Aluminiu

Realizat: Sterletchi Marcel

Aluminiul este un element Se regăsește în fiecare
chimic ce se găsește din organism și poate fi
abundență în natură, sub măsurat din sânge,
diverse forme. Pătrunde în materii fecale sau urină.
organismul nostru Expunerea la un nivel
prin inhalare, ingerare și minim de aluminiu ce se
transdermal. găsește în mod natural în
alimente și apă sau aer nu
este de obicei dăunătoare.

2
Inhalarea sau ingerarea unei cantități mai mari de
aluminiu din alimentele procesate ce conțin
aditivi din aluminiu, gătirea în vase de
aluminiu sau cu folii, precum și ingestia
medicamentelor ce conțin aluminiu, toate acestea
ne poate expune la efecte adverse cauzate de
acest metal.

3
 Absorbția și distribuția aluminiului
în organism
Cea mai mare cantitatea a aluminiului trece prin
sistemul digestiv fără a fi absorbită de organism.
Din apă se absoarbe aproximativ 0,3% din doza
de aluminiu totală din organism, iar din alimente
în jur de 0,1%, trecând în circulația sistemică.

4
Depunerile totale de aluminiu din
organism sunt de aproximativ 30-
50 mg. Distribuția nu este
uniformă la nivelul organismului.
Astfel, la nivelul oaselor se
dupune aproximativ 60% din
cantitatea de aluminiu absorbită
din diverse surse, în timp ce la
plămâni se depune 25%, la
mușchi 10%, 3% la ficat, 1% la
creier, 0,3% la inimă, 0,25% la
rinichi și 0,2% la splină. Nivelul
din ser la indivizii sănătoși
variază între 1-3 μg/l.
Majoritatea studiilor arată că o
cantitate mult prea redusă de
aluminiu este absorbită la
nivelul tractului
gastrointestinal. Absorbția
depide de anumiți factori, cum
ar fi compoziția alimentelor
consumate, forma chimică a
aluminiului, vârsta și starea de
sănătate a persoanei.
5
 Efectele aluminiului asupra
organismului
 La nivelul organismului aluminiul devine instabil și se
transformă în forma Al3+ care afectează metabolismul
calciului, fosforului, fluorului sau fierului, motiv pentru
care se consideră că ingestia unei cantități mari de
aluminiu este asociată cu riscul de Alzheimer sau
osteoporoză.
 Moleculele de Mg2+ și Fe3+ sunt înlocuite de Al3+,
care produc dezechilibre asociate cu afectarea celulelor,
dezvoltarea lor și funcțiile acestora.
 Doza maximă admisă este de 1,0 mg/kg/zi, conform
Agenției pentru Substanțe Toxice și Registrul Bolilor.

6
 Profilaxie
Pentru a minimiza cantitatea de aluminiu
ingerată evitați gătirea sau acoperirea alimentelor
cu folii, evitați folosirea vaselor din aluminiu.
Nu lăsați alimentele împachetate în folii de
aluminiu pentru prea mult timp.

7
Sfirșit!

8
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „NICOLAE
TESTEMIȚANU DIN REPUBLICA MOLDOVA

Provincia biogeochimica:
Cadmiu

Sterletchi Marcel
 Informaţii generale

Cadmiul este un metal alb-argintiu, prezent în

cantităţi variabile în minereurile de zinc. Este
utilizat în principal în procesul de electro-galvanizare
şi în reactoarele atomo-nucleare.Concentrația medie
a cadmiului în scoarța Pământului este intre 0.1 și 0.5
parți per milion.
In forma sa organică, cadmiul este întâlnit în
alimente, apă şi aer. Aportul normal de cadmiu prin
dietă variază între 2 şi 200 μg/zi. Deşi formele
organice solubile pot produce toxicitate, expunerea
excesivă la cadmiul organic indică o poluare izolată a
mediului.Utilizarea cadmiului este în general scăzută
din cauza toxicitatii.
Compușii acestui element sunt folosiți în
diverse domenii economice. Ajungând în
factorii de mediu ei sunt asimilați de plante,
inclusiv de cele comestibile. Culturile de orez,
grâu sunt adesea bogate în cadmiu preluat din
sol. Printre alimentele care pot fi contaminate
cu cadmiu se numară şi carnea de porc,
peştele, cartofii, laptele şi berea. Cadmiul se
poate acumula în ţesuturi şi organe provenite
de la mamifere, în special în viscere – ficat şi
rinichi, şi, de asemenea, în alimente de origine
marină – peşti, crustacee şi moluşte.
 Efectele toxice

