Sunteți pe pagina 1din 21

1

„Jocuri şi activităţi pentru dezvoltarea socio-emoţională


a preşcolarilor”

GHID PRACTIC
- Cerc pedagogic -12.05.2021

Prof.Gheorghe Ana-Maria
Prof. Popa Maria Magdalena
Prof.Ştefan Ana Cristina
2

Argument

Dezvoltarea emoţională a preşcolarului este esenţială pentru modul


în care va creşte şi va evolua ca persoană.
Perioada optimă de învăţare a abilităţilor emoţionale şi deci de
dezvoltare a inteligenţei emoţionale, este dată chiar de primii ani din viaţa
copilului; astfel, perioada preşcolarităţii este esenţială, deoarece atunci
învaţă copiii vocabularul emoţiilor, asocierea dintre emoţii şi contextele de
viaţă, exprimarea facialăa emoţiilor (de pildă, învaţă să decodifice o frunte
încruntată ca fiind semn de îngrijorare sau supărare, unzâmbet ca semn al
bucuriei etc.), modalităţi de reacţie la emoţiile celor din jur.

Cum putem încuraja dezvoltarea socio-emoţională a copilului?


Jocurile şi jucăriile reprezintă cel mai simplu şi mai eficient mijloc
de a-l ajuta pe copil să-şi însuşească principalele aptitudini sociale şi
emoţionale.
Adultul are ocazia să îl înveţe pe copil cum să se joace frumos cu alţi
copii şi să îi creeze oportunităţi pentru a fi generos şi a împărţi jucăriile cu
ceilalţi sau de a face schimb între ele. Nu va fi uşor şi va trebui răbdare şi
timp, dar până la urmă micuţul va învăţa să socializeze.
O tehnică importantă pentru dezvoltarea socio-emoţională a copilului
este aceea de a iniţia jocuri prin care copilul să identifice emoţii, trăiri şi
sentimente.
3

1. Ghiceşte emoţia!

NIVEL VÂRSTĂ: 5-6 ani

SCOP: alcătuirea unei ghicitori prin unificarea tuturor sugestiilor date de un grup de copii,
în funcție de un eveniment derulat.

OBIECTIVE URMĂRITE:

-să fie atenți la formularea ghicitorilor după jetoanele puse la dispoziție

-să fie atenți la instrucțiunile educatoarei pentru a da răspunsuri corecte

-să fie atenți la explicarea regulilor jocului pentru a putea desfășura jocul

REGULILE JOCULUI: copiii vor face ghicitori numai despre sentimente și emoții.

Ghicitoarea trebuie să se refere la felul cum ne simțim la un moment dat, la starea în care
ne aflăm în funcție de evenimentele sau întâmplările derulate. Copilul sau copiii care trebuie să
ghicească vor sta în afara grupului în timpul cât se alcătuieşte ghicitoarea şi vor reveni numai la
chemarea educatoarei. Ghicirea se va face numai pe baza descrierii. Ghicitoare va fi creată în
versuri (2-3-4 versuri). Dacă cei întrebaţi nu reuşesc să ghicească au voie să pună grupei o întrebare
de ajutor, sau să fie ajutați prin ridicarea unui jeton sau a unei culori corespunzătoare.
MATERIALE NECESARE: imagini și obiecte despre care ar urma să se alcătuiască ghicitoarea
ca: fețe zâmbitoare, jetoane care descriu sentimente și trăiri, cartonașe colorate, calendarul
emoțiilor, roata emoțiilor.

DESCRIEREA JOCULUI: Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în semicerc. În prima parte


a jocului educatoarea va participa împreună cu copiii la compunerea ghicitorilor. Îi va stimula să-
şi spună fiecare părerile cu privire la emoția / sentimentul pus în discuţie, în funcție de un
eveniment. Apoi va sugera copiilor să valorifice cele discutate elaborând ghicitoarea in versuri.
De exemplu:” Oare cum te simți anume / Să trăiești singur în lume? „ „ Oare ce simte un cățel /
4

Ce stă singur singurel/Nu bea apă nu mănâncă/Și pe nimeni nu ascultă? „ Totodată, se va stabili în
comun care din copii va expune ghicitoarea pentru cel care a fost izolat temporar.

MODALITĂȚI DE DESFĂȘURARE:După ce se însuşeşte tehnica alcătuirii în comun a


ghicitoarei, copiii sunt împărţiţi în 2-3 echipe şi alcătuiesc în mod independent ghicitori despre
emoții și sentimente care n-au mai fost discutate în cursul jocului. În această situaţie vor fi trimişi
în afara clasei tot atâţia copii câte echipe au fost stabilite (dacă sunt trei echipe – câte un copil din
fiecare echipă). Copiii care sunt în afara grupului se retrag, iar în așteptarea intrării din nou în joc
se vor juca cu un caleidoscop. Educatoarea va urmări toate echipele, va acorda însă ajutor numai
atunci când copiii nu reuşesc să se descurce în grup. Educatoarea va aprecia în final echipa care a
creat cele mai frumoase ghicitori şi care a colaborat în cele mai bune condiţii. Pentru o mai bună
coordonare, fiecare echipă poate să-şi aleagă un conducător.

