Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA TEHNICĂ ”GHEORGHE ASACHI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE MECANICĂ
DEPARTAMENTUL DE INGINERIE MECANICĂ,
MECATRONICĂ ȘI ROBOTICA

Lucrare de laborator 2
INGINERIA CALITĂȚII

Grupa: 8408
Student: Dragan Ștefan

An universitar 2020/2021
Semestrul II
Standardizarea reprezintă, după Ghidul ISO/CEI 2, "activitatea indicata pentru a
stabili, in raport cu problemele reale sau potențiale, dispoziții destinate unei utilizări
obișnuite sau repetate, care urmărește obținerea unui nivel optim de ordine font-un context
dat".
Standardul este un document stabilit prin consens și aprobat de un organism
recunoscut, care stabilește pentru utilizări comune și repetate reguli, prescripții sau alte
caracteristici pentru activități sau rezultatele for, fin scopul obținerii unui grad optim de
ordine întrun context dat.

ASRO(ASOCIATIA DE STANDARDIZARE DIN ROMANIA)


- Principalele atribuții:
"Stabilirea principiilor i metodologiei standardizării naționale
"Elaborarea și aprobarea standardelor naționale §i participarea la activitatea de standardizare
europeana și internaționala
"Gestionarea fondului documentar de standarde și publicații din domeniul standardizării
naționale și internaționale
" Asigurarea informării publice in domeniul standardizării naționale
" Editarea, publicarea §i difuzarea standardelor i a publicațiilor standardizării
"Reprezintă ISO i CEI in Romania i apară drepturile de autor asupra standardelor intonaționale
adoptate
"Oferirea de produse i servicii utilizatorilor de standarde in scopul satisfacerii necesitaților
acestora "Promovarea respectării dreptului de copyright asupra standardelor europene adoptate
,.ASRO acorda la cerere mărcile naționale de conformitate SR (conformitatea cu standardele
romane de produs) §i SR-S (conformitatea cu standardele romane de securitate)

Standardizarea internaționala
Implicațiile calității asupra comerțului internațional. a consumatorilor i mediului 1nco1-
uurator au condus la înființarea unor organisme specializate:
Organizația International a de Standardizare (ISO , International Organizat ion for Standardizat ion
• IEC (In engleza International Electrotehnical Comision) (Comisia Electrotehnica
Internarnationala ) ITU (International Telecommunications Union) (uniunea internaționala
Pen tur Telecomunicații)
Aceste trei organizații sunt unite in WSC

• Comitetul European de Standardizare (CEN),


• Comisia Internaționala de Electrotehnica (CEI),
• Comitetul European de Standardizare 111 Electrotehnicii (CENELEC),
• Fundația Europeana pentru Managementul Calității (EFQM).

Principalele obiective ale acestor organisme sunt:


- elaborarea i actualizarea standardelor internaționale i zonale 111 domeniul calității ;
- asigurarea i certificarea căpițiții;
- perfect inovarea managementului calitatii totale.
International Organization for Standardization (ISO) este o federație mondiala cu
reprezentanți din peste 150 de organizatii nationale de standardizare. ISO are ca obiectiv
dezvoltarea standardi:zarii i facilitarea schimbului international de marfuri și servicii.
Rezultatele activitatii ISO sunt publicate sub forma de standarde internationale, ghiduri și alte
documente.

Globalizarea in continua cre tere a comeqului a impus necesitatea realiziirii unui


sistem tipizat de asigurare a calității. Un astfel de sistem permite producatorilor de produse și
servicii sa asigure dovada obiectiva a functionarii unui sistem de management al calitatii , ceea
ce perrnite indeplinirea tuturor cerinfelor clientului. In acest scop, ISO a formulat seria de
standarde ISO 9000. care contin recomandari privind managementul calitatii si cerintele pentru
asigurarea calitiitii. Acceptarea generala a acestor standarde se datorea:za faptului ca acestea
formulea:za numai cerintele pe care un sistem de management trebuie sa le rndeplineasca.
Reglementarile sunt utile oricarei organizatii, deoarece modul de transpunere in practica este
lasat la lati tudinea acestora.

