Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalităţi
teren.
Dupa materializarea varfurilor de unghi se marcheaza corespunzator punctele caracteristice
ale traseului: inceputul si sfarsitul caii de comunicatie, punctele obligate (intersectii),
hectometri intregi, punctele principale ale punctelor de racordare, schimbarile de panta,
lucrarile de arta si se intocmeste carnetul de pichetaj.
4.4 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare
Pt asigurarea circulatiei diferitelor mijloace de transport, traseul caii de comunicatie,
compus din aliniamente care se intersecteaza in varfurile de unghi Vi necesita racordarea
aliniamentelor prin curbe de racordare. Cele mai folosite curbe de racordare sunt cele in arc
de cerc. In cazul vitezelor nari de circulatie, intre aliniamnet si curba de racordare principala
se introduc, pt evitarea socurilor curbe de tranzitie sau curbe progresive (parabola cubica,
clotoida, lemniscata). Punctele principale ale curbei de racordare sunt: varful de unghi V,
punctul de intrare in curba Ti, punctul de iesire din curba Te, punctul de varf al curbei
(bisector) B si cebtrul de racordare O.
4.4.1 Trasarea punctelor principale ale curbelor de racordare, cand varful de unghi V
este accesibil.
In functie de raza de racordaere aleasa R si unghiul dintre aliniamentele β se calculeaza:
Unghiul la centru: φ=200g-β
Lungimea tangentei T:
T1=T2=Vti=Vte=R*ctg(β)
Lungimea bisectoarei b: b=VO-
BO=[R/cos(φ/2)]-R=R(secφ/2-1)
Lungimea curbei lc: lc=πRα/200g
Depasirea tangentei D: D=2T-lc
Pt verificarea trasarii pct B se calculeaza coord.
rectangulare pe tg: XB=R*sin(φ/2)Y=R(1-cos φ/2)
Elementele de trasare ale curbelor de racordare in arc de cerc au fost calculate in functie de
raza de racordare R si unghiul dintre aliniamentele β si prezentate sub forma tabelara.
Trasarea efectiva se face cu teodolitul si ruleta. Astfel din varful de unghi V, pe directia
celor 2 aliniamente se aplica cu ruleta lungimea tangentelor obtinand punctul de intrare in
curba Ti si punctul de iesire din curba Te. Trasand cu teodolitul unghiul β/2 fata de directia
aliniamentului, se obtine directia bisectoarei pe care se traseaza lungimea b, obtinand
punctul de mijloc al curbei B. Pt verificarea trasarii punctului B se masoara din punctul de
intarre in curba, pe directia aliniamentului coordonatele rectangulare pe tangenta (X B, YB)
4.4.2Trasarea punctelor principale la racordarea in arc de cerc, cand varful V este
inaccesibil.
Atunci cand varful de unghi este inaccesibil, ca
elemnetele de trasare ale punctelor de intrare si
iesire in curba, se calculeaza distantele HTi si GTe.
Pt a calcula aceste elemente pe directai
aliniamentelor A1 F1 si B1F1 se aleg punctele H si
G. Se masoara distanta de la H la G si unghiurile γ si
φ.
In functie de aceste elemente se deduc unghiurile γ’
si φ’: γ’=200 – γ ; φ’= 200-φ
Unghiul dintre aliniamentele β se calculeaza cu
relatia: β=200g-( γ’+φ’).
Unghiul la centru va fi egal cu unghiul de frangere al
aliniamentelorsi se calculeaza cu relatia:
φ=200gβ=γ’+φ’.
In continuare se calculeaza lungimea segmentelor
VH si VG aplicand teorema sinusului:
GH/sinβ=GV/sinφ’=HV/sinγ’ de unde rezulta:
GV=GH(sinφ’/sinβ) : HV=GH(sinγ’/sinβ).
Elementele de trasare se calculeaza din tg T, calculata cu relatia lungimii tg, rezultand:
HTi=T-VH si GTe=T-VG, care aplicate pe teren din pct H si G definesc pozitia punctelor
de intrare si de iesire din curba. Pt trasarea varfului de varf a curbei se calculeaza tg
auxiliara: t=Rtg(φ/4).
