MINISTERUL EDUCAŢIEI

COLEGIUL NICOLAE PAULESCU

Specializarea Asistent Medical Generalist

LUCRARE DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR
PROFESIONALE

COORDONATOR:
prof. SINCA DANIELA GEORGIANA

ABSOLVENT:
RACHE (PETRESCU) MARIANA IONELA

RM. SARAT
2021
 TEMA PROIECT:

FIBROMUL UTERIN

2
 MOTTO

" CHIRURGIA INSEAMNA MANOPERA, LUCRU DE MANA,

ORICE OM SE SERVESTE DE MAINILE SALE, DAR CHIRURGIE
INSEAMNA MANA CARE LUCREAZA PENTRU A VINDECA„

3
 Motivatie

Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează bolnavii din punct

de vedere somatic şi psihic în orice unitate sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini

nevoia afectată, pentru a recupera în timp util persoana bolnavă.

Asistenta medicală este conştiinţa celui lipsit de conştiinţă, dragostea de viaţă

pentru un amputat recent, vocea pentru cel prea slab ca să vorbească. Asistentei îi revin o

serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu multă seriozitate şi profesionalism,

dintre care cea mai importantă este aceea de a ajuta bolnavul cu tact, înţelegere, delicateţe

şi atenţie.

Am ales această temă în urma stagiului efectuat în Sectia Ginecologie, considerând

că profilaxia şi tratarea afecţiunilor ginecologice, precum şi ocrotirea mamei şi copilului

sunt cele mai importante. Ca femeie, am fost impresionată de numărul destul de mare de

femei care suferă de afecţiuni ginecologice şi de dorinţa lor de a avea copii. De aici derivă

sarcinile multiple ale unei bune asistente medicale şi de noi depinde rezolvarea cu succes a

problemelor, deseori vitale, pe care le ridică ginecologia şi obstetrica.

Îngrijirile acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a

efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă

4
completă, în care cadrele medicale au un rol important. Rolul asistentei este de a pregăti

pacienta preoperator şi de a preveni complicaţiile postoperatorii, prin supravegherea atentă

a bolnavei şi îngrijirile acordate.

Se spune că suntem tot atât de tineri ca şi credinţa noastră. Crezul meu este acela al

profesiei, de a dărui sfaturi şi înţelegere celor sănătoşi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta

pe aceştia din urmă să depăşească momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra

în familie şi societate.

5
 CUPRINS

Motto...............................................................................................................................3

Motivație.........................................................................................................................4

Cap I Noțiuni generale ale aparatului genital feminine....................................................7

Clasificarea organelor genitale feminine………………………………………….7

Organele genitale interne..........................................................................................8

Uterul .....................................................................................................................10

Structura uterului ....................................................................................................15

Vascularizația organelor genitale.............................................................................17

Cap II Fibromul uterin definiție………………………………………………………...19

Etiopatogenie...........................................................................................................19

Anatomie patologică...............................................................................................20

Clasificare...............................................................................................................20

Simptomatologie....................................................................................................21

Investigații paraclinice...........................................................................................23

Diagnosticul fibromului uterin................................................................................24

Tratamentul fibromului uterin...............................................................................25

Evolutie și prognostic...........................................................................................27

Complicații..........................................................................................................28

Histerectomia ......................................................................................................32

Rolul asistentei medicale în îngrijirile postoperatorii.............................................33

Metode și mijloace de lucru..................................................................................35

Cap III Prezentarea cazurilor Cazul 1.............................................................................36

Anexe…………………………………………………………………………..48

Concluzii………………………………………………………………………..81

Bibliografie……………………………………………………………………..82

6
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE
APARATULUI GENITAL FEMININ

CLASIFICAREA ORGANELOR GENITALE FEMININE

Organele genitale feminine sunt alcătuite din:

• organe genitale externe;

• organe genitale interne ;

• glande anexe ;

Organele genitale extene sunt alcătuite din:

 regiunea pubiană (muntele lui Venus )

 labiile mari

 labile mici

 clitorisul

 orificiul extern al uretrei

 vulva.

Organe genitale interne sunt alcătuite din:

 vagin

 uter

 tubele uterine

 ovarele

Glandele anexe sunt alcătuite din:

 glandele Bartholin ;

 glandele Skene ;

 glandele mamare.

7
 Organele genitale interne

Ele ocupă cea mai mare parte a pelvisului (micul bazin), străbătând perineul, până la
vulvă.
Vaginul este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior.
Vaginul are rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și servește drept canal (lung de
aproximativ 12 cm) care permite trecerea fătului din uter spre exterior.
Datorita elasticității are posibilitatea de a se deschide în special în cursul
nașterii, când pereții săi pot veni în contact cu pereții bazinului, pentru ca după

8
aceea să revină la
dimensiunile
obișnuite. Lungimea sa
este variabilă între 7-
9 cm și diametrul de 2
cm.
În drumul său
oblic, străbate o serie
de planuri musculare care
închid bazinul în partea
de jos a trunchiului.
Mușchii din această
regiune denumită
perineu sunt susținătorii
vaginului și în bună parte
a tuturor organelor bazinului.

9
 Pe fața internă a vaginului se află mucoasa vaginală alcătuită din mai multe straturi
de celule suprapuse. Suprafața mucoasei este neregulată, cu cute transversale, care
pornesc de o parte și de alta a unor formațiuni mai îngroșate. Aceste cute au rol
important în mărirea suprafeței de contact în timpul actului sexual și în
menținerea lichidului spermatic depus în vagin. Mucoasa vaginală se modifică în
raport cu secrețiile de hormoni din organism, în special cu secreția de estrogeni.
Vaginul, în partea de sus, se continuă cu colul uterin iar în partea de jos se
deschide în vulvă. În partea dinapoi vine în raport cu rectul, iar în raport cu
vezica și uretra.
Corticala conține foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare, corpul g a l b e n ș i
țesutul conjunctiv. Foliculii ovarieni conțin celule de reproducere
feminine numit ovul. Când ovulul a fost fecundat și începe sarcina, corpul galben
crește și rămâne funcțional câteva luni de zile. În caz contrar, el evoluează
cam în două s ăptămâni și este înlocuit de o cicatrice: corpul albicios, care
persistă multă vreme în ovar.

Zona medulară a ovarului este foarte vascularizată, conține țesut conjuctiv,

fibre elastice și numeroase fibre musculare netede. Ovarul are rolul de a

produce ovulul, care, după fecundare, dă naștere ovulului începând deci

sarcina, secretă hormonii care pregătesc organele genitale în vederea sarcinii,

protejează sarcina în dezvoltarea sa și menține și dezvoltarea caracterelor

feminine.

10
 UTERUL

Uterul este un organ muscular, cavitar, în care se dezvoltă oul; la sfârșitul sarcinii el

expulzează fătul și anexele lui. Este un organ median, fără pereche. Uterul are forma unui

trunchi de con, turtit în sens anteroposterior, având baza orientată în sus și vârful

trunchiului în jos. Aproximativ în partea sa mijlocie uterul prezinta o îngustare

aproape circulară numită istm, care îl împarte în două porțiuni diferite ca formă

și dimensiune: una superioară, mai voluminoasă numit corp, și alta inferioară numit col.

Colul uterin, are aspect conic, separă pe linia inserției vaginului într-o porțiune intra

vaginală și una supra vaginală. Porțiunea intra vaginală prezintă în centrul ei deschiderea

canalului cervical prin orificiul extern. Canalul cervical se continuă în sus în porțiunea

supra vaginală, deschizându-se în cavitatea uterină printr-un orificiu, numit orificiu intern.

Corpul uterin are aspect unui con turtit antero posterior, căruia i se descriu:

 două fețe (vezicală și intestinală);

 două margini (dreapta și stânga);

 fundul și două unghiuri tubare.

Corpul uterin este implantat oblic de vagin, axul uterului făcând cu axul vaginului un

unghi deschis înainte, denumit unghiul de versiune. Axul colului uterin face cu axul uterului un

unghi deschis înainte numit unghi de flexiune.

11
 În mod normal uterul este situat în plan sagital ușor anteversat și antiflectat.

Uterul are o mare mobilitate și își menține poziția datorită ligamentelor sale: largi,

rotunde, uterosacrate. În afară de acestea, uterul mai este menținut și de țesutul conjuctiv

pelvian, și de sistemul de susținere constituit din planșeul pelviperineal.

Uterul este o parte uimitoare a corpului feminin.  “Uterul este centrul femeii.

Dacă uterul său nu se afla în poziția corectă și într-o stare bună de sănătate, nimic în

viața ei nu va fi așa cum trebuie. Femeia se va afla într-un veșnic dezechilibru așa cum

este și uterul ei.” (Don Elijio Panti, shaman a tribului Maya, Belize)

Pozitia normală a uterului

Uterul se află în centrul pelvisului (bazinului) deasupra vaginului, între rectum și

vezica urinară. Poziția normală a uterului este anteversa, aplecată ușor peste vezica urinară.

Este susținut în această poziție de către ligamente, vagin și mușchii pelvieni.

Dar de multe ori, uterul nu se află în această poziție. Acesta se numește uter

deplasat și poate fi în poziția retroversa, retroflexa, verticala și anteroflexa.

12
 Uter deplasat in diferite pozitii

Uterul retrovers este înclinat spre spate (spre rectum și coloana vertebrală). Uterul

retroflex are partea superioară (fundusul)  flexat în spate, astfel încât partea anterioară a

uterului primește forma convexă. Uterul anteflexat are partea superioară flexată în față,

astfel încât partea anterioară a uterului are forma concavă. Uterul vertical este drept în sus.

De asemenea uterul se poate afla în oricare din cele 5 poziții (anteversa, anteflexa,

verticala, retroversa si retroflexa) și pe deasupra să fie înclinat în partea stângă sau dreaptă

a pelvisului (în loc să se afle în centrul acestuia). Prolapsul uterin este “căderea” uterului în

vagin.

Diferite grade ale prolapsului uterin

Motivul pozițiilor disfuncționale ale uterului

Medicina modernă deocamdată nu recunoaște cât de  importantă este poziția

uterului pentru sănătatea femeilor și are puține de oferit. Un uter deplasat sau un prolaps

uterin de gradul I sunt considerate “normale” și sunt trecute cu vederea. Se estimeaza că

mai mult de 80% dintre femei au uterul deplasat sau ușor “căzut”. Ligamentele ce susțin

uterul (și totodată îi permit să se miște atunci când vezica urinară/rectumul sunt pline cu

urină/materii fecale și să crească în timpul sarcinii) se pot slăbi. Astfel uterul se deplasează

în poziții disfuncționale. Alte motive ce determină deplasarea uterului și prolapsul uterin

sunt căderi în fund (chiar și în copilărie), accidente de mașină, încălțăminte cu tocuri înalte,

mersul desculță pe suprafețe reci, alergatul și săritul pe suprafețe dure, călăritul pe cal,

13
gimnastica, căratul lucrurilor foarte grele (mai ales în timpul menstruației, a sarcinii și

imediat după naștere), travaliu și nașteri dificile, slăbirea mușchilor pelvieni (inclusiv a

perineului și a vaginului), operații și alte intervenții chirurgicale pelviene (cum ar fi

laparoscopia), constipație cronică. Dar pe lângă acestea, uterul poate să se afle într-o

poziție disfuncțională chiar de la naștere – se spune că aceste poziții pot fi genetice.

Prevenție și auto-îngrijire

Atunci când uterul se află într-o poziție disfuncțională fluxul de sânge, limfatic,

nervos și energetic în zona pelviană este compromis. De asemenea aceste poziții nu permit

curățarea completă a uterului în timpul menstruației. De aceea se recomandă auto-îngrijirea

uterului (împreună cu acele părți care îl susțin).

În primul rând ar trebui evitate acele cauze care pot determina deplasarea uterului

sau agrava situația, în cazul în care uterul se află deja într-o poziție deplasată.

În al doilea rând ar trebui întăriți mușchii pelvieni și ligamentele uterine. Mers

rapid, înot, exercițiile Kegel, mersul în pantă și urcatul scărilor sunt doar câteva din

exercițiile pe care le poți face.

Și anumite plante medicinale și uleiuri pot ajuta la întărirea uterului și a zonei

pelviene. Crețișoara și frunze/muguri de zmeur (folosite ca infuzii și tincturii), uleiul de

cânep (câte o lingură de 3 ori pe zi) și vitamina E sunt doar un exemplu.

Auto masajul pelvian este de mare ajutor, chiar și în cazul unui prolaps uterin de

gradul doi.  Masajul se face cu ajutorul unui ulei vegetal (cel mai indicat fiind uleiul de

canepa) și chiar a unei tincturi (crețișoara, muguri de zmeur; coada șoricelului și traista

ciobanului pot fi folosite în caz de hemoragii; talpa gâștii în caz de dureri pelviene). Nu

uita că în timpul masajului să te relaxezi și să respiri adânc și încet.

Istmul se află între corpul uterin și colul uterin. Mijloacele de fixare ale uterului

sunt: a) mijloacele de suspensie b) mijloacele de susținere Mijloacele de suspensie.

Ligamentele uterine sunt:

 ligamente largi sau late iau naștere printr-o dedublare a peritoneului care

învelește uterul și trompele ; ajunse la marginile uterului, foițele peritoneale se

alipesc și trec mai departe lateral spre peretele pelvian.

14
 Marginile superioare ale ligamentului larg constituie ezosalpinsul, iar pe

fața posterioară întâlnim mezoovariu; lateral la peretele escavației

ligamentului larg și continuă cu ligamentul infundibilapelvian

(lomboovarian );

 ligamentele rotunde sunt cordoane fibromusculare, care se întind de la coamele

uterine până la regiunea pubiană, ridică un pliu peritoneal pe fața anterioară a

ligamentului larg, parcurg canalele inghinale și se termină în regiunea muntelui

venerian și în labile mari sub forma de ,,laba gâștii". Rolul lor este de orientare a

uterului și mai puțin de suspensie;

 ligamentele uterosacrate se inseră pe ismul uterin înconjoară rectul și se

inseră pe sacrum. Conține pe lângă țesut conjuctiv și fibre musculare

netede. Aceste ligamente contribuie în mare măsură la susținerea

uterului în poziția sa normală de anteversie-flexie. Este singurul ligament adevărat.

Țesutul conjuctiv pelvian - este situat sub peritoneu și este alcătuit din

tracturi fibromatoase care se fixează de colul uterin , domul vaginal și pe pereții

escavației pelviene. Mijloacele de susținere sunt reprezentate de aderențele la organele

învecinate (aderențe la vezică și rect), prin lamelele sacro-recto-ganitopelvine și

conexiunile cu perineul.

Perineul constituie cel mai important și cel mai valoros mijloc de susținere al

uterului, transmiterea foițelor de presiune de la uter asupra perineului se face prin

intermediu vaginului.

Structura uterului

Peretele corpului uterin este alcătuit dintr-un strat muscular dens, miometru,

căptușit la interior de o mucoasă, endometru, și tapetat înspre cavitatea peritoneală de

perineu, perimetrium.

Tunica seroasă sau perimetru, este format din foița peritoneală care îmbracă

uterul. Învelitoarea peritoneală este dublată pe fața ei profundă de țesut conjuctiv -

stratul subseros.

Tunica musculară sau miometru, este stratul cel mai bine reprezentat

15
(grosimea medie de 15 mm). Este format din mănunchiuri de fibre musculare netede

separate, dar în același timp solidarizate între ele prin țesutul conjuctiv; conține și

numeroase vase sangvine. Fibrele musculare au un important rol în închiderea vaselor

sangvine (hemostaza fiziologică).

Tunica mucoasă sau endometru aderă strâns la miometru fără interpunerea unei

submucoase. Mucoasa cavității uterine este netedă, are culoare roz-roșiatică; foarte

aderentă la miometru și friabilă. Grosimea ei variază în funcție de etapele ciclului

menstrual.

Mucoasa uterină este puternic hormono dependentă și prin aceasta supusă unor

intense modificări ciclice. Mucoasa istmului are același caracter histo logic cu cea a

corpului. Mucoasa canalului cervical este încrețită, destul de groasă și rezistentă. Ea este

de tip glandular.

Glandele corpului secretă un mucus gros, ușor alcalin care protejează cavitatea

uterină împotriva infecțiilor ascendente din vagin și facilitează ascensiunea

spermatozoizilor spre această cavitate.

Mucoasa porțiunii vaginale a exocolului este de tip pavimentos, stratificat,

necheratinizat. Celulele straturilor superficiale sunt bogate în glicogen (absent în

celule cancerigene).

Mucoasa exocolului suferă, împreună cu mucoasa vaginală, o descuamație

permanentă. La nivelul ostiumului uterin, mucoasa glandulară cervicală este brusc

separată de mucoasa pavimentoasă necheratinizată a exocolului. Zona de demarcație

dintre cele două se numește joncțiunea cervico-vaginală.

În decursul ciclurilor menstruale uterul se congestionează, volumul lui crește

puțin, dar nu devine mai dur, ci dimpotrivă consistența lui scade. Cele mai evidente

fenomene se petrec la nivelul cavității uterine .

16
VAS

CULARIZAȚIA ORGANELOR GENITALE

Vascularizația organelor genitale este asigurată de artere, vene și vase limfatice .

Sistemul arterial

Organele genitale externe sunt irigate de artera rușinoasă internă, ramură a arterei

hipogastrice și a arterei rușinoasă externă, care vine din artera femurală.

