Enigma Otiliei

Este un roman realist, obiectiv, interbelic, și balzacian.

Este realist datorită: temei, simetria incipit – final, specificul secvențelor narative; portretizarea
personajelor.
Este interbelic deoarece apare în anul 1938
Este un roman balzacian (provine de la scriitorul francez Honoré de balzac) prin: tehnica detaliului
semnificativ, motivul orfanului, tiparele caracterologie ce ale personajelor, importanța acordată
banului „ zeul la care se închină toți este banul”- balzac;Descrierea din spre exterior spre interior (la
început se descrie orașul, apoi strada, casa, interiorul casei, iar la final personajele).
Fiecare dintre personajele lui George Călinescu se încadrează într-un anumit tipar astfel:
1. Felix Sima este tipul tânărului onest preocupat de carieră .
2. Costache Giurgiu Vianu este tipul avarului (zgarcitului”
3. Stanica Rațiu este tipul arivistului (persoană care dorește cu orice preț să urce pe scara
socială)
4. Otilia Mărculescu este tipul femei enigmatice
5. Aglaé tulea este “ baba absolută fără cusur în rău”
6. Simion tulea este tipul senilului(om care uită și are un anumit grad de nebunie)
7. Titi tulea este tipul retardatului și unul dintre copiii soților Tulea
8. Leonida Pascalopol este tipul bărbatului galant
În roman apar și accente naturaliste precum interesul pentru procesele psihice deviante motivate
prin ereditare și mediu: alienarea și senilitatea (un fel de nebunie).Simion tulea reprezintă categoria
estetică a uratului, grotescul. Titi, fiul retardat care se îndreaptă spre dementa este o copie a tatălui .
Aurica sora lui Titi, Fata bătrână, invidioasă și rea este o copie de gradată a mamei: obsesia fiicei este
căsătoria; se aseamănă prin faptul că îi guvernează existența cu obsesia mamei adică moștenira.

Romantismul este susținut de gruparea antitetic a personajelor

1. Otilia – aurica
2 . Felix – Titi
3. Costache Giurgiuveanu – Leonida Pascalopol

De asemenea, romantismul apare și datorită aspectelor lirice în cazul lui Felix ea Otiliei și deopotrivă
apar câteva descrieri specifice acestui curent literar precum descrierea câmpiei Bărăganului.

Tema romanului este reprezentată de ferească burgheziei bucureștene la începutul secolului al 20-
lea . în care banul devine cea mai importantă valoare într-o societate de gradată moral. Pe acest
fundal al societății într-o continuă degradare se proiectează maturizarea unui tânăr orfan care
înainte de a-și întemeia o familie cunoaște iubirea dar și relațiile în interiorul unei familii.
O primă secvență narativă relevantă temei este momentul în care Stînii că Rațiu îi fură banii de sub
saltea lui Moș Costache, provocându-i acesteia moartea instantanee de inimă rea. Astfel,
determinarea lui Stanica Rațiu de a fura pachetul cu banii, dar și efortul bătrânului Giurgiu Vianu de
a apăra averea strânsă în viață subliniază prezența banului care guvernează existența personajelor,
fiind evidențiat faptul că “zeul la care se închină toți este banul” după cum a afirmat balzac.

O a doua secvență narativă amplă Mitică pentru tema este atunci când Stînii că e ceri bani lui
Pascalopol. Stanica ilustrează tipologia parvenitului preferând tot felul de aranjamente financiare
căsătoria cu Olimpia și mici împrumuturi de la rude și de la Pascalopol. Acesta pretinde că are nevoie
de bani pentru fiul său și îi scriu o scrisoare lui Leonida în care precizează că se va sinucide dacă nu
va putea să-i ofere Olimpiei și lui Relișor o viață mai bună. Astfel, minciuna lui Stanica pentru a
obține bani creionează ferească burgheziei bucureștene care prezintă o societate într-o continuă
degradare.
Romanul are caracterul unui bildungsroman pentru că prezintă formarea lui Felix și drumul inițiatic
pe care acesta îl parcurge de la adolescentul singuratic sosit într-un oraș străin până la bărbatul
matur care își împlinește visul devenind profesor universitar.
La început romanul s-a numit părinții Otiliei pentru a reflecta ideea balzacian a a paternității,
deoarece fiecare dintre personaje influențează destinul Otiliei asemenea unor părinți . editorul cărții
va schimba titlul în Enigma Otiliei considerând că astfel romanul va fi mai atractiv pentru public
însuși George Călinescu afirmă la un moment dat următoarele:” nu Otilia are vreo enigmă, ci Felix
crede că oare. Pentru orice tânăr de 20 de ani, enigmatică va fi în veci fata care îl va respinge, dându-
i totuși dovezi de afecțiune.”

Există două planuri narative în acest roman:

1.Lupta clanului tulea pentru obținerea averii lui Moș Costache
2. Destinul lui Felix care, rămâne orfan, vine la București pentru a studia medicina și locuiește cu
tutorele să.