Familia ISO 9000 face distincţie între cerinţele pentru sistemele de management al
calităţii şi cerinţele pentru produse.
Cerinţele pentru sistemele de management al calităţii sunt specificate în ISO 9001. Cerinţele
pentru sistemele de management al calităţii sunt generice şi aplicabile organizaţiilor din orice
sector industrial sau economic indiferent de categoria de produse oferite. ISO 9001 în sine nu
stabileşte cerinţe pentru produse.
Cerinţele pentru produse pot fi specificate de clienţi, de organizaţie ca anticipare a cerinţelor
clienţilor sau prin reglementări. Cerinţele pentru produse şi în unele cazuri, pentru procesele
asociate pot fi cuprinse de exemplu in specificaţii tehnice, standarde de produs, standarde de
proces, înţelegeri contractuale şi cerinţe reglementate.

Standardele ISO 9000 pot fi utilizate în următoarele situații:


Ele pot fi utilizate in urmatoarele situatii:
• - pentru asigurarea intema a calitatii;
• - in situatii contractuale, intre fumizor i client;
• - pentru obtinerea unei aprobari sau in scopul inregistrarii de catre o secunda parte;
• - in scopul certificarii sau inregistrarii de catre o terta parte.

- ISO 9000 descrie principiile fundamentale ale sistemelor de management al calităţii şi specifică
terminologia pentru sistemele de management al calităţii.
- ISO 9001 specifică cerinţe pentru un sistem de management al calităţii atunci când o
organizaţie are nevoie să-şi demonstreze abilitatea de a furniza produse care îndeplinesc cerinţele
clientului şi ale reglementărilor aplicabile şi urmăreşte să crească satisfacţia clientului.
- ISO 9004 furnizează linii directoare care iau în considerare atât eficacitatea, cât şi eficienţa
sistemului de management al calităţii. Scopul acestui standard este îmbunătăţirea performanţei
organizaţiei şi satisfacţiei clienţilor precum şi a altor părţi interesate.
- ISO 19011 furnizează îndrumări referitoare la auditarea sistemelor de management al calităţii şi
al mediului. Împreună acestea formează un ansamblu coerent de standarde pentru sistemul de
management al calităţii care facilitează înţelegerea mutuală in comerţul naţional şi internaţional.
Tabelul 3