Masurand din punctele de intrare si de iesire din curba, pe directia celor 2 aliniamente,
valoare tangentei auxiliare T, se obtine din punctele F1 si E1, iar la jumatatea segmentului
F1B1 se picheteaza punctul de varf al curbei B.
4.4.3Trasarae punctelor principale a curbelor de racordare in cazul in care nu exista
vizibilitate intre punctele H si G.
In cazul in care nu exista vizibilitate intre punctele H si G se va
executa o drumuire pe traseul G-201-202-203-H cu vize
indepartate spre E si F. In traseul poligonal se masoara unghiurile
ω1, ω2…ω5 si distantele d1, d2,d3, d4. Coordonatele puncetlor G
si H se determina din punctele retelei de triangulatie prin una din
metodele cunoscute. Unghiul β dintre aliniamente se va calcula
cu relatia: β=200g*(n-2)-Σωi.; Unghiul la centru φ=200g-β. In
punctele G si H se calculeaza punctele ω’ si φ’ cu relatiile:
ω’= θGH-θEG si φ’=θFH-θHG
Orientarile din relatiile de mai sus se calculeaza din coordonatele punctelor. Distanta de la
G la H se calculeaza de asemenea din coordonate, iar apoi problema se reduce la cazul
anterior tratat.
y
Ti - i =R(1-cos/2)-R[1-cos(i)]=R[cos(i)-cos/2]
Trasarea arcului BT i se face prin coordonatele rectangulare pe coarda, pentru x de la B’
spre T i aplicand x1’,x2’,x3’,…,xi’ si cu yi’ ,perpendicular pe coarda.
Controlul tasarii se face aplicand pe coarda TiB’ ordonatele(x Ti -x i ) in care x Ti =R
sin/2;
4.5.6 Metoda sfertului
Este o metoda expeditiva de intercalare a punctelor de indesire pe arce de cerc intinse
intre punctele intermediare fixate anterior la distante prea mari.
Calculul elementelor de trasare se va baza pe consideratiile matematice deduse din
teorema inaltimii inscise in triunghiul dreptunghic BT e
M.
2
S 2
S
poate fi neglijata,iar relatia devine: =2h i R.
2
2 2 2
S T B BT
i e
h i= h2 = =
8R 8R 8R
Valorile segmentelor T i B si BT e se pot obtine din triunghiurile TiBD si TeBD,
aplicand teorema lui Pitagora :
2
2 S 2 2 2 2
1 l r(2R r)
Prin rezolvare rezulta : tg/2= (4.37)
2R r
Unghiul la centru , aferent curbei principale se calculeaza cu relatia : =200-(2-U)
r
Distanta S se calculeaza cu relatia : S= Pentru control se calculeaza :
sin
R*tg/2 l
S=
cos
Pentru trasarea puncelor principale ale serpentinei , se stationeaza cu teodolitul in
varful de unghi V , se da viza pe directia aliniamentului A1 cu zero in aparat si se traseaza
unghiul( 200 g -) pe directia caruia se masoara distanta r.
La capatul distantei se obtine punctul de intrare in curba principala D.Trasand unghiul
fata de punctul D se obtine directia spre punctul de iesire din curba D’ , pozitia acestuia
fiind materializata la distanta r.
Pentru a obtine varfurile de unghi V1 si V2 aferente curbelor auxiliare , din punctul V
pe direcia celor doua aliniamente se masoara distana S. Din V1 se masoara pe directia
aliniamnetului A1 tangenta T, obtinandu-se punctul de intrare in curba auxiliara Ti.
Pentru a obtine punctul de iesire din curba auxiliara , pe directia ViD se masoara tangenta
T. Pentru verificare se masoara distanta TeD, care trebuie sa fie egala cu l.
4.7 Trasarea curbelor progresive Curbele progresive asigura trecerea
lina a vehiculului din aliniament in curba virajului arc
de cerc. Aliniamentul se caracterizeaza prin raza
infinita(
=), curba (q=1/=0) , iar curba de racordare viraj
arc de cerc prin raza finita(R) si curbura(q=1/R).
