CUPRINS:

Întroducere……………………………………………………………..3
CAPITOLUL 1 Investiţiile în economia României contemporane…………...4
1.1. Conceptul de investiţie…………………………………………………...4
1.2. Accepţiuni ale investiţiei…………………………………………………7
1.3. Rolul investiţiilor în România în procesul tranziţiei la
economia de piaţă………………………………………………………..9
1.4. Tipuri de investiţii……………………………………………………….12
1.5. Tipuri de investitori……………………………………………………..14

CAPITOLUL 2. Investiţiile străine directe de capital şi

Firma multinaţională………………………………………………………………15
2.1.1. Definire. Rol……………………………………………………….15
2.1.2. Investiţiile externe – nevoie reală şi obiectivă pentru
economiile în tranziţie……………………………………………..17
2.1.3. I.S.D. – Factor exogen stimulator………………………………...18
2 2.2. Corporaţia transnaţională – principalul operator
cu investiţiile internaţionale………………………………………….19
2.3. Strategii de atragere a investiţiilor străine……………………………21
2.3.1.Crearea cadrului legislativ favorabil ISD………………………….21
2.3.2. Accelerarea procesului de privatizare…………………………….22
2.3.3. Diminuarea şi eliminarea riscului de ţară………………………...23
2.3.4. Integrarea europeană şi euroatlantică………………….………….23
2.4. Fluxuri ale ISD la nivel mondial…………………………………………23
2.5. Promovarea investiţiilor străine orientate pe export………….………..27
2.6. Politica ISD şi avantajele competitive…………………………………..30
2.6.1 Strategii de integrare simplă…………………………………………..31
2.6.2. Strategiide integrare complexe……………………………………….32
2.6.3. Resurse de creativitate……………………………………………….33

CAPITOLUL 3 Necesitatea şi formele de realizare a investiţiilor

cu capital străin în România…………………………………………………34
3.1. Necesitatea investiţiilor cu capital străin în România
în contextul tranziţiei la economia de piaţă ……………….34
1
 3.2. Forme ale investiţiilor cu capital străin …………………….36
3.3. Capacitatea economici româneşti de a atrage investiţii străine………..41
3.4. Reglementări legislative privind investiţiile cu capital
străin în România …………………………………………………44
3.4.1. Reglementări generale ……………………………………...44
3.4.1.1. Reglementarea dreptului de implementare ………..45
3.4.1.2. Garanţii acordate investitorilor străini ……………48
3.4.1.3. Drepturile investitorilor străini ……………………….49
3.4.1.4 Facilităţi investiţionale ………………………………….51
3.4.2. Reglementări specifice ………………………………………….58
3.4.2.1 . Regimul investiţiilor străine reprezentate
prin cumpărarea acţiunilor gestionate de FPS
la societăţile comerciale ……………………………………….58
3.4.2.2. Unele măsuri pentru promovarea investiţiilor
cu impact major asupra activităţii economice ……………..60

CAPITOLUL 4 Cadrul real al investiţiilor cu capital străin

în România în perioada de tranziţie …………………………..66
4.1. Entităţi implicate …………………………………………………66
4.2. Evoluţia investiţiilor străine directe în perioada 19912003……………70
4.3. Concluzii…………………………………………………………………….76
Anexe……………………………………………………………………………..79
Bibliografie……………………………………………………………………….88

2
 ÎNTRODUCERE
Investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se crează sau se achiziţionează
noi mijloace fixe, productive şi neproductive, se înlocuiesc mijloacele fixe uzate, se
perfecţionează mijloacele fixe existente , ori se fac plasamente financiare cu scop profitabil.
Sfera de cuprindere a conceptului de investiţie este marcată şi prin mijloacele de
realizare, de înfăptuire a lor. Principalul mijloc de realizare a oricărei investiţii îl constituie
alocarea unor sume băneşti de natură investiţională prin sursa de finanţare ori prin efectele
generale asupra patrimoniului unei firme.
Clarificarea conceptului de investiţie implică, în mod obiectiv, identificarea
accepţiunilor pe care le comportă şi anume: plasament, cheltuială, acţiune, lucrare,
activitate, proces.
În societatea modernă, aproape orice investiţie reală are şi o importantă latură
financiară. De la cel mai mic magazin până la marile corporaţii internaţionale, activitatea de
investiţii se sprijină pe credit, acţiuni, obligaţiuni etc.
Nevoia de capital şi de investiţii, care se ridică la un nivel mult peste posibilităţile
economice actuale, impune ca o condiţie obiectivă apelarea la capital străin sub forma
atragerii de investiţii directe de capital, caracteristică comună a tuturor statelor ex-
comuniste.
Investiţiile străine directe depind de factori interni dintre care închiderea în climatul
politic este cea mai importantă dar depinde, de asemenea, şi de starea de bum sau de
recesiune a economiei mondiale. Astfel prevederile investiţiilor directe străine sunt inevitabil
hazardate.
Forţele motrice ale globalizării determină modificări în modul în care firmele
transnaţionale îşi urmăresc obiectivele legate de investiţiile din străinătate. Aceste modificări
sunt determinate, în principal, de faptul că tehnologia şi inovaţia au devenit elemente
esenţiale ale competivităţii.
Internaţionalizarea şi globalizarea problemelor economice ale producţiei industriale
ale mişcării capitalurilor financiare, fac ca activitatea de investiţii să devină una de natură
globală, cu implicaţii asupra tuturor economiilor naţionale şi asupra întregii economii
mondiale.