SR EN ISO 9000:2015 Sisterne de management al calitatii. Principii


fundamentale și vocabular.
SR EN ISO 9001:2015 Sisterne de management al calitatii. cerinte.
SR EN ISO 9004:2010 Sisteme de management al calit atii. Linii d irectoare pentru
imbunatatirea performntelor.
SR ISO/TS 16949: 2009 Sisteme de management al calitatii. Cer inte specifice pentru
aplicarea ISO 9001:2008 in organizații cu
producti e de autovehicule și de piese de
schirnb aferente.
SR ISO 10015:2000 Managementul calitatii. Linii directoare pentru instruire.
SR ISO 10007:2005 Sisteme de management al calitat ii. Linii directoare pentru
managementul confornratiei.
SR ISO 10002:2005 Managementul calitatii. Satisfactia clientului. Linii
directoare oentru tratarea reclamatiilor in cadrul organizatiilor.
SR ISO 10006:2005 Sisteme de management al calit atii. Linii directoare pentru
managementul calitatii in proiecte.
SR ISO/TR 10017:2005 Indrurmari referitoare la utilizarea tehnicilor statistice pentru
ISO 9001:2000.
SR ISO /TR 10013:2003 Linii directoare pentru documentatia sistemului de
management al calitatii.
SR ISO 10019:2006 Linii directoare pentru selectarea consultantilor in siste me de
management al calitatii si pentru utilizarea servici ilor
acestora.
SR EN ISO 19011:2011 Ghid pentru auditarea sisteme lor de management al calitatii
și/sau
de mediu.
SR EN ISO 10012:2004 Sisterne de management al masurarii. Cerinte pentru procese
și echiamente de masurare.
SR ISO 10005:2007 Sisteme de management al calitatii. Linii directoare pentru
planurile calitatii
SR ISO 10014:2007 Managementul calitatii. Linii d irec toare pentru
realizarea beneficiilor economice și financiare.
SR ISO10014:2007/c l :2008 Managementul calitatii. Linii directoare pentru realizarea
beneficiilor economice si financiare.
SR ISO 10001:2008 Managementul calitatii. Satisfacerea clientului. Linii
directoare npentru coduri de conduita organizatii.
SR ISO l 0003:2008 Managementul calitatii. Satisfactia clientului. Linii
directoare pentru solutionarea litigiilor in afara organizatiilor.
SR ISO 22000: 2005/ Sisteme de management al sigurantei alimentului - Cerinte
HACCP: Hazard Anazvses pentru organizatiile din cadrul lanțului alimentar
Critical Control Points 1 Analiza
Riscurilor prin
puncte Critice de Control
ISO 22000, “Sisteme de management al sigurantei alimentelor – Cerinte pentru orice
organizatie din lantul de aprovizionare”, a fost conceput pentru a pune la dispozitie un cadru de
cerinte armonizate la nivel international pentru industria alimentara mondiala. ISO 22000 ii
permite fiecarui tip de organizatie din lantul de aprovizionare – de la producatori la firmele de
prelucrare, la firmele de transport si depozitare, pana la comercianti si furnizorii de servicii care
au legatura cu alimentele , si chiar pana la fabricantii de echipamente si utilaje folosite in
prelucrarea alimentelor – sa isi implementeze un sistem de management al sigurantei alimentare
(SMSA).
In plus, sistemele de management al sigurantei alimentare care respecta standardul ISO
22000 pot fi certificate, spre deosebire de HACCP. ISO 22000 incorporeaza principiile HACCP
si face referire la cerintele mai multor standarde esentiale din domeniu (ca cele elaborate de
BRC, IFS si UE), totul intr-un singur document.
Un mare avantaj al lui ISO 22000 este asemanarea sa cu standardul ISO 9001 (sisteme de
management al calitatii), care este deja implementat intr-o gama foarte larga de domenii. Ceea ce
inseamna ca firmelor din industria alimentara care sunt deja certificate ISO 9001 le este destul de
usor sa se certifice si ISO 22000 datorita compatibilitatii dintre aceste doua standarde.
Desi siguranta alimentelor nu este garantata doar prin detinerea unei certificari ISO
22000, odata cu implementarea si respectarea acestui standard in lantul de aprovizionare cu
alimente, consumatorii pot avea mai multa incredere in siguranta alimentelor pe care le cumpara,
indiferent de provenienta acestora.
Standardul internațional ISO 22000 specifică cerințele pentru un sistem de management al
siguranței alimentelor care implică următoarele elemente:
comunicare interactivă
managementul sistemului
programe prealabile
Principiile HACCP
Revizuiri critice ale elementelor de mai sus au fost efectuate de mulți oameni de știință.
Comunicarea de-a lungul lanțului alimentar este esențială pentru a se asigura că toate pericolele
relevante pentru siguranța alimentară sunt identificate și controlate în mod adecvat la fiecare
etapă a lanțului alimentar. Aceasta implică comunicarea între organizații atât în amonte, cât și în
aval în lanțul alimentar. Comunicarea cu clienții și furnizorii despre pericolele identificate și
măsurile de control va ajuta la clarificarea cerințelor clienților și furnizorilor.
Recunoașterea rolului și poziției organizației în cadrul lanțului alimentar este esențială pentru a
asigura o comunicare interactivă eficientă pe tot parcursul lanțului, pentru a livra produse
alimentare sigure consumatorului final.

