RENASTEREA

Renasterea a fost o epoca, curpinsa intre secolele XIV-XVI, un fenomen complex , reprezentand in
acelasi timp o miscare , o perioada istorica si mai ales o stare de spirit care, prin noi repere intelectuale si
artistice, a condus la o reinnoire a culturii si a spiritualitatii europene, perioada de tranzitie de la
societatea medievala la cea moderna. Renasterea a inceput in Italia, in perioada Evului Mediu Tarziu si
ulterior, s-a raspandit in restul Europei. Notiunea de,,Renastere” a fost folosita pentru prima data la
inceputul secolului al-XIX-lea de catre istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluata de
istoricul elvetian Jacob Burckhardt in lucrarea sa fundamentala ,, Die Kultur der Renaissance in Italien(,,
Cultura Renasterii in Italia”), in 1860. Acesta din urma a definit Renasterea drept perioada cuprinsa intre
pictorii Giotto si Michelangelo. In acest timp, omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga
perioada de anihilare filosofica a personalitatii.
Ca o miscare culturala, a cuprins inflorirea inovatoare a literaturii latine si autohtone, incepand din
secolul al XIV-lea, cand erau cercetate sursele literare din antichitatea clasica careia i-a fost creditata lui
Francesco Petraca, apoi a debutat dezvoltarea liniara de perspectiva a tehnicilor de acordare a unei
realitati mult mai naturale in pictura , si treptat, la scara larga ceea ce a dus la o reforma educationala. In
politica , Renasterea a contribuit la dezvoltarea conventiilor diplomatice precum si in stiinta.

 In perioada Renasterii s-au dezvoltat domenii ale stiintei precum: astronomia, fizica, anatomia,
mecanica etc.

Spiritul enciclopedic promovat in aceasta perioada este evident la Leonardo da Vinci, care, in afara de
preocuparea sa in arta, a realizat si diferite inventii sau schite ale unor aparate similare cu elicopterul si
submarinul de mai tarziu. Leonardo da Vinci a fost cel mai de seama reprezentat al Renasterii italiene
din perioada de apogeu a acesteia.Spirit universalist: pictor, sculptor, architect, muzician, inginer,
inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist si scriitor. El este considerat adesea cel mai de seama
geniu din intreaga istorie a omenirii.

Opere ale pictorului: - ,,Mona Lisa” sau ,, Giaconda’’

- ,, Omul Vitruvian”
Cele mai importante trasaturi ale Artei Renasterii au fost: Scluptura, Pictura si Arhitectura.
O idee care a revolutionat stiinta a fost teoria heliocentrica formulate de Nicolaus Copernic care
sustinea, contrar teoriei geocentrice, ca Soarele este centrul Universului. Un astronom celebru care a
fost condamnat la moarte pentru sustinerea teoriei heliocentrice a fost Giordano Bruno. Galileo Galilei
sustinea acelasi principiu heliocentric si, pentru a scapa cu viata, a trebuit sa-si retraga ideile in fata
Inchizitiei, dar mentinerea ideii ca Pamantul se invarteste in jurul Soarelui este evidentiata de expresia
rostita de acesta ,, E pur si muove”( ,, Si totusi, se misca!”). Galileo Galilei este considerat parintele
stiintei moderne pentru ca a avut preocupari legate de astronomie, matematica, fizica si a reusit sa
dezvolte instrumente de cercetare precum telescopul si microscopul.
Parcursul Educatiei:
 Revolutia spirituala care a inceput in Italia pe la mijlocul sec. al XIV-lea a insemnat o schimbare
complete a gandirii, a conceptiilor despre lume , om si viata si s-a manifestat in toate domeniile
culturii: literature, filosofie, arta, stiinta, educatia. Oamenii au inceput sa se regaseasca pe ei insisi,
au deschis ochii asupra frumusetilor naturii si vietii. Se poate spune ca odata cu Renasterea , viata
si-a reluat cursul ei firesc. Oamenii puteau sa se bucure din nou de viata, sa admire si sa pretuiasca
frumosul, sa aspire spre perfectiune. Curentul filosofic care a dominat perioada Renasterii a fost
,,umanismul”. Cercetatorii s-au adancit in studiul lumii antice si al conceptiilor vechilor greci si
romani despre viata, despre modul in care acestia se ingrijeau de corpul si dpiritul lor.In locul
idealurilor transcendentale sunt reluate conceptiile conform carora personalitatea umana trebuie
ingrijita si cultivate sub toate aspectele ei fizice, spiritual si morale.

 Pedagogii, scriitorii si alti ganditori umanisti din alte tari( Italia, Spania Franta, Germamia, Anglia),
au constatat ca principalul scop al educatiei este: ,, formarea omului complet”. Din cauza structurii
sociale a timpului educatiei era limitata la clasele de sus ale societatii. Pe de alta parte, lipsa
organizarii scolare moderne, limita eforturilor pedagogilor umanisti la aspect mai ales teoretice:
ideile lor sunt exprimate in lucrari cu caracter divers, dar sunt prea putin aplicate in practica. In
ceea ce priveste institutia menita sa seocupe de educarea copillului si Erasmus opteaza pentru
familie. Daca parintii nu pot sa-si asume educarea copiilor , trebuie sa recurga la un preceptor platit
si daca nu-si permit nu exista alta solutie decat scoala publica. Copilul trebuie sa fie tanar, in
floarea varstei pentru a nu starni repulsie asupra acestuia, la nivelul caruia este nevoit sa se coboare,
dar fara ca acest fapt sa insemne o cadere in copilarie, cum se intampla cu batranii.Apoi, el trebuie
sa aiba un spirit inventiv, sa fie priceput in a descoperi tot felul de mijloace prin care sa faca
invatarea placuta. Convins de importanta pe care o au influentele din afara asupra copilului,
Erasmus credea ca educatia incepe dinainte de nastere, din momentul conceptiei. Cativa educatori
au incercat sa-si puna ideile in aplicare, in procesul de educatie al unor copii din familii princiare
sau nobiliare, a caror educatie le era incredintata. Educatorul procedeaza mai intai prin observarea
copilului la manifestarile lui si apoi treptat ii va inlocui stilul de viata si preocuparile cu acelea
apropiate atat scopului propus, cat si individualitatii sale. Exemplul bun si mediul favorabil
constituieo conditie esentiala pentru educatie. Sub influenta umanismului si in lupta cu ideile
pedagogice scolare au aparut si s-au manifestat o serie de idei pedagogice prin care se exprima
respectul fata de om, increderea in posibilitatile sale fizice si intelectuale de dezvoltare, orientarea,
in acest scop, spre studiul literaturii clasice laice si al disciplinelor realiste si spre formarea unei
personalitati umane complete.