Agenţi etiologici ai keratomicozelor

Keratomicozele reprezinta micozele cele mai superficiale limitate la invadarea

epidermului cornos, la care reactia organismului este numai locala. Din categoria
keratomicozelor fac parte: pitiriazis versiscolor si eritrasma.

3.1. Malassezia furfur (Pityrosporum orbiculare sau Microsporon furfur) , agent

etiologic al pitiriazis versicolor

Habitat. Malassezia furfur, cunoscut şi sub numele de Pityrosporum orbiculare sau

Microsporon furfur, este rezident saprofit pe tegumentul indivizilor sanatosi, fiind considerat o
levura lipofila (cu predilectie trofica pentru sebum – o grasime secretata de glandele sebacee
situate la baza firului de par).
Morfologie. Malassezia furfur este o levură rotundă ale cărei părţi componente se
reunesc sub formă de strugure.

Morfologie Malassezia furfur

Cauze. Faptul ca agentul etiologic al pitiriazisului, traieste saprofit pe tegumentul
oamenilor sanatosi determina incidenta ridicata a acestei micoze. Aparitia bolii nu este datorata
insa contagiozitatii bolii, ci unor factori predispozanti cum sunt: hipersecretia sudorala si
umiditatea.
Astfel la persoanele cu hiperhidroza, pitiriazisul apare in proportie de 40%.
Persoanele care lucreaza in medii umede (spalatorii, bucatarie) au o incidenta al bolii mai
ridicata. In cazul persoanelor a caror lenjerie de corp nu permite evaporarea transpiratiei,
mentinand pielea umeda, micoza este de asemenea favorizata.
Tot in categoria factorilor favorizanti ai pitiriazisului intra si graviditatea precum si unele
boli asociate cu hiperhidroza, ca de exemplu tuberculoza.
Clinic. Pitiriazisul prezinta 2 forme clinice mai importante: forme colorate si forme
acromice (necolorate).
a) Forma colorata se manifesta printr-o eruptie sub forma petelor colorate, de la galben la
brun, de dimensiuni variate, de la dimensiunea unui punct, a unei monede, pana la aparitia unor
placarde pe regiunea presternala, interscapulara, pubiana si pe membre (mai rar). Eruptiile
prezinta o fina descuamatie care, prin grataj, pune in evidenta scuame taratoase (semnul
talajului).
 Pitiriazis versicolor – forma colorată

b) Forma acromianta se produce la persoanele care se expun la soare sau la razele

ultraviolete şi se caracterizează prin apariţia la nivelul pielii a unor pete albe.

Pitiriazis versicolor – forma acromiantă

Pentru explicarea eruptiei acromiante exista 2 ipoteze:

- efectul protector al scuamelor parazitare impiedica pigmentarea pielii in zonele afectate;
- ciuperca poate avea o eventuala actiune toxica asupra melanocitelor astfel incat, se
diminueaza productia de melanina.

Diagnostic de laborator. Are la bază următoarle componente:

a) semnul talajului evidentiat de gratajul supericial in urma caruia apare o cantitate mare
de scuame furfuracee pe placardele brune si mai rar pe cele acromatice.
b) fluorescenta este galben verzuie caracteristica la lampa Wood. Aceasta investigatie
permite explorarea unei largi suprafete si decelarea unor elemente care altfel la lumina zilei ar fi
neobservata.
c) examenul microscopic al parazitului in scuame se realizeaza prin prelevarea cu
ajutorul unei chiurete a scuamelor si prepararea lor pentru examinare pe o lama cu hidroxid de
potasiu 40% sau sulfura de sodiu 10%. Astfel se evidentiaza sporii si filamentele caracteristice in
caz de prezenta a agentului micotic. Filamentele sunt de regula scurte, dispuse neregulat,
rectilinii sau filamentoase, formand o adevarata retea. Sporii in general sunt rotunzi, cu
membrana groasa cu dublu contur si formeaza elemente in forma de ciorchine sau sunt dispusi
izolat din loc in loc.

Microsporon furfur

d) Tot in scop diagnostic, se mai poate realiza o cultivare a agentului etiologic al

Pitiriazis versicolor pe mediul Sabouraud.

Microsporon furfur pe mediu Sabouraud

Tratament. Terapia pitiriazisului este predominant locala si are la baza principiul

