Capitolul 1

Resursele financiare ale instituţiilor publice

3.1. Finanţarea instituţiilor publice

Potrivit Legii Finanţelor Publice (nr. 500/2002 si 273/2006 ), institutiile publice includ
Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administratiei publice, alte autoritati publice, institutii publice autonome, precum si institutiile
publice din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare si de organizare a activitatii
acestora.
Institutiile publice produc bunuri/servicii publice pe care le distribuie in mod gratuit sau
contra unei plati care nu totdeauna constituie echivalentul serviciului prestat. De regula
consumul de bunuri/servicii publice este neconcurential.
Institutiile publice desfasoara actiuni in domenii cum sunt:
 servicii publice generale (presedentia, institutia regala, legislatie, justitie, procuratura,
ministere, alte institutii de drept public)
 aparare, ordine publica, securitate
 educatie, sanatate, asistenta si protectie sociala, cultura, religie,
sport. Dupa modul de finantare, institutiile publice se clasifica astfel:
 institutii publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale,
bugetul fondurilor speciale, bugetele locale, etc.
 institutii publice finantate din venituri proprii si in completare din subventii acordate
de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, etc.
 institutii publice finantate integral din venituri proprii.
Resursele financiare ale institutiilor publice reprezinta totalitatea mijloacelor banesti
necesare producerii bunurilor/serviciilor sociale pentru care institutia publica este legal
autorizata.
Acestea prezinta urmatoarele trasaturi esentiale:
- dupa natura si continut sunt resurse financiare publice,
- se constituie pe seama veniturilor bugetare ale bugetului de stat,
bugetului asigurarilor sociale, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, etc.,
- gruparea lor se face conform clasificatiei bugetare care reprezinta
ordinea obligatorie si dupa criterii unitare a acestora,
- autorizarea si prevederea lor in legea bugetara anuala. Ele se prevad in buget
totalitate si in sume brute,
- veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare, cu exceptia
transferurilor, subventiilor, donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii
distincte,
- toate veniturile retinute si utilizate in regim extrabugetar (veniturile proprii) sub
diverse forme si denumiri se cuprind in buget urmand regulile si principiile bugetare.

3.2. Clasificarea veniturilor institutiilor publice

I. Dupa natura si continutul economic distingem urmatoarele venituri:

a) alocatiile bugetare primite de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetul
fondurilor speciale, bugete locale sub forma de credite bugetare. Credit bugetar reprezintă suma
aprobata prin buget reprezentand limita maxima pana la care se pot efectua plati in cursul unui
exercitiu (an) bugetar.
b) transferurile reprezinta sumele alocate din bugetul de stat sau din alte bugete publice
pentru bugetul unor institutii publice cu destinatie precisa si cu utilizare intr-un exercitiu
bugetar, eventualele sume ramase neutilizate la sfarsitul anului se regularizeaza cu bugetul din
care s-au alocat sau se reporteaza pentru anul urmator spre a fi utilizate cu aceeasi destinatie.
Dupa modul in care se prevad in bugetul de stat se disting urmatoarele categorii de
transferuri:
Transferuri consolidabile – imbraca forma cotelor defalcate din impozitul pe venit si
a sumelor defalcate din TVA. In bugetul de stat impozitul pe venit si TVA se prevad in sume
absolute iar cotele si sumele defalcate din ele se prevad ca sume negative (care se scad) de unde
denumirea de transferuri consolidabile (care se scad).
Dupa destinatia lor distingem urmatoarele transferuri consolidabile din impozitul pe
venit:
 transferuri din bugetul de stat catre bugetele locale pentru:
 investitii finantate partial din imprumuturi externe;
 constructii de locuinte;
 finantarea elaborarii planurilor urbanistice generale si a regulamentelor
locale de urbanism;
 pietruirea drumurilor comunale si alimentarea cu apa a satelor;
 pentru aeroporturi de interes local;
 pentru retehnologizarea centralelor termice si a celor electrice de termoficare;
  transferuri din bugetul de stat catre bugetul fondului de asigurari sociale de sanatate,
reprezentand:
 contributia datorata de persoanele care satisfac serviciul militar in termen;
 contributia datorata de persoanele care executa o pedeapsa privata de
libertate sau arest preventiv.
Transferuri neconsolidabile – sume alocate din bugetul de stat pentru bugetele altor
institutii publice cu destinatie precisa , care nu sunt supuse operatiunii de consolidare si care
urmeaza principiul rambursarii (restituirii) a sumelor ramase neutilizate la sfarsitul anului sau
principiului reportului (utilizarea lor in anul urmator cu aceeasi destinatie).
Principalele destinatii ale transferurilor neconsolidabile
sunt:
 locuinte;
 burse;
 alocatii si alte ajutoare pentru copii;
 pensii si ajutoare IOVR, militari si alte persoane;
 ajutoare si servicii sociale;
 contributii si cotizatii la organisme internationale;
 plati compensatorii;
 transferuri pentru cercetare-dezvoltare (granturi);
 contributii la UE;
 finantarea partidelor politice;
 prevenirea si combaterea inundatiilor si ingheturilor;
 transferuri pentru finantarea de baza a invatamantului superior;
 sustinerea cultelor recunoscute de lege;
 stimularea exporturilor;
 programe comunitare;
 ajutor pentru incalzirea locuintei.
c) Subventiile din bugetul de stat sau din bugetele locale pentru:
- activitati
- transport
- activitati autofinantate
- programe, actiuni, obiective
- investitii
d) Transferuri voluntare sub forma de donatii si sponsorizari;
e) Venituri proprii ale institutiilor publice sub forma de:
 - venituri curente:
- venituri fiscale sub forma de impozite si taxe
- venituri nefiscale:
 venituri din prestari de servicii si alte actiuni;
 venituri din valorificarea produselor obtinute din activitatea proprie
 venituri din cercetare
 venituri din concesiuni si inchirieri
 venituri din dobanzi bancare
 venituri din despagubiri
- venituri din capital – venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiei publice
f) Imprumuturile de pe piata interna sub forma imprumutului bancar si
a imprumutului obligatar.
Imprumutul bancar este o sursa de finantare obtinuta de la o banca sau de la o
institutie financiara si care trebuie rambursata intr-o perioada de timp. In raport de perioada
de timp in care trebuie rambursat imprumutul bancar poate fi pe termen scurt, cand
rambursarea intervine intr-o perioada de pana la 12 luni de la acordare, sau pe termen lung
cand rambursarea opereaza dupa 12 luni de la acordare.
Imprumutul bancar pe termen lung este preferabil imprumutului pe termen scurt
deoarece asigura celui imprumutat un grad mai mare de siguranta, iar scadenta sa poate fi
corelata cu viata economica a proiectului finantat asigurandu-se astfel fluxurile de numerar
necesare pentru rambursarea ratelor de imprumut.
Imprumutul obligatar este o modalitate de finantare pe termen lung, deosebindu-se de
imprumutul bancar prin existenta a numerosi creditori si prin faptul ca obligatiunea este un
titlu de creanta negociabil, care poate fi cotat pe o piata secundara, recuperarea fondurilor
investite putandu-se realiza inainte de scadenta. Institutia emitenta are obligatia de a inregistra
emisiunile de obligatiuni si de a tine evidenta obligatiunilor. In cazul obligatiunilor
dematerializate (care sunt inscrisuri in cont), cotate pe o piata romaneasca secundara de capital,
evidenta obligatiunilor va fi tinuta de Registrul Bursei sau de registrele independente, ca si in
cazul actiunilor.

4
3