Organele genitale interne sunt irigate de artera uterină, artera ovariană, artera

ligamentului rotund, artera funiculară și artera ligamentului sacrouterin.

Vaginul este irigat de artera vaginală și hemoroidă medie și artera cervico-vaginală.

Trompa este irigată de artera uterină și ovariană.

Ovarul este vascularizat de artera ovariană. Sistemul nervos formează fluxuri

bogate care explică posibilitatea aparițiilor hemoragiilor masive, a dificultăților hemostazei și

a trombozelor.

Venele pleacă din toate tunicile uterului formând sinusurile uterine, apoi plexurile

venoase uterine. Din plexurile uterine pleacă și venele ligamentului rotund.

Vasele limfatice sunt importante pentru urmărirea metastazelor și a difuzării

inflamațiilor. Limfaticile provin din trei rețele: mucoasă, musculară și seroasă și formează

17
rețeaua subseroasă, care deși formează un plex continuu, drenajul limfatic al uterului se

descrie separat pentru corp și col din anumite considerente paraclinice, clinice. Limfaticile

corpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului plexul hipogastric inferior.

18
 CAPITOLUL II
FIBROMUL UTERIN

Definiție:

Fibromul uterin este o tumoră benignă ce se dezvoltă dintr-un țesut analog

mușchiului uterin, fiind o leziune distrofică și nu o tumoră în sens oncologic. Fibromul

uterin are un plan de clivaj ce permite enucleerea, distrofia interesând țesutul

muscular și țesutul conjunctiv în proporții variabile.

Etiopatogenie

După vârsta de 35 de ani, 20 % dintre femei sunt purtătoare de fibrom uterin,

acesta având incidența maximă între 40-50 de ani. Sunt foarte rare înainte de pubertate

și involuează în menopauză până la dispariție. Există o serie de factori favorizanți:

a. Paritatea - fibromul uterin este mai frecvent la nulipare;

b. Factorul rasial - fibromul uterin este mai frecvent la rasa neagră;

c. Factorul hormonal, cel mai important - fibromul uterin este favorizat de

hiperestrogenie, fapt dovedit și de studii pe animale la care injectarea de

estrogeni a dus la apariția de tumori fibromatoase subperitoneale în pelvis, iar

injectarea de antitiroidiene a stagnat stagnarea fibromului.

Practic, există un teren care favorizează apariția fibromului: acesta este

reprezentat de obezitate, hipertensiune arterială, distrofie mamară și semne histologice și

biologice de hiperestrogenie. Dezvoltarea fibromului necesită o cantitate crescută de

estrogeni, fapt dovedit de dezvoltarea excesivă a fibromului în sarcină și de regresia

acestuia în post partum, menopauză sau în tratament cu progestative, dar hiperestrogenia

reprezintă o condiție necesară, dar nu suficientă pentru a duce la fibromatoză.

În ceea ce privește histogeneza, au existat mai multe teorii, unele sugerând ca

punctul de plecare al fibromului ar fi tunica medie a vaselor, alte teorii- gonocitele

primordiale.

Practic, fibromul se dezvoltă din celulele tinere slab diferențiate, care

reprezintă ,,un element de rezervă" de material de creștere în timpul sarcinii, iar destinația

19
lor normală este influențată de factori hormonali.

Anatomie patologică

Macroscopic, tumoarea poate fi unică sau multiplă, rotundă, lobulară, albicios

rozată, fermă, prezintă o pseudocapsulă, ceea ce permite enucleerea. De regulă, tumora

este puțin vascularizată, modificări vasculare apărând în gravitate și ducând la tulburări

funcționale în fibrom, ceea ce favorizează în apariția complicațiilor. Venele plexiforme

se dezvoltă anormal și se pot rupe. Vascularizația pelvigenitală se dezvoltă anormal, atât

pedicolul ovarian, cât și pedicolul uteroanexial.

Microscopic, se constată justapoziția țesutului miomatos, cu dispunere de spirale

concentrice cu celulele musculare lizate. În creșterea bruscă a fibromului se constată

nuclei celulari cu mitoze și de aceea trebuie efectuat diagnosticul diferențial cu

miosarcomul. De asemenea, se mai constată prezența de țesut fibros, celule conjuctive,

fuziforme, banale.

Clasificare

Principalele tipuri de fibrom uterin, clasificate după :

1. După baza de implantare :

• fibrom pediculat - are o tulpină și crește fie în interiorul, fie în

exteriorul uterului;

• fibrom sesil;

2. În funcție de stratul în care se dezvoltă:

• fibrom submucos - chiar sub mucoasa uterului ;

• fibrom intramural - în mijlocul peretului uterin;

• fibrom subseros - sub învelișul extern al uterului;

3. În funcție de localizare:

• la nivelul colului uterin: fibrom cervical, crește în general către vagin, cauzând

sângerarea și infecții;

• la nivelul istmului uterin (partea dintre colul și corpul uterin): fibrom

istmic, mai frecvent cauzează durerea și probleme urinare;

• la nivelul corpului uterin: fibrom corporal, reprezintă cea mai frecventă

20
 localizare și cel mai frecvent este asimptomatic.

Simptomatologie

Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcție de numărul, mărimea și

localizarea tumorilor.

Fibromul asimptomatic: Evidențial de cele mai multe ori cu ocazia unui examen

ginecologic de rutină sau descoperit în timpul explorării chirurgicale a pelvisului.

Hemoragiile uterine: Sângerările uterine reprezintă simptomul cel mai frecvent

întâlnit la femeile cu fibrom uterin. Sângerările uterine se prezintă foarte variat clinic.

Explicația lor este dată de vascularizația crescută a uterului, mărimea cavității uterine și de

o deficiență în contracția musculară pentru a asigura hemostaza. În ordinea frecvenței se

întâlnesc :

 Menoragia: hemoragia menstruală - reprezintă cea mai obișnuită și caracteristică

forma de sângerare la femeile cu fibrom. Menoragiile nu se instalează niciodată

brusc, menstruațiile devin progresiv mai abundente, frecvent cu cheaguri,

durează mai mult de o săptămână, sfârșind cu o serozitate rozacee.

 Menometroragiile: sunt sângerări care continuă o menstruație abundentă până la

menstruația următoare. Se întâlnesc cu o frecvență de aproximativ 22% din

cazuri.

21
  Metroragiile: sunt mai rare, întâlnindu-se în 13 % din cazuri; ele survin între

menstruații, discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos sau

polip fibros.

 Hidroreea: în perioada menopauzei se întâlnesc hemoragii continue cu exacerbări.

Leucoreea se întâlnește sub forma hidroreică. Hidroreea constă într-o pierdere de

lichid clar, apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge până la 1 litru/24h.

Pioreea sau pierderi purulente – pot releva câteodată un polip fibros pe cale de

necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.

Durerea: apariția durerilor avertizează că există ceva mai mult decât un fibrom

banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează tulburărilor circulatorii, infecțioase,

torsiunii unei tumori pediculate, prin compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o

leziune asociată. Durerile au caractere diferite:

• dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracțiile uterine ce tind să

excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori

durerea ia aspectul dismenoreei particulare, atunci când fibromul constituie un

obstacol în evacuarea sângelui menstrual; femeia acuză o jena pelviană sau

veritabile dureri lombo-abdominale, însoțite de o sângerare redusă, urmată apoi

de cheaguri, care sfârșesc criza dureroasă;

• dureri intense cu caracter lanciant – însoțite de semne de iritație peritoneală,

vărsături, subocluzie - survin în cazul fibroamelor intracapsulare;

• dureri cu caracter de crampe sfâșietoare - iar când se adaugă febră, frisoane,

leucocitoză, se constituie semnul supurației și abcedării unui nodul fibromatos.

Creșterea rapidă a unui fibrom uterin se însoțește de o stare de tensiune

hipogastrică. Inclavarea unui fibrom uterin în micul bazin se exprimă prin dureri

caracteristice cu iradieri în membrele inferioare, prin compresiunea realizată de tumoră

pe rădăcinile sciaticului. În funcție de mărimea și localizarea lui, un fibrom uterin poate

avea răsunet asupra organelor vecine, generând o serie de simptome ,,de împrumut".

Manifestările clinice sunt date de compresiunea tumorii pe căile urinare, rect,

vase.

22
 Simptome vezicale:

- apar tulburări micționale;

- polakiuria (micțiuni mai frecvente) cu caracter diurn;

- retenția de urină: se întâlnește mai rar, se manifestă mai ales premenstrual,

rareori ia aspect de retenție acută.

Simptome rectale: în general sunt puține - tensiune, constipație, ocluzie mecanică.

Simptome vasculare: compresiunea venoase poate fi sursa unui edem al

membrelor inferioare. Asocierea unei infecții latente în micul bazin și a unei

hipercoagulabilități creează condițiile apariției flebitelor spontane.

Simptomele clinice se obțin prin examenul ginecologic.

INVESTIGAȚII PARACLINICE

Investigații de laborator: Hb (hemoglobina), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite,

timp de coagulare (TQ, TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh.

Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.

Examen de urină: urocultură, test de sarcină.

Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA.

Examinări paraclinice:

• chiuretajul uterin biopsic: evidențiază modificările endometrului și exclude

adenocarcinomul endometrial;

• examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul și chiar topografia

tumorilor, excluzând o sarcină; dă detalii asupra situației fibromului, depistează

leziuni asociate și permite supravegherea tratamentului;

• examen colposcopic și citologic Papanicolau sunt obligatorii mai ales în cazul

asocierii unor leziuni cervicale;

• laparoscopia stabilește localizarea exactă a fibromului și uneori diferențiază

fibroamele pediculate degenerate edematos de formațiunile tumorale;

• celioscopia.

• urografia: poate evidenția deviația uterului, compresiunea acestuia (mai ales în cazul

localizării intraligamentare) și eventualele anomalii urinare;

23
 • histerometria: permite evidențierea cavității uterine, alungite, deformate sau alteori

pare scurtată prin noduli submucoși intracavitari;

• histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;

• clisma baritată.

DIAGNOSTICUL FIBROMULUI UTERIN

Diagnosticul pozitiv: se bazează pe datele concrete clinice și paraclinice și pe

cele ale examenului ginecologic.

Diagnosticul diferențial se face cu :

• sarcina - în care oprirea menstruației și nu sângerarea este semnul cel mai

important, iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului

gravid (moale, globulos, contracții); reacțiile biologice de sarcină elimină

această posibilitate;

• sarcina extrauterină sau hematocelul;

• cancerul de corp uterin - apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea

este fără legătură cu menstruația neregulată;

• inflamațiile și tumorile anexiale;

• chist vegetant;

• chist dermoid;

• tumori chistice de ovar - solid fibrom de ovar;

• uterul fibromatos - este deosebit de fibromul uterin, se întâlnește la

femeile multipare (în apropierea menopauzei), manifestându-se cu menstruații

neregulate, însoțite de balonări și dureri abdominale; la examenul clinic uterul este

mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai mare, dar regulată;

• adenomioza - determină o mărire neregulată, nedepășind o sarcină de 12

săptămâni și apare la femeile tinere;

• uterul malformat;

• pelviperitonita statică.

24
 TRATAMENTUL FIBROMULUI UTERIN

Tratamentul profllactic: se recomandă combaterea factorilor ce pot determina

dereglări hormonale metabolice. Un scop important este întreținerea unui echilibru

hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale și combaterea sindromului de

congestie pelvină. În perioada de activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se

realizează treptat. Profilaxia fibromului uterin constă în :

• la pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcției genitale a femeii;

• combaterea cauzelor de congestie pelvină și a disfuncțiilor neuroendocrine;

• atenție în utilizarea tratamentelor cu estrogeni și a contraceptivelor;

• depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării și a

complicațiilor prin medicație decongestivă și igiena riguroasă;

• prevenirea recidivelor după operații, cauzele favorizante care sunt congestia

pelvină și încărcăturile hormonale, vor fi combătute;

• pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic și dispensarizarea

cazurilor cu risc de îmbolnăvire (femei care au făcut tratamente hormonale,

intervenții chirurgicale genitale, sterilitatea primară, pubertatea patologică);

• supravegherea tumorilor depistate și tratate.

Tratamentul curativ

• tratament farmacodinamic cu decongestionante;

• ca măsură de urgență se aplică tratament medicamentos pentru oprirea

imediată a hemoragiilor sau pentru prevenirea repetării lor;

• tratamentul fibromului uterin este chirurgical.

Tratamentul medical este indicat numai în cazul tumorilor mici, fără semne

clinice deosebite, necomplicate, în preajma menopauzei, când există posibilitatea

supravegherii bolnavei și contraindicații de ordin general sau local pentru actul

chirurgical. Scopul terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei; se

administrează ocitocice: Ergomet sau Methergin - în injecții i.m., o fiolă la 12 ore. Când

exista hemoragii mari, se pot administra și i.v. Fiolele de Ergomet se pot administra și per

os, o fiolă la 6 ore.

25
 Oxitocin are efect rapid și de scurtă durată - se poate administra i.v, diluat în

20ml glucoză, dar se poate administra și i.m. Medicamente cu efect asupra coagulării:

Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese), Venostat ( 1 - 2 fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. de

200mg,/zi sau 2tb. de 500mg/zi), Prednison (30 mg/zi).

Tratamentul cu progestative de sinteză: este un tratament de mare importanță,

trebuie înlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se folosesc:

10 mg de progestativ în zilele 20, 23 și 26 ale ciclului menstrual, pe cale orală sau

parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ doar. La întreruperea

tratamentului există pericolul de noi și abundente hemoragii. Tratamentul este de

lungă durată și necesită controlul permanent al uterului.

Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei și are

scop explorator și biopsic. Sunt foarte limitate indicațiile: când bolnava refuză

operația, când starea generală a bolnavei nu permite intervenția chirurgicală și ca

terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei și pregătirea

preoperatorie.

Tratamentul chirurgical are indicația atunci când bolnava prezintă un

fibrom cu dimensiuni mai mari ca ale unei sarcini de 3 luni, determinând o

sângerare persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare.

Tratamentul chirurgical se impune în cazul:

 fibromul mărit de volum;

 fibromul este posterior și antrenează tulburări de compresie;

 fibromul lateral cu riscul de compresiune pe utere;

 polipi intracavitari cu risc de infecție; miomul compresiv sau

dureros,

 când apare o creștere bruscă a unui fibrom care era mic;

 când hemoragia persistă peste 3 luni;

Tehnicile operatorii conservatoare prezintă ca avantaje: evitarea tulburărilor

castrării, atenuarea acestor tulburări la femei în pre- sau postmenopauză și conservarea

integrității fiziologice a femeii. Contraindicațiile acestor tehnici și limitele conservării

26
ovarelor sunt: ovarele polichistice la femeile tinere, nu se lasă pe loc un ovar după 45 de ani,

se evită concentrarea ovarelor fără trompe, asocierea unui cancer genital care presupune

lărgirea histerectomiei cu anexectomie.

EVOLUTIA ȘI PROGNOSTICUL FIBROMULUI UTERIN

Fibroamele au evoluție lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 și 50 de ani este

momentul critic, când tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea operațiile sunt mai

frecvente în această perioadă a vieții.

Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces minim

de involuție datorită transformării țesutului miomatos în țesut fibros.

Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera și care

involuează involuntar la menopauză. Când intervin complicații în evoluția tumorii,

prognosticul este mai rezervat. Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenția

chirurgicală se efectuează la femeie, manifestat pe un teren mai puțin favorabil, prognosticul

poate fi grav, mai ales dacă există și un risc operator crescut. În urma embolizării uterine

sângerările uterine (principala acuză a pacientelor) încetează imediat. Ciclurile

menstruale nu vor mai fi abundente și nu mai există sângerări între menstruații.

Celelalte

simptome

(senzație de

presiune în

abdomen,

urinatul

frecvent,

durerile de

spate) dispar

trept

at pe parcursul a câtorva săptămâni. Fibroamele încep să scadă în dimensiuni. La

aproximativ 6 luni uterul ajunge de dimensiuni normale. După această intervenție nu a

existat până acum nici un caz în care să mai apară noi fibroame. Prin această procedură

27
se elimină necesitatea unei intervenții chirurgicale în majoritatea cazurilor. Uterul

rămâne integru anatomic și fertil. Simtomele dispar rapid iar rezultatele terapeutice sunt

permanente, afecțiunea este rezolvată. În cazul femeilor tinere cu fibroame multiple,

simptomatice, cu sterilitate secundară, embolizarea uterină este practic singura metodă

terapeutică prin care le putem reda speranța că vor avea un copil.

COMPLICAȚIILE FIBROMULUI UTERIN

Complicații locale – infecțioase: apar în fibromul submucos, iar aparitia unei

infecții se traduce prin semnele ei caracteristice: febra, durerea, alterarea stării

generale; fibromul infectat, rar întâlnit, se mărește în volum și devine mai moale;

 complicative anexiale: pot fi acute sau cronice sterilitatea;

 endometrita (inflamația endometrului) este însoțită de mărirea cavității uterine și

deformare, se manifestă cu leucocitoză și ușoară hipertermie și se

exteriorizează sub formă de leucoree;

 necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu dureri

pelvine de tip exploziv, însoțite de pierderi roșcate; polipul devine friabil și

sângerează la atingere;

 hemoragiile: apar foarte des în fibromul submucos; hemoragia este un simptom

și poate deveni și o complicație prin repetare, mult mai des decât prin abundență;
uneori pot fi foarte abundente, necesitând o intervenție chirurgicală de urgență;

 complicații mecanice: hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a

unui fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur

(compresiuni vezicale sau rectale);

 complicații vasculare: edemul (procesul nu este reversibil și tratamentul este

chirurgical);

 degenerescențele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică,

degenerare ficoza coloidală și calcaroasă) sau maligne (degenerarea malignă

sarcomatoasă, foarte rară și foarte gravă); degenerările maligne pot fi atunci

când fibroamele cresc rapid și se însoțesc de metroragii.

