ORIGINILE INTELECTUALE ALE

LENINISMULUI
-recenzie-

Alain Besançon
 Alain Besançon s-a născut în 1932 la Paris. Este absolvent al Institutului de Studii
Politice din Paris (1952). Este doctor în istorie (1957) şi în litere (1977). De asemenea, este
unul dintre cei mai mari specialişti în istoria rusă şi sovietică.   Academia Franceză l-a distins
cu Marele Premiu pentru Eseu şi Premiul pentru Istorie.

Printre alte opere ale autorului mai amintim: ,, Anatomie d'un spectre” (1981; trad. rom.
Humanitas, 1992); ,, Une génération ”(1987);  ,, Vendredis”  (1990); ,, Le Malheur du
siècle” (1998; trad. rom. Humanitas, 1999, 2007); ,, Éducation et société en Russie” (1974).

Lucrarea ,, Originile intelectuale ale leninismului” a fost publicată în anul 1977 de

editura Calmann-Levy. În 1993 apare versiunea în limba română publicată de editura Humanitas.

Cartea mai sus menționată este împărțită în 16 capitole care la rândul lor se împart în
subcapitole. Cele 16 capitole ale lucrării sunt:

1. Ideologia
2. Ciclul francez
3. Ciclul german
4. Educația religioasă a Rusiei
5. Liberalism sau eliberare
6. Intelighenția
7. Omul nou
8. Partidul visat
9. Partidul schițat
10. Social-democrația
11. Lenin
12. Leninismul metafizic
13. Leninismul politic
14. Minciună și adevăr
15. La putere
16. Imperiul falsului
 La finalul acestei lucrări se găsesc notele, bibliografia care conform autorului ,, nu este
nici exhaustivă, nici generală”, mai apoi urmează lista cu indicele de nume și cuprinsul. Toate
acestea făcând ca lucrarea să atingă numărul de 306 pagini.

Originile intelectuale ale leninismului ar trebui să ocupe un loc important în domeniul

istoriei, a științelor politice și sociale, deoarece realizează o radiografie foarte bună a ideilor care
au stat la baza leninismului.

Lucrarea menționată îl trimite pe cititor într-un timp îndepărat pentru a-l ajuta să
descopere ideile care l-au insiprat pe Lenin în construirea regimului. Regim, care a marcat lumea
secolului XX. În continuare, mă voi ocupa de realizarea unei prezentări a subiectului abordat de
Alain Besançon în cartea de față.

Pentru început, autorul își concentrează atenția asupra explicării termenului de ideologie.
Astfel, rezumând definiția sovietică referitoare la ideologie se poate spune că ideologia
reprezintă suma ideilor și al operelor de civilizație proiectate de clasa dominantă, și sub
influența acesteia. Soljenițîn considera că ,, ideologia este aceea, care are nevoie, pentru a
supraviețui, să-i pună în spatele gratiilor pe cei care îndrăznesc să gândească altfel […]”.
Așadar, după cum reiese din spusele lui Soljenițîn toți cei care au opinii, viziuni diferite față de
regim trebuie eliminați din peisaj pentru ca ideile lor ,, toxice” să nu se răspândească.

Sursele de inspirație ale lui Lenin provin din spațiul francez și german. De pildă, ideile
iacobinilor și-au lăsat amprenta asupra lui Lenin. Aceștia credeau în popor, în reprezentare sau în
controlul popular și au hrănit ideea unui antiintelectualism. Prin urmare, așa cum ideile apărute
în spațiul francez au reprezentat un ,, izvor de inspirație” pentru Lenin, așa și ideile din spațiul
german au avut un impact major asupra asupra ceea ce presupune leninismul. La fel ca și în
Franța, și în Germania se pleacă de la critica religiei la critica politică. Același lucru se va
întâmpla și în Rusia. De altfel, ideile lui Marx au fost o sursă esențială în construirea regimului
leninist. Marx este cel care regândește vechiul spirit al iacobinismului în lumina filosofiei
germane, de a propune o nouă Revoluție franceză, dar ,, lărgită prin Hegel, la dimensiunile
Cosmosului și ancorată prin Ricardo în tuful economicului și al socialului.”

De reținut este faptul că, dacă geneza ideologiei aparține istoriei intelectuale, ea trebuie
să fie așezată în istoria politică. De asemenea, ea are nevoie de susținerea unui grup social bine
definit și anume: intelighenția. În Franța și Germania, aceasta a fost dizolvată, pe când în Rusia
fenomenul intelighenției a luat amploare.