Pentru prevenirea socului provocat de forta centrifuga
mai ales in punctele de intrare si iesire din curba unde
are valori maxime este necesar ca aceasta sa apara si
sa dispara treptat printr-o variatie progresiva a curburii
de la 0 la 1/R.Acest lucru se realizeaza prin
introducerea unor curbe progresive de raza variabila
numite si radioide iar arcul care ramane in partea centrala a racordarii se numeste viraj.
La drumuri cele mai des utilizate curbe progresive sunt clotoidele , la calea ferata parabola
cubica iar la canale lemniscata.
Curba clotoidei variaza liniar de la 0 la 1/R iar pentru a determina curbura unor puncte
intermediare situate la o anumita distanta de punctul de intrare in curba se poate scrie :
1 1 S R S 2
TEMA 8.
RIDICĂRI TOPOGRAFICE PENTRU PROIECTAREA ŞI TRASAREA
CONSTRUCŢIILOR INDUSTRIALE PE STRUCTURI METALICE DE
SUPRAFAȚĂ
Construcţia unor hale mari, susţinute de stâlpi metalici sau din beton, eventual dotate
cu poduri rulante, necesită lucrări topografice de trasare şi control de mare precizie,
desfăşurate în paralel cu execuţia. După materializarea axelor principale A A ... CC şi 11...
55 se trasează fundaţiile stâlpilor în plan (fig. 7.26)
Fig. 7.26. Trasarea în pian a stâlpilor.
Presupunem că, faţă de linia 6... .24, considerată ca bază (orizontală), se cere ca
platforma să fie înclinată, de o pantă dată p %, spre linia 1... 19 (fig. 7.31).
Punctele 6, 12, 18, 24 se pichetează la aceeaşi cotă. Cunoscând panta pe direcţiile
înclinate 6—1 ... 24—19 se trasează iniţial punctele de capăt 1, 7, 13, 19 şi apoi cele
intermediare (§ 7.121). Pentru control în punctele de aceeaşi cotă, de pe liniile 5—23 . . . 2
—20, paralele cu baza, trebuie să se citească cu nivelmetrul aceeaşi înălţime pe stadie. Prin
realizarea terasamentelor va rezulta platforma înclinată cu panta dată p %.
Cotele de lucru z se pot deduce şi eu relaţia (7.15); cotele proiectului
zv fiind egale pe linii paralele cu baza adică spre exemplu: z5=z11=z1^=zs, este suficient să se
determine cota unui singur punct de pe fiecare linie. Dacă ridicarea nivelitică s-a executat cu
pătrate de latura ă, calculele se simplifică : plecând de la baza 6... 24 de cotă cunoscută vor
rezulta cotele proiectului z (fig. 7.31) :
unde s este suprafaţa bazei iar zx .. ,zA cotele terenului din vârfurile pătratului.
În reţeaua de pătrate din figura 7.31, la calculul terasamentelor şi a cotei medii a
platformei z,m cele patru cote de colţ (z1, z19,z24, z6) au pondere 1 deoarece intră o singură
dată în calcul, punctele marginale (z2, z3,….z13,z17) au ponderea 2, iar cele din interior (z 8, ...,
z17) au ponderea 4, deoarece sunt colţuri comune a patru prisme. îsotînd suma cotelor de
pondere 1 cu z 1 , cele cu ponderea 2 cu z 2 cele cu ponderea 4 cuz4 , volumul
terasamentelor
va f i:
Metoda se foloseşte la trasarea pe teren a punctelor din proiect când baza de trasare este o
drumuire poligonometrică sau o reţea topografică de construcţie (pătrate şi dreptunghiuri).
Punctul construcţiei C (fig. 1) se trasează pe teren prin aplicarea cu teodolitul din punctul
de staţie B a unghiului proiectat şi a distanţei b din proiect.
Mărimile şi b se determină în timpul pregătirii topografice a proiectului cu
relaţiile generale:
y
tgBC C yB
xC xB
b yC yB xC xB (1)
sinBC cosBC
BC BA
3.1.1.Precizia metodei
Trasarea punctului C, prin această metodă, este influenţată de următoarele cauze principale
de erori: de trasare a unghiului proiectat ; m de centrare mc şi reducţie mr; de aplicare pe
teren a lungimii mb; de fixare (marcare) pe teren mf a punctului trasat C; de poziţie a
punctelor bazei de trasare, sau erorile reţelei de sprijin m s.
