8 CLIMATELE PAMANTULUI Exista pe glob trei zone climatice mari si anume: zona climatelor calde, zona climatelor temperate si zona climatelor reci.
ZONA CLIMATELOR CALDE
• are cea mai mare extensiune teritoriala, de o parte si de alta a
ecuatorului, pana la latitudini de cca. 400 nord si sud, cu abateri mai frecvente in emisfera nordica;
• intre aceste limite se deosebesc urmatoarele tipuri de climat:
intertropical umed, intertropical musonic, intertropical alternativ, tropical semiarid si arid, subtropical arid si semiarid, subtropical cu veri uscate, subtropical umed si climatul muntilor inalti din zona calda; CLIMATUL INTERTROPICAL UMED
• se localizeaza in tinuturile joase de pe ecuator, precum si in
lungul unor coaste tropicale;
• este specific tarmurilor Americii Centrale, bazinului
mijlociu al fluviului Congo, bazinului Amazonului, I n d o n e z i e i , F i l i p i n e l o r, N o i i G u i n e e s i e s t u l u i Madagascarului;
• se caracterizeaza prin lipsa anotimpurilor datorita
temperaturilor ridicate si precipitatiilor abundente, distribuite relativ uniform pe parcursul intregului an; • in acest climat aerul tropical transportat de alizee este intens umezit si transformat in aer ecuatorial;
• aerul ecuatorial se formeaza in zona ,,calmelor ecuatoriale”,
sub influenta radiatiei globale, puternica tot timpul anului;
• astfel, mediile termice lunare oscileaza obisnuit intre 250C in
lunile cele mai reci si 280C in lunile cele mai calde;
• cantitati importante din energia calorica a aerului ecuatorial
se consuma in procesul evaporatiei, trecand astfel in starea de caldura latenta de vaporizare; • datorita umezelii mari a aerului ecuatorial, contraradiatia atmosferica este puternica, ceea ce determina micsorarea radiatiei efective (impiedica racirea suprafetei active);
• temperaturile minime din timpul noptii coboara rar sub
200C;
• variatiile termice interdiurne sunt neinsemnate, ele
constituind principala cauza a monotoniei acestui tip de climat;
• cantitatile medii anuale de precipitatii sunt cuprinse intre
1000 si 3000 mm, la cele mai multe statii depasind 1500 mm; • instabilitatea zonala favorizeaza convectia termica intensa si caderea precipitatiilor sub forma de averse, cu descarcari electrice, de regula dupa momentul amiezii;
• regiunile de coasta si insulele de la periferia zonei tropicale
sunt adesea ,,lovite” de cicloni tropicali, care nu patrund foarte mult in interiorul continentelor;
• in regimul anual al precipitatiilor se constata o perioada cu
cantitati de apa ceva mai reduse (,,iarna” fiecarei emisfere), ce dureaza una-doua luni si este provocata de puernicul aflux al maselor de aer din alizee; • in unele situatii sinoptice se constata si vara o scurta perioada relativ secetoasa, datorata trecerii alizeului dintr-o emisfera in alta;
• la ecuator, cantitatile maxime de precipitatii se
inregistreaza in intervalele echinoctiilor, pe de o parte din cauza inaltimii mari a Soarelui deasupra orizontului, iar pe de alta distributiei relativ simetrice a presiunii atmosferice la nord si la sud de ecuator;
• dominand cea mai mare parte a regiunilor cu climat
intertropical umed, convergenta intertropicala justifica precipitatiile abundente si relativa lor uniformitate; CLIMATUL INTERTROPICAL MUSONIC
• difera de cel intertropical umed prin prezenta unui anotimp
ale Vietnamului, nordul Filipinelor, tarmurile vestice ale Indiei, tarmurile nord-estice ale Americii de Sud, vestul coastei guineeze din Africa si coastele nordice ale Insulelor Haiti si Porto Rico;
• temperaturile medii lunare sunt ceva mai reduse decat in