2. Semaforul emoţiilor

NIVEL DE VÂRSTĂ: 5-6 ani

SCOP: Exersarea strategiilor de reglare emoțională;

OBIECTIVE URMĂRITE:

-să mențină comportamente rezonabile chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar
dori și să nu abandoneze o activitate, nici atunci când devine dificilă;

-să învețe să distingă între comportamente pozitive și negative în relațiile interpersonale;

--să-și identifice emoțiile și să le poată verbaliza; DURATA: 40 minute;

MATERIALE: scenarii, planşă cu “semaforul emoţiilor”;

METODE ȘI TEHNICI: povestirea, brainstormingul;

DESCRIEREA ACTIVITĂȚII:

Se prezintă scenarii referitoare la posibile situaţii în care deşi au utilizat o strategie


adecvată, rezultatul un a fost cel aşteptat. Identificaţi posibile reacţii emoţionale în astfel de situaţii,
precum şi modul în care le pot gestiona în mod adecvat.
5

Încurajaţi copiii să propună soluţii prin joc de rol.

Pentru controlarea impulsurilor, există un semafor afişat la vedere şi care are 6 faze:

ROŞU 1. Stai, linişteteşte-te şi gândeşte-te înainte să acţionezi.

GALBEN 2. Spune-ţi problema şi exprimă ceea ce simţi.

3. Stabileşte-ţi un scop pozitiv.

4. Gândeşte-te la cât mai multe soluţii.

5. Gândeşte-te la consecinţe.

VERDE 6. Dă-i drumul şi încearcă planul cel mai bun.

Noţiunea de semafor este invocată întotdeauna când un copil, de exemplu, este pe cale să
izbucnească la mânie sau să se izoleze ori să înceapă să plângă pentru că a fost necăjit şi oferă un
şir concret de faze pentru rezolvarea acestor momente încărcate într-un fel mai uşor de măsurat.
Dincolo de stăpânirea sentimentelor, semaforul reprezintă şi o cale eficientă de a acţiona. Obiceiul
de stăpânire a impulsului emoţional necugetat – a reflecta înainte de a acţiona în funcţie de
sentimente – poate fi inclus în strategia fundamentală de tratare a riscurilor pe mai departe.

3. Identificarea emoțiilor

NIVEL VÂRSTĂ: 4-5 ani;

SCOP: recunoașterea și etichetarea corectă a emoțiilor;

OBIECTIVE URMĂRITE:

- să identifice emoțiile în funcție de indicii nonverbali;

- să asocieze o etichetă/imagine stărilor emoțională trăite;

- să modeleze un emoticon prin care să-și exprime starea în care se


află;

- să identifice contextele în care se manifestă anumite emoții.


6

MATERIALE NECESARE: foi albe, imagini cu persoane ce reprezintă diferite stări


emoționale, creioane colorate.

DESCRIEREA JOCULUI:

Coordonatorul jocului va prezenta, pe rând, câte un cartonaș pe care se află copii ce


exprimă diferite stări emoționale. Pe rând, solicită participanților (copiilor) să identifice fiecare
emoție prezentată, să o descrie (”Cum crezi că se simte copilul din imagine?”) și apoi să prezinte
o situație în care s-a simțit la fel. La final se poate solicita copiilor să modeleze pe o foaie starea
emoțională în care se află și să justifice/descrie desenul făcut.

Participanții trebuie avertizați că trebuie să-și aștepte rândul, deoarece fiecare dintre ei vor
trebui să prezinte, pe rând, anumite trăiri și stări emoționale ce sunt prezentate

pe cartonașe.

MODALITĂȚI DE DESFĂȘURARE:

Cea care va coordonata, explica și demonstra jocul este educatoarea. Copiii vor primi
aprecieri pentru recunoașterea și etichetarea corectă a emoțiilor prezentate.

Observații:

Prin această activitate copiii învață să identifice corect emoțiile și etichetele


corespunzătoare, dar, îi ajută și să asocieze anumite contexte cu manifestarea unor emoții specifice.

4. Butonul magic al emoţiilor

Nivel de vârstă: 4-6 ani

Materiale necesare: Un buton confecţionat din plastic.