Eroarea de trasare a unghiului m este influenţată de factorii componenţi: eroarea de
măsurare propriu-zisă (de vizare şi citire), erorile instrumentale şi erorile condiţiilor
exterioare. Mărimea liniară a influenţei erorilor de trasare a unghiului asupra poziţiei
punctului trasat m este egală cu:
m" b
m
" (2)
Din triunghiul isoscel B1C'C" şi triunghiul BB1A se obţine în final valoarea pentru b
BB
CC' e sin din expresia (3), unde: e 1 CC" şi sunt elementele centrării.
a
Mărimea unghiului CC"C' se deduce conform figurii 4:
(4)
CC"C'CC"B1B1C"C' 2
sau:
(5)
CC"C' 90
0
iar
(6)
cos 90
0
sin
Atunci expresia (3), devine:
b
sinsin
b
e2 e2 e2 sin2 2e2 (7)
180
a a
2 2 1 b2 b
m
e e 1 cos (9) 2a a
Din relaţia (9) se observă că influenţa erorii de centrare asupra punctului C depinde
0
de mărimea unghiului de trasat . Pentru 0, adică la trasarea punctului C în aliniamentul
AB (al punctelor de sprijin), influenţa erorii este minimă. Pe măsură ce creşte unghiul ,
1800
eroarea se măreşte, atingând maximum la . De aceea, trasarea punctului C prin
metoda coordonatelor polare se va face din acele puncte de sprijin din care unghiul de
trasare
900
va fi mai mic de 900. Pentru şi ba , expresia (9) devine:
e 3
me 2 1,23 e (10)
În cazul erorii de reducţie, ţinta de vizare este fixata în A' (fig. 4) în loc de
punctul A, având elementele liniare şi unghiulare ale reducţiei egale cu e', respectiv e' .
b
re' sin' (11)
a
Urmărind acelaşi raţionament ca la eroarea de centrare din (8) rezultă:
2 e'2 2b2 2
2 1 b2 b 2
me,r e 1 cos (14) 2a a
900
iar pentru , relaţia (14) devine:
2
m b
e ,r e2 e
2
(15)
a
Expresia (15) se foloseşte în calculul preciziei necesare, sau şi mai simplificată:
b
m e
e,r 1 (16)
a
unde:
e1 e2 e'2 (17)
Eroarea mb de trasare pe teren a distanţei b se dă, de obicei, sub formă relativă
BAa, iar formulele (9), (13) şi (14) vor exprima influenţa erorii datelor iniţiale m s asupra
preciziei de trasare a punctului proiectat prin metoda coordonatelor polare. De asemenea, ca
erori ale datelor iniţiale se vor considera şi erorile de poziţie reciprocă a acelor puncte din
care se trasează axele principale ale construcţiei.
Dacă nu există nici o indicaţie se poate admite în calculul preciziei necesare că
valoarea medie a erorii de poziţie a punctului de sprijin m s este:
m m
s 0,5 c (19) în care
mc este valoarea medie pătratică a erorii totale admise la trasare, dedusă din
mărimea toleranţei.
