Sunteți pe pagina 1din 16

LONDRA,

ORASUL MEU PREFERAT


Londra (în engleza London) este capitala Angliei și
a Regatului Unit.
Este cel mai important centru politic, financiar (datorită City-ului),
cultural și artistic al Regatului Unit, și unul dintre cele mai importante
orașe ale lumii.
•Populația Londrei este de 8,982 milioane (2019) în Londra Mare,
cărora li se adaugă alte câteva milioane din zona metropolitană.
Există o imensă diversitate de etnii, culturi și religii, Londra fiind
unul din cele mai cosmopolite orașe din Europa și din lume. Aici
locuiesc, permanent sau temporar, mulți dintre cei mai bogați
oameni ai lumii.
•În Londra se gă sesc sediile a
numeroase instituții și
corporații de importanță
globală ; multe clă diri
importante: palate, muzee,
teatre, să li de concerte,
aeroporturi, stații de cale
ferată , numeroase ambasade și
consulate.
•Westminster (Palatul și Abația)
și Biserica Sf.Margareta din
Londra au fost înscrise în anul
1987 pe lista patrimoniului
cultural mondial UNESCO.
•Simbolul Londrei este Big Ben-
ul, turnul cu ceas al Palatului
Parlamentului, construit
în secolul al XIX-lea în stil
neogotic.

•La origini Londra a fost o așezare celtă.
În 43 d.Hr. romanii au fondat orașul Londinium, iar
numele acestuia se pare că a dat și numele nativ al
orașului, London, deși unele date recente arată
că London ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul
oraș roman este asediat, prădat și ars pană la temelii
de către răsculații celți conduși de regina Boadicea.
•Londinium a fost abandonat după căderea Imperiului
Roman. La vest de vechiul oraș a apărut în secolul al
VII-lea o așezare saxonă cu numele Lundenwic, pe
locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului
al X-lea vechea cetate romană a fost reocupată.
Inițial Westminster era un oraș distinct, însă în cele din
urmă Londra și Westminster s-au integrat și au evoluat
împreună, devenind cel mai mare oraș al Angliei, iar
din secolul al XII-lea și capitală a regatului.
• Între secolele al XVI-lea și al XX-lea,
Londra a înflorit, fiind capitală
a Imperiului Britanic. Marele
incendiu din 1666 a distrus o mare
parte a orașului. Reconstrucția a
durat peste 10 ani și a fost condusă
de Sir Christopher Wren, care, cu
acea ocazie, a proiectat și construit
multe din clădirile emblematice ale
Londrei de astăzi, așa cum ar fi spre
exemplu Catedrala Sf. Paul.
Creșterea orașului s-a accelerat în
secolul al XVIII-lea, astfel că la
începutul anilor 1800 Londra era cel
mai mare oraș al lumii.

• Bombardamentele naziste din timpul
celui de-al doilea război mondial au
condus, pe lângă pierderea a peste
30.000 de vieți, la distrugerea multor
clădiri vechi. Reconstrucția din
următoarele decenii a dat prilejul
folosirii a numeroase stiluri
arhitectonice moderne, care dau
orașului pe alocuri un caracter
eclectic.

• Londra Mare acoperă o suprafață de 1579 km². Londra este port pe Tamisa, râu navigabil. Râul a avut o influență
majoră în dezvoltarea orașului. Orașul a fost fondat pe malul de nord, iar până în secolul al XVIII-lea nu a existat
decât un singur pod, Podul Londrei, ceea ce a făcut ca orașul să se dezvolte foarte mult la nord de râu. Câmpia
Tamisei a fost un teren propice pentru expansiunea orașului, cele câteva coline (ex. Parliament Hill, Primrose Hill) nu
au fost piedici semnificative.
• În secolele trecute Tamisa era mult mai largă și mai puțin adâncă. Pe întinderea orașului însă a fost canalizată și
îndiguită, și mulți dintre afluenții săi au fost complet canalizați și curg acum subteran. Fluxul și refluxul se fac simțite
pe Tamisa. Este unul din motivele pentru care Londra este expusă inundațiilor. Pentru a proteja orașul, în anii 1970 s-
a construit la Woolwich, în aval, un sistem de ecluze numit Thames Barrier.
•Clima Londrei este temperată, cu veri calde, dar rareori toride, și ierni blânde.
Vara, temperatura depășește rareori 33 °C (recordul absolut fiind 37,9 °C,
înregistrat în 2003). Iarna, căderile de zăpadă sunt rare, iar stratul de zăpadă nu
depășește în general 2 cm. În ciuda reputației de oraș "ploios", Londra prime ște
anual circa 600 mm de precipitații, adică mai puțin decât, de exemplu, Roma
sau Sydney. Datorită întinderii zonei construite, Londra este adeseori un
microclimat, unde temperaturile sunt cu circa 5 °C mai ridicate decât în
exterior, deoarece clădirile și betonul rețin mai bine căldura.
Orașul
• City of London ("Cetatea Londrei") este centrul
istoric al orașului, și în același timp cel mai
important cartier financiar al Regatului Unit.
Este administrat de către Corporația Londrei,
condusă de Lordul Primar al Londrei. City-ul
deține propriul corp de poliție, separat
de Poliția Metropolitană. Populația
permanentă a City-ului este de doar 7000 de
locuitori, însă aici lucrează peste 300.000 de
persoane. Calitatea de centru financiar a City-
ului a început să se dilueze în ultimii ani, o
dată cu inaugurarea în Docklands, în estul
orașului, a complexului Canary Wharf.
West End