Complicații generale

28
  aparatul respirator: apar semne de suferință prin reducerea capacității sale,

datorită tumorilor voluminoase care ridică diafragmul;

 aparatul circulator: apar dureri pericardice, palpitații, dispnee paroxistică,

tahicardie, HTA, edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului

bazin;
 aparatul urinar: disurie, polakiurie, retenție urinară, hidronefroză, fenomene

datorate compresiunii prin dezvoltarea tumorii;

 tulburări ale croazei sanguine (a posibilităților organice de a-și regla

hemoragia) explică în parte pericolul trombogenozei fibroamelor.

Complicații obstetricale

 sterilitate;

 la asocierea cu sarcina pot apărea:

compresiune asupra plexului solar,

vezicii urinare, rectului (manifestate

prin tenesme vezicale, pelvialgii,

polakiurie, disurie, tenesme rectale,

dureri lombo-sciatice) și chiar, în cazul

fibroamelor mari, avorturi, nașteri

premature, inserții joase ale placentei.

 Complicații postoperatorii
 flebotromboze: sunt complicații majore, manifestate adesea prin embolie

pulmonară;

 ocluzii postoperatorii;

 peritonite;

 complicații urinare, specifice histerectomiei totale, când este vorba de o

fistulă uretro-vaginală sau fistulă vezico- vaginală.

Embolizarea uterină - este o metodă relativ nouă, nechirurgicală, de terapie a

fibroamelor uterine. Ea constă în astuparea vaselor de sânge care alimentează fibroamele.

29
Ca urmare se produce reducerea sau dispariția acestor fibroame , uterul revine la dimensiuni

normale, iar simptomatologia dispare. Se introduce un cateter printr-o arteră de la mână și se

navighează prin vasele de sânge până la nivelul uterului unde se injectează particule de

embolizare. Intervenția durează aproximativ 30 de minute.

Principalele benefici ale acestei metode terapeutice sunt:

 femeile tinere cu fibromatoză uterină simptomatică și care doresc să

aibe copii;

 femeile aflate în apropierea menopauzei cu fibroame unice sau multiple

simptomatice;

 indiferent de vârstă atunci când se dorește un tratament conservator,

minim invaziv care nu necesită anestezie generală sau transfuzii sangvine.

Spre deosebire de celelalte metode terapeutice, efectuate de medicul ginecolog,

embolizarea uterină este efectuată de medicul specialist radiolog cu specializare în radiologie

intervențională.

Pentru anestezie locală se face o injecție cu xilină. Aceasta provoacă o senzație de

căldură locală care durează 10-20 de secunde.Toate manevrele de cateterizare sunt

nedureroase, pacienta nu simte nimic. La injectarea de substanță de contrast apare o senzație de

căldură în abdomen care durează foarte puțin (5 secunde). Embolizarea arterelor uterine este o

manevră care poate deveni dureroasă. Intensitatea durerii diferă însă mult de la un pacient

la altul, de la o ușoară jenă până la crampe abdominale uneori destul de intense. În

solicitarea acesteia, se poate administra substanțe analgezice de la începutul intervenției.

Trebuie înțeles că durerea post-embolizare este o manifestare normală, cu o durată de câteva

ore dar care poate fi combătută eficient prin medicație adecvată.

După intervenție, pacienta este condusă cu un cărucior la salon. Repaus la pat cu

picioarele întinse timp de minim 6-12 ore. Se recomandă să consume cât mai multe lichide.

Durerea pelvină ce apare, se tratează adecvat.

Complicații ale embolizării

Cea mai frecventă complicație este durerea postembolizare. Este o evoluție

normală a intervenției și este combătută cu medicamente analgezice.

30
 O altă complicație este formarea unui mic hematom la locul puncției. Acesta nu

necesită nici un tratament; o pungă cu gheață aplicată local poate fi utilă. Dacă

hematomul este mare se administrează antibiotice și eventual se evacuează hematomul.

Unele paciente pot face febră după intervenție datorită procesului de degenerare a

fibromului ischemiat. Medicația analgezică administrată pentru controlul durerii este

suficientă și pentru controlul temperaturii. Dacă febra apare la câteva zile după intervenție

ea trebuie atent urmărită pentru că există posibilitatea unei suprainfecții uterine.

În acest caz este obligatoriu să se contacteze medicul ginecolog. Timp de câteva

săptămâni după embolizare este posibil să mai existe unele sângerări vaginale, eventual

însoțite de eliminarea spontană a unor fibroame.

Histerectomia

Histerectomia este îndepărtarea chirurgicală a uterului sau a pântecelui mamei.

Dar aceasta nu este la fel de simplă pe cât pare în această definiție. Conform cercetărilor

fundației HERS și Asociației de Histerectomie, această operație are consecințe pe termen

lung, nu doar pe corpul femeii, dar și asupra părții psihologice.

Statistica mai spune că după o intervenție chirurgicală de histerectomie, 58% din

femei nu sunt capabile să se

întoarcă la activitățile de

lucru anterioare și

aproximativ 43% sunt

incapabile să mai lucreze ceva

în general. Complicațiile

histerectomiei încep chiar

înainte de operația propriu-

zisă.

Complicațiile histerectomiei

Un raport de Obstetrică și Ginecologie recent publicat punctează faptul că

simptomele pentru 9 din 12 histerectomii nu au respectat principiile directoare stabilite de

către Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie pe care le presupune procedura.

31
 Histerectomia este recomandată uneori în mod eronat, multe femei fiind supuse în

mod inutil procedurii chiar dacă acestea ar putea fi tratate prin intermediul unor proceduri

alternative cum ar fi embolizarea arterelor uterine, miomectomie, extirparea endometrială

cu laser sau electrocauterizarea, pentru cazurile de test Papanicolau anormal. Aceasta se

numește "intervenție chirurgicală electivă", deoarece nu este realizată ca o măsură de

urgență.

Histerectomia este efectuată, în primul rând, în cazurile de cancer uterin, fibroame

uterine, sângerări vaginale persistente (menoragie), endometrioză, durere pelvină cronică

în timpul menstruației, prolaps uterin, etc. Necesitatea operației chirurgicale trebuie

stabilită de un medic specialist.

Cele mai multe histerectomii se realizează printr-o incizie în abdomenul inferior.

Pe de altă parte, modul cel mai puțin comun este de a elimina uterul doar printr-o incizie în

partea de sus a vaginului, după care aceasta este cusută. Intervenția se realizează sub

anestezie generală, care poate duce la reacții alergice și leziuni minore ale nervilor.

Pot avea loc pierderi excesive de sânge, care necesită transfuzii de sânge. De

asemenea, există riscul de infecții ale tractului urinar, infecții vaginale sau infecții ale

pieptului. Cel mai sever dintre riscurile histerectomiei este lezarea vezicii urinare, care se

poate întâmpla în timpul inciziei abdomenului. Este numita incizie "oarbă" dacă chirurgul

nu poate vedea organele de bază.

Chiar dacă această lezare este prevenită, riscul de incontinență a vezicii urinare

sau nevoia frecventă de urinare există după cele mai multe histerectomii. De asemenea,

Asociația de Histerectomie clarifică faptul că dacă o femeie trece printr-o histerectomie în

care ovarele nu sunt eliminate, ea are un risc de 50% de a suferi de insuficiență ovariană în

termen de 5 ani de la operație.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII ÎN

FIBROMUL UTERIN

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând

32
atât îngrijiri autonome, cât și delegate. Alături de asistentă participă o întreagă echipă.

Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârșitul operației și vindecarea

completă a bolnavei. În timpul operației, asistenta pregătește salonul și patul pentru primirea

bolnavei, într-un salon cu paturi puține, cât mai izolat de zgomote; temperatura camerei să

nu depășească 20-22°C, lumina să fie cât mai redusă; patul să fie cu lenjerie curată,

prevăzut cu mușama și aleza și accesibil din trei părți.

Transportul bolnavei de la sala de operații se face cu căruciorul.

Asistenta medicală pregătește la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi și ace

sterile de unică folosință, garou, alcool, tavița renală, sonde vezicale, plosca urinară,

medicamente (cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgență.

În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea

foarte atent, până la apariția reflexelor de deglutiție, tuse. Bolnava este transportată din sala

de operație cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă. Asistenta de salon va verifica

poziția acului și ritmul perfuziei, supraveghind-o cu atenție. După sosirea bolnavei în

salon, asistenta va monitoriza permanent: TA, pulsul, respirația și faciesul pacientei, va

nota în F.O. calitatea lor și va raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea

funcțiilor vitale se va face până la revenirea completă a conștienței, deoarece pot apărea

complicații ca: tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.

Poziția pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte,

pentru a se evita înecarea cu vărsături și a grețurilor. De asemenea, asistenta va administra

medicația prescrisă postoperator și, de câte ori este necesar, medicație calmantă prescrisă

de medic.

Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat

postoperator, asistenta va urmări: aspectul general (facies, tegumente), temperatura,

semnele vitale (respirație, puls, TA), reluarea tranzitului intestinal, diureza, aspectul

pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea și reechilibrarea

hidroelectrolitică, alimentația.

În prima zi postoperator se urmărește pulsul, TA, debitul prin tubul de dren, plaga

și se raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca tratament, dacă este

33
necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge izo-grup, izo-Rh, săruri clorate

și glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu intermitență și se combate durerea

administrând analgezice. Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai în cantități moderate

și fracționate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.

În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os și va începe mobilizarea ei, pentru

a produce o stimulare a circulației de întoarcere la nivelul membrelor inferioare. Se vor

face mișcări pasive la început și apoi active ale membrelor inferioare.

În a treia zi alimentația se îmbogățește treptat, trecându-se la supa strecurată, după

primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Dacă mai este nevoie, se vor

combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este productiv.

În a patra zi, dacă tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicația medicului, se

administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clisma evacuatorie. Se

completează alimentația cu carne slabă și piureuri de zarzavat. Se urmărește plaga

operatorie și se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin salon.

În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta

medicul să scoată o parte din fire.

În a șasea zi se trece la o alimentație completă, variată, vitaminizantă.

În a șaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor. Externarea

după operație se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin complicații.

METODE ȘI MIJLOACE DE LUCRU

În îngrijirea pacientelor, asistenta medicală are sarcina să le supravegheze pentru

a culege toate datele privind starea generală și evoluția bolii acestora, comunicând

medicului toate observațiile.

În această lucrare am prezentat 1 caz, 1 pacientă internată în secția Obstetrică -

Ginecologie, Spitalul Municipal Rm.Sărat. Pentru întocmirea planului de îngrijire, am

folosit ca sursă de informare pacienta, echipa de îngrijire, familia și foile de observație ale

pacientei.

Metode de lucru: comunicarea prin conversații, pentru culegerea datelor necesare

cunoașterii problemelor pacientei, a stării ei generale, a posibilităților și imposibilităților

34
satisfacerii nevoilor personale. M-am folosit de anamneză, de examenul fizic și de datele de

laborator, precum și de diagnosticul medical.

După ce am avut toate datele necesare, le-am analizat și am reușit să stabilesc

problemele de sănătate ale pacientei, atât sub aspect fizic, cât și psihic. Aceasta mi-a permis

elaborarea unui plan de îngrijire care a ajutat pacienta să se adapteze schimbărilor ce au

intervernit în starea ei.

Mijloace de lucru: am recoltat probele biologice ale pacientei pentru analizele de

laborator, am însoțit pacienta la examinările paraclinice și i-am administrat medicația

indicată de medic. În paralel, am pregătit-o psihic pentru operație și am susținut-o din

punct de vedere moral pe tot parcursul internării.

Toate aceste metode și mijloace de lucru se reflectă în capitolul următor, în care

am prezentat studiul cazului.

CAPITOLUL III
PREZENTAREA CAZURILOR

CAZUL I

35
Pacienta cu fibrom uterin

Culegerea datelor:

 surse de informare: pacienta, familia pacientei și echipa de îngrijire

 date relativ fixe: nume și prenume

 NUMELE: P.

 PRENUMELE: A.

 VÂRSTA: 45 de ani

 SEX: feminin

 NAȚIONALITATE: română

 RELIGIA: ortodoxă

 DOMICILIU: Rm.Sărat

 STARE CIVILA: căsătorită

 ALERGII: nu prezintă

 DATA INTERNĂRII: 12.01.2021

 DATA EXTERNĂRII: 19.01.2021

 Date variabile:

 DOMICILIUL: Rm.Sărat, str. Lalelelor, nr.45

 CONDIȚII DE LOCUIT: locuiește la curte, într-o casă cu 4 camere, bucătărie, 2

holuri, încălzire cu sobă de lemne, grup sanitar prezent în curte și sursa de apă este

fântâna de curte salubră din punct de vedere igienic;

 OCUPAȚIA: muncitor

 GRUPA: B3, RH+

 GREUTATEA: 59 kg.

 ÎNĂLȚIMEA: 1,60 m

 Comportament:

 Este orientată temporo-spațial

 Este parțial autonomă
 Comunică și colaborează cu cadrele medicale

36
  Dorește vizita familiei
 Rețeaua de susținere:

 Familia este alcătuită din 2 copii și soț

 Locuiește cu soțul și își întreține gospodăria
 Diagnostic la internare: Fibrom uterin

 Motivele internării: Sângerări

 Antecedente heredo - colaterale:

- tata: HTA, nu prezintă boli dermato-venerice sau infecto-contagioase în familie,

negând existența acestora

 Antecedente patologice personale:

- neagă antecedence personale patologice;

 Antecedente fiziologice personale:

- menarha la 14 ani;

- ciclu menstrual la 28 de zile, regulat, durata 4-5 zile, până în

urmă cu 6 luni;

- sarcini = 2, nașteri = 2, avorturi = 0.

 Istoricul bolii:

 Pacienta relatează că boala a debutat de aproximativ de 6 luni cu sângerare motiv

pentru care pacienta solicită un consult de specialitate

 Se internează în secția de ginecologie pentru tratament și investigații la indicația

medicului de familie

 Se efectuează un chiuretaj uterin în scop hemostatic iar examenul ecografic

evidențiază un fibrom uterin de 5 cm/5cm

 De aproximativ 3 luni, pacienta prezintă metroragie și tot de 3 luni este sub

tratament cu Orgametril sub care simptomatologia nu remite

 Examen clinic general:

 Tegumente și mucoase normal colorate

 Țesutul celular subcutanat normal reprezentat
 Sistem musculat normotom

37
  Sistem osteo-articular integru, mobil
 APARAT RESPIRATOR torace normal conformat, sonoritate pulmonară
 APARAT CARDIO-VASCULAR:
- Matitatea cordului în limite fiziologice

- Zgomote cardiac bine bătute, fără sufluri

- TA 120/80 mmHg

- P=86 b/min

 APARAT DIGESTIV:
- Abdomen suplu, elastic, participă la mișcările respiratorii, sensibil spontan

la palpare

- Reflex de deglutiție present; Limba cu depozit

- Tranzit intestinal în limite fiziologice reprezentat printr-un scaun pe zi cu

consistență normală

- Dentiție bună, carii tratate

 APARAT RENAL:
- Logi renale libere

- Urini clare cu 4-5 micțiuni pe zi

 EXAMEN DE SPECIALITATE:
- Abdomen sensibil și la palpare, în hipogastru se palpează o formațiune dură

până la 4-5 cm supra simfizar

- Vulva, vaginul normal, conformate în sânge, fluid și cheaguri

- Col de multipară în axul vaginului

- Uter mărit de volum cât o sarcină de 12 săptămâni, dur, sensibil cu

dezvoltare predominant spre stânga

- Anexele nu se palpează

 Elemente de igienă și viață

 OBIȘNUINȚE ALIMENTARE:
- prezintă 2 mese pe zi și 3 gustări

- alimente preferate: carnea de porc sau pui, friptă sau prăjită, condiment,

38
 ouă, prăjituri

- lichide preferate: sucurile acidulate și apa minerală

 ELEMENTE DE IGIENĂ:
- Igiena personală este bine întreținută, pacienta efectuează dușuri zilnice iar

lenjeria de corp și pat bine întreținute

 ACTIVITATEA DE REPAUS: privește la televizor, citește

 OBIȘNUINȚA DE VIAȚĂ: consumă cafea, 2-3 pe zi
 Analiza si interpretarea datelor:

 Probleme acuale:
- Dereglări menstruale

- Scurgeri vaginale

- Senzația de presiune în zona intestinală și a vezicii urinare

 Probleme potențiale: anemii

 INTERVENTIA CHIRURGICALĂ: 12.01.2021
 Grad de dependență: din datele culese, interpretate și analizate se constată că
pacienta are probleme în satisfacerea următoarelor nevoi:

1. Nevoia de a elimina pericolele:

 DIAGNOSTIC DE NURSING: alterarea fizică și psihică

 CAUZATĂ DE:

- metroragii

- situație de criză

- anxietate

 MANIFESTATĂ PRIN: - disconfort

- senzație de presiune în zona vezicii urinare

2. Nevoia de a-și păstra temperatura corpului în limite fiziologice

 DIAGNOSTIC DE NURSING: bolnava a fost subfebrilă

 MANIFESTATĂ PRIN: febră 37,70 C

39
 3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

 DIAGNOSTIC DE NURSING: postura inadecvată

 CAUZATĂ DE: durere acută
 MANIFESTATĂ PRIN:
- capacitate de efort redusă

- prezintă oboseală; amețeli

4. Nevoia de a se alimenta și hidrata

 DIAGNOSTIC DE NURSING: alimentație inadecvată

 CAUZATĂ DE: stress
 MANIFESTATĂ PRIN: mese dezordonate

5. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

 DIAGNOSTIC DE NURSING: bine îngrijită, cu mici carențe de igienă

 CAUZATĂ DE: intervenția chirurgicală
 MANIFESTATĂ PRIN:
- ținuta puțin neglijentă postoperatorie

- igiena insuficientă a tegumentelor

6. Nevoia de a dormi, a se odihni

 DIAGNOSTIC DE NURSING: ore insuficiente de somn și odihnă

 CAUZATĂ DE: intervenția chirurgicală
 MANIFESTATĂ PRIN:
- ore de somn cu treziri repetate

- stare de disconfort

7. Nevoia de a se realiza

 DIAGNOSTIC DE NURSING: devalorizarea

 CAUZATĂ DE: procesul de boală

40
  MANIFESTATĂ PRIN:
- complexarea că nu poate fi alături de familie

- se simte inutilă

8. Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea

 DIAGNOSTIC DE NURSING: cunoștințe insuficiente

 CAUZATĂ DE: lipsa de informare
 MANIFESTATĂ PRIN:
- cunoștințe în ceea ce privește îngrijirea

- nesiguranță

9. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica

religia

 DIAGNOSTIC DE NURSING: dificultatea de a participa la activități religioase

 CAUZATĂ DE: spitalizare și intervenție chirurgicală
 MANIFESTATĂ PRIN: mobilitate redusă după intervenția chirurgicală
 Obiective: pacienta să prezinte o durere diminuată în decurs de 3 ore, să beneficieze de

un mediu de siguranță fără accidente și să-și satisfacă nevoile în funcție de starea de

sănătate

41
42
  PLANUL DE INGRIJIRE AL PACIENTEI P.A.
Diagnostic de
nursing
Alterarea stării de
confort, prin durere.
Se manifestă prin facies
palid, ochii încercănați și
diaforeza.
Dificultatea în a se
odihni, se manifestă prin
insomnie.
Alterarea tegumentului
prin prezența plăgii
operatorii.
Obiective Intervenți
i delegate
Autonome
Pacienta va avea durere I-am explicat pacientei să-și
ameliorată peste 1h. caute poziția cea mai bună, în
Pacienta nu va mai avea care să nu prezinte durere.
dureri peste 2 zile.
Stabilirea unui orar de I-am recomandat pacientei
somn: pacienta să dacă poate să facă plimbări în tb/zi, de l0 mg seara,
doarmă 7h pe noapte, fără timpul zilei. Am asigurat
treziri noaptea și fără condiții optime de
sedative. microclimat.
Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei
complicații la nivelul importanța păstrării
plăgii operatorii. tegumentului curat la nivelul
plăgii și protejarea ei.
43
Intervenții Evaluare
Am adm. pacientei Peste 1 h, pacienta nu a
calmante ale durerii: mai prezentat dureri de
Algocalmin 1 f. de 2ml intensitate mare la nivelul
i.m., 1 - 0 - 1 . plăgii, iar după 2 zile nu a
mai prezentat deloc.
I-am adm. Diazepam 1 Pacienta se odihnește
noaptea și are un somn
Fenobarbital 1 f./zi de 15 liniștit.
mg seara.
Am făcut toaleta plăgii cu După 4 zile postoperator,
tinctura de iod. Am pacienta prezintă
tamponat plaga cu apă tegumente integre, curate
oxigenată, tampoane și fără complicatii.
uscate, apoi am pansat
plaga. Dupa 4 zile am scos
tubul de dren. Am ajutat
medicul la scoaterea
 firelor.
Diminuarea mobilității, Pacienta să aibă tonusul Am planificat un program de Pacienta prezintă un tonus
manifestată prin muscular normal și forța exerciții, în funcție de muscular normal și forța
dificultatea schimbării de musculară păstrată capacitatea pacientei. Am musculară este păstrată.
poziție participat zilnic la
mobilizarea pacientei
postoperator, prin mișcări
pasive și apoi active.
Perturbarea imaginii de Pacienta nu va mai fi I-am explicat pacientei Pacienta și-a recăpătat
sine se manifestă prin anxioasă peste 3 zile. necesitatea intervenției echilibrul psihic după 3
anxietate, pierderea Pacienta va avea o chirurgicale și eficacitatea ei, zile. Pacienta s-a adaptat
imaginii de sine. imagine de sine pozitivă, am încurajat-o cu privire la traumei chirurgicale.
în decurs de 3 zile. actul operator. Am discutat
cu pacienta pentru
înlăturarea ideii mutilante.
Am rugat-o să evite frigul și
efortul.
Deficit de cunoaștere Pacienta va înțelege I-am explicat pacientei Auto-administrarea de Pacienta a luat la
despre auto-îngrijire. toate restricțiile necesitatea respectării unor calmante pentru controlul cunoștință despre auto-
privitoare la dietă, restricții, cum ar fi: regim durerii. îngrijirea la domiciliu.
controlul durerii alimentar bogat în proteine,
și a efortului fizic, cât limitarea efortului fizic la

44
și la limitarea activității munci grele în gospodărie
sexuale. timp de 1 lună și interdicția
raportului sexual timp de 2
luni.

45
 Epicriza

Pacienta Petrescu Ana în vârstă de 45 de ani se internează cu diagnosticul

de fibrom uterin cu hemoragie în data de 12.01.2021. Boala actuală a debutat în
urmă cu 6 luni, cu sângerări, motiv pentru care pacienta a solicitat un consult de
specialitate. De aproximativ 3 luni, pacienta prezintă sângerări. Tot în urmă cu 3 luni,
este sub tratament cu Orgametril, sub care simptomatologia nu remite. Se face
intervenția chirurgicală în data de 12.01.2021, se practică histerectomie subtotală, cu
anexectomie stânga.
Se indică postoperator: Mialgin 1f. Glucoză 5% 3x500 ml, Ser fiziologic 500 ml,
Diazepam 1f, am explicat pacientei importanța păstrării tegumentului curat la nivelul plăgii
și protejarea ei.
După intervenția chirurgicală la aproximativ o oră nu prezintă dureri de intensitate
mare la nivelul plăgii, iar după 2 zile nu a mai prezentat deloc dureri. Pacienta se odihnește
bine noaptea și are un somn liniștit, s-a făcut toaleta plăgii de câte ori a fost nevoie și
după 4 zile am ajutat medicul la scoaterea firelor.
Se externează cu stare generală bună, pacientei i s-au explicat necesitatea unor
restricții cum ar fi:
- regim alimentar bogat în proteine
- limitarea efortului fizic la muncile grele din gospodărie timp de o lună
și interdicția raportului sexual timp de 2 luni.

46
 TABEL CU MONITORIZAREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE
DATA FUNCTII VITALE FUNCTII VEGETATIVE

TA P R T Lichide ingerate Diureza Scaun

mmHg p/min r/min °C Ml/24h Ml/24h

12.01.2021 120/80 86/` 18/` 36,7 900 1500 0

13.01.2021 130/80 84/` 18/’ 36,7 1000 1600 1

14.01.2021 125/75 82/` 17/’ 36,8 900 1800 0

15.01.2021 125/65 82/’ 17/’ 36,7 800 1900 1

16.01.2021 130/80 84/’ 18/’ 36,6 900 1800 0

17.01.2021 115/75 78/’ 17/’ 36,7 900 1700 1

47
18.01.2021 125/80 80/’ 18/’ 36,9 900 1800 0

19.01.2021 120/75 80/’ 18/’ 36,7 900 1600 1

TABEL CU MEDICAȚIE

48
 MEDICAȚIE MOD DE CALEA DE DOZA DOZA ACȚIUNE
PREZENTARE ADM1NISTRARE UNICĂ TOTALĂ

MIALGIN fiola i.v 1 1 Sedativ

GLUCOZA 5% flacon i.v 2 6 Nutriție parenterală

DIAZEPAM comprimat orală 1 2 Sedativ

SER FIZIOLOGIC flacon i.v 1 1 Nutriție parenterală

FENOBARBITAL fiola i.v 1 3 Sedativ

ALGOCALMIN fiola i.v 1 6 Calmant

CLEXAN fiola i.v 1 3 Sedativ

49
 EXAMENE DE LABORATOR Valori normale
Glucoza 101 mg./dl. 65 - 120mg/dl
Uree 26,6 mg/dl. 15,0-45,0mg/dl
Creatinina 7 mg./dl. 6-l,3mg/dl
T.G.O. 19 U/L. 15-50U/L
T.G.P. 31U/L. 15-65U/L
Fibrinogen 492mg. % 180-350%
APTT 40,1" 26-36"
Hemoglobina 13,7 g% 11,5- 17 g%
Hematocrit 41,5 % 35 - 74 %
Leucocite 6400/mm3 4000-
100000/mm3
Ts 2'40"
Tc 2'55"
SUMAR DE URINĂ REZULTAT
Acid ascorbic Negativ
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
PH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriți Negativ
Densitate urinară 1010
EXAMENUL SECREȚIEI Trichomonas - micoză
VAGINALE
EXAMEN CITOLOGIC Babeș Papanicolau: frotiu de tip II - celule
superficiale, intermediare, rare celule metaplazice
imature si mature;
infiltrat inflamator redus Candida - negativ;
flora bacteriană - coci.

50
51
CAZUL II

52
 NUMELE: Cozma
 PRENUMELE: Cristina
 VARSTA: 53 de ani, sex feminin
 NATIONALITATE: romana
 RELIGIA: ortodoxa
 OCUPATIA: muncitoare
 STARE CIVILA: castorita, mama a doi copii
 DATA INTERNARII: 09.02.2021
 DATA EXTERNARII: 16.02.2021
 MOTIVELE INTERNARII :
- menoragie de 5 - 6 luni;
- aparitia formatiunilor tumorale hipogastrice.
 DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Polifibromatoza uterina, complicata
cu hemoragie.
 ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neaga
 ANTECEDENTE PERSONALE:
- apendicectomie la 9 ani;
- HTA forma medie;
- insuficienta cardiaca - de la 43 de ani, tratata cu Atenolol, Digoxin,
Captopril;
- menarha la 18 ani;
- ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu durata de 3 - 4 zile, dar cu
flux crescut de 5 - 6 luni;
- sarcini = 2, nasteri = 2, avorturi = 0.
 CONDITII DE VIATA SI MUNCA: corespunzatoare.
 COMPORTARE FATA DE MEDIU: orientata temporo-spatial.
 ISTORICUL BOLII:
- boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce in
ce mai abundenta si aparitia unei formatiuni tumorale

53
 hipogastrice
- se prezinta la Sectia de Ginecologie pentru diagnostic si tratament
de specialitate.
 EXAMEN CLINIC GENERAL

• G = 78kg;

• I = 165 cm;
- tegumente si mucoase: normal colorate;
- tesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial: nu se palpeaza;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articula: integru, mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate
pulmonara;
- aparat cardio-vascular: relatii normale; P = 88 batai/min.; TA =
120/80 mmHg;
- aparat renal: loji renale libere, Giordano negativ.

 EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE

- abdomen suplu, elastic, participa la miscarile respiratorii,
nedureros;
- organe genitale externe de multipara;
- la examenul cu valve: vagin cu pereti supli, col de multipara, pe
baza posterioara o zona eroziva semilunara, nu pierde sange in
timpul examinarii;
- la tuseu vaginal: vulva, vagin - suple, elastice; col in butoias,
oriental spre dreapta, formatiune tumorala cat un grapefruit, ce face corp comun cu
uterul, contur policiclic,consistenta ferma, mobila, nedureroasa;
Anexele nu se palpeaza.
 INTERVENTIA CHIRURGICALĂ: 10.02.2021
- se face chiuretaj uterin;

54
 - se practica anestezie i.v. cu Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½
f. si anestezie locala cu Xilina 1 %;
- interventie bine suportata;
- in urma diagnosticului de polifibromatoza uterina complicata cu
hemoragie, se practica histerectomie subtotala, cu anexectomie
bilaterala;
- postoperator se indica Mialgin fiole;
- intraoperator se indica Fentomyl fiole;
- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;
- se face toaleta cavitatii abdominale si controlul hemostazei.
Am urmarit functiile vitale ale pacientei in timpul operatiei, cat si
postoperator, deoarece dau date privind aparitia unor complicati.

Data T.A. R. P. Diureza Temperat Observatii

ura
10.02.2021 110/70 18' 78' 800ml 36,80 C -dureri postoperatorii
-tub de dren: 100ml
11.02.2021 125/80 18' 70' 1000ml 37,70 C -abdomen meteonzat
-se suprima sonda Foley
-tub de dren: 50ml
12.02.2021 120/80 18' 78' 2000ml 37 °C
-tub de dren: Ø

 INGRIJIRI POSTOPERATORII
- pacienta a fost tinuta sub observatie restul zilelor, pana la
externare;
- pacienta prezinta o stare buna;
- pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a inceput
alimentatia per os cu lichide, supe strecurate, branza de vaci,
carne fiarta;
- a treia zi postoperator am ajutat pacienta sa se ridice din pat si sa
faca miacari treptate, fara sa oboseasca;
- in urma interventiei chirurgicale, pacienta prezinta o stare
generala buna;
Postoperator se administreaza:

55
 • Glucoza 5 %, 2 x 500 ml;
• Ser fiziologic 2 x 500 ml;
• Mialgin 1 fiola;
• Diazepam 1 fiola;
• Algocalmin 1 fiola.

CULEGEREA DE DATE PRIVIND CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

- pacienta prezinta torace normal conformat, care participa simetric la
miscarile respiratorii;
- frecventa respiratorie, datorita starii postnarcotice, este de 23
respiratii/min.;
- ritmul respirator este regulat;
- amplitudinea respiratiei este superficiala;
- pulsul = 80 pulsatii/min., TA = 120 / 80 mmHg;
- tegumente palide

- alimentatia se imbogateste treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat, iar

dupa primul scaun s-a introdus paine prajita, branza de vaci, smantana,
iaurt, carne fiarta;
- alimentatia devine bogata si vitaminizanta.

2. Nevoia de a elimina
- eliminarea urinei se face spontan, nedureros, cu o frecventa de 6
mictiuni pe zi, de culoare galbena, cu aspect clar;
- diureza este cuprinsa intre 1800 - 1900 ml / 24h;
- pacienta a prezentat metroragie in cantitate de 100 ml, din cauza careia
s-a manifestat prin sete, tegumente si mucoase uscate, pliu cutanat
persistent.

3. Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

56
- aparat locomotor integru si mobil;
- ii permite pacientei o independenta totala in ceea ce priveste miscarea,
ca amplitudine si mobilitate articulara;
- acum capacitatea de miscare este redusa si prezinta oboseala, slabiciune
fizica;
- postoperator, pacienta adopta o postura de decubit dorsal cu capul
inters intr-o parte; isi schimba singura pozitia in pat.

4. Nevoia de a dormi si a se odihni

- inainte de internare, pacienta avea un somn linistit, adormea usor,
durata somnului era de 7 - 8 ore pe noapte, obisnuia sa doarma si in
timpul zilei 1-2 ore, dupa orele de program de la serviciu;
- cu ocazia internarii, durata somnului s-a redus la 4 ore pe noapte, seara
adoarme greu, somnul ii este agitat si se gandeste mereu la consecintele
actului operator.

5. Nevoia de a se imbraca si dezbraca

- pacienta se imbraca adecvat cerintelor si circumstantelor;
- acum necesita ajutor, deoarece este slabita dupa pierderile de sange prin
metroragie si actul operator:
6. Nevoia de a mentine temperatura corpului m limite normale
- pacienta este afebrila;
- dupa interventia chirurgicala prezinta subfebrilitate, dar dupa doua zile
temperatura revine la limitele fiziologice.

7. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a-siproteja tegumentele si mucoasele

- pacientei ii place sa fie tot timpul curata;
- acum prezinta dificultati in a-si efectua singura igiena, necesitand
ajutor;

57
 - tegumentele sunt palide datorita metroragiei mdelungate;
- dupa actul chirurgical, pacienta prezinta o plaga operatorie in regiunea
abdominala;
- pacienta necesita pansament steril timp de 3 zile, schimbat zilnic;
- in primele doua zile postoperator, necesita toaleta organelor genitale
externe la pat;
- a treia zi, pacienta este capabila sa-si realizeze singura ingrijirile
igienice;
- in fosa iliaca dreapta prezinta un tub de dren adaptat la o punga
colectoare.