Eroarea medie totală în poziţia punctului trasat m c, provocată de acţiunea
independentă a erorilor componente arătate mai înainte, se calculează cu relaţia generală:
2
2 2 m 2 2
m ms mb
b
me, r m f
c (20)
Calculul preciziei necesare
Plecând de la expresia (20) calculul preciziei necesare se face aplicând cele două
principii:
Calculul cu ajutorul principiului influenţei egale a surselor de erori se
desfăşoară astfel:
- se admite egalitatea factorilor componenţi din (20), adică:
m
apoi, din (20) şi (21) se deduce:
m m
mC2 ms2 4m2 (22) dacă se acceptă că s 0,5 C, expresia din (22) devine:
3
m mC 0,43mC (23)
4
- erorile componente admise se determină având în vedere relaţiile (20) şi (23),
adică: mb 0,43mc
0,43m
m c
(24) b me,r mf 0,43mC
Calculul cu ajutorul principiului influenţelor diferenţiate a erorilor componente
porneşte de la valorile aproximative deduse din relaţiile (24). Apoi:
- se determină separat valorile abaterilor de centrare e, de reducţie e' şi de fixare
mf, în concordanţă cu procedeele de centrare, de reducţie şi de fixare alese;
m m
- se calculează valorile pentru erorile me,r, mf şi s 0,5 C;
- din relaţia (20) se calculează valoarea influenţei comune a erorilor la trasarea
unghiului şi aplicarea distanţei b, adică:
2
2 m
mb
b
N
unde:
2 2 2 2
N mC ms me, r m f (26)
(25)
- în expresia (25) se poate aplica principiul influenţei egale a măsurătorilor
unghiulare şi liniare, adică:
m
m
b b (27)
- din relaţiile (25) şi (27) se determină valorile medii admise ale erorilor la trasarea
unghiului m şi aplicarea distanţei mb:
N m
b 2
N
(28)2mb
- se continuă cu organizarea în detaliu a lucrărilor topografice la trasarea unghiului
şi a distanţei din proiect b, efectuând calculele necesare, se alcătuiesc schemele
de trasare, etc.
bolobocul.
Trasarea pe teren a prof long se realiz in urmat etape:
- trasarea cotelor
- trasarea pct de indesire pe liniile de panta data , intre punctele de schimbare a
declivitatilor
- trasarea racordarii verticale ale declivitatilor din prof long
Linia rosie din prof long se traseaza pe teren in functie de cotele de executie calculate ca
diferenta intre cotele proiectate si cotele terenului.Cand diferenta dintre cota proiectului
si cota terenului este pozitiva (z1 z2 z3) drumul se executa in rambleu, negativa in
debleu. Cota de umplutura Zu se marcheaza in axul drumului printr-o sipca de inaltime
coresp.in profil de rambleu, iar cota de rambleu Zs se inscrie pe sipca scurta. Trasarea
profilelor transversale comporta urmat faze:
- calc elementelor necesare pichetarii prof transv
- trasarea amprizei caii fata de tarusul din axa
- trasarea pe teren a pantelor taluzurilor cu aj jaloanelor si a sabloanelor
-
4.9.1 Calculul amprizei in rambleu pe un teren orizontal .
La acest profil , latimea rambleului la bazase determina relatia:2L=b+2a
1 hu
Din relatia de mai sus valoarea “a” o determinam cu relatia: = a=m*h u
m a
b
Inlocuindu-l pe “a “ in relatie se va obtine: 2L=b+2mh u iar L= +mh u 3
SC = SM + MC SO OC
1
1 SM
b SO
de unde S M
m b /2 2m ;
L1 MC hr (cota de terasament in axa) ; de
SO
m unde
OC 1 b m
L1
1 L 1 1 de unde OC ;
hr L1( ) n L1 n 2m m
n
1 b
Si dezvoltand in serie aceasta relatie se va ajunge la formula: L1 ( mhr )
m2
1
n
Pentru determinarea distantei L2 plecand de la relatia geometrica
b 1 1
S C S M MC S E E C sau hr L 2 ( )
2m m n
1 b
dezvoltand in serie :L 2
m 2
1
n
Pentru marcarea amprizei debleului prin
punctele A si B de asemenea vom determina
distantele orizontaleL 1 siL 2 . Cele doua relaţii
de calcul sunt:
1 b
L1 ( c mhs );
m 2
1
n
1 b
( mhr )
L2 ( c mhs ) m2
1 n unde c - lăţimea
şanţului colector
2.1. GENERALITĂŢI
1. Specificul trasărilor în localităţi .
Lucrările topografice de trasare în oraşe au un caracter specific şi prezintă oarecare
dificultăţi.
— La buna executare a trasărilor sunt interesate diferite servicii tehnice ale oraşului
(serviciile de sistematizare, de căi de comunicaţii, canalizare, telefoane şi alte instalaţii
subterane, parcuri şi grădini etc.) şi topograful este obligat să ţină seama de necesităţile
fiecărui serviciu; coordonarea lucrărilor se face de obicei prin serviciul de sistematizare, sau
un serviciu tehnic special.
