Studiile în domeniu au relevat consecințele pe termen lung ale abuzului asupra copiilor,

concretizate în manifestări violente sau antisociale ale acestora în perioada vieții de adult și
riscul reproducerii acestor comportamente violente.

Violenţa ameninţă nu doar şansele de supravieţuire și sănătatea copiilor, ci și bunăstarea lor

emoţională și viitoarele perspective. Actele de violenţă la care un copil este supus sau martor la
o vârstă fragedă, atunci când creierul și corpul se află la o etapă importantă a dezvoltării, pot
provoca daune pe tot parcursul vieții. Acestea afectează sănătatea fizică și mintală a copiilor, le
compromit capacitatea de a învăța și a socializa, și le subminează dezvoltarea ca adulți
funcționali și părinți buni mai târziu în viață. 

Sărăcia și nivelul scăzut de trai, consumul de alcool și migrația părinților cu copii lăsați singuri
acasă sporesc riscul neglijării, abuzării sau exploatării copiilor.

Cu cât cunoaștem mai multe despre consecințele violenței asupra copiilor, cu atât devine mai
clară nevoia morală de a aborda această problemă. Atât pe termen lung cât și pe termen scurt,
expunerea la violență în timpul copilăriei are consecințe exclusiv negative asupra sănătății fizice
și mentale. Dovezile sugerează și faptul că întreaga societate poate fi vătămată atunci când copiii
suferă în acest mod. În consecință, această problemă trebuie tratată atât din perspectivă socio-
economică cât și morală.

Recunoașterea faptului că violența împotriva copiilor poate să apară oriunde poate induce
pesimism privind perspectivele eradicării sale definitive. Rapoartele naționale indică faptul că
copiii din națiunile bogate cât și cele în curs de dezvoltare deopotrivă pot să sufere de abuz. Cu
toate acestea, se pot lua măsuri pentru a preveni violența împotriva copiilor și, astfel, nu trebuie
niciodată considerată „inevitabilă”. Prevenția efectivă depinde de analiza complexă a cauzelor de
bază ale acestei probleme. Prin urmare, trebuie depus un efort suplimentar pentru a înțelege de ce
și modul în care apare violența împotriva copiilor. Doar după aceea organismele guvernamentale
cât și non guvernamentale însărcinate cu protecția copiilor pot să-și distribuie resursele cu
încredere că îndeplinesc necesitățile celor mai vulnerabile grupuri de copiii. 

Deși violența din copilărie poate avea repercusiuni pe termen lung recuperarea este totuși
posibilă.

Consecințele violenței:

 Moartea: Consecința potențială cea mai alarmantă a violenței fizice față de copii este
moartea. Probabilitatea inducerii decesului unui copil prin violență fizică este deseori
extrem de subestimată.

Vătămări corporale grave: Deși actele de violență asupra copiilor pot provoca decesul, este
mult mai probabil ca acestea să provoace vătămări

Experimentarea unor leziuni în timpul copilăriei pot fi în mod particular periculoase întrucât
procesul de dezvoltare fizică și cognitivă este în desfășurare. Leziunile cerebrale
posttraumatice pot fi o cauză și o consecință a violenței.Pe de altă parte, copiii cu dizabilități
sunt cei mai vulnerabili, și, prin urmare, sunt expuși unor riscuri mai mari de violență. Pe de
altă parte, vătămările grave pot duce la risc crescut de dizabilități permanente.
 Boli fizice: Violența în copilărie pare să sporească susceptibilitatea pentru dobândirea
unor boli grave în viața de adult (precum boli cronice cardiace, pulmonare sau hepatice,
obezitate, tensiune arterială și nivel ridicat de colesterol).[vi] Pe termen scurt, violența
împotriva copiilor mai mici este asociată cu o vulnerabilitate mai mare pentru astm,
probleme gastrointestinale, cefalee și gripă.[vii] Stresul provocat de violență poate fi atât
de acut încât poate inhiba funcționarea sistemelor imunitar și nervos. În afară de suferința
pe care aceste boli o pot provoca, este clar că acestea sunt o povară grea asupra societății
în ansamblu, în ceea ce privește sănătatea publică.

Capacitate cognitivă: Dezvoltarea cognitivă a copiilor abuzați și neglijați poate fi afectată în

mod sever. Incompetența lingvistică comparativă a copiilor abuzați este cel mai evidentă
chiar din primii ani. „Recuperarea” într-o etapă ulterioară reprezintă o provocare
semnificativă pentru mulți copii deoarece în anumite cazuri mult mai extreme, dezvoltarea
cerebrală este împiedicată de lipsa de stimuli pozitivi. Imposibilitatea de a cultiva capacitatea
cognitivă a unui copil atrage după sine daune grave și de lungă durată.

SPT: Sindromul stresului posttraumatic poate rezulta din experimentarea sau observarea

unui anumit tip de violență extremă și/sau constantă în timpul copilăriei.

Probleme de sănătate mentală: Deși violența psihologică și neglijarea emoțională pot fi

mai dificil de depistat față de violența fizică, efectele acesteia pot fi la fel de subtile. 

Socio-economice: Toate formele de violență împotriva copiilor au efecte socio-economice.

Corelarea dintre absenteism și violență poate într-o oarecare măsură să explica de ce, în mod
tipic vorbind, copiii cu un context violent au performanțe academice mai reduse.

Socio-economice: Toate formele de violență împotriva copiilor au efecte socio-economice.

Corelarea dintre absenteism și violență poate într-o oarecare măsură să explica de ce, în mod
tipic vorbind, copiii cu un context violent au performanțe academice mai reduse.

Acestea sunt doar câteva posibile consecințe ale violenței asupra copiilor. Chiar și din
această examinare sumară a efectelor violenței, este clar că repercusiunile negative sunt
strâns interconectate.