Desfăşurarea jocului: Spunem copilului că am găsit într-un loc special un buton magic.
Acesta are puterea de a-l ajuta când este furios sau supărat pe cineva. Tot ce trebuie să facă în acele
situaţii este să spună cum se simte (de exemplu: mă simt furios!), să apese pe el, şi apoi să aştepte
un minut, timp în care butonul îşi face efectul magic şi emoţia care îl supără scade. Când furia (sau
supărarea, tristeţea) scade, butonul magic va face astfel încât să îi apară în minte o idee despre ce
7

se poate face pe viitor când va mai apărea acea emoţie negativă. După ce i se trezeşte curiozitatea
copilului, îl întreabăm în ce situaţii ar vrea să îl folosească. Se face o probă a butonului. Pentru
început i se amintește copilului să apese butonul ori de câte ori vede că este trist sau furios.. De
câte ori apasă butonul, îl încurajăm să spună cum se simte şi stăm alături de el până se linişteşte.
După un timp se poate renunţa la buton, spunându-i că butonul magic este atât de puternic, încât
trebuie doar să se gândească la el, că el îşi va face efectul cu aceeaşi putere.

Rezultate: Pentru copii obiectele concrete sunt un suport foarte util în dezvoltarea unor
deprinderi. Cu ajutorul acestui buton, copilul învaţă să îşi exprime emoţiile, să îşi amâne reacţiile
de moment şi să poată experimenta noi feluri de a reacţiona la furie, supărare şi stres. Practic noi
doar învăţăm să vorbim pe limba lor şi folosim o soluţie potrivită vârstei lor pentru a-i ajuta atunci
când au nevoie

5. Detectivul emoţiilor

Nivel vârstă: 5-6 ani

Scop: Recunoaşterea emoţiilor celuilalt este o componentă a inteligenţei emoţionale,


despre care mulţi spun că ne ajută în viaţă chiar mai mult decât inteligenţa.

Materiale necesare: Imagini cu emoţii sau măşti

Desfăşurarea jocului: Unul dintre copii va mima o emoţie pe care o va alege dintr-un
cufăr, luând o postură şi făcând gesturi cât mai expresive. Celălalt este detectivul şi va trebui să
ghicească despre ce emoţie este vorba, în 2 minute. Mimează fiecare copil câte 3-4 emoţii. Dacă
copiii au reuşit să ghicească emoţiile se pot declara adevăraţi detectivi ai emoţiilor. Rezultate:
Copiii vor deveni mult mai conştienţi de dificultatea reală de a recunoaşte emoţiile celorlalţi, de
multe ori comunicarea emoţiilor este un proces complicat. Jocul merită să fie făcut de mai multe
ori şi poate fi folosit şi în grupuri de copii sau adulţi. El este ca un fel de antrenament pentru
recunoaşterea cât mai bună a emoţiilor. Indiferent ce facem, transmitem emoţii celor din jurul
nostru, şi la rândul nostru primim emoţii de la ei.
8

6. Posterul misterios

Nivel vârstă: 4-5 ani

Scop: dezvoltarea comportamentelor prosociale şi de cooperare în joc,

Obiective urmărite: - să - şi dezvolte abilităţile de cooperare în timpul jocului;

 să exerseze abilităţi de împărţire a materialelor;


 să înveţe să ceară şi să ofere ajutor, să-şi aştepte rândul;
 să rezolve prin negociere problemele care pot să apară în grup;
 să înveţe să-i asculte pe ceilalţi fără să-i întrerupă,
 să - şi aştepte rândul într-o conversaţie.

Materiale necesare: imagini decupate din reviste, lipici , carton, cartonaşe roşii şi verzi

Descrierea jocului: realizarea unui poster de câte un grup de 4, 5 copii, ce trebuie să-şi
împartă materialele de lucru .

Modalităţi de desfăşurare: Se împart preşcolarii în grupuri de 4 - 5 copii. Apoi se


distribuie fiecărui grup imagini decupate din diverse reviste şi doar un singur lipici şi o coală de
carton A3.

Sunt atenţionaţi că vor trebui să lucreze împreună, să lipească imaginile în aşa fel încât să
rezulte un poster.. Copiii sunt încurajaţi să împartă materialele între ei, să - şi aştepte rândul, să
ofere sau să ceară ajutor folosindu-se de cartonaşele rosii si verzi.

La sfârşit fiecare grup va delega un reprezentat ce va descrie posterul şi modul prin care l-
au realizat.

7. Emoţiile ghiduşe

Nivel vârstă: 4-5 ani

Scop: conştientizarea emoţiilor, etichetarea şi exprimarea lor corectă , atat prin comunicare
cat si redate prin desen .

Obiective urmărite:
9

 să asocieze emoţiile de bază cu elemente simple de limbaj nonverbal şi


paraverbal;
 să transmită mesaje verbale şi nonverbale simple despre propriile experienţe
de viaţă;
 să identifice şi să conştientizeze emoţiile trăite;
 să asocieze o etichetă verbală expresiei emoţionale din desen;
 să asocieze trăirile emoţionale cu un anumit context.