— Topograful trebuie să cunoască planurile legale de aliniere şi sistematizare şi
regulamentele de aplicare a lor, pentru a aplica proiectele în mod just.
— Lucrările topografice din oraşe prezintă dificultăţi din cauza densităţii mari de
obstacole şi a intensităţii circulaţiei.
— Precizia lucrărilor este de obicei foarte mare, ceea ce face ca aplicarea proiectelor
să se bazeze pe coordonatele numerice exacte ale punctelor topografice şi pe calcule care
necesită mult timp.
— Răspunderea lucrărilor de trasare fiind mare sunt necesare: atenţie multă şi
verificări continue, pentru a se obţine certitudinea exactităţii trasărilor.
Materialul documentar necesar trasărilor, la aplicarea proiectelor de sistematizare,
este în general următorul:
Planul topografic cu curbe de nivel (cu prevederile planului de sistematizare şi
alinieri al regiunii proiectului de trasat la scara 1 : 1000, 1 : 500 şi uneori, în cazuri speciale,
pentru anumite porţiuni mici, la scara 1 -.200 şi chiar la scara 1 : 100) din care să reiese
lăţimile decretate ale străzilor, bulevardelor, pieţelor şi dimensiunile unor instalaţii şi
construcţii, razele de racordare ale alinierilor decretate, razele de racordare şi dimensiunile
teşiturilor prevăzute pentru vizibilitate la colţurile de străzi şi pieţe, retragerile construcţiilor
de la faţade şi alinierile de fund ale parcelelor etc. (aceste planuri se lipesc de obicei pe un
material rezistent: foi de zinc sau aluminiu, placaj, pânză, pentru înlăturarea parţială a
deformării hârtiei).
Planuri de parcelare, amenajări locale, extensiuni ale oraşului etc., cu prevederile
planului de sistematizare legal — dacă este cazul.
Profile longitudinale şi profile transversale tip ale străzilor, pieţelor etc., cu
dimensiunile necesare, pentru a se putea folosi la aplicarea pe teren.
Planuri de situaţie, secţiuni orizontale şi verticale prin clădiri şi instalaţiile
principale ale străzilor şi clădirilor, ce se trasează.
Registrul de coordonate planimetrice, altitudini şi descrieri topografice ale punctelor
reţelei de sprijin, a ridicării topografice, precum şi coordonatele colţurilor cadrului
secţiunilor de plan.
Registrele şi planurile cu evidenţa reperelor de aliniere de pe teren cu descrierile lor
topografice, coordonate planimetrice, altitudini etc.
Alte planuri şi documente necesare, după caz.
Tabela
2.1. Normele erorilor admisibile ale lucrărilor topografice de trasare a construcţiilor, în
funcţie de felul lucrărilor de construcţii(după A. F. Liutţ)
Tabela
2.2. Precizia necesară a punctelor de sprijin de trasare în funcţie de eroarea
punctului trasat
Dacă eroarea de trasare a unui punct cm
1,0 5,0 10,0 20,0
2,0
Eroarea punctului de sprijin direct de la care se face trasarea 0,5 0,9 2,3 4,5 9,0
(de exemplu, punctul de poligonaţie) trebuie să fie e s<0,45 ep
Eroarea punctului de triangulaţie trebuie să fie et<0,28ep 0,3 0,6 1,4 2,8 5,6
Fig. 2.6. Trasarea unui punct prin metoda coor- Fig. 2.7. Trasare prin coordonate
rectangulare,
donatelor polare, în interiorul unui careu din
reţeaua de trasare.
Se aplică cu panglica şi echerul şi, pentru distanţe mai mari, cu panglica şi teodolitul,
sprijinindu-ne pe reţeaua de pătrate trasată pe teren.