Efectele toxice acute ale cadmiului depind de calea

de expunere. Inhalarea unor cantităţi mari de
particule de cadmiu produce într-o primă fază febră,
cefalee, greaţă, vărsături, iritaţie nazofaringiană,
tuse, dispnee, urmată de instalarea unei pneumonite
chimice şi, posibil, a unui edem pulmonar acut
letal. Expunerea cronică la particule de cadmiu din
aerul respirat poate genera emfizem pulmonar.
Inhalarea sau ingestia cronică a acestui metal
determină leziuni renale, caracterizate prin
disfuncţie tubulară şi/sau glomerulară cu
proteinurie, alterarea capacităţii de concentrare a
urinii şi scăderea clearance-ului la inulina. Un alt
efect al expunerii cronice este perturbarea
metabolismului osos cu osteomalacie,
osteoporoză şi risc crescut de fracturi spontane.
Efectul carcinogenetic al cadmiului este un
subiect mult dezbătut. Studiile privind
implicarea sa în cancerul pulmonar şi de prostată
au dat rezultate neconcludente.
În organism Cd interacționează cu proteinele, afectând procesele de filtrare
din rinichi și de excreţie. Eliminarea din organism se produce foarte lent, de
exemplu, durata înjumătățirii biologice fiind de aproximativ 20 de ani. La
expunerea de lungă durată Cd afectează practic toate organele și structurile
interne.
La gravide Cd traversează ușor bariera placentară, afectând fătul.
Conținutul de Cd în produsele alimentare este reglementat în funcţie de
originea și specificul alimentului destinat consumului uman.
 Zone biogeochimice

 Cadmiul se găsește peste tot în mediul înconjurător, de la surse și procese naturale,

cum ar fi eroziunea și abraziunea pietrelor și a solurilor, la evenimente singulare, cum
ar fi incendiile forestiere și erupțiile vulcanice. Nivelul de cadmiu care se găsește în
atmosferă este de la 0,1 la 5,0 nanograme pe metru cub, în scoar- ța Pământului este
de la 0,1 la 0,5 micrograme pe gram, în sedimentele marine este de 1 microgram pe
gram, în apa mării este de 0,1 micrograme pe litru.
 Cel mai mare producător de cadmiu este China, aproximativ 60% din producția
mondială de cadmiu, urmată de Coreea de Sud și Japonia. Bineînțeles că o cantitate
foarte mare de cadmiu este eliberată în mediul înconjurător, aproximativ 25.000 de
tone pe an. Aproximativ jumătate din această cantitate de cadmiu este eliberată în
râuri, prin alterarea rocilor și în aer, prin incendiile forestiere și erupțiile vulcanice,
iar restul este eliberat din cauza activităților umane.
 Profilaxie

 Consumarea produselor natural si crscute natural.

 Evitarea consumului excesiv de peste oceanic.
 Evitarea fumatului.
 Respectarea normelor de protectie in cimpul muncii.
Sfirsit!
 Factorii, condițiile și căile de
contaminare a produselor alimentare
la populația din localitatea de baștină

Realizat: Sterletchi Marcel

 Denumirea localității de baștină
 Heleșteni este un sat din cadrul comunei
Marinici din raionul Nisporeni, Republica
Moldova. Linga acest sat se intinde Riul Nirnova
si o padure care se afla si in apropierea satului
Siscani r.Nisporeni.
 Prima atestare a satului arata ca a fost fondat in
1840.
 Satul in prezent are o populatie de cca 500 de
locuitori, dintre care 50.33% - bărbaţi și 49.67% -
femei. Structura etnică a populaţiei: 100.00% -
moldoveni.