Materiale necesare: aparat foto, jucarii, foi de desen, creioane colorate

Descrierea jocului: prin aceast joc copiii învaţă să identifice corect emoţiile proprii şi
etichetele verbale corespunzătoare şi încep să se familiarizeze cu contextul de apariţie al emoţiilor,
ceea ce facilitează identificarea consecinţelor trăirilor emoţionale.

Modalităţi de desfăşurare:

Se pun într-o cutie toate cartonaşele cu emoţii pozitive, iar în cea de-a doua pe cele cu
emoţii negative. Se cere fiecărui copil să scoată din cele două cutii câte un cartonaş, astfel încât să
aibă în mână un cartonaş reprezentând o emoţie pozitivă şi una negativă. Trebuie apoi să identifice
denumirile emoţiilor de pe cartonaşe şi să se gândească la o situaţie în care s-a simţit bucuros,
respectiv o situaţie în care a simţit tristeţe/teamă/furie.

Folosindu-se apoi de o coala de hartie şi creioane colorate, desenează o scenă în care a


simţit sau ar putea simţi pe rînd cele două emoţii.

La final se prezintă şi celorlalşi copii desenele realizate.

8. Spune ce simți!

NIVELUL DE VÂRSTĂ: nivelul II (5-6 ani)

SCOPUL: Identificarea, exprimarea și etichetarea corectă a emoțiilor.

OBIECTIVE URMĂRITE:

• să identifice emoțiile de bucurie, tristețe, teamă, furie;


10

• să exprime corect emoția trăită ca reacție la diferiți stimuli;

• să participe cu interes la activitatea desfășurată sub forma unui joc senzorial.


MATERIALE NECESARE: imagini cu copii în diferite ipostaze, CD cu muzică.

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, audiția.


DESCRIEREA JOCULUI:

Se va realiza introducerea in activitate prin vizionarea unor imagini, care vor surprinde un
copil în diferitei postaze: își pierde jucăria, primește un cadou, îl vizitează bunica, cade și se
lovește, părinții îi cumpără un animal de companie. Se prind de mâini şi la semnalul educatoarei
se strâng puternic apoi se lasă; fiecare copil spune ce a simţit şi cum; se subliniază faptul că la
acelaşi stimul (strângerea mâinilor) reacţiile sunt diferite (bucurie-plăcere, tristeţe-durere...),
înfuncţie de trăirile din alte situaţii. La fel vom proceda ascultând muzică, se vor pune diferite
melodii care sugerează o anumită stare emoțională iar cei mici vor fi puși să răspundă la aceeași
întrebare: “Spune ce simți“.

MODALITĂȚI DE DESFĂȘURARE: jocul are o singură variantă de dsfășurare.

9. Ce știu despre colegul meu?

NIVEL VÂRSTĂ:5-6 ani

SCOP: formarea deprinderii de a formula propozițiisimple și dezvoltate identificând


trăsăturile pozitive ale colegilor.

OBIECTIVE URMĂRITE:

-să formuleze propoziții simple și dezvoltate corecte din punct de vedere grammatical;

-să reprezinte grafic propozițiile formulate utilizând semnele de punctuație,, .’’; ,,!’’ ;,,?’’;

-să identifice trăsăturile pozitive ale colegilor;

-să-și îmbogațească limbajul oral;

MATERIALE NECESARE:bol,bilețele,tablă,cretă DESCRIEREA JOCULUI:


11

Varianta 1

Copiii sunt așezați pe scăunele în formă de semicerc, pe o măsuță din fața semicercului se
află un gol cu mai multe bilețele, pe două dintre acestea este desenată o față zâmbitoare, restul
bilețelelor sunt goale.Fiecare copil va extrage din bol câte un bilețel, cei doi copii care extrag
bilețelele cu fața zâmbitoare trebuie să formuleze câte o propoziție despre celălalt copil (ex.ce
știe despre el, ce îi place cel mai mult, ce jucărie/joc preferă etc.)și invers.

Apoi fiecare copil reprezintă grafic, la tablă, propoziția formulată utilizând semnele de
punctuație,, .’’; ,,!’’ ; ,,?’’.Jocul se repeată până participă toți copiii.

Varianta 2

Fiecare copil extrage din bol câte un bilețel pe care este desenat o imagine ce reprezintă
un copil, un animal sau un obiect.Copilul numit denumește imaginea desenată pe
bilețel,formulează câte o propoziție în care cuvântul respectiv să fie la începutul, mijlocul și
sfârșitul propoziției. Apoi reprezintă grafic cele trei propoziții încercuind liniuța corespunzătoare
cuvântului din fiecare propoziție.

10. Obiectul misterios

NIVEL VÂRSTĂ: 4-6 ani;

SCOP: dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor în relațiile de comunicare la


distanță cu prietenii;

OBIECTIVE URMĂRITE:

- Să adreseze întrebări ajutătoare în identificarea obiectului ascuns;

- Să exprime gânduri, emoții față de partenerul de conversație;

- Să găsească soluții la situații emoționale neprevăzute.