8. Nevoia de a evita pericolele

- pacienta este prudenta, nu ii place sa riste prea mult, stie sa evite pe cat
posibil pericolele;
- este anxioasa, ii este teama de complicatii si neoplasm.
-
9. Nevoia de a comunica
- pacienta are o fire sociabila;
- ii place sa dicute cu celelate paciente din salon;
- intretine bune relatii cu sotul;
- si-a exprimat sentimentele in legatura cu problema sa.

10 Nevoia de a-si practica religia

- pacienta este de religie ortodoxa;

- acorda o importanta deosebita respectarii intimitatii si politetii;

- se roaga in fiecare seara pentru familie;
- cand are timp, merge la biserica.

11. Nevoia de afi util

58
 - pacienta este multumita de realizarile sale, atat profesionale, cat si
familiale;
- doreste sa se insanatoseasca repede, pentru a se ocupa de ingrijirea
sotului si a copiilor;

12. Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea

- pacienta este interesata sa afle cat mai multe despre evoltia

postoperatorie si despre ce ar putea si ce nu ar putea sa faca dupa
externare.
In urma studierii datelor, am stabilit nivelul de independenta - dependenta cu
remarcarea urmatoarelor nevoi alterate :
- nevoia de a respira si a avea o buna circulatie;
- nevoia de a bea;
- nevoia de a fi curat si de a pastra tegumentele integre.

59
60
 PLANUL DE INGRIJIRE AL PACIENTEI C.C.

Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

Alterarea starii de Pacinta va avea durerile I-am asigurat pacientei o Am adm. pacientei Peste 1 h pacienta nu mai
confort manifestata prin ameliorate peste 1h. pozitie buna, in care nu va Algocalmin 1f. de 2ml, i.m. prezinta dureri la nivelul
facies palid, diaforeza, Pacienta nu va mai pre mai prezenta durere. 1-0-1. plagii. In 24h durerea a
stare generala alterata. zenta dureri peste 2 zile. La indicatia medicului cedat in intensitate Dupa
am adm. si Fortral 1f. 2 zile pacienta nu mai
i.m. prezinta durere.
Risc de aparitie a Pacienta nu va prezenta Am explicat pacientei cat Am facut toaleta plagii Dupa operatic pacienta
complicatiilor la complicatii la nivelul este de importanta pastrarea cu tinc.de iod,de 2 va prezenta tegumente
nivelul plagii plagii. tegumentelor curate la ori/zi, dupa care am integre si curate, fara sa
operatorii. nivelul plagii. Cat timp pansat-o apara complicatii.
pacienta a fost in narcoza, am cu pansament uscat
mentinut o igiena riguroasa protector.
la nivelul plagii §i in jurul ei. Dupa 4 zile, i-am scos
tubul de dren s.i am
izolat bine plaga.
Am ajutat medicul sa
scoata firele.
Deshidratare (alterarea Pacienta va avea tegu Am facut bilantul La indicatia medicului am Dupa 12h pacienta este
starii generale prin -mente i mucoase curate lichidelor intrate si montat perfuzie cu Glucoza hidratata corespunzator;
deshidratare) si in decurs de 6h. Pacienta eliminate; am 5%, 1500 ml, 60 pic./min. va avea tegumentele
perturbarea echilibrului va fi echilibrata hidro- monitorizat functiile mucoasele curate.
hidro-electrolitic. electrolitic. vitale.
Alimentatie inadecvata La 4 zile de la operatie La iesirea din narcoza am Pana la iesirea din narcoza i- Dupa 2h pacienta nu mai
prin deficit, datorita pacienta se va putea supravegheat varsaturile, am am umezit buzele cu ceai are varsaturi. Dupa 24h
interventiei chirurgicale, alimenta sj hidrata obs.aspectul, mirosul si amar, apoi am hidratat-o s-a hidratat si alimentat
manifestata prin greata si normal. cantitatea. Am asezat conform indicatiilor normal, fara sa prezinte
varsaturi, datorita pacienta cu capul intr-o medicului,iar dupa 3 zile semne de deshidratare.
anesteziei. parte, fara perna pentru a pacienta a reluat treptat
impiedica aspirarea alimentatia diversificata.
varsaturilor.
 Epicriza

Pacienta Cozma Cristina in varsta de 53 de ani se interneaza in data de

09.02.2021 examen de specialitate . Pacienta prezinta de aproximativ 3 luni menoragie
Se interneaza cu diagnosticul de polifibromatoza uterina, complicata cu
hemoragie. In data de 10.02.2021 se intervine chirurgical, se practica histerectomie
subtotala, cu anexectomie bilaterala.
In urma interventiei chirurgicale , pacienta prezinta o stare generala buna;
postoperator se administreaza rglucoza 5% 2x500; ser fiziologic 2x500; mialgin 1
fiola; diazepam 1 fiola; algocalmin 1 fiola, i-am asigurat pacientei o pozitie buna , in care
nu va mai prezenta durere. Am explicat pacientei cat este de importanta pastrarea
tegumentelor curate la nivelul plgii. Pacienta nu va prezenta complicatii la nivelul plagii.
Dupa 4 zile pacienta prezinta o stare generala buna, i-am scos tubul de dren,
am ajutat medicul la scoaterea firelor si am izolat bine plaga.Se externeaza explicandu-i-se
necesitatea unor restrictii cum ar fi:
 regim bogat in protein
 limitarea efortului fizic la muncile grele din gospodarie timp de o luna.
 TABEL CU MEDICAMENTE

MEDIC ATIE MODDE CALEA DE DOZA DOZA ACTIUNE

PREZENTARE ADMINISTRARE UNICA TOTALA

M1ALGIN Fiola i.v. I 1 Sedativ

GLUCOZA 5% Flacon /.v. 2 6 Nutritie

parenterala
SER FTZIOLOGIC Flacon i.v. 2 2 Nutritie
parenterala
ALGOCALMTN Filoa Lm. 1 6 Calmant

DIAZEPAM Fiola i.m. I 3 Sedativ

TABEL CU MONITORIZAREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE

DATA FUNCTII VITALE FUNCTII VEGETATIVE

TA P R T Lichide ingerate Diureza Scaun

mmHg p/min r/min °C Ml/24h Ml/24h

9.02.2021 120/80 88/` 18/` 36,6 900 1400 0

10.02.2021 110/70 78/` 18/’ 36,8 1000 800 1

11.02.2021 125/80 70/` 18/’ 36,7 900 1000 0

12.02.2021 120/80 78/` 18/’ 37 800 2000 0

13.02.2021 130/80 78/` 18/’ 36,6 900 1600 1

14.02.2021 125/80 76/` 17/’ 36,7 900 1400 0

15.02.2021 130/80 76/’ 17/’ 36,5 900 1800 1

16.02.2021 125/60 78/` 16/’ 36,7 900 1500 0

 EXAMENE DE LABORATOR Valori normale
Glucoza 80 mg./dl. 65-120mg/dl
Uree 26 mg/dl. 15,0-45,0mg/dl
Creatinina 7,5 mg./dl. 6-l,3mg/dl
T.G.O. 17 U/L. 15-50U/L
T.G.P. 33 U/L. 15-65U/L
Fibrinogen 485 mg. % 180-350%
APTT 40,1" 26-36 "
Hemoglobina 9,7 g% 11,5- 17 g%
Hematocrit 31,7% 35-74%
3
Leucocite 6300/mm 4000-100000/mm3
Ts 2 '40"
Tc 1'33"
SUMAR DE URINA REZULTAT
Acid ascorbic Negativ
Bilirubina Negativ
Corpi cetonici Negativ
Glucoza Negativ
pH 6
Proteine Negativ
Urobilinogen Negativ
Nitriti Negativ
Densitate urinara 1015
EXAMENUL
SECRETIEI
VAGINALE Negativ
EXAMEN CITOLOGIC Babes Papanicolau: frotiu de tip II - sunt prezente celule
pavimentoase superficiale, intermediare, rare celule de tip
ganglionar; flora bacteriana - coci redusi.
CAZUL III
 NUMELE: Zinca
 PRENUMELE: Crina
 VARSTA: 38 de ani; sex feminin
 NATIONALITATE: romana
 RELIGIE: ortodoxa
 OCUPATIA: casnica
 STAREA CIVILA: casatorita
 DATA INTERNARII: 20. 03.2021
 DATA EXTERNAR1I: 24.03.2021
 MOTIVELE INTERNARII: Metroragie
 DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: Polifibromatoza uterine
 ANTECEDENTE HETERO-COLATERALE:
- nu aduc date referitore la boala
 ANTECEDENTE PERSONALE:
- menarhala 14 ani;
- ciclul menstrual la 28 de zile, regulat, durata 4-5 zile, pana in
urma cu 2 luni;
- sarcini 7 nasteri=3 , avorturi= 4
 ANTECEDENTE PATOLOGICE:
- bolile eruptive ale copilariei,
- apendicectomie la 12 ani;
 CONDITI1 DE VIATA SI DE MUNCA:
- nu fumeaza
- nu consuma alcool;
 COMPORTARE FATA DE MEDIU: orientata temporo – spatial.
 ISTOR1CUL BOLII :
Reiese ca boalnava mai bine de un an a prezentat metroragii repetate
depasite de perioada de intermitenta
 EXAMEN CLINIC GENERAL :
- G=72kg
 - 1=1,65
- tegumente palide
- tesut celular subcutanat :normal reprezentate ;
- sistem ganglionar superficial: nu se palpeaza ;
- sistem muscular: normotor ;
- sistemul osteo-articular: integru , mobil;
- aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate
pulmonara;
- aparat cardio- vascular: relatii normale: P=80 batai /min,T. A
=80/120 mm Hg
 EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE :
- abdomen suplu;
- la tuseul vaginal: col inintredeschis, uter marit de volum de
consistenta fibromatoasa , dur la palpare.
ELIMINARII:
- lohii scurgere vaginala;
- diureza 1500/zi mictiuni normale
- tranzit intestinal: normal
PROBLEMELE PACIENTEI
Date subiective Date obiective
• dureri abdominale T. A 80/120 mm Hg
• oboseala
• cefalee

Medicul curant pune diagnosticul de de fibrom uterin sangerand si instituie

tratament cu :
• Indometacin supozitoare 2/zi
• Diazepam Itb seara
A doua zi se practica histerectomie subtotala ismica interaxiala.
 EXAMEN RADIOLOGIC :
- uter marit de volum de consistenta fibromatoasa
 INTERVENTII CHIRURGICALA: 21.03.2021
- se face chiuretaj uterin ;
- asistenta pregateste madicatia pentru anestezie;
 - se face histerectomie subtotala ismica interaxiala;
- se face toaleta cavitatii abdominale si controlul hemostazei.

 INGRIJ1RI POSTOPERATORII :

- Monitorizarea functiilor cardio-vasculare (T.A, puls),

respirator (frecventa respiratorie, capacitatea), temperatura,
diureza.
- Se administreaza: perfuzii cu Glucoza 2x500; Ser fiziologic
500ml; antialgice.
- Se incepe mobilizarea dupa 48 de ore;
- Dupa48 de ore se reinstaleaza tranzitul intestinal.

CULEGEREA DE DATE PRIVIND CELE 14 NEVOI FUDAMENTALE

1. Nevoia de a bea si a manca:

- alimentatie insuflcienta cantitativ si caltativ datorita regimului impus de
medic;
- nu prezinta proteza dentara,masticatia fiind usoara;
- cavitatea bucala integra, mucoasa bucala umeda, de culoare roz;
2. Nevoia de a evita pericolele:
- probabilitatea de alterare a integritatii fizice si psihice datorita durerii
manifestate prin rise de complicatii;
- dureri lombare si pelvine .

3. Nevoia de a invata cum sa-sipastreze sanatatea :

- insuficienta de cunoastere datorita lipsei surselor de informare
manifestate prin cerere de informatie.

4. Nevoia de a dormi si a se odihni:

- somnul neodihnitor datorita mediului spitalicesc;
- deprinderi inaite de culcare: lectura
5 Nevoia de arespira si a avea o buna circulatie:
- frecventa respiratorie este de 16 respiratii/minut;
- respiratia este linistita , zgomote normale;
- pacienta are puls de 80 pulsatii /minut si T.A= 120/80 mm Hg;
- tegumentele sunt calde, de culoare roz.

6. Nevoia de a elimina :
- scurgere vaginala manifestata prin metroragie
- pacienta avea o diureza normala de 1500ml/24 de ore

7. Nevoia de afl curat, ingrijit, a-siproteja tegumentele si mucoasele:

- pacienta este foarete interesata de afi curata si ingrijita, de obicei isi
efectueaza toaleta singura;
- dupa 4 zile plaga este curata, iar tegumentele normal colorate .
PLANUL DE INGRIJIRE AL PACIENTEI

Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii Evaluare

delegate
Nevoia de a elimina Pacienta sa aibe o toaleta Repaus la pat toaleta Gluconolactat de Ca si Mg Dupa 24 de ore bolnava
Pacienta pierde sange corespunzatoare si sa aiba locala, urocultura, If/zi, Biseptol, pierde sange vaginal este
vaginal si elimina o urina o diureza corespunzatoare hidratare corespunzatoare Fitomenadiona f 1/zi hidratata corespunzator
necorespunzatoare din calitativ
punct de vedere calitativ
Nevoia de a avea o buna Pacienta sa fie Pansament local steril Piafen 2/zi Pacienta sa aibe o stare
postura supravegheata si sa i se supravegherea functiilor generala buna
Pacienta pierde sange calmeze durerile, exista vitale, punga cu gheata pe
vaginal si are ameteli riscul de complicatii abdomen
cand se ridica
Nevoia de a respira si de Pacienta sa fie echilibrata Dieta hidrica Glucoza 500ml Ser Dupa 12 ore pacienta se
a avea o buna circulatie hidroelectrolitic administrareade lichide fiziologic 500ml alimenteaza si hidrateaza
Pacienta simte o greutate singura, respectand
in respiratie regimul hidric.
Nevoia de a se imbraca si Pacienta sa fie imbracata Am ajutat bolnava sa se Pacienta are lenjerie
dezbraca curat imbrace curata
Pacienta in primele 6
ore de la interventie nu
poate sa se imbrace
singura
Nevoia de a avea Pacienta sa fie curata , Toaleta partiala la pat Schimbarea pansamentului Toaleta s-a efectuat de 2
tegumentele curate si toaleta plagii ori /zi
uscate
Pacienta nu poate sa-si
efectueze ingrijirile
igienice
 Epicriza

Pacienta Zinca Crina in varsta de 38 de ani se interneaza in data de 20.03 2021 cu

diagnosticul de polifibromatoza uterina.
Boala a debutat in urma cu un an prezentand metroragii repetate despartite de
perioade de intermitenta.
A doua zi se practica histerectomie subtotala istmica interaxiala.
Postoperator in prima zi pacienta prezinta o stare generala bun , diureza normala, i se
administreaza: Polivitamine, Glucoza, Ser fiziologic.
Se externeaza in data de 24.03.2021 cu stare generala buna, explicandu-se
pacientei unele restrictii cum ar fi:
- limitarea efortului fizic la muncile grele din gospodarie ;
- regim alimentar.
 TABEL CU MEDICATIA

MEDICATIE MOD DE CALEA DE DOZA UNICA DOZA ACTIUNE

PREZENTARE ADMINISTRARE TOTALA

Glucoza Flacon i.v 1 8 Nutritie

parenterala

Ser fiziologic Flacon i.v 1 4 Nutritie

parenterala

Gluconat de calciu Fiola i.m 1 5 Antialergic

Fitomenadiona Fiola i.m 1 5 Antihemoragic

Indometacin Supozitoare Intra rectal 1 10 Antiinflamator

nesteroidian

Diazepam Comprimate Per os 1 5 Sedativ

Piafen Comprimate Per os 1 8 Analgezic

Biseptol Comprimate Per os 1 5 Bacteriostatica

 TABEL CU MONITORIZAREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE
DATA FUNCTII VITALE FUNCTII VEGETATIVE

TA P R T Lichide ingerate Diureza Scaun

mmHg p/min r/min °C Ml/24h Ml/24h

20.03.2021 120/80 80/’ 18/’ 36,7 900 1600 1

21.03.2021 115/65 84/’ 18/’ 36,6 1000 1800 0

22.03.2021 125/80 88/’ 18/’ 36,7 900 1700 1

23.03.2021 120/65 88/’ 18/’ 36,6 800 1800 0

24.03.2021 125/75 78/’ 17/’ 36,6 900 1900 1

 EXAMENE DE LABORATOR VALORI NORMALE

Hemoglobina ll,8gr% 11,5-17 g%

Hematocrit 39% 35-74%

Leucocite 5600 mm 4000-100000/mm

Creatinina 0,8mg 0,6-l,3mg/dl

Fibrinogen 420 mg % 180-350%

SUMAR DE URINA REZULTAT

Acid ascorbic negativ

Bilirubina negativ

Corpi cetonici negatin

Glucoza 6

PH negativ

proteine negativ

Nitriti negativ

Densitate urinara 1010

EXAMENUL SECRETIEI negativ

VAGINALE

EXAMENUL Babes Papanicolau: frotiu de tip II sunt prezente celule

CITOLOGIC pavimentoase superficiale, intermediare.
 Anexe

Histeroscopia

Histeroscopia reprezintă vizualizarea cavității uterine (interiorul uterului) prin

endoscopie, cu ajutorul unui instrument denumit histeroscop. Histeroscopia permite
stabilirea diagnosticului unei afecțiuni a uterului (histeroscopie diagnostică), dar poate
servi și ca metodă de intervenție chirurgicală (histeroscopie operatorie).