2
 Factorii socio-economici
In localoatae nu se atesta careva obiceiuri
alimentare prin care s-ar diferentia. Localnicii
prefera produsele ecologice crescute in
gospodariile proprii de sine-statator cum ar fi:
produsele vegetale( rosii, castraveti, varza,
cartofi, ceapa, ceriale, etc), carnea de porc sau
de pasara, laptele de vaca sau de oi, etc.

3
 Factori biogeochimici
Solul este sarac in metale nobile dar bogat
in substante nutritive cel il face favorabil
pentru culturi. Nu se atesta careva cariere
de piatra, nisip, argila, etc.
In urma analizelor de laborator apa fost
caracterizata ca apa potabila.
In produsele vegetale se gasesc urmatoarele
elemente: potasiu, seleniu si mangan.
Se atesta un deficit de Iod.
4
 Factori tehnologici sau activitatea
umană

In localitate sunt absente întreprinderile

industriale (uzine, fabrici), ferme de vite, de
păsări, stâna de oi, capre, circulatia
transportului feroviar, avia, depozite,
pesticide, gunoiști, etc.
Este prezenta doar o benzinarie si un
frigider pentru pastrarea strugurilor de
poama.

5
 Factorii de mediu
Aprovizionarea cu apă in special este
folosita apa din fântini in lipsa celei
centralizate.
Lipsa canalizației centralizate care crește
riscul de poluare a alimentelor.
Nerespectarea regulilor de igienă la
întreținerea curților si gospodariilor
prezenta, rozătoarelor si insectelor.
Lipsa unei gunoisti autorizate.
6
 Concluzie
Dupa parerea mea calitatea alimentatie din
localitate este buna. Alimentele pot fi
contaminate in urma poluarii mediului
incojurator de catre localnici deoarece nu este
o gunoiste autorizata.
Ca metoda de ameliorare a situatiei ar fi
crearea unei gunoiste, aprovizionarea cu apa
centralizata si construirea canalizatiei
centralizate.

7
Stafilococii

Realizat: Sterletchi Marcel

 Generalități
 Staphylococcus este un gen de bacterii gram-pozitive.
La microscop apar ca celule rotunde (coci), grupate
similar boabelor într-un ciorchine.
 Genul Staphylococcus include la ora actuală 31
de specii - denumite generic "stafilococi". Majoritatea
sunt nepatogene și fac parte din microbiota indigenă,
colonizînd pielea și mucoasele oamenilor și
altor organisme. O parte pot fi întâlnite și în flora
microbiană prezentă în sol.
 Stafilococii pot provoca
supurația rănilor, furunculi, abcese, intoxicații alimentar
e, stări septice numite stafilococii.

2
 Cauzele infectiei cu stafilococ

Multi oameni transporta bacterii stafilococice si

nu dezvolta niciodata infectia. Cu toate acestea,
daca dezvoltati o infectie cu stafilococi, exista o
sansa buna ca aceasta sa provina de la bacteriile
pe care le-ati purtat de ceva vreme. Aceste
bacterii pot fi, de asemenea, transmise de la o
persoana la alta.

3
Deoarece bacteriile stafilococice sunt atat de
rezistente incat pot trai pe obiecte din casa, cum
ar fi fete de perna sau prosoape, o perioada lunga
de timp, suficienta pentru a se transfera la
urmatoarea persoana care le atinge. Bacteriile
stafilococice sunt capabile sa supravietuiasca la
temperaturi extreme si in zone aride.

4
 Prevenirea infectării cu stafilococi

Poți reduce riscul de infectare cu stafilococi, dacă ai grijă:

 Să te speli pe mâini cât mai des cu apa si sapun sau
foloseste un dezinfectant de maini;
 Să-ți acoperi rănile deschise de la nivel cutanat;
 Să-ți schimbi bandajele des, dacă ai leziuni bandajate;
 Să nu folosești la comun cu ceilalți, obiectele de igienă
intimă;
 Să-ți speli hainele și lenjeriile la temperaturi ridicate.
 Să nu pregatești sau prepari mancare pentru alte
persoane daca ai o infectie stafilococica a pielii.

5
Sfirșit!