climatul intertropical umed, valorile cifrandu-se in jurul valorii de 200C; • se constata un maxim termic in lunile cu nebulozitate redusa (aprilie, mai), dinaintea inceperii musonului de vara;
• iarna, perturbatiile ciclonice de la latitudini superioare pot
provoca unele scaderi temporare, ceva mai accentuate, ale temperaturii aerului;
• cantitatile medii anuale de precipitatii sunt de aproximativ
1500 mm, vara fiind sezonul ploios;
• in regiunile unde musonul bate perpendicular pe tarmuri
inalte se produc maxime ale precipitatiilor atmosferice; • in timpul sezonului ploios, afluxul aerului ecuatorial-oceanic relativ mai rece, atrage dupa sine nu numai cresterea nebulozitatii si cantitatii precipitatiilor, ci si o oarecare scadere a temperaturilor;
• musonul de iarna, care este de fapt alizeu, bate dinspre
nord-est in emisfera nordica si dinspre sud-est in cea sudica, aducand in regiunile cu climat intertropical musonic, aer tropical uscat;
• nebulozitatea si cantitatea precipitatiilor se micsoreaza
brusc, umezeala aerului ramanand totusi ridicata si atenuand seceta sezonului de iarna; CLIMATUL INTERTROPICAL ALTERNATIV
• este un climat de tranzitie intre climatele intertropical umed
si climatul intertropical musonic, pe de o parte si climatele tropical semiarid si arid, pe de alta;
• se caracterizeaza prin alternarea anotimpului umed cu cel
uscat, contrastele fiind deosebit de ample;
• acest climat este intalnit in: vestul Americii Centrale si nord-
vestul Americii de Sud, in Brazilia, Bolivia si Paraguay, in Africa central-sudica si de est, in vestul Madagascarului, in anumite parti din India si nordul Australiei; • anotimpul uscat tine pana la patru luni si corespunde iernii emisferei respective;
• regimul anual al temperaturilor medii lunare exprima valori
intre 18 si aproape 250C; luna cea mai calda fiind cea de la sfarsitul primaverii (mai) sau inceputul verii (iunie);
• un al doilea maxim termic poate sa apara imediat dupa
incheierea sezonului ploios;
• datorita insolatiei intense, temperaturile sunt ridicate tot
timpul anului; • amplitudinea termica anuala depaseste valori de 7-80C, depasind-o pe cea corespunzatoare climatelor intertropicale umed si musonic;
• vara, diminuarea insolatiei (din cauza nebulozitatii
accentuate) face ca temperatura aerului sa nu creasca foarte mult in timpul zilei;
• in schimb, cresterea intensitatii radiatiei atmosferice
(datorita umiditatii mari a aerului) impiedica racirile puternice in timpul noptii;
• ca efect, amplitudinile termice diurne raman mai mici
decat iarna; • contrastele pluviometrice sunt mari, putandu-se inregistra pe cativa ani in sir, una sau mai multe luni fara precipitatii (iarna), urmate de ploi abundente, care in luna cea mai umeda, pot insuma cantitati medii de 250 mm apa;
• cantitatile medii anuale de precipitatii ajung in general
pana la 1000 - 1500 mm, fiind mai scazute decat in regiunile cu climat intertropical umed si musonic;
• in acest climat, precipitatiile sunt asociate frecvent cu
furtuni si fenomene orajoase, mai puternice in perioadele de la inceputul si sfarsitul sezonului ploios; • in sezonul uscat, starea timpului este asemanatoare celei din deserturile tropicale, cu averse de ploaie sporadice;
• climatul intertropical alternativ se deosebeste de climatul
intertropical musonic prin lungimea mai mare a perioadei secetoase si prin efectele acesteia asupra vegetatiei spontane si cultivate;
• mediul natural al acestui climat este caracterizat prin
prezenta savanelor umede (la periferia dinspre ecuator), a savanelor uscate, care-si pierd frunzele in anotimpul uscat si a stepelor si semi-deserturilor (la periferiile dinspre tropice);