Începutul realist – balzacian ilustrează descrierea în timp(Într-o seară de la începutul lui iulie
1909…)Și spațiu(descrierea străzii Antim și a casei lui Moș Costache Giurgiuveanu)
Finalul este realizat simetric evocând use din nou strada Antim“ casa lui Costache era lepros să,
înnegrită[…] Nu mai părea să fie locuită”. Această simetrie este realizată din perspectiva personajului
Felix în două momente ale existenței sale: păi când era un tânăr de aproxima 18 ani și vreo 10 ani
mai târziu după primul război mondial.

Acțiunea debutează în luna iulie anul 1989. Felix Sima, să știi de la Iași la București pe strada Antim.
Era un tânăr de vreo 18 ani. Terminase liceul și urma să meargă la Facultatea de medicină și să
locuiască la unchiul său, care îi era și tu tare. Moș Costache era singura lui rudă. Acesta îi administra
avere rămasă de la părinții decedați. Felix rămâne uimit, întâi de casa unchiului cu aspect de ruină.
Mirarea ei crescu când apare chiar Moș Costache și îi spuse că acolo nu locuiește nimeni . le
recunoaște după o fotografie. Așteaptă cu nerăbdare să îl revadă pe unchiul Costache și pe verișoara
Otilia, care trecea drept fiică a a bătrânului. I-am văzut conduse într-o cameră mare în care se aflau
așezați la masă două femei și un bărbat. Bărbatul era Leonida Pascalopol, oaspete obișnuit al casei,
femeie mai matură era Aglae tulea, sora lui Moș Costache e, iar cea mai tânără era aurica, fiica
Aglaei și a lui Simion tulea, care se afla și el acolo, așezat la o măsuță mai în fundul Odăii, unde broda
cu lână colorata. Cei trei de la masă jucau table, dar după o vreme trecură la cărți, împreună cu Moș
Costache. Felix o observa pe Otilia că este atras de ea, însă este nemulțumit de atitudinea lejere
dintre Leonida și aceasta . bărbatul ii dăruiește cu ușurință un inel de aur cu safir și perele. Într-un
târziu, ne mâncat și obosit, Felix se retrage la culcare, fiind condus de către Otilia în camera acesteia,
că și uitase să-i pregătească o cameră.Din cauza unei Insolații șa efortul lui, Moș Costache are un
atac, în urma căruia toată familia tulea își petrece două zile în casa bătrânului. Pascalopol aduce un
doctor, profesor la universitate, care recomandă multă liniște și odihnă bolnavului. Moș Costache se
însănătoșește și îi alungă din casă pe toți cei din familia tulea, sunt de acord cu propunerea lui
Pascalopol de a deschide un cont în bancă pe numele Otiliei, însă nu-i dă banii încredințânud-se în
sănătatea sa. Bătrânul îi încredințează lui Leonida o sumă de bani pentru Otilia. Stănică După lungi
căutări află locul în care sunt ascunde banii, sub saltea, și îl jefuiește. Moș Costache este surprins de
șef și în urma eforturilor moare de inimă rea. Rațiu divorțează de Olimpia și se căsătorește cu
Georgeta, iar apoi intră în politică. Otilia se căsătorește cu Pascalopol și pleacă împreună la Paris.
Felix, cu ocazia războiului, devine doctor, apoi profesor universitar și se căsătorește bine intrând în
cercuri înalte. Se întâlnește întâmplător cu Pascalopol pe tren și află că aceasta a divorțat de Otilia,
aceasta fiind acum căsătorită cu un om bogat din Buenos Aires.
Fotografia arătată nu mai aduce nimic din ceea ce era Otilia odinioară. Amintirile acele idei se
năruiesc cu cuvintele lui Moș Costache: aici nu stă nimeni.
Planul care urmărește obținerea moștenirii lui Moș Costache amintește de afirmația lui Balzac: zeul
la care se închină toți este banul . Aglaé acționează sub imboldul sete idee înavuțire, are un instinct
feroce de proprietate considerând firească deteriorarea sentimentelor de familie. Stănică va intra în
posesia banilor lui Moș Giurgiuveanu, provocându-i acestuia moartea.Stă Nica dovedește ubicuitatea
și susține intriga romanului până la deznodământ. O părăsește pe Olimpia, aurica nu se căsătorește,
iar Otilia se va căsători cu Pascalopol. Otilia îl iubește pe Felix, dar după moartea lui Moș Costache
pleacă alături de Pascalopol, lăsându-i tenorului libertatea de a-și realiza ambițiile, considerând că
Felix este omul superior, capabil să se desprindă de contingent spre a se înălța în lumea ideilor .
Conflictul principal al operei are la bază Relațiile dintre cele două familii înrudite, de fapt conflictul
constă într-o dispută de natură succesionala.
Un al doilea conflict este de natură proteică și se dă între Felix și Pascalopol pentru Otilia