- Să coopereze în găsirea de soluții în rezolvarea sarcinilor.

MATERIALE NECESARE: un obiect din casă


12

DESCRIEREA JOCULUI:

Coordonatorul de joc va alege un obiect din casă, fără a fi văzut de ceilalți participanți,
iar copiii vor adresa întrebări pentru a afla care este obiectul ascuns. Întrebările vor fi strict de
genul:

- Este animal?

- Este jucărie?

- Este mare? Etc.

Participanții trebuie avertizați că nu se poate răspunde la întrebări decât prin ”da” sau
”nu”. Pe rând, fiecare copil va fi coordonatorul jocului și va ascunde un obiect.

MODALITĂȚI DE DESFĂȘURARE:

Activitatea se desfășoară pe Zoom sau orice altă platformă de comunicare, cu un grup de


10-15 copii, în cadrul activităților sincron săptămânale. Cea care va coordonata, explica și
demonstra jocul este educatoarea, urmând ca apoi să vină rândul și celorlalți copii să fie
coordonatori de joc.

Observații:

Prin această activitate copiii învață să identifice comportamentele care facilitează


stabilirea și menținerea relațiilor de prietenie, exersează comportamentele de cooperare esențiale
pentru dezvoltarea implicării în joc, precum și comportamente prosociale.

11. Mă simt… (fericit/puternic/deştept/curajos, etc)

NIVEL VÂRSTÃ: 5-6 ani

SCOP: Sprijinirea preşcolarului în a reuşi să îşi exploreze emoţiile pozitive în legătură cu


o anumită situaţie.

MATERIELE NECESARE: Jetoane cu animale domestice şi sălbatice


13

DESCRIEREA JOCULUI: Acest joc se poate folosi atunci când la tema săptămânii se
vorbeşte despre animale. Preşcolarul este rugat să găsească asocieri de emoții pozitive cu diferite
animale. Prin intermediul acestui joc îl sprijinim pe copil să exploreze situațiile în care se simte
puternic, deștept, curajos, jucăuș, prietenos și așa mai departe. Așadar, când are emoții pozitive
în legătură cu o anumită situație. Discutați despre ce anume îl face să se simtă astfel și cum ar
putea aduce emoția respectivă într-un alt context din viața sa, spre exemplu cum ar putea aduce
curajul într-un moment în care îi este teamă.

MODALITÃȚI DE DESFÃŞURARE: Preşcolarii sunt aşezaţi în semicerc şi vin pe


rând şi îşi aleg un jeton pe care au diverse animale. Denumesc animalul de pe jeton după care
spun: “Mă simt….(fericit/puternic/deştept/curajos, etc) ca un ….(cimpanzeu/leu/elefant/tigru,
etc) atunci când… Jocul se repetă până răspund toţi preşcolarii grupei.

12. Pălăria cu emoții

NIVEL DE VÂRSTĂ: 5-6 ani

SCOP: conștientizarea emoțiilor reale versus cele mimate impuse de joc. OBIECTIVE: -
să identifice de pe jeton, emoția ilustrată.

- să exprime emoția reprezentată în imagine, prin mimică.

- să deosebească o emoție reală, față de una mimată (impusă).

- să coopereze cu ceilalți în rezolvarea sarcinilor.

MATERIALE NECESARE: o pălărie, jetoane cu emoții (bucurie, tristețe, furie, uimire,


etc.), cd- player, recompense (emoticoane fericite).

DESCRIEREA JOCULUI: Fiecare copil pe rând,extrage din pălărie câte un jeton care
ilustrează o emoție. În ritmul unei melodii, copiii se mișcă liber pe o suprafață de joc, apoi, când
melodia se oprește, fiecare copil își găsește o pereche și își exprimă prin mimica și gestica, unul
față de celălalt, emoția prezentată în imagine, apoi fac schimb de jetoane.

EXECUTAREA JOCULUI DE PROBĂ: se execută conform descrierii jocului.


DESFĂȘURAREA JOCULUI PROPRIU ZIS: după executarea jocului de probă, se trece la
14

desfasurarea jocului propriu zis, respectand regulile. Se repetă jocul, de mai multe ori. La final,
se discută cu copiii despre diferența dintre emoțiile reale și cele mimate, despre trăiri emoționale
“prietenoase” și cele “neprietenoase”, întâlnite în fiecare zi.

13.Fluturașul cu emoții

NIVEL DE VÂRSTĂ- Grupa mare

SCOPUL- conștientizarea trăirilor emoționale și înțelegerea cauzelor emoțiilor

OBIECTIVE URMĂRITE:

- Să recunoască şi să-și exprime emoțiile;

- Să identifice relaţia de cauzalitate dintre comportamentul uman, emoţia trăită şi


expresia respectivă a feţei;

- Să atribuie culorile corespunzătoare emoțiilor;

- Să manifeste receptivitate și empatie la emoţiile celorlalţi.

