasii. Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor
respectul traditiilor si este potrivnica la noutatile civilizatiei. Ca mama, ii interzice
Minodorei sa se indeparteze de traditie si contribuie prin calatorie la maturizarea
lui Gheorghita. Respecta obiceiurile de cumetrie si de nunta si vegheaza la
indeplinirea randuielilor din ritalul inmormantarii: priveghiul, drumul la cimitir,
bocitul, slujba religioasa, pomana, praznicul. Prin intermediul actiunilor sale,
Vitoria dovedeste spirit justitiar, inteligenta, luciditate, stapanire de sine,
devotement si neclintire in implinirea traditiilor si datinilor stravechi.
Personajul complex este realizat prin tehnica basorefliefului si
individualizat prin caracterizarea directa si indirecta (prin fapte, vorbe, atitudini,
gesturi, relatii cu alte personaje, nume). Personajul secundar, Gheorghita,
reprezinta generatia tanara, care trebuie sa ia locul tatalui disparut.
Romanul poate fi considerat intiatic, deoarece prezinta drumul spre
maturizarea lui Gheorghita. Nechifor Lipan este caracterizat in absenta, prin
retrospectiva si rememorare si simbolizeaza destinul muritor al oamenilor. Numele
sau adevarat de botez, este tot Gheorghita, dar primise numele Nechifor (purtator
de victorie), cand se imbolnavise in copilarie, potrivit superstitiilor. Vorba lui
Lipan “Nimene nu poate sari peste umbra lui” anticipeaza destinul acestuia.
Personajele episodice sunt: Minodora, fiica receptiva la noutatile civilizatiei
este trimisa la manastire pentru purificare, mos Pricop(ospitalitatea), parintele
Danila (autoritatea spirituala in satul arhaic), baba Maranda (superstitiile) –
personaje reprezentative pentru lumea satului arhaic.
 Romanul are caracter monografic deoarece infatiseaza viata muntenilor,
ocupatiile, traditiile, obiceiurile si principalele lor trasaturi: muncitori, veseli,
iubitori. Romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu apartine realismului mitic.
Criticul Nicolae Manolescu arata ca, desi Mihai Sadoveanu alege ca pretext
epic situatia din balada populara: “doi ciobani ucid pe al treilea ca sa-i ia oile”,
autorul “sacrifice marele ritm al transhumantei pentru un fapt divers, pentru un
accident, demitizeaza situatia originara, privind dintr-un unghi deloc poetic
evenimentul ritual. “Baltagul” este un roman realist in sensul cel mai propriu”.