3
Capitolul 1 Investiţiile în economia României contemporane

1.1 Conceptul de investiţie

Tranziţia societăţii româneşti şi înscrierea sa pecoordonatele economiei de piaţă implică
noi abordări în raportul dintre teoria şi practica economică.Referindu-ne laconceptul de
investiţie vom remarca manifestarea unor preocupări de clarificare. Problemele practice ale
tranziţiei la economia de piaţă impun sarcini noi şi dificile teoriei economice .Între acastea , o
abordare a coneptului de investiţii este încă departe de o definire unitară.Problema prezintă
interes şi este de actualitate pentru că potenţialulinvestiţional se reflectă nu neapărat prin
volumul de resurse (financiare, materiale şi umane) avansate, cât mai ales prin capacitatea
factorului uman de a le transpune in efecte scontate.
Investiţiile pot şi trebuie abordate în strânsă legătură cu procesul dezvoltării , al
creşterii economice . Dezvoltarea depinde de capacitatea factorilor de decizie1
a) de a formula opţiuni în acord cu obiectivele şi scopurile stabilite,
b) de a ameliora strategia şi politicile de dezvoltare în ideea potenţării efectelor
investiţiilor,
c) de a selecta proiecte de investiţii care să permită valorificarea raţională a tuturor
resurselor materiale, financiare şi de muncă pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Este de remarcat faptul că investiţiile înfăptuite jalonează limitele, parametrii factorilor
de producţie, în mod riguros pentru o perioadă mare de timp, generând efecte complexe pe
termen lung.
La prima vedere investiţia ne apare în mod concret ca o operaţiune de modificare şi de
creştere a patrimoniului iniţial:construcţii industriale şi civile, achziţia ,montajul şi instalarea
unor echipamente industriale, cumpărarea unor maşini ,utilaje etc. La o analiză mai profundă
investiţia este ” alocarea capitalurilor economisite în activităţi lucrative cu caracter profitabil
care să majoreze valoarea capitalurilor iniţial acordate”2.
În sens financiar investiţia însemnă shimbarea unei sume de bani prezentă, certă, în
speranţa obţinerii unor venituri viitoare, superioare, profitabile.
În sens contabil investiţia reprezintă “alocarea unei trezorerii disponibile pentru
procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri şi cheltuieli de
exploatare”3.

1
Zaiţ D.,Eficienţa economică a investiţiilor,Iaşi, 1987,p.2
2
Stancu I., Finanţe,Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.285
3
Idem.