MATERIALE NECESARE:

Fluturi decupați, creioane colorate, imagini pentru diferite emoţii de bază, jetoane cu
expresiile feţei si cu motivarea unei anumite emoţii, coșulețe cu smiley face, CD-ul educațional
Detectivul de emoții- Editura Edu și stimulente

DESCRIEREA JOCULUI:

Se anunţă jocul şi se explică. Se pun la dispoziția copiilor câte un fluture colorat din
hârtie. Apoi li se solicită să se gândească la o situație, o întâmplare când s-au simțit
bucuroși/triști / furioși și să atribuie o culoare emoției respective. După ce verbalizează la ce
situație s-au gândit, de ce-au ales culoarea, ei trebuie să coloreze fluturele în culoarea aleasă.

Copiii primesc întrebările:

- Cum se simte fluturașul tău?

- Are aripioarele ușoare sau grele?


15

- Cât de ușor îi va fi să își ia zborul?

MODALITĂȚI DE DESFĂȘURARE:

Se procedează ca la jocul de probă, cu fluturașii care redau diferite emoţii de


bază(bucurie, tristeţe, teamă, uimire). Se intuiesc și alte imagini care reprezintă personaje triste,
un copil va mima tristeţea; ceilalţi copii vor mima şi ei aceeaşi emoţie.

După intuirea imaginii care reprezintă un copil speriat se vor recita în cor, versurile: “-
Fluturaș, ce faci aici?

Îl întreabă Moş Arici.

- De ce plângi aşa de tare?

- M-am speriat de-o fiară mare! Stă acolo lângă lac

Şi tot face: oac-oac-oac!”

Apoi toți copiii vor mima sperietura.

Ca o variantă a jocului voi utiliza CD- educațional Detectivul de emotii povestea care va
reda pe rând sunete specifice râsului şi plânsului. Copiii vor alege şi ridica din coşuleţ doar
imaginea smiley face reprezentativă pentru sunetele auzite şi o va pune într-unul din cele două
coşuri legate cu fundă roşie pentru bucurie şi albastră pentru tristeţe.

Se va realiza prin reconstituirea la panou (de către trei copii) a unor expresii ale emoţiilor
umane, folosindu-se elemente detaşabile (gura şi sprâncene), obtinându-se astfel diferenţierea
stării emoţionale şi exprimarea ei externă. Copiii vor mima expresia respectivă.

În incheierea jocul se interpretează jocul muzical: Dacă vesel se trăiește! Vor primi
stimulente vesele cu smiley face.

14. Supărarea lui Martinel- poveste terapeutică

NIVEL VÂRSTĂ: 5-6 ani


16

SCOP: Identificarea emoțiilor, prezentarea consecințelor negative ale furiei și


gestionarea emoțiilor negative în momentul eliminării din grup;

OBIECTIVE URMĂRITE:

• Identificarea emoțiilor (furie, tristețe, bucurie, dezgust) în comportamentul


animalelor din poveste;

• Asocierea etichetei verbale specifice unei emoții cu imaginea care o descrie;

• Vizualizarea în oglindă a trăsăturilor feței, în momentul exprimării anumitor


emoții și redarea ei cu ajutorul plastelinei;

• Exersarea emoțiilor (furie, tristețe, bucurie, dezgust) cu ajutorul limbajului


corporal, în cadrul jocului de rol;

• Învățarea unor tehnici de reglare emoțională, cu ajutorul jetoanelor;

MATERIALE NECESARE: Povestea terapeutică: „Martinel” de M.Konkoli; imagini


cu momente din poveste; animale de pluș; cub cu întrebări; oglinzi; plastelină; jetoane cu emoții;
cartonașe cu tehnici de reglare emoțională.

DESCRIEREA ACTIVITĂȚII: Activitatea de față se bazează pe dezvoltarea socio-


emoțională a copiilor preșcolari, prin utilizarea metodei poveștilor terapeutice și a jocului. În
acest sens, în derularea activității, am respectat trei pași: etapa de pre-povestire, povestirea
propriu zisă și etapa de post-povestire (joc).

În etapa de pre-povestire se pregătește un cadru ambiental adecvat care să faciliteze


transpunerea copiilor în contextul întâmplărilor prin care trec personajele din poveste. Se are în
vedere captarea atenției copiilor cu ajutorul jucăriilor de pluș, care țin locul personajelor
(iepuraș, arici, mistreț, etc) și a fondului muzical (sunete din pădure).