Histeroscopul este un instrument optic (un telescop) foarte subțire (diametrul 3-5
mm). El este conectat la o unitate video printr-o sursă de lumină cu fibră optică. El este de
asemeni conectat la 2 canale, care permit intrarea și respectiv ieșirea lichidului care asigură
distensia cavității uterine în timpul examinării. Acest lichid se numește mediu de distensie.
Cavitatea uterină este o cavitate virtuală, prin urmare este necesară distensia ei pentru a
putea fi vizualizată. În cursul histeroscopiei este introdus în cavitatea uterină fie lichid, fie
gaz (dioxid de carbon), cu scopul distensiei cavității. Alegerea mediului de distensie
depinde de procedura care se efectuează și de starea pacientei.
Lichidele pot fi folosite atât pentru histeroscopia diagnostică, cât și pentru cea
operatorie. Însă dioxidul de carbon nu permite drenarea sângelui și resturilor de mucoasă
în cursul unei proceduri, ceea ce poate îngreuna vizualizarea. O posibilă complicație a
histeroscopiei cu gaz este embolia gazoasă. De aceea histeroscopia cu gaz nu este o metodă
curent folosită în practică. Soluțiile lichide utilizate cel mai frecvent sunt: ser fiziologic,
soluție Ringer lactat, glucoza, glicina, dextran, manitol, sorbitol.
După dilatarea colului uterin, histeroscopul este introdus în cavitatea uterină și
direcționat astfel încât să poată fi vizualizată sistematic întreaga cavitate uterină. Această
etapă se numește inspecția cavității uterine. Dacă se constată anomalii, se poate introduce
în același timp un histeroscop operator, prin care se pot manevra instrumente chirurgicale
care să finalizeze intervenția. Histeroscopul operator se numește rezectoscop.
Procedurile tipice în cadrul histeroscopiei operatorii sunt:
 ablația endometrului
 rezecția unui fibrom submucos
 polipectomia (rezecția unui polip endometrial)
Intervențiile operatorii histeroscopice se realizează sub anestezie generală în sala
de operație, dar histeroscopia diagnostică poate fi efectuată și într-un cabinet de
ginecologie doar sub anestezie locală.
Histeroscopia este utilă într-un important număr de afecțiuni uterine:
 sinechie uterină (sindrom Asherman)
 polip endometrial
 sângerare ginecologică
 fibrom uterin
 malformații uterine
 infertilitate
 avorturi repetate
 aderențe
 sterilet deplasat
 suspiciune de cancer de endometru (cancer uterin)
Histeroscopia nu este indicată atunci când ești gravidă sau dacă ai o infecție
vaginală sau urinară. De asemeni, histeroscopia nu este recomandată dacă ai cancer uterin
confirmat.

O histeroscopie durează de la 10 minute până la peste 30 minute, în funcție de

ceea ce este de făcut.
TEHNICA DE LUCRU A ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
POSTOPERATORIE

Perfuzia

Calea intravenoasă, denumită și “linia vieții”, constă în introducerea soluțiilor de

perfuzat direct în circulația sanguină, picătură cu picătură, pentru echilibrarea echilibrului
apei și electroliților (corecție și conservare), alimentație parenterală parțială și totală,
administrare rapidă cu efect imediat a medicamentelor sau ca singura cale de administrare
a unor medicamente. Perfuzia intravenoasă poate fi clasificată după durata și ritmul
introducerii lichidului perfuzabil.
Perfuzia - introducere pe cale parenterală (intravenoasă), picătură cu picătură, a

soluțiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică și volemică a organismului.

Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin

canule de material plastic ce se introdud transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se

retrag) sau chirurgical, prin evidențierea venei în care se fixează o canulă de plastic ce se

menține chiar câteva săptămâni (denudare venoasă).

Scop: hidratarea și mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la

care se urmărește un efect prelungit; depurativ - diluând și favorizând excreția din

organism a produșilor toxici: completarea proteinelor sau altor componente sangvine,

alimentație pe cale parenterală.

Pregătirea materialelor necesare:

 tava medicală acoperită cu un câmp steril;

 trusa pentru perfuzat soluții ambalată steril;

 soluții hidratante în sticle R.C.T. închise cu dop de cauciuc și

armătura metalică sau în pungi originale de material plastic, riguros sterilizate și

încălzite la temperatura corpului;

 garou de cauciuc;

 tavița renală;
  stativ prevăzut cu brățări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;

 1 - 2 seringi Luer de 5 - 10 cm cu ace pentru injecții intravenoase și

intramusculare sterilizate;

 o pernă mușama;

 1- 2 pense sterile;

 casoleta cu câmpuri sterile;

 casolete cu comprese sterile;

 substanțe dezinfectante;

 alcool;

 tinctura de iod;

 romplast;

 foarfece;

 vata.

Se pregătesc instrumentele și materialele necesare. Se scoate tifonul sau celofanul

steril de pe flacon, se desprinde sau se topește la flacără parafina de pe suprafața dopului,

care se dezinfectează cu alcool. Se desface aparatul de perfuzie și se închide prestubul. Se

îndepartează teaca protectoare de pe trocar și se pătrunde cu el prin dopul flaconului. Se

închide cu pensa hemostatică, imediat sub ac tubul de aer, se îndepărtează teaca

protectoare de pe ac și se pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să se

atingă trocarul. Se suspendă flaconul pe suport.

Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast, având grijă să

depășească nivelul soluției sau al substanței medicamentoase. Se îndepărtează pensa

hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon. Se îndepărtează teaca protectoare de pe

capătul portac al tubului, se ridică deasupra nivelului substanței medicamentoase din flacon

și se deschide ușor prestubul, lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca

picurătorul să se umple cu lichid. Se coboară progresiv portacul, până când tubul se umple

cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer. Se ridică picurătorul în poziție verticală și

se închide prestubul, aparatul rămânând atârnat pe stativ.

Pregătirea psihică și fizică a bolnavului.

I se explică bolnavului necesitatea tehnicii. Se așează bolnavul pe pat, în decubit

dorsal, cât mai comod, cu antebrațul în extensie și pronație. Se așează sub brațul ales o

pernă tare, acoperită cu mușama și câmp steril.

Efectuarea perfuziei

Spălarea pe mâini cu apă și săpun. Se examinează calitatea și starea venelor. Se

aplică garoul de cauciuc la nivelul brațului. Se dezinfectează plica cotului cu alcool.

Se cere bolnavului să închidă pumnul și se efectuează puncția venei alese. Se

verifică poziția acului în venă, se îndepărtează garoul și se adaptează amboul aparatului de

perfuzie la ac. Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă și se

reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcție de

necesitate.

Se fixează cu leucoplast amboul acului și porțiunea tubului învecinat acestuia, de

pielea bolnavului. Se supraveghează permanent starea bolnavului și funcționarea

aparatului.
Îngrijirea bolnavului după tehnică

Se așează bolnavul confortabil în patul său. Se administrează bolnavului lichide

călduțe (dacă este permis). Se supraveghează bolnavul.

Reorganizarea locului de muncă

Se colectează imediat recipientele goale, aparatul de perfuzat se aruncă și se

îndepartează stativele portabile. Se notează în foaia de temperatură data, cantitatea de

lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.

Complicații posibile

- Hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem

pulmonar acut: tuse, expectorație, polipnee, creșterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau

chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.

- Embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne

prin: eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de

golirea completă a flaconului și prin neutilizarea perfuziilor cu presiune și reținerea 2 - 3

cm de soluție pentru control, în cazul în care s-ar produce un accident (intoleranța).

- Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea și apariția de

frisoane.

SONDAJ VEZICAL - la femeie

Definiţie:
- Prin sondaj vezical se înţelege introducerea unui instrument tubular - sondă
sau cateter - prin uretră în vezica urinară, realizând astfel o comunicare
instrumentală între interiorul vezical şi mediul extern.

Scop explorator:
- Recoltarea unei cantităţi de urină pentru examen de laborator.
- Depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare.
Scop terapeutic:
- Evacuarea conţinutului - când aceasta nu se face spontan.
- Executarea unor procedee terapeutice prin sondă.
Pregătirea materialelor
- Materiale de protecţie - muşama şi traversă, mănuşi sterile de cauciuc.
- Materiale sterile - 2 sonde lungi de aproximativ 15 cm, cu vârful uşor
îndoit, complet rotunjit având unu - două orificii laterale aproape de
vârf, 1-2 eprubete pentru urocultură. Medii de cultură în funcţie de
germenii căutaţi. Ser fiziologic. Casoletă cu tampoane de vată, 2 pense
hemostatice.
- Materiale nesterile - materiale pentru toaleta organelor genitale, tăviţa
renală, bazinet, paravan, recipient pentru colectare.
- Medicamente - ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000.

Pacienta - pregătirea fizică şi psihică:

Se informează privind necesitatea tehnicii.
Pregătirea fizică - se protejează cu muşama şi aleză.
- Se aşează pacienta în decubit dorsal cu genunchii ridicaţi şi coapsele
îndepărtate (poziţie ginecologică).
- Se acoperă pacienta lăsând liberă regiunea genitală.
- Se aşează bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe.

Tehnica:
- Sondajul se efectuează în condiţii de perfectă asepsie atât a pacientei şi a
instrumentarului, cât şi a mâinilor celui care o execută.
- Se dezinfectează cu Oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos, în
direcţia anusului.
- Se lubrefiază sonda cu ulei steril.
- Se orientează sonda cu vârful în sus, sonda se introduce în uretră 4-5 cm.
- Paralel cu înaintarea sondei, extremitatea acesteia va fi coborâtă printr-o
mişcare în formă de arc pentru a-i uşura trecerea în vezică.
- Primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipientele
pregătite în funcţie de scop.
- Extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi
mişcări în sens invers.

Îngrijirea ulterioară a pacientei:

- Se îmbracă şi se aşează comod în pat. Se va supraveghea în continuare.
 PUNCŢIA VENOASĂ

Definiţie:
- Funcţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncţie.

Scop:

Explorator:
- Recoltarea sângelui pentru determinări de laborator.
- Stabilirea diagnosticului.
Terapeutic:
- Administrarea de medicamente.
- Hidratarea şi mineralizarea. Efectuare de transfuzii.
- Sângerare 300-500 ml în edem pulmonar acut.

Locul puncţiei:
- Venele de la plică cotului (bazilică şi cefalică).
- Venele antebraţului.
- Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare.
- Venele femurale.
- Venele maleolare interne.
- Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar.

Materiale necesare:
- Alcool. Tampoane.
- Ace sterile.
- Garou.
- Materiale necesare pentru recoltări. Medicamente.
- Muşama şi aleza. Pernă elastică. Mănuşi de cauciuc.

Pregătirea bolnavului:
- Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează. Se asigură confort psihic
şi fizic.
- Se protejează lenjeria de pat şi de corp.
 - Se asigură poziţia decubit dorsal.
- Se examinează calitatea şi starea venelor.

Execuţia puncţiei:
Funcţia venoasă - se execută de către asistentă.
- Se îmbracă mănuşile de cauciuc.
- Se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncţiei. Se recomandă pacientului
să strângă pumnul.
- Se palpează vena şi se alege locul puncţiei. Se dezinfectează locul ales.
- Se pătrunde în venă cu bizoul în sus cea. 1-2 cm. Se verifică poziţia acului în venă - prin
aspirare în seringă.
- Se continuă tehnica funcţie de scopul urmărit.
- Se îndepărtează garoul. Se cere bolnavului să deschidă pumnul.
- Se aplică un tampon la locul puncţiei şi se retrage acul brusc.
- Se menţine tamponul 1-3 minute - fără a îndoi braţul.
- Îngrijeşte locul puncţiei. Reorganizează locul şi îndepărtează
materialele folosite.
- Notează în foaia de temperatură - foaia de observaţie puncţia
executată, cantitatea de lichid extrasă, aspectul, eventualele incidente şi
accidente.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
- Se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul. Se schimbă la
nevoie lenjeria.
- Se asigură o poziţie comodă. Se supraveghează pacientul.
- Se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.

Accidente:
- Hematom - prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos. Se retrage acul şi se comprimă
locul l -3 minute.
- Perforarea venei - se retrage acul.
- Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps, - se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de urgenţă -
se anunţă medicul.
 RECOLTAREA SÂNGELUI
Definiţie:
~ Sângele realizează aportul la nivelul celular de substanţe energetice şi plastice (glucoza,
aminoacizi, acizi graşi etc.), săruri minerale, apă şi oxigen. Totodată sângele transportă şi
produsele rezultate din metabolizarea celulară - uree, acid uric, amoniac, CO2 etc.
Scopul recoltărilor:
~ Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective.
~ Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
~ Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.
~ Confirmă vindecarea.
~ Semnalează apariţia îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare
de germeni patogeni.
Pregătirea bolnavului:
Pregătirea psihică:
- Se anunţă cu 24 de ore înainte.
- Se explică necesitatea tehnicii.
- Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
- Se solicită colaborarea.
- Se urmăreşte înlăturarea stării de tensiune legată de examinările ce urmează a
fi făcute - la indicaţia medicului se poate administra medicaţie calmantă.
- Se asigură repausul pe timpul executării tehnicii.
Pregătirea fizică:
- Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.
- Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială.
- Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
- Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
- Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
- Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu braţul în
extensie, sprijinit pe pernă elastică.
- Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu braţul
sprijinit în extensie şi supinaţie.
Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă:
~ Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
~ Îmbracă mănuşile de protecţie.
~ Se aplică garoul.
~ Se palpează locul puncţiei.
~ Se dezinfectează cu tampon cu alcool.
~ Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el închis.
~ Se puncţionează vena în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal,
împingând acul 1-1,5 cm în lumenul venei.
~ Se aspiră sângele în seringă, eprubetă, alt recipient etc.
~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
~ Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
~ Se menţine tamponul l cca. 10 minute fără a îndoi braţul.
Incidente şi accidente:
- Hematom.
- Perforarea venei.
- Ameţeli.
- Paloare accentuată.
- Lipotimie.
- Colaps.

Recoltarea sângelui pentru examene hematologice:

Se face dimineaţa pe nemâncate.
Hemoleucogramă:
Puncţie venoasă 2 ml sânge pe EDTA sau heparină.
Puncţie capilară - pulpa degetului. Aspirarea sângelui în pipete Potain.
Hematocrit - 2 ml sânge venos recoltat pe heparină sau EDTA.
VSH - 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.

Recoltarea sângelui pentru examene biochimice:

~ Se face dimineaţa pe nemâncate.
~ Se recoltează prin puncţie venoasă, iar sângele se utilizează în totalitate sau numai
plasma.
~ Se recoltează 2-5 ml sânge fără anticoagulant pentru determinări de uree, acid uric,
creatinină, bilirubină, colesterol, lipide, teste de disproteinemie, electroforeză,
fosfataza alcalină, transaminaze, amilază, fosfor, calciu, sideremie (Fe seric), rezervă
alcalină, ionograma (Na, K, Ca, CI).
~ Pentru determinarea fibrinogenului sângele se recoltează pe citrat de sodiu.
~ Pentru determinarea glicemiei sângele se recoltează pe fluorură de Na sau pe heparină.

Recoltarea sângelui pentru examene serologice:

~ Examenul serologic relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.
- Se folosesc pentru diagnosticarea bolilor infecţioase.
~ Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă.
~ Recoltarea se face direct în eprubeta curată şi uscată.
- După coagularea sângelui, se desprinde cheagul de pe peretele eprubetei şi după 30 de
minute se decantează serul direct într-o altă eprubetă sau prin aspirare cu pipetă Pasteur
sterilă.
~ Serul hemolizat are culoare roz.
~ Serul lactescent are culoarea albă.
~ Serul nehemolizat - corect recoltat - are culoare gălbuie.

Recoltarea sângelui venos prin sistem vacutainer:

~ Metoda asigură confortul bolnavului, calitatea probei recoltate şi securitatea personalului
medical.
~ Se foloseşte un tub holder la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare.
~ La tubul holder se adaptează tuburi vacuumtainer - cu dopuri de diferite culori
convenţionale:
Roşu şi portocaliu - pentru recoltări biochimice.
Negru - pentru VSH.
Bleu - pentru determinări de coagulare, fibrinogen, TQ.
Mov - pentru determinări hematologice.
Verde - cu heparină - pentru recoltări biochimice.
~ Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma
gumată a dopului să fie străpunsă.
~ După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul.
~ Se procedează la fel cu toate tuburile necesare recoltării.
Ordinea de umplere a tuburilor:
- Tuburi fără aditivi.
- Tuburi pentru probe de coagulare.
- Alte tuburi cu diverşi aditivi.
Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator.

Determinarea glicemiei cu teste reactive:

~ Determinarea glicemiei se poate face cu: teste reactive, bandelete reactive, stripsuri.
~ Sunt metode enzimatice.
~ Citirea se face vizual prin comparaţie cu o scară de culori sau electronic -
Glucometru, Roflolux etc.
~ Substanţele chimice imprimate îşi schimbă culoarea în contact cu zahărul.
~ Picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono sau bicolore.
- Depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei.
- Se evită frecarea pulpei degetului de bandeletă.
- Se cronometrează timpul până la îndepărtarea sângelui în funcţie de tipul
testelor:
-60" - pentru Hemoglucotest.
-30" - pentru Glucostix.
~ Îndepărtarea sângelui se face prin ştergere cu tampon, absorbţie cu hârtie de filtru, jet de
apă.
~- Se compară culoarea cu cea de pe panglica de control şi se obţine valoarea glicemiei
respective.
-Se pot folosi şi aparate cu afişaj electronic - test rapid şi precis. Rezultatul se
obţine în 45".
Îngrijirea bolnavului după recoltare:
~ Se şterg tegumentele. Se schimbă lenjeria murdară.
- Se asigură o poziţie comodă.
- Se aplică comprese reci la locul puncţiei în caz de dureri, hematom, inflamaţii.