Cele mai eficiente sisteme de siguranță alimentară sunt stabilite, operate și actualizate în cadrul
unui sistem de management structurat și încorporate în activitățile generale de management ale
organizației. Acest lucru oferă un beneficiu maxim pentru organizație și părțile interesate. ISO
22000 a fost aliniat cu ISO 9001 pentru a spori compatibilitatea celor două standarde.
ISO 22000 poate fi aplicat independent de alte standarde ale sistemului de management sau
integrat cu cerințele existente ale sistemului de management.
ISO 22000 integrează principiile sistemului de analiză a pericolelor și punctului critic de control
(HACCP) și pașii de aplicare elaborate de Comisia Codex Alimentarius. Prin intermediul unor
cerințe audibile, acesta combină planul HACCP cu programe prealabile. Analiza pericolelor este
cheia unui sistem eficient de management al siguranței alimentelor, deoarece efectuarea unei
analize a pericolelor ajută la organizarea cunoștințelor necesare pentru a stabili o combinație
eficientă de măsuri de control. ISO 22000 impune identificarea și evaluarea tuturor pericolelor
care pot fi în mod rezonabil așteptate să apară în lanțul alimentar, inclusiv pericolele care pot fi
asociate cu tipul de proces și facilitățile utilizate. Astfel, oferă mijloacele pentru a determina și
documenta de ce anumite pericole identificate trebuie controlate de o anumită organizație și de
ce altele nu trebuie.
În timpul analizei pericolelor, organizația determină strategia care trebuie utilizată pentru a
asigura controlul pericolelor prin combinarea programelor prealabile și a planului HACCP.
ISO dezvoltă standarde suplimentare care sunt legate de ISO 22000. Aceste standarde vor fi
cunoscute ca familia de standarde ISO 22000. În prezent, următoarele standarde vor constitui
familia de standarde ISO 22000:
ISO 22000 - Sisteme de management al siguranței alimentare - Cerințe pentru orice organizație
din lanțul alimentar.
HACCP este un sistem al siguranţei alimentare recunoscut la nivel internaţional, bazat pe
o analiză sistematică şi preventivă a procesului de producţie, ce dovedeşte că riscurile legate de
siguranţa produselor alimentare sunt identificate, evaluate şi ţinute sub control. HACCP
presupune identificarea riscurilor, controlul şi monitorizarea punctelor critice ale proceselor unde
ar putea fi compromisă calitatea produselor alimentare. Trebuie să se aplice întregului lanţ de
producţie: începând cu creşterea plantelor şi a animalelor până la produsul finit, achiziţionat de
către consumator. Sistemul se bazează pe Codul Alimentar (Codex Alimentarius) dezvoltat de
catre ONU pentru Hrană şi Agricultură şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Este recomandat ca
HACCP să fie folosit împreună cu bunele practici de igienă şi producţie, împreună cu care
formează elementele necesare securităţii alimentare. Este, de asemenea, recomandat să fie
implementat împreună cu un Sistem de Management al Calităţii.
Principiile HACCP
– determinarea riscurilor în toate stadiile producţiei;
– măsurarea probabilităţii (re)apariţiei cauzei;
– identificarea măsurilor de prevenire;
– determinarea punctelor operaţionale care pot fi controlate în vederea eliminării sau minimizării
probabilităţii reapariţiei cauzei (punctele critice de control – PCC);
– determinarea valorilor şi limitelor critice ce trebuie menţinute pentru a asigura controlul PCC;
– stabilirea unui sistem pentru monitorizarea PCC cu ajutorul testelor/inspecţiilor planificate;
– determinarea acţiunilor corective în cazul în care procesul este în afara controlului sau iese de
sub control;
– elaborarea procedurilor pentru a confirma că sistemul HACCP este eficient şi eficace;
– determinarea documentaţiei şi a înregistrărilor necesare pentru a aplica aceste principii ale
HACCP.

S-ar putea să vă placă și