West End ("Capătul de vest" - al vechiului


oraș) este districtul comercial și de
divertisment al Londrei. Piața Trafalgar este
cel mai important obiectiv. Oxford
Street este una dintre cele mai cunoscute
străzi pentru cumpărături, pe care se
găsesc numeroase supermagazine celebre
(Selfridges, John Lewis, Marks and
Spencer). Altă stradă cunoscută este
Tottenham Court Road, pentru magazine
de electronice, calculatoare și instrumente
muzicale.
Educație

• Cu o serie de universități, colegii și școli, Londra are o populație de


aproximativ 378.000 de studenți, fiind un important centru de cercetare și
dezvoltare. Cele mai multe școli primare și secundare din Londra
urmează același sistem de școlarizare cuprinzător, ca restul din
Anglia.Cu 125 000 de studenți, Universitatea din Londra este cea mai
mare universitate cu contact de profesori care predau în Regatul Unit și
în Europa. Este alcătuită din 20 de colegii, precum și mai multe instituții
mici, fiecare cu un grad ridicat de autonomie.
Transport
Transportul este unul dintre cele patru domenii
ale politicii, fiind administrat de primarul Londrei.
Cu toate acestea, controlul financiar al primarului
este limitat, iar el nu controlează rețeaua grea de
cale ferată, cu toate că, în noiembrie 2007, el și-a
asumat responsabilitatea pentru Calea ferată de
Nord a Londrei, precum și pentru multe alte linii,
pentru a forma London Overground. Rețeaua de
transport public, administrată de Transportul
pentru Londra (TfL), este una dintre cele mai
extinse din lume, dar se confruntă cu probleme de
congestie și fiabilitate. Un program mare de
investiții de 7 miliarde de lire sterline (10 miliarde
de euro) vizează îmbunătățirea acestei situații.
Londra a fost apreciată ca orașul cu cel mai bun
transport public. Ciclismul este un mod din ce în
ce mai popular pentru a te plimba în jurul Londrei.
Sport
Londra a găzduit două Jocuri Olimpice, pe cele din 1908 și pe cele din 1948. În
iulie 2005 Londra a fost aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2012,
devenind astfel primul oraș care găzduiește trei ediții ale Jocurilor.
În Londra se desfășoară anual cel mai mare și mai vechi turneu de tenis al
tuturor timpurilor, Wimbledon. În istoria acestui turneu au rămas nume precum Rod
Laver, Bjorn Borg, Boris Becker, Pete Sampras iar în zilele noastre istoria o
scrie Roger Federer.
Unul din cele mai populare maratonuri ale lumii este Maratonul Londrei, care are
loc în fiecare primăvară.
Cel mai popular sport în Londra, ca număr de spectatori, este fotbalul; cinci
dintre cluburile de fotbal faimoase ale Angliei se găsesc în Londra: Arsenal
FC, Chelsea FC (în Fulham), Tottenham Hotspur FC (în Tottenham), Fulham
FC (în Fulham) și West Ham United FC

• Situat în Orașul Westminster, palatul este folosit pentru evenimente de stat și
pentru cazarea invitaților regali. A fost centrul social al poporului britanic în
Palatul momente de veselie și doliu național.
• Inițial cunoscut drept „Casa Buckingham”, clădirea care formează partea
Buckingham principală a palatului de astăzi a fost o casă construită pentru Ducele de
Buckingham în 1705, pe care Regele George III-lea a cumpărat-o în 1761 ca o
reședință privată pentru Regina Charlotte, și a fost cunoscută drept „Casa
Reginei”. De-a lungul secolului XIX-lea a fost mărită, în principal de
arhitecții John Nash și Edward Blore, formând cele 3 colțuri din jurul curții
centrale.