EXAMENE HEMATOLOGICE DIN SÂNGE

Hematocritul:
Se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge pe anticoagulant - heparină sau
EDTA.
-Valori normale: la bărbaţi 45%, la femei 42%.
-Valori patologice: > 45% - hemoconcentraţie, < 40% - hemodiluţie.
Hemoglobina:
Se recoltează prin puncţie venoasă cu EDTA sau prin puncţie capilară cu
pipeta Potain.
-Valori normale: la femei: 11,5 - 13,5 g %, la bărbaţi: 13 - 15 g %.
-Valori patologice: < 11 g % - anemie, 15 g % - poliglobulie.
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH):
- Se recoltează prin puncţie venoasă în seringă de 2 ml - l ,6 ml sânge cu 0,4 ml
citrat de sodiu 3,8% .
-Valori normale: 3-5 mm / h, 5 - 10 mm / 2h, 20 - 40 mm / 24h.
Determinarea grupei sanguine şi a factorului Rh:
- Recoltarea se face prin puncţie venoasă sau prin puncţie capilară.
- Determinarea se face în mod obişnuit prin metoda Beth Vincent.
Timpul de sângerare:
- Se recoltează prin puncţie capilară.
~ Valoarea normală este de 3-5 minute.
Timpul de coagulare:
- Se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge fără anticoagulant sau prin puncţie capilară
(TCLW) sau se puncţionează lobul urechii.
-Valoarea normală 8-12 minute.
Timpul de protrombină:
~- Recoltarea se face prin puncţie venoasă - 4,5 ml sânge cu 0,5 ml oxalat de potasiu.
-Valoarea normală 100 % sau 12"
Globulele roşii - eritrocite (hematii):
~ Recoltarea se face prin puncţie capilară şi prin puncţie venoasă.
~ Valori normale: la bărbaţi 5 mii. / mm3 sânge, la femei 4,5 mii. / mm3 sânge
~ Valori patologice: sub 3,5 mii. / mm3 sânge - anemie, peste 5 mii. / mm3 sânge -
poliglobulie.
Reticulocite:
~ Recoltarea se face prin puncţie capilară sau prin puncţie venoasă.
~ Valoare normală 1%.
Globulele albe:
~ Recoltarea se face prin puncţie capilară sau prin puncţie venoasă pe heparină. ~ Valoarea
normală: 4.000-8.000 / mm3 sânge.
~Valoarea patologică: peste 10.000 leucocitoză, sub 4.000 leucopenie.
Formula leucocitară:
~ Se recoltează prin puncţie venoasă sau puncţie capilară;
~ Valori normale:
Neutrofile 60-70 %.
Eozinofile 1-3 %.
Limfocite 20-30 %.
Monocite 5-8 %.
BazofileO-1 %.
~ Patologic întâlnim plasmocite. Trombocitele:
~ Recoltarea se face prin puncţie capilară şi prin puncţie venoasă
~ Valoarea normală 150.000 - 350.000 / mm3 sg.
~ Valorile patologice: cresc în trombocitopenii, scad în trombopenii.

EXAMENE BIOCHIMICE DIN SÂNGE

Glicemia:
~ Se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge cu 4 mg fluorură de sodiu.
~ Valori normale: 60-120 mg % sau 0,65 - l ,1 g %.
~ Valori patologice: > hiperglicemie, < hipoglicemie.
Fibrinogenul:
~ Recoltarea se face prin puncţie venoasă pe citrat de sodiu.
~ Valoarea normală 200-400 mg %.
Ureea:
~ Se recoltează prin puncţie venoasă fără substanţă anticoagulantă.
~ Valoarea normală este 20-40 mg %.
~ Valori patologice: >hiperazotemie, <hipoazotemie.
Transaminazele:
~ Transaminaza glutaminoxalică (TGO).
~ Transaminaza glutaminpiruvică (TGP).
~ Se recoltează prin puncţie venoasă 10 ml sânge fără substanţă anticoagulantă. ~ Valori
normale: TGO 1-18 UI/1. TGP 1-19 UI/1.
Creatinina:
~ Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă.
~ Valoarea normală l mg %
Colesterol:
~ Se recoltează prin puncţie venoasă 4-5 ml sânge.
~ Valoarea normală: colesterol total 180-230 mg %, colesterol esterificat este 2/3 din total.
Proteine totale:
~ Se recoltează prin puncţie venoasă sânge simplu.
~ Valoarea normală 70-80 mg% sau 7-8,5 g %.
Electroforeza proteinelor:
~ Recoltarea se face odată cu proteinele totale.
~Valori normale:
• Albumine 50%
• Globuline 50%
• αl - 5 %
• α2 - 10%
• β - 15%
• γ - 20 %
~ Creşte în acidoză.
Fosfor, calciu, potasiu, sodiu, clor, fier seric:
~ Se recoltează sânge prin puncţie venoasă;
~ Valori normale:
• P(fosfor) - l,8 -2 ,4mEq/l
• Ca(calciu) - 135-150mEq/l sau 9-1 lmg%
• Na(sodiu)- 135-150 mEq/1
• K(potasiu) - 3,5-5 mEq/1
• Cl(clor)-100mEq/l
• Fe(fier seric)-100y%
Rezerva alcalină (RA):
- Se recoltează 2-3 ml sânge venos pe heparină sau fără substanţă
anticoagulantă.
~ Valoarea normală: 27 mEq/1 sau 50-70 volume CO2

ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR
Definiţie:
~ Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a
sângelui.
Scop:
~ Profilactic.
- Când pericolul trombozelor este evident —> în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor
postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine.
~ Terapeutic.
- împiedică coagularea sângelui intravascular.
- Se face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de
miocard, şoc endotoxic unde apare coagulopatia de consum.

Forma de prezentare:
~ Heparină —> cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină
calcică sau sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală.
~ Trombostop (produs cumarinic)—> cu acţiune lentă, prelungită.
~ Calciparină.
- Heparină:
~ Se dezinfectează locul injecţiei.
~ Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă.
~ Efectul dispare în câteva ore.
- Trombostop:
~ Se administrează pe cale orală.
~ Efect tardiv, după 6-12 ore.
~ Acţiune prelungită - câteva zile —> 2 săptămâni.

Contraindicaţiile tratamentului anticoagulant:

~ Diateze hemoragice.
~ Insuficienţă hepatică.
~ Hipertensiune malignă.
~ Ulcer gastroduodenal florid.
~ Endocardite.

Reguli de administrare:
~ Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic.
~ Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.
~ Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determină, la început zilnic, timpul
Quick (indicele de protrombină).
Incidente şi accidente:
~ Hemoragii diverse.
~ Epistaxis.
~ Hematom sau nodul mic la locul injecţiei.
~ Reacţii alergice locale.
~ Alergie generală.

Observaţii:
~ Numai Heparina nu traversează bariera placentară.
~ În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.
~ Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă de
medic.
~ Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină, antitermice,
antiinflamatoare.

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

Definiţie:
~ Antibioticele sunt medicamente de origine animală sau sintetizate chimic, care
introduse în organism sau depuse pe suprafaţa lui, distrug microbii sau împiedică
dezvoltarea lor.
~ Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate
chimic.
~ Chimioterapice —> sunt substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă
asupra germenilor patogeni, fără a fi toxice pentru organism.
Efect:
~ Bactericid - distrug agentul patogen.
~ Bacteriostatic - opresc dezvoltarea agentului patogen.
Scopul administrării:
~ Distrug microbi.
~ Împiedică dezvoltarea microbilor.
Ritmul de administrare:
~ Urmăreşte menţinerea unei concentraţii eficiente in sânge pentru acţiune continuă
asupra agenţilor patogeni.
~ Ritmul de administrare ţine cont de perioada de înmulţire a microbilor:
- În infecţii acute — germenii se înmulţesc foarte repede = ritmul de
administrarea trebuie să fie cât mai frecvent.
- În infecţiile subacute şi cronice —> germenii se înmulţesc încet = ritmul de
administrare poate fi mai lent.
- Când se urmăreşte absorbţia lentă a antibioticului, acesta este înglobat în
anumite substanţe (ex. Moldamin cu acţiune de 4-5 /zile).
Forma de prezentare:
- Drajeuri.
- Capsule operculate.
- Sirop.
- Soluţii injectabile.
- Unguente.
Căile de administrare:
- Calea orală —> tablete, casete, capsule, prafuri, siropuri.
- Calea parenterală - intramusculară (soluţii, suspensii), intravenoasă
(soluţii
cristaline).
- Perfuzii.
- Intrarahidian - se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene.
- Percutantă .
- Calea mucoaselor - unguente, pudre.
- Calea respiratorie - instilaţii, aerosoli.
- Calea rectală - suspensii, clisme, unguente, paste, pudre.
Doza de antibiotic:
~ În administrarea orală —> se împarte numărul tabletelor sau capsulelor la numărul
prizelor.
~ În administrarea intramusculară —> se dizolvă numai cantitatea ce se injectează
imediat, deoarece soluţiile se degradează, iar administrarea lor devine mai dureroasă.
~ Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesară pentru 24 ore. Doza va fi
împărţită conform orarului de administrarea in doze unice, egale administrate la 4, 6, 12
ore.
~ Cantitatea de antibiotice se exprimă în unităţi şi grame.
Alegerea antibioticului:
~ Medicul alege antibioticul funcţie de diagnostic şi antibiogramă.
~ În urgenţă se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai după recoltarea
antibiogramei - din urină, sânge, lichid cefalorahidian.
Încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc:
~ Se dezinfectează dopul de cauciuc cu tampon cu alcool.
~ Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să-l
scoatem prin aspirare.
~ Se introduce acul în flacon prin dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
~ Se introduce aerul sub presiune în flacon şi se lasă să curgă liber soluţia în seringă.
~ Se retrage acul şi se schimbă.
~ Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil - extragerea soluţiei se face după dizolvare
completă.
Reguli de administrare a antibioticelor:
- Calea de administrare se alege funcţie de scopul urmărit, rapiditatea cu care
trebuie acţionat, compatibilitatea medicamentoasă cu calea aleasă.
~ Aplicarea locală trebuie evitată —> are efect foarte puternic sensibilizant.
- Nu se fac administrări de medicamente cu antibiotice în aceeaşi seringă.
- Injecţiile cu antibiotice se fac în condiţii de asepsie perfectă.
~Soluţiile uleioase se încălzesc la 37°C înaintea administrării.
~ Penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 ore.
~ Administrarea pe cale orală se face după masă.
~ Nu se administrează tetraciclină la copiii mici —> lezează mugurii dentari.

Complicaţii:
~ Stări toxice.
~ Stări anafilactice.
~ Stări nefrotoxice.
- Anemii.
~ Leucopenii.
~ Agranulocitoză.
~ Lezarea mugurilor dentari la copii mici.
~ Tendinţă la hemoragie.
- Dismicrobisme prin administrare necontrolată.
- Infecţii nosocomiale.
~ Rezistenţa microorganismelor la antibiotic.
- Sensibilizarea personalului medical.

Rolul asistentei medicale în administrarea antibioticelor:

~ Observarea apariţiei inapetenţei, greaţă, vărsături, dispnee, nelinişte,
hipoacuzie, oligoanurie, subicter, tulburări vizuale, micoze, tranzit accelerat.
~ Testează sensibilitatea organismului la antibiotic prin IDR (în cazul
penicilinei foloseşte soluţie 1000 U/ml) şi notează rezultatul testului în foaia de
observaţie a bolnavului.

INJECŢIA INTRAVENOASĂ
Definiţie:
~ Introducerea în circulaţia venoasă de soluţii medicamentoase izotone sau hipertone,
prin intermediul unui ac ataşat la o seringă.
Scop:
~ Terapeutic - injectarea soluţiilor cristaline.
Locul de elecţie:
~ Venele de la plică cotului, antebraţ, faţa dorsală a mâinii, vena maleolară, vena
jugulară, venele epicraniene la sugari şi copii.
~ Abordul periferic este făcut de asistenta medicală, abordul central de către medic.
Alegerea tipului de abord se face în funcţie de:
- Starea pacientului.
- Tipul medicamentului.
- Cantitatea de administrat.
- Durata tratamentului.
~ Se evită regiunile care prezintă procese supurative sau afectări dermatologice.
Materiale necesare:
~ Seringă cu ac mai scurt, sterilă.
~ Material general pentru executarea unei injecţii.
~ Soluţia medicamentoasă cristalină izotonă sau hipertonă.
Pregătirea bolnavului:
~ Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
~ Se aşează bolnavul în repaus - în decubit dorsal, comod, cu braţul sprijinit pe
pernă tare, protejată cu muşama şi aleza.
~ Se dezveleşte locul ales - având grijă ca mâneca să nu stânjenească circulaţia.
Tehnica: ~ Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:
- Puncţia venoasă.
- Injectarea soluţiei medicamentoase.
~ Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
~ Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.
~ Se elimină aerul.
~ Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.
~ Se palpează locul puncţiei.
~ Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
~ Se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori pumnul şi să rămână
apoi cu pumnul strâns.
~ Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.
~ Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă.
~ Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
~ Se injectează lent.
~ Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.
- Se menţine compresa pe loc 3 minute şi nu se îndoaie braţul.
~ Se aşează bolnavul comod, în repaus.
- Se ordonează materialele folosite.
Incidente şi accidente:
- Durere - la puncţionarea pielii.
- Embolie gazoasă - introducerea de aer în cantitate mare, brusc, în
sistemul vascular care poate duce la moarte.
~ Hematom.
~ Revărsat sanguin - prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a ridica garoul
(staza).
~ Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate in afara venei.
- Flebalgie - durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ. Sau prin injectare prea rapidă.
~ Valuri de căldură, senzaţie de uscăciune în faringe se impune injectarea mai lentă a
medicamentului.
~ Injectarea paravenoasă a soluţiei - se manifestă prin durere accentuată, tumefacţie,
necroză. Se raportează imediat medicului, se tac infiltraţii locale cu ser fiziologic şi
substanţe resorbante.
- Ameţeli, lipotimie, colaps - se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.
- Hipotensiune pe cale reflexă - injectarea prea rapidă a soluţiei
medicamentoase.
- Embolie uleioasă - prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase -
se produce decesul pacientului.
- Paralizia nervului median - consecinţa injectării paravenoase a substanţelor cu acţiune
neurolitică. Se administrează substanţe neutralizante.
~ Puncţionarea şi injectarea unei artere - produce necroza totală a extremităţilor:
durere exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.
Observaţii:
- Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison —>
se slăbeşte sau se detaşează garoul.
~ Dacă injectarea se va face prin ac-fluturaş este necesară scoaterea aerului din cateter
înaintea puncţionării. Fluturaşul este ţinut de „aripioare", se puncţionează vena şi se
continuă tehnica injecţiei.
- Cateterul intravenos - canulă flexibilă - este prevăzut cu mandren şi dispozitiv
translucid pentru observarea picăturilor de sânge.
~ Nu se retrage mandrenul în timpul puncţiei venoase, ci când apare sângele la capătul
translucid.
- Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului - se comprimă locul 3-5
minute.
- Repetarea injecţiei în aceeaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile
anterioare - niciodată mai jos.
- Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.
~ Nu se face injecţie intravenoasă decât în poziţie decubit dorsal - niciodată în poziţie
şezând.

FUNCŢII VITALE:
MĂSURAREA ŞI NOTAREA RESPIRAŢIEI
Definiţie : - procesul prin care se realizează schimburile gazoase.

Scop :
~ Stabilirea diagnosticului.
~ Evaluarea stării bolnavului.
~ Observarea evoluţiei bolii.
~ Observarea efectelor medicamentelor.
~ Indiciu în apariţia unor complicaţii.
Elemente de apreciat:
~ Tipul respirator —> costal superior la femei, costal inferior la bărbaţi, abdominal
la copii şi bătrâni.
~ Amplitudinea mişcărilor respiratorii.
~ Ritmul respirator.
~ Frecvenţa respiraţiei.
~ Simetria toracică.
Materiale necesare:
~ Cronometru (ceas cu secundar).
~ Creion verde
~ Foaie de temperatură.
Tehnica:
~ Se măsoară concomitent cu pulsul, când se fixează artera radială şi se aplică mâna
asistentei pe toracele bolnavului împreună cu mâna bolnavului.
~ Se poate măsura şi prin aplicarea palmei pe toracele bolnavului.
~ Se numără inspiraţiile timp de 1 minut.
~ Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
Notarea:
~ 1 linie pe foaia de temperatură = 1 valoare.
~ Unirea valorilor succesive -> CURBA RESPIRAŢIEI.
~ În unele documente medicale notarea se face cifric însoţită de caracteristicile respiraţiei.
~ La dispnee se notează orarul, intensitatea, tipul, evoluţia în timp.
Interpretare :
~ Respiraţia normală: suplă, amplă, regulată, profundă, simetrică.
~ Respiraţia patologică: dispnee,ritm neregulat,superficială, încărcată, zgomotoasă.
~ Frecvenţa normală —> în funcţie de vârstă.
~ Frecvenţa patologică:
- Tahipnee (polipnee) = frecvenţă crescută.
- Bradipnee = frecvenţă scăzută.
- Apnee = absenţa respiraţiei.
- Dispnee = respiraţia greoaie, dificilă (sete de aer).
- Dispnee cu accelerarea ritmului respirator — tahipnee, polipnee.
- Dispnee cu rărirea ritmului respirator — bradipnee.
- Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei:
- Dispnee Cheyne-Stockes - respiraţie cu amplitudini crescânde până la maxim şi apoi
scăzute până la apnee ce durează 10-20 secunde.
- Dispnee Kussmaul - respiraţie în patru timpi, inspir profund, pauză, expiră scurt,
zgomotos, pauză.
- Dispnee Biot - agonică, dispneea muribundului.
Valori normale ale frecvenţă respiratorie:
- Nou născut = 40 (50) r / minut.
- Copil mic 20 r / minut.
~ Bărbat 18 r / minut. Femeie 16 r / minut.
Observaţii:
- Curba respiraţiei este paralelă cu curba pulsului şi curba temperaturii.
~ Dispneea Cheyne-Stockes trebuie depistată sistematic, căci bolnavul nu o semnalează.
~ Dispneea Kussmaul apare la un pH scăzut sub 7,2 - este întâlnită în come.