aplicarii unui antifungic eficient care sa impregneze stratul cornos al pielii obtinandu-se astfel o
exfoliere masiva.
Medicamentele folosite pentru tratamentul local sunt in general Ketoconazolul si
Itraconazolul. Aceste medicamente conduc la vindecarea in proportie de 90% a afectiunii.
Tratamentul local trebuie aplicat pe o suprafata intinsa deoarece uneori nu pot fi observate toate
zonele eruptive pentru ca au dimensiuni foarte mici. Antifungicele locale se aplica in solutii
lichide sau in pomezi si sunt combinate cu bai calde si sapuniri prelungite. O cura pentru a fi
eficienta, trebuie sa dureze cel putin 20 de zile cu aplicatii zilnice iar, la nevoie aplicatiile pot fi
continuate o data la 2 zile in cea de-a 2-a luna de tratament. Uneori, tratamentul se continua si in
luna a 3-a, cand aplicatia locala se realizeaza de 2 ori pe saptamana. La sfarsitul tratamentului, se
va efectua un control obligatoriu microscopic si fluorescent (cu lampa Wood).
Alte medicamente utilizate ca antimicotice in cazul pitiriazis versicolor sunt Canestenul şi
Clotrimazolul.
Un remediu util este şi cel pe baza de sulf in stare nascanda, care consta in badijonari
zilnice precedate obligatoriu de bai calde care au ca scop inmuierea si permeabilizarea
epidermului cornos.
In scop terapeutic, se mai poate folosi alcool iodat si salicilat 1 %.
Suspensia de sulfura de seleniu (Selsun) este un preparat utilizat in mod normal in
tratamentul seboreei accentuate a pielii capului, dar reprezinta si unul dintre cele mai eficiente
mijloace de tratament a pitiriazisului.

Recidivele sunt frecvente si apar in general, in lunile care urmeaza curei de tratament. Se
datoreaza de obicei esecului terapiei utilizate si foarte rar unei noi contaminari. Este posibil ca
recidivele sa fie cauzate si de faptul ca sediul posibil al agentului fungic fiind in partea profunda
a foliculului pilos, accesul medicatiei locale sa fi fost aproape nul. Esecul terapeutic poate fi
cauzat si de neaplicarea tratamentului pe intregul tegument afectat, ignorandu-se acele teritorii
infectate, dar greu vizibile. De aceea, o recadere implica un control riguros cu lampa Wood, pe
intregul tegument si aplicarea unei noi cure pe o suprafata mai intinsa, in functie de indicatiile
obtinute prin examenul fluorescent.

3.2. Corynebacterium minutissimum, agent etiologic al eritrasmei

Desi in mod traditional boala este incadrata in categoria dermatomicozelor superficiale

(keratomicozelor), ea nu este determinata de o ciuperca ci, de o bacterie numita Corynebacterium
minutissimum.
Habitat. Agentul se localizeaza in stratul cornos al pielii, pe care nu il depaseste
niciodata in profunzime.
Cauze. Nu se cunosc conditiile de contaminare. Se pare insa ca agentul etiologic s-ar
afla ca rezident saprofit pe tegumentul persoanelor sanatoase si in anumite conditii favorizante
locale neprecizate inca, agentul etiologic ar trece de la viata saprofita (comensala), la viata
parazita, determinand aparitia eritrasmei.
Clinic. Boala are următoarle localizari:
a) in regiunea inghinala si interfesiera, uni sau bilateral;
b) in spatiile interdigitale plantare, mai ales in spatiile 3 – 4;
c) in regiunea axilară si submamara, in special la femeile obeze.
Boala incepe prin mici pete rosii, care in cateva zile se ingalbenesc, se intind si formeaza
placarde mari cu suprafete variabile, cu margini bine delimitate de culoare galbuie, cafeniu-
deschis sau brun, cu decuamare fină. Sub influenta maceratiei din jurul marilor plici sau din
spatiile interdigitale, stratul cornos se descuameaza, lasand sa se observe o suprafata rosiatica
umeda. In unele cazuri rare, pot sa apara leziuni foarte intinse care, pot ajunge pana la formarea
de vaste placarde de culoarea cafelei cu lapte.
Eritrasma inghinală

Eritrasma interfesieră

Eritrasma axilară
 Eritrasma submamară

Formele generalizate sau difuze de eritrasma sunt mai frecvente in zonele tropicale sau
temperate (mai ales vara, cand transpiratia este mai abundenta).
Boala nu este intalnita la copii, ea fiind proprie adultilor, mai frecventa la barbati in
mediul urban.
Diagnostic de laborator. Se bazeaza pe examinarea leziunilor cu ochiul liber sau cu
lampa Wood, la care se observa o fluorescenta rosu coral. Diagnosticul clinic trebuie obligatoriu
confirmat de examenul microscopic de laborator.

Imaginea microscopică a Corynebacterium minutissimum

Tratament. Consta in aplicarea antimicoticelor locale clasice şi in badijonari cu alcool

iodat 1%.
Dupa stabilirea etiologiei bacteriene a bolii, s-a recurs la tratament local si general cu
antibiotice. Astfel, se recomanda eritromicina per os 1 – 2 grame pe zi, timp de 5 zile, dar pot fi
utilizate si unguente cu eritromicina 3%.
Odata cu aplicarea tratamentului, este necesara si o buna dezinfectie, recomandandu-se
pacientilor fierberea lenjeriei intime si a ciorapilor, in cazul eritrasmei inghinale si interdigitale
plantare.