4
 Investiţia , intr-o altă formulare, reprezintă o decizie de cheltui pentru achiziţionarea
de active fixe sau circulante inclusiv în scopuri speculative , prin care să se obţină un flux de
lichidităţi şi deci o creştere a avuţiei aparţinând unei persoane fizice sau juridice.
Literatura engleză defineşte investiţiile după trei criterii importante:
 În plan contabil investiţiile constituie o imobilizare în bunuri mobile sau imobile,
corporale sau necorporale achiziţionate ori create pentru o entitate economică, durabile,
respectiv:
-imobilizări legate de expluatare;
-imobilizări în afara expluatării.
 În plan economic investiţiile constituie sacrificiul de resurse curente în speranţa
obţinerii unor rezultate viitoare superioare:
- sub influienţa factorulu timp;
- în condiţiile de eficienţă economică;
- sub spectrul riscului.
 În plan financiar investiţiile reprezintă ansamblul de cheltuieli care va genera
venituri/economii, o perioadă îndelungată, şi care permit rambursarea, respectiv recuperarea
cheltuielilor iniţiale.
Din punct de vedere al pieţie financiare se vorbeşte de:
- investiţii pentru afceri, adică cheltuieli pentru maşini , utilaje, dotări ale unei societăţi
comerciale(cotate la bursa de valori mobiliare);
- investişii imobiliare, care include clădiri, locuinţe, terenuri (cotate la bursa de valori
imobiliare);
- investiţii în stocuri de valori materiale circulante (cotate la bursa de mărfuri).
Aporturile cu caracter inteligent constituie întotdeauna acumulări care au generat în
timp efecte , fiind astfel veritabile investiţii pentru omenire. Capitalul intelectual al omenirii
se află îmagazinat în: biblioteci, brevete, invenţii etc. care constituie un capital expluatabil,
înglobând deci capitalul uman şi formele stocate de idei, informaţii , raţionamente .Se relevă
astfel caracterul de investiţie a activităţii intelectuale care ar include cheltuieli de cercetare-
dezvoltare, cheltuieli de formare intelectual-profesională, unele cheltuieli de marcheting ţi
publicitate .
Conceptul de investiţie implică sensuri şi accepţiuni variate.Datorită complexităţii
acestui concept se impune o sinteză astfel:
În sens larg prin investiţie se înţelege plasarea unor sume de bani în domeniul
economic , social-cultural, administrativ, militar etc., cu scopul de a asigura baza tehnico-
materală şi forţa de muncă necesară desfăşurării şi lărgirii activităţii acestora. Dar tot in sens

5
larg se vehiculează şi alte definiţii ale conceptului de investiţie şi anume: ,,investiţia
reprezintă adaosul curent la valoarea echipamentului de producţie care a rezultat din
activitatea de producţie a perioadei respective”4 sau a investi înseamnă a încorpora într-un
obiect sau acţiune eforturi umane şi mijloace materiale cu scopul de a obţine un anumit
rezultat.
În sens restrâns, investiţiile reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se crează sau se
achiziţionează noi mijloace fixe, productive şi neproductive, se înlocuiesc mijloacele fixe
uzate, se perfecţionează mijloacele fixe existente , ori se fac plasamente financiare cu scop
profitabil.
Abordarea conceptului de investiţie cu sensul său restrâns este frecventă în planul
teoriei şi, cu atât mai mult , al practicii economice şi anume putem remarca faptul că
investiţiile in economia unei ţări au o sferă de extindere marcată prin scop şi mijloace.
Scopul evidenţiază faptul că investiţiile presupun mutaţii ale unor elemente de
patrimoniu de natura mijloacelor de muncă cu deosebire a mijloacelor fixe. Dar contextul
tranziţiei la economia de piaţă în România implică analiza unor noi aspecte, se conturează
nargumente privind oportunitatea extinderii acestui concept :
a) prin înglobarea unor cheltuieli asimilate investiţiilor, având aceeaţi sursă de finanţare
chear dacă nu produc mutaţii cantitative în structura şi volumul mijloacelor fixe( cum sunt
cele de proiectare, de explorări şi prospecţiuni geologice etc.);
b) prin cerinţa înglobării în acest concept a investiţiilor intelectuale care pot avea, sau
nu , aceeaşi sursă de finanţare cu investiţiile materiale întrunind următoarele trei condiţii:
produc modificări de comportament; contribuie la o acumulare de patrimoniu şi conduc la
creşterea capacitşţii de producţie.În esenţă se au în vedere cheltuielile de cercetare-dezvoltare
pentru informatizare, implantarea logisticii comerciale a firmei, formarea profesională şi
studii de diagnoză, prognoză şi fezabilitate;
c) prin luarea în considerare a investiţiilor financiare respectiv la investiţiile de natura
plasamentelor în acţiuni, cumpărarea de obligaţiuni şi titluri de valoare etc.
Sfera de cuprindere a conceptului de investiţie este marcată şi prin mijloacele de
realizare, de înfăptuire a lor. Principalul mijloc de realizare a oricărei investiţii îl constituie
alocarea unor sume băneşti de natură investiţională prin sursa de finanţare ori prin efectele
generale asupra patrimoniului unei firme.
Indiferent de sensul larg sau restrâns al abordării conceptului de investiţie şi de relativa
diversitate a punctelor de vedere şi opiniilor formulate, pot fi desprinse câteva trăsături
comune ţi anume:
4
Keynes Y.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor,Editura Politică, Bucureşti
1970, p. 83