MĂSURAREA ŞI NOTAREA PULSULUI.

Definiţie:
~ Reprezintă senzaţia de şoc arterial percepută la palparea unei artere superficiale
pe un plan dur.
~ Presiunea exercitată de coloana de sânge sincron cu activitatea inimii percepută
sub formă de şoc sau pulsaţie.
Scop:
- Obţinerea de informaţii privind stare morfo-funcţională a inimii şi vaselor.
Stabilirea diagnosticului.
~ Evaluarea evoluţiei bolii, a stării generale.
Elemente de apreciat:
~ Ritmicitate (regularitate).
~ Frecvenţă rapiditate).
~ Celeritate.
~ Amplitudine (intensitate).
~ Tensiune (volum).
Locul măsurării:
- Orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe plan dur.
- Artera radială, humerală, carotidă, temporală superficială. Artera femurală, poplitee,
pedioasă, tibială.
Materiale:
~ Cronometru. Creion roşu. Foaie de temperatură.
Metode:
~ Palpatorie. Auscultatorie. Monitorizare electronică (pe cardioscop).
Factorii care influenţează pulsul:
~ Factori biologici:
• Vârsta - la copilul mic frecvenţa este mai mare decât la adult.
• Înălţimea - persoanele scunde au frecvenţă mai mare decât cele înalte.
• Somnul - frecvenţa este redusă. Efortul fizic creşte frecvenţa pulsului.
Alimentaţia - în timpul digestiei frecvenţa creşte uşor.
~ Factori psihologici- emoţii (furie, plâns cresc frecvenţa respiratorie).
~ Factori sociali - mediul ambiant (prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat se
poate influenţa frecvenţa pulsului).
Pregătirea bolnavului:
~ Psihic.
~ Fizic —> repaus fizic şi psihic 15 minute.
Tehnica:
~ Se spală mâinile. Se fixează vârful degetele palpatoare ale mâinii drepte (index,
medius, inelar) pe traiectul arterei radiale îmbrăţişând antebraţul cu policele.
~ Se exercită o uşoară presiune asupra peretelui arterial şi se percep zvâcniturile pline ale
pulsului timp de 1 minut (se poate măsura şi numai 15 secunde pulsul regulat, valoarea se
înmulţeşte cu 4 şi se obţine valoarea normală).
Notare:
~ Cifric în caiet - se notează inclusiv ora, dacă pulsul a fost măsurat în frison, faciesul era
roşu etc.
~ Grafic în foaia de temperatură (pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4 pulsaţii -
adică 4 valori / pătrat).
~ Unirea punctelor -» CURBA PULSULUI.
Interpretare:
- Normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celeric.
 - Patologic: puls slab, imperceptibil, aritmie, asincron
- Frecvenţa —> puls rapid, tahicardie, puls rar, bradicardic.
- Ritm — regulat sau neregulat.
- Amplitudine —>puls mic, filiform sau cu amplitudine crescută.
- Volum (tensiune) —> puls dur sau moale.
- Celeritatea —> puls săltăreţ (creşterea rapidă a tensiunii urmată de o cădere
bruscă) sau puls tard (cădere lentă).
Frecvenţă:
~ Frecvenţă scăzută —> bradicardie. Frecvenţă crescută —»tahicardie.
- N.n. 140-120 p/minut,
- l an 120-100 p/minut
- l2 ani 100-80 p/minut.
- Adult 80-60 p / minut.
Observaţii:
- Măsurarea precisă se face timp de l minut.
~ Curba pulsului normal este paralelă cu cea a respiraţiei şi temperaturii.
~ Măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la diferite
intervale recomandate de medic.
- Administrarea unor medicaţii (digitală, oxigen etc.) obligă la măsurări din 30
în 30 minute sau din oră în oră.

MĂSURAREA ŞI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE.

Definiţie:
~ TA = presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
Scop: - Evaluarea funcţiei cardiovasculare, evoluţiei bolii, a stării generale.
Locul măsurării: Artera humerală.
Materiale:
- Tensiometru cu mercur (Riva-Rocci), sfigmomanometru, tensiometru
electronic, oscilometru Pachon.
- Stetoscop biauricular. Tampon cu alcool (pentru dezinfecţie membranei
stetoscopului şi a olivelor.
~ Foaie de temperatură. Creion roşu.
Metode: - Palpatorie. Auscultatorie. Electronică.
Pregătirea bolnavului:
~ Psihic —> se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul lui;
se explică etapele tehnicii).
- Fizic — repaus fizic şi psihic 15 minute. Bolnavul se aşează în poziţie comodă, cu
braţul relaxat. De preferat măsurarea se va face înaintea servirii mesei, sau la 3 ore de la
servirea mesei.
Tehnica:
- Se spală mâinile.
Metoda auscultatorie:
- Se aplică manşeta pneumatică la nivelul braţului pacientului.
- Se fixează pe artera humerală membrana stetoscopului.
- Se introduc olivele în urechi.
- Se închide supapa şi se pompează aer în manşetă până dispar pulsaţiile.
- Se decomprimă progresiv aerul din manşetă până când se percepe primul
zgomot = valoare TA maximă (sistolică). Se continuă decomprimarea până când zgomotele
dispar = valoare TA minimă (diastolică).
Metoda palpatorie
~ Se determină prin palparea arterei radiale. Nu se foloseşte stetoscopul biauricular.
Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Se obţin valori mai mici decât prin metoda
auscultatorie
Metoda oscilometrică:
~ Evidenţiază amplitudinea oscilaţiilor arteriale ce se observă pe cadranul gradat al
oscilometrului Pachon.
~ Se descoperă membrele superioare şi inferioare - îmbrăcămintea nu trebuie să fie
strâmtă.
~ Manşeta se fixează la nivelurile dorite pe membrele bolnavului, de unde pulsaţiile se
transmit la manometru.
~ Se pompează aer în manşetă până la dispariţia pulsului periferic – când presiunea
depăşeşte tensiunea arterială maximă.
~ Se citeşte oscilaţiile pe cadranul manometrului.
~ Se scade presiunea din manşetă cu 10 mmHg şi se citeşte din nou valoarea oscilaţiilor
arteriale.
~ Se fac scăderi şi citiri succesive până se găseşte valoarea maximă a
amplitudinii, ceea ce se numeşte indice oscilometric.
~ Se apreciază valorile normale în limite foarte largi - variabile de la individ la individ.
Valori normale:
• 3-6 diviziuni la coapsă.
• 2-4 diviziuni în 1/3 superioară gambă.
• 1,5-2 diviziuni în 1/3 inferioară gambă.
• 3-4 diviziuni la membrele superioare.
~ Nu este importantă valoarea absolută a cifrelor, ci diferenţa dintre două regiuni
simetrice. Se consideră patologică diferenţa mai mare de două unităţi la acelaşi nivel -
indică leziune a trunchiului principal sau obstrucţii vasculare.
Notare:
~ Cifric în caiet.
~ Grafic în foaia de temperatură (o linie = l unitate coloană de mercur). Deasupra
liniei se notează valoarea maximă, sub linie se notează valoarea minimă.
Interpretare:
~ Normal: se obţin 2 valori – TA max (sistolică) şi TA min (diastolică).
- Diferenţa dintre TA max şi TA min se numeşte tensiune diferenţială – cu importanţă
diagnostică.
- Patologic: valori crescute = hipertensiune, valori scăzute = hipotensiune.
- N.n. 60/40 mmHg.
- l an 80/50 mmHg.
-l2 ani 100/60 mmHg.
- Adult 120/70 mmHg
Factorii care influenţează tensiunea arterială:
- Factori biologici:
- Vârsta - la copilul mic TA este mai mică decât la adult.
- Debitul cardiac, forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor,
vâscozitatea sângelui.
- Somnul - scade TA arterială. Efortul fizic - creşte TA.
- Alimentaţia - în timpul digestiei TA creşte uşor.
- Factori psihologici - emoţii, stres, anxietate.
- Factori sociali - mediul ambiant, frigul sau căldura excesivă (frigul produce
vasoconstricţie şi creşte tensiunea arterială, iar căldura produce vasodilataţie
şi scade tensiunea arterială), clima.
-
Observaţii:
- Măsurarea se face la acelaşi bolnav cu acelaşi aparat, în aceleaşi condiţii.
Manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului.
- Măsurarea se face dimineaţa şi seara, din oră în oră (în servicii ATI), la
diferite intervale recomandate de medic.
- Măsurarea se face în clinostatism sau / şi ortostatism. Măsurarea se face
dimineaţa şi seara, din oră in oră (în servicii ATI), la diferite intervale
recomandate de medic.
- La indicaţia medicului se fac măsurători comparative la ambele braţe.
- În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a îndepărta manşeta.
- Aparatele vor fi verificate anual în laboratoare specializate.
- Valorile se comunică, dar NU SE DISCUTĂ REZULTATELE CU
BOLNAVUL.
- Regiunile obişnuite de măsurare a oscilometriei sunt 1/3 inferioara şi
superioară a gambei, 1/3 inferioară a coapsei, antebraţului şi braţului -
totdeauna se fac măsurări comparative la cele două membre.

MĂSURAREA ŞI NOTAREA TEMPERATURII

Definiţie:
- Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,
generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.
~ Termoreglarea —> este un echilibru între termogeneză şi termoliză.
~ Termogeneză —> producere de căldură (rezultat al proceselor oxidative).
~ Termoliză —> consum de căldură (prin evaporare, radiaţie, conducţie,
convecţie).
- Homeotermie — păstrarea valorilor constante de temperatură (36,7-37°C
dimineaţa şi 37-37,3°C seara).
~ Febră = pirexie.
Scop:
~ Depistarea variaţiilor de t0 patologice.
~ Observarea evoluţiei bolii.
~ Observarea efectelor tratamentelor.
~ Depistarea apariţiei complicaţiilor.
Locul măsurării:
~ Cavităţi închise — rect, vagin.
- Cavităţi semiînchise — axilă, plică inghinală, cavitate bucală.
- Conduct auditiv extern.
- Tegumentar (cu febertest sau termometru cutanat electric).
Materiale:
~ Termometru maximal (termometru electric, febertest etc.).
~ Tampon cu alcool.
~ Tăviţă renală.
~ Prosop.
~ Lubrefiant —> vaselină (pentru măsurarea temperaturii rectale), apă (pentru măsurarea
temperaturii vaginale sau orale).
~ Foaie de temperatură. Creion albastru
Metode:
~ Cu termometru maximal.
~ Cu febertest.
~ Cu termometru electric.
Pregătirea bolnavului:
~ Psihic —> se anunţă bolnavul şi se explică tehnica (în termeni succinţi şi pe înţelesul
lui; se explică etapele tehnicii).
~ Fizic:
• Axilă —> se tamponează cu prosop individual axila şi se aşează bolnavul
comod.
• Rectal —> pentru adult poziţia decubit lateral stâng, pentru copil decubit
dorsal
cu picioarele flectate pe abdomen sau decubit ventral pe genunchii mamei.
Indicaţii tehnice:
~ Termometrul maximal se scutură până când coloana de mercur coboară în rezervor.
~ În timpul scuturării termometrul se ţine ca pe un creion.
Tehnica:
~ Se spală mâinile.
~ Măsurarea în axilă:
• Se tamponează axila (ştergerea modifică valoarea de temperatură).
• Se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului.
 • Se apropie braţul de torace şi se aplică mâna pe torace.
• Se aşteaptă 10 minute, se scoate termometrul.
• Se şterge termometrul cu tampon cu alcool şi se citeşte valoare.
Măsurarea în rect:
• Se lubrefiază bulbul termometrului cu ulei de vaselină.
• Se introduce bulbul termometrului în rect cu de rotaţie şi înaintare.
• Se lasă 5 minute, se extrage, se şterge cu tampon cu alcool, se citeşte.
Măsurarea în cavitatea bucală:
• Se umezeşte termometrul.
• Se introduce în cavitatea bucală, sub limbă.
• Bolnavul închide gura şi menţine termometrul 5 minute, fără a-l strânge între
dinţi.
• Se scoate termometrul şi se citeşte.
Notare:
• Cifric în caiet.
~ Grafic în foaia de temperatură (valorile pare pe linie, valorile impare între linii).
~ Prin unirea punctelor -> CURBA TERMICĂ.
Interpretare:
~ Normal:
• Bolnav afebril —>temperatură fiziologică = 36-37°C.
~ Patologic:
• Valori scăzute = hipotermie (sub 36°C).
• Valori crescute —> bolnav febril = hipertermie (peste 37ºC).
- Subfebrilitate -> 37-38°C.
~ Febră moderată -> 38-39°C.
~ Febră ridicată -> 39-40°C.
~ Hiperpirexie —> peste 40°C.
Factorii care influenţează temperatura:
• Factori biologici:
• Alimentaţia - creşte uşor temperatura.
• Efortul fizic - creşte temperatura.
• Vârsta —> la copil temperatura fiziologică este uşor mai crescută decât la adult,
iar la vârstnic temperatura fiziologică este mai scăzută.
• Variaţia diurnă —> valorile de seară sunt mai ridicate decât cele de dimineaţă.
 • Sexul —> femeile în perioada ciclului menstrual au valori de temperatură peste 37°C.
• Factori psihologici - emoţii, stres, anxietate - cresc temperatura.
Factori sociali:
• Clima —> frigul sau căldura excesivă (frigul şi umezeala produc scăderea
temperaturii, iar căldura produce creşterea temperaturii).
• Locul de muncă - creşteri sau scăderi ale temperaturii ambiante determină
dereglări ale temperaturii.
• Locuinţa - temperatura din încăpere influenţează temperatura corpului (camera
supraîncălzită creşte temperatura şi invers).
Manifestări care însoţesc febra:
- Frison - contracţie musculară puternică.
- Tegumente roşii, calde, transpirate.
- Piloerecţie - piele de găină, senzaţie de frig.
- Sindrom febril —> cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie,
urină concentrată, convulsii, halucinaţii, delir, dezorientare.
- Erupţii cutanate - macule, papule, vezicule - întâlnite în boli infecţioase.
Observaţii:
- Măsurarea se face dimineaţa la sculare, înaintea toaletei sau altor activităţi între
orele 7-8, şi seara între orele 16-17.
- Umezeala modifică valoarea înregistrată.
- Valorile mari sau prea scăzute se verifică.
- Dacă bolnavul ştie şi poate îşi introduce singur termometrul în rect.
 CONCLUZII

În urma elaborării lucrării de față, reiese că fibromul uterin este o boală ce pune
probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea noastră, noi, asistentele medicale,
trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în îngrijirea și educația bolnavelor.
Astfel, responsabilitățile esențiale ale asistentei medicale sunt de a promova păstrarea
sănătății și înlăturarea suferinței.
Respectul de viață, de demnitatea umană și față de drepturile omului, fac parte din
îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influențată de considerente privind
naționalitatea, religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile politice sau statutul social.
Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei și
colectivității, coordonându-și activitatea împreună cu alte persoane ce muncesc în alte
discipline din domeniul sănătății.
Asistenta medicala are rolul de a observa modificările survenite pacientului,
modificări care trebuie raportate medicului, notarea zilnică în foaia de observație a
parametrilor fiziologici, recoltarea de produse biologice și patologice, aplicarea măsurilor de
tratament igieno - dietetic.
Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiții favorabile, aerisirea zilnică a
salonului, schimbarea lenjeriei de pat și de corp, de câte ori este necesar, întocmirea unui plan
de îngrijire, administrarea tratamentului indicat de medic.
În studierea cazului despre fibromul uterin, m-am folosit de noțiunile teoretice de
specialitate, a planurilor de nursing.
 BIBLIOGRAFIE

1. C. Rădulescu - „ Ginecologie", vol. II, Ed. Medicală, București, 1995

2. Dr. G. Baltă - „Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor", vol.1, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1988
3. I. Negruțiu și colab. - „Obstetrică - Ginecologie", Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1981
4. L.Titircă - „ Ghid de nursing", Ed. Viața Medicală Românească, București, 1995
5. V.I. Surcel - „ Fibromul uterin", Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990