Termenul intelighenția, provine din limba germană (intelligenz), slavizat de către

polonezi, dar rușii sunt aceia care au făcut ,, cariera mondială.” În acest fel, condițiile necesare
emergenței unei intelighenții sunt trei la număr. Prima este existența unui sistem de educație
național organizat prin acapararea de către stat a tuturor filialelor de educație paralele. A doua
condiție este incapacitatea societății civile de a impune acestor oameni tineri care provin din ea
propriile sale valori și propriile sale rațiuni. A treia precondiție este criza Vechiului Regim. Cu
toate acestea, pentru ca intelighenția să poată supreviețui era nevoie de o a patra precondiție și
anume prezența ideologiei.

Un alt aspect interesant prezentat de autor este cel referitor la ,, omul nou”. Astfel, pentru
a-și putea atinge scopul, ( creearea omului nou) regimul trebuie să recurgă la reeducarea
societății în sprijinul noi științe. Cernîșevski, scriitor, filozof și critic literar rus, a realizat
portretul omului ideal: Rahmetov. Rahmetov a fost ,, sfântul” modelul existențial al lui Plehanov,
al lui Lenin, al bolșevicilor. În viziunea lui Cernișevski, acesta este un om ,, simplu, obișnuit, în
mod voit banal. […] El este organizat, precis, respectă un orar regulat. Este îmbrăcat ca toată
lumea. Vorbește cât mai puțin cu putință, fără să țină seama de precauții, în maniera unui
savant care demonstrează și nu un orator care convinge. El vorbește ,, fără sentiment personal”
expunându-și punctul de vedere și nu impunându-l. Rahmetov este înconjurat de prietenii săi cu
un respect reverențios. El produce teamă prin însăși perfecțiunea sa”.

De asemenea, partidul a fost visat cu mult timp înainte să existe. În acest sens, Lenin
scria: ,, Trebuie să visăm”. Așadar, partidul a fost visat de un tânăr delicvent Neceav, și un bătrân
care se atașase de el, Bakunin. De la partidul visat la partidul schițat a fost un drum lung, dar nu
imposibil. Bakunin avusese intenția vagă a acestui partid încă din epoca conversiunii sale la
hegelianismul de stânga. El se situează la capătul reformei morale cernîșevskiene. Este schițat
foarte bine în Catehism și perfecționat mai apoi de Tkacev. Până în 1875 a rămas doar în stadiul
de proiect și de vis. Însă, odată cu Zemlea i volea visul se transformă în realitate. Programul
partidului a fost definit la Petersburg în 1876. Linia teroristă a partidului a fost cea care l-a dus la
nimicire. Pentru trasarea unui nou partid stabil era nevoie de așteptarea lui Lenin.
 Lenin este prezentat de autor ca fiind ,, autorul, inițiatorul, inspiratorul și referința
constantă a unui regim de tip nou care s-a întins fără a-și schimba natura pe mai mult de un
sfert din univers și despre care nu știm, după șaizeci de ani de când durează și se consolidează,
dacă nu se va întinde la întregul univers”.

În leninism se recurge adesea la teorie, ca și în religie, în urma unei contestări a unei

revizuiri. Lenin spunea că teoria este legată de practică și reciproc. Totul în leninism se reduce la
politic. Recopiind în 1915 extrase din Clausewitz, Lenin a luat pentru sine celebra
frază: ,, Războiul este continuarea politicii prin alte mijloace”. La Lenin războiul
vizează înfrângerea totală, eliminarea, exterminarea dușmanului și e însoțit în mod necesar de o
ură pe care Clausewitz o considera inutilă și aceasta pentru că războiul este continuarea politicii
care vizează distrugerea totală a dușmanului. Scopul politicii este de a distruge adversarul.
Finalitatea războiului înseamnă revoluție, iar a face politică înseamnă a pregăti revoluția.
Așadar, în leninism totul se reduce la politică și politica se reduce la cucerirea puterii. În
principal, Lenin avea în vedere distrugerea societății civile. În ceea ce privește limbajul comunist
acesta a fost complet format la moartea lui Lenin. El era în formare din anii 60 ai secolului XIX,
dar Lenin l-a fixat și generalizat.

Ceea ce mi-a plăcut la lucrarea ,,Originile intelectuale ale lenisnismului ” a fost modul în
care au fost prezentate subiectele. Întreaga călătorie a fost una interesantă, curiozitatea de a afla
mai multe din cuprinsul cărții a ajuns la cote maxime.