Fie de trasat prin metoda coordonatelor rectangulare axele principale longitudinale A
— A şi B—B şi transversale 1—1 şi 2—2 ale construcţiei (fig. 2.7) determinate prin
coordonatele:
Punctu X y
l
A/l 480,00 625,00
A/2 665,00 625,00
B/l 480,00 675,00
B/2 665,00 675,00
In fig. 2.10 se aplică metoda de intersecţie liniară; punctele se trasează prin cite două
distanţe măsurate simultan cu ruleta: A din M şi N, B din M, N şi C etc.
a.) Erorile liniare şi unghiulare datorite deformaţiei hârtiei. Elementele folosite în
trasări, care se măsoară grafic pe planuri, au erori liniare şi unghiulare, din cauza
deformaţiei hârtiei planurilor (contracţie prin uscăciune şi dilatare prin absorbţia umidităţii
din aer).
Fig. 2.10. Trasare prin intersecţii liniare. Fig. 2.11. Erorile distantelor şi ale unghiurilor
datorite deformaţiei hârtiei planurilor.
b) Deformaţia liniară.
Fie ON — l poziţia justă a unei linii în plan (fig. 2.11), care după deformarea hârtiei
la poziţia QNi~l(. Avem:
•>
(deformaţia liniară relativă a lui x);
î ^
(deformaţia liniară relativăa lui /);
(deformaţia liniară relativă a luiy);
Avem:
(deformaţia liniară în procente a lui t);
(deformaţia liniară în procente a lui x);
(deformaţia liniară în procente a lui y).
j
dar
deci
împărţind cu se obţine:
sau ,
De obicei se determină r în procente înmulţind ecuaţia cu 100 se obţine:
deci
c) Deformaţia unghiulară;diferenţiată
dă (se trece direct la variaţii
; rezultă:
şi fiindcă
,
pentru
c) Trasarea cvartalelor (trasarea blocurilor unei parcelări)
Proiectul de parcelare apare mai întâi pe plan (fig. 2.12). La început se dispune
numai de coordonatele grafice, care se iau numai pentru un minim de puncte ce
determină restul parcelării: M, N, P şi Q. Cu coordonatele grafice ale acestor puncte se
calculează elementele numerice de trasare şi se obţin coordonatele punctelor de pe
perimetrul MNPQM, folosind metoda radierii şi ţinând seamă de corecţii. Cunoscând
coordonatele colţurilor de cvartale le aplicăm pe teren prin metodele de trasare arătate
anterior.
2. Trasarea prin calcule a alinierii, a) Se ia exemplul deschiderii unei artere noi peste
străzile unui cartier vechi (fig. 2.14). In acest caz se stabilesc reperele R 1 şi R2, care
determină alinierea, şi coordonatele lor R 1 (x±, y) şi R2 (x2> )>2)- Se stabileşte ecuaţia
alinierii:
y2 y1 x x1
y y1 x2 x1 sau scrisă sub o formă
convenabilă pentru calcule: y — mx + n, în care:
y2 y1 y2 y1
m şin x1 y1 x2
x1 x2 x1
In cazul când:
X1= 12 128,97, y1= 5 676,82; x2 = 14 381,13, y2 = 2 670,71,
(nu se calculează de obicei cu 6 zecimale exacte şi n, cu 2).
Fig. 2.14. Trasarea unei artere noi de circulaţie peste străzile unui cartier vechi.
Se utilizeaza in deosebi la transmiterea cotelor peste cursuri de apa avand latime mare.
Modul de operare consta in a aseza pe fundul apei un tub de cauciuc rezistent care se va
umple cu apa sub presiune mare pentru a nu ramane bule de aer in el. La capetele furtunului
se vor monta tuburi de sticla cu diviziuni care se fixeaza pe stalpii aflati pe maluri. Vom
considera pentru observatii ca meniscul lichidului din cele 2 tuburi se afla la aceeasi
suprafata de nivel, iar cu ajutorul a 2 instrumente de nivelment vom lega aceasta suprafata
de reperele R1 si R2 situate pe cele 2 maluri. Pentru determinari foarte precise pe ambele
maluri se vor face observatii concomitente la intervale de timp stabilite dupa un anumit
program, in ce priveste presiunea, temperatura apei si a aerului, pentru a se putea face
corectii la rezultate atunci cand este cazul. Diferenta de nivel se va obtine din media
valorilor rezultate din programul de observatii.