În etapa povestirii propriu zise se expune conținutul poveștii terapeutice. Povestea


terapeutică se relatează și nu se citește, deoarece în acest mod putem menține contactul vizual
permanent cu copiii, pe tot parcursul activității. Acest fapt ne permite observarea reacțiilor lor, a
gesturilor și a expresiilor faciale pe care le pot manifesta în anumite momente cheie ale poveștii.
Toate aceste detalii ne pot furniza informații despre copii. Pentru ca povestea să își atingă scopul
17

și să se poată asigura identificarea preșcolarilor cu personajele din povestea terapeutică este


important ca în calitate de povestitori, să ținem cont de câteva aspecte: tonalitatea vocii,
introducerea elementelor vizuale în momentul expunerii conținutului, folosirea mimicii și a
gesturilor adecvate emoțiilor trăite de personaje.

Personajul principal din povestea terapeutică prezentată în această activitate este


Martinel. Animalele pădurii s-au adunat toate la un picnic și fiecare familie s-a bucurat de
mâncarea pe care a adus-o. Martinel le propune celorlați pui de animale să se joace cu mingea.
Iepurașul Fifi, frații arici și frații mistreți nu doreau să se joace cu mingea, ci un alt joc nou. Din
reacția lor, Martinel a înțeles îndată că puii de animale nu mai doresc să fie prietenii lui. S-a
retras singur într-un colț, s- a înfuriat și a început să gândescă un plan de răzbunare pentru cei
care nu doreau să îi mai fie prieteni. S-a îndreptat către locul în care se jucau celelalte animale,
dar Martinel nu voia să se joace cu ele, ci a sărit într-o baltă și le-a stropit cu noroi. Această
faptă, nu i-a produs deloc bucurie. Dimpotrivă, după acest moment Martinel a continuat să fie
singur și supărat. Plimbându-se prin pădure s-a întâlnit cu un porc mistreț și a început să-i
povestească ce i s-a întâmplat. Trăind o situație asemănătoare, porcul mistreț i-a relatat
învățătura pe care el a primit-o de la urs, cum că răzbunarea nu e o soluție. Martinel învață din
povestea porcului mistreț ce trebuie să facă atunci când se simte furios și înțelege că el este cel
care le-a făcut rău prietenilor săi. Atunci a învățat că trebuie să își ceară scuze de la celelalte
animale și să nu le mai ceară să se joace doar ceea ce dorește el.

După expunerea conținutului poveștii, nu trebuie să uităm de momentul de relaxare,


numit de psihologi: pauză psihologică. Acesta este momentul în care li se permite copiilor să
reflecteze la întâmplările pe care tocmai le-au ascultat și astfel, în mintea lor la nivel
subconștient, se pot realiza conexiunile între problemele cu care s-au confruntat personajele din
poveste și propriile lor probleme.

MODALITĂȚI DE DESFĂȘURARE:

Momentul de post-povestire se planifică și organizează în funcție de scopul poveștii


terapeutice și creativitatea cadrului didactic. În activitatea desfășurată de mine, Martinel și
prietenii lui le-au propus copiilor câteva sarcini. Copiii au fost împărțiți în două echipe pentru ca
activitatea să fie mai interactivă.
18

Prima sarcină: „Aruncă și răspunde!”. În vederea fixării conținutului poveștii am formulat


câteva întrebări, pe care le-am scris pe fețele unui cub. Pe rând, câte un copil din fiecare echipă a
rostogolit cubul și a răspuns întrebărilor: „Ce le-a propus Martinel celorlalte animale?”,

„Ce doreau să se joace celelalte animale?”, Ce a înțeles Martinel din reacția prietenilor
săi?”, „Ce plan și-a făcut Martinel?”, Cum s-a răzbunat el pe prietenii lui?”, „Cum s-a simțit
Martinel și prietenii lui în urma acestei răzbunări?”, „Ce îl învață porcul mistreț pe Martinel?”,
„Ce fac oamenii atunci când sunt furioși?”, „Ți s-a întâmplat vreodată să vrei să te răzbuni pe
prietenii tăi?Cum te-ai simțit atunci?”, „Ce putem face atunci când ne simțim furioși și nu vrem
să le facem rău celor de lângă noi?”

A doua sarcină: „Alege emoticonul corect!”. Am pus la dispoziția copiiilor mai multe
imagini cu scene din poveste și cartonașe reprezentative pentru diverse emoții. Copiii din cele
două echipe au venit pe rând la panou, au descris fiecare imagine și au ales pentru fiecare
imagine, emoticonul adecvat emoției trăite de personaj, în scena respectivă. De exemplu: Pentru
scena în care Martinel s-a înfuriat foarte tare, copiii aleg emoticonul „Furie”.

A treia sarcină: „Ce vezi în oglindă?”. Pentru a identifica și recunoaște emoțiile proprii,
am pus la dispoziția copiilor din cele două echipe, mai multe oglinzi. Am enunțat câte o emoție
(de exemplu: Acum sunt furios, bucuros, foarte trist, dezgustat) și am exersat în oglindă emoția
respectivă. Copiii au procedat la fel, iar apoi au modelat din plastelină trăsăturile feței adecvate
acestor emoții exersate în oglindă și le-au așezat pe planșetă.