6
 a) Orice investiţie presupune transpunerea în cheltuieli a unor disponibilităţi băneşti
indiferent dacă efortul înseamnă realizarea unor obiecte, bunuri concrete, echipamente sau
dimpotrivă plasamentele în acţiuni, titluri şi hârtii de valoare;
b) Orice investiţie înseamnă efort, sub multiple aspecte, dar în urma căruia se scontează
efecte diverse, cel mai adesea sub forma sporului de profit, a cărui realizare rămâne incertă.
c) Orice investiţie implică ,,dezafectarea” temporară,dar certă , a unor resurse curente al
căror cost va fi suplinit de efectele nete viitoare.

1.2 Accepţiuni ale investiţiei

Clarificarea conceptului de investiţie implică, în mod obiectiv, identificarea
accepţiunilor pe care le comportă şi anume: plasament, cheltuială, acţiune, lucrare, activitate,
proces.
Accepţiunea de plasament de fonduri băneşti dată investiţiilor acoperă doar în parte
sensul larg al conceptului de investiţie. Este indicată doar destinaţia unor fonduri băneşti, dar
nu se reflectă tehnica şi mijloacele de efectuare. Scopul este conturat pe un plan general. În
contextul tranziţiei la economia de piaţă se explicitează caracterul investiţional al
plasamentelor financiare în acţiuni obligaţiuni etc., dar acest fapt nu este suficient.
Cel mai adesea investiţiile capătă accepţiunea de cheltuială prin care se creează, se
achiziţionează mijloace fixe noi ori se înlocuiesc cele scoase din uz. Cheltuielile sun expresia
valorică a consumului de mijloace de producţie, de forţă de muncă sau mijloace băneşti,
pentru satisfacerea consumului productiv sau neproductiv(social şi individual).
Referitor la investiţii atributul de cheltuială trebuie înţeleasă având semnificaţia
transformării activelor băneşti în active materiale. Activele materiale puse în operă rămân şi
măresc patrimoniul întreprinzătorului sub forma activelor fixe. Măresc patrimoniul unităţii
sub aspectul valorilor de întrebuinţare inroduse în economia întreprinderii, dar şi sub aspectul
valorii nou create, adăugate de munca vie.
Atributul de cheltuială pe care îl au investiţiile tinde să capete o recunoaştere mult mai
largă în contextul mecanismelor de piaţă. Constituirea resurselor băneşti aferente şi tehnica de
“avansare”, de cheltuire a lor au loc prin intermediul unor proceduri financiare.
Accepţiunea de cheltuială dată investiţiilor trebuie completată cu cea de acţiune,
activitate, proces, de transformare a mijloacelor băneşti afectate acestui scop în mijloace de
producţie. Caracterul de acţiune atribuit investiţiilor este recunoscut în literatura noastră
economică. Astfel se subliniază faptul că investiţiile reprezintă o acţiune care comportă un
anumit risc, remarcând totodată că consumul de mijloace materiale şi umane este sigur, în
schimb efectele prevăzute constituie doar o speranţă pe care timpul o va confirma sau infirma.