A patra sarcină: „Ghicește cum mă simt!” a fost și momentul de complicare a jocului și


exersarea emoțiilor cu ajutorul limbajului corporal. În această fază copiii dintr-o echipă au avut
sarcina de a juca un rol, o emoție, iar ceilalți copii din cealaltă echipă, au avut de ghicit emoția
respectivă.

La finalul activității Martinel i-a învățat pe copii ce pot face atunci când sunt foarte
furioși, pentru a stăpâni emoțiile puternice. Am afișat jetoane cu exemple de tehnici de reglare
emoțională și le- am exersat pe rând sub formă de joc, împreună cu copiii: „Respiră ca un
vulcan”, „Desenează o față zâmbitoare!”, „Cântă un cântec!”, „Strânge în mână o minge!”

În vederea dezvoltării socio-emoționale a copiilor preșcolari din grupa pe care o conduc,


am conceput după acest model de activitate, un opțional intitulat: „Cutia cu povești terapeutice”.
19

Activitatea opțională s-a derulat pe parcursul unui an școlar și rezultatele obținute au fost
uimitoare. Poveștile terapeutice și jocul s-au dovedit a fi metode foarte eficiente în dezvoltarea
socio-emoțională a preșcolarilor, pentru că la această vârstă copiii sunt captivați de povești, iar
jocul este activitatea lor fundamentală de învățare. Copiii din grupă au învățat să identifice
emoții, să recunoască emoții, dar și diverse tehnici de reglare emoțională, ceea ce i-a ajutat să își
dezvolte competențe și abilități socio-emoționale.

15.Sunt furios! Cum mă calmez?

NIVEL DE VÂRSTĂ: 5-6 ani

SCOP: Dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor

OBIECTIVE URMĂRITE: - recunoașterea emoțiilor în situații generale și particulare


de viață

-conșțientizarea modului în care gestionează emoțiile dificile

-identificarea unor alternative diverse și adaptative de gestionare a emoțiilor dificile:


tehnici de relaxare și abilități de a face față emoțiilor dificile

-creșterea capacităților de comunicare a emoțiilor în grup și în fața persoanelor apropiate

-creșterea abilităților empatice: recunoașterea și înțelegerea emoțiilor celor din jur

MATERIALE NECESARE: - un panou cu tehnicile de relaxare scrise și imagini


reprezentative

- https://wordwall.net/ro/resource/8737849

- cartonașe cu tehnicile de relaxare scrise și imagini reprezentative

DESCRIEREA JOCULUI: Tehnicile de relaxare trasate cu imagini reprezentative


pentru desfășurarea jocului vor fi afișate în fața copiilor. Pe rând, copiii vor alege câte o imagine,
vor executa acea tehnică de relaxare și vor da exemple de o situație în care s-au simțit furioși.
Tehnici de relaxare:

- Trage adânc aer în piept de 5 ori


20

- Număra fără să te grăbești până la 10

- Construiește ceva

- Desenează ceva

- Bea o gură de apă

- Ascultă un cântec

- Gâdește-te la ceva amuzant

- Adresează-ți câteva cuvinte frumoase

- Dă-ți singur o îmbrățișare

- Strâmbă-te în oglindă

- Fă o plimbare scurtă

- Joacă-te cu o minge terapeutică

- Gândește-te la locul tău peferat

- Ridică-te în picioare și întinde-ți mâinile

- Vorbește cu un prieten

- Răsfoiește o carte

- Fă câteva exerciții de yoga

- Mototolește o hârtie

- Vorbește la un telefon imaginar

MODALITĂȚI DE DESFĂȘURARE:

Varianta 1: Pe un panou vor fi afișate tehnicile de relaxare cu imagini reprezentative. Pe


rând, copiii vor alege câte o imagine, vor executa acea tehnică de relaxare și vor da exemple de o
situație în care s-au simțit furioși.
21

BIBLIOGRAFIE:

 Albu, G.(2000). Copilăria, afectivitatea şi sensul


evoluţiei persona.lităţii. În Revista Învăţămantului Preşcolar, nr.3-4/2000.
București: Editura C.N.I. Coresi S.A
 Bonchiş, E.,(2007). Psihologia copilului. Oradea: Ed. Universităţii Oradea
 M. Elias, S. Tobias, B. Friedlander - Inteligenţa emoţională în educaţia
copiilor, Editura CurteaVeche, Bucureşti, 2002
 Goleman, D. (2007). Inteligența emoțională. Bucuresti: Editura Curtea Veche
 S. Manes, (2008) , ”83 de jocuri psihologice pentru animarea grupurilor”, Editura
Polirom
 Zdrehuş C.,(2007), Elemente de psihologia dezvoltării copilului, în Marcu,
I.(coord).Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Oradea: Ed. Universităţii Oradea
 “Curriculumul pentru Educație Timpurie”- 2019

S-ar putea să vă placă și