7
 Accepţiunea de activitate atribuită investiţiilor reflectă gradul şi modul de implicare a
diferiţilor factori de realizare a investiţiilor. Este astfel posibilă identificarea răspunderilor
concrete asumate de investitor, organele de consultanţă şi de proiectare, a firmelor de
antrepriză etc., în materializarea opţiunilor de investiţii.
Accepţiunea de proces în domeniul investiţiilor are ca referinţă preocupările lui
N.Georgescu-Roegen în abordarea entropică , procesuală a activităţii economice. Profesorul
N.Georgescu- Roegen sublinia faptul că la rădăcina penuriei economice se află nu numai
caracterul limitat al resurselor globului, dar şi irevocabila degradare entropică a acestor
resurse, proces pe care îl accelerează activităţile umane.
În concepţia lui N.Georgescu- Roegen ,,proces” reprezină o noţiune deosebit de
derutantă, întrucât proces înseamnă neapărat schimbare 5. În aceeaşi accepţiune ,,un proces
implică o întâmplare” pentru a cărei reprezentare analitică trebuie să se ţină seama de scop,
delimitarea, faţă de alte procese, ca şi de durata acestuia , respectiv de coordonatele în care se
poate înfăptui orice proces.
Activitatea de investiţii poate fi concepută ca proces, acest fapt rezidă din următoarele
considerente şi anume:
1. Activitatea de investiţii se desfăşoară organizat, având un scop prestabilit prin
documentaţia tehnico-economică, respectiv înfăptuirea unui anumit obiectiv economic, social
sau de altă natură.
2. Activitatea de investiţii are graniţe, delimitări riguroase. Ele se identifică pe plan
organizatoric, tehnologic, financiar şi informaţional. Sub aspect organizatoric delimitările (de
activitatatea de producţie, comerţ etc.) operează indiferent de forma executării lucrărilor (în
regie sau antrepriză). Tehnologiile de execuţie sunt variate, dar în acelaşi timp specifice
scopului urmărit-înfăptuirea obiectivului de investiţii pe un anumit amplasament. Fondurile
aferente investiţiilor şi tehnica utilizării lor sunt specifice iar pe plan informaţional
delimitările constau în organizarea distinctă a fluxului de culegere ţi prelucrare a
informaţiilor, precum ţi a contabilităţii.
3. Activitatea de investiţii implică durate variate , desfăşurându-se sub incidenţa
factorului timp.
De altfel, şi unele acte normative subliniază că activitatea în domeniul investiţiilor
constituie un amplu şi complex proces de transformare calitativă a resurselor materiale,
financiare şi de muncă prin realizarea de noi capacităţi şi obiective în toate ramurile
economiei, prin modernizarea , dezvoltarea, reconstrucţia şi reânoirea mijloacelor fixe.

5
Georgescu-Rogen, N., Legea entropiei şi procesul economic,Editura Politică, Bucureşti, 1979 p.355

8
 Abordarea conceptului de investiţii prin prisma accepţiunilor sale variate este de natură
să-i confere caracter sistemic .Investiţiile sunt şi vor fi diferenţiat tratate în raport cu locul şi
rolul unuia sau altuia dintre factorii implicaţi în înfăptuirea lor. Pentru societate ele sunt un
plasament de fonduri băneşti, pentru investitori o totalitate de cheltuieli pentru realizarea unor
obiective, cel mai adesea cu regim de mijloace fixe. Pentru antreprenori , ele constituie
lucrări, activitatea de producţie în specificul lor, de antrepriză în construcţii-montaj.
Abordarea lor în context procesual asigură însă un demers calitativ în realizarea investiţiilor,
sesizând interferenţele între factorii implicaţi, activităţi, operaţiuni, resurse şi timp.

1.3. Rolul investiţiilor în România în procesul tranziţiei la economia de

piaţă
Indiferent de orânduirea social, de regimul politic, investiţiile au constituit un factor
hotărâtor al dezvoltării economico-sociale, prin volumul,structura şi calitatea lor.
La nivelul unităţilor economice rolul investiţiilor poate fi apreciat în complementaritate
cu activitatea de bază care reflectă profilarea oricărei unităţi (agricole,industriale,comerciale
etc.) şi pe care investiţiile o amplifică.
O analiză a rolului investiţiilor în ţara noastră nu poate fi realizată decât în cele două
ipostaze ale sale:retrospectivă şi prospectivă.
În context retrospectiv se remarcă folosirea insistentă a pârghiei investiţiilor în
dezvoltarea economico-socială,în mod deosebit în deceniile 7-9 ale secolului al XX-lea,în
România. Faptul era posibil într-o economie etatizată, aproape integral, bazată pe monopolul
puterii asupra proprietăţii.
Prin urmare, rolul investiţiilor s-a manifestat în următoarele direcţii:
1) Promovarea procesului de industrializare globală a ţării, fapt care nu poate fi nici
negat, nici ignorat. Nu poate fi negat pentru că efectele acestor investiţii au fost fabrici şi
uzine, în mai toate localităţile urbane sau urbanizate, căi de comunicaţie, obiective social
culturale. Numai că folosirea excesivă a pârghiilor investiţiilor în procesul industrializării a
condus la scăparea ei de sub control. S-a ajuns mai ales după 1975 ca industriile create,multe
axate pe bunuri de investiţii, să impună noi investiţii. Şi aceasta în condiţiile accentuării crizei
energetice,a crizei resurselor materiale, a restructurării pieţelor externe. S-a ajuns astfel ca
rolul investiţiilor într-un proces de industrializare, necesar în economia postbelică a României,
să fie deturnat prin supralicitare.Ca urmare s-a creat o structură a industriei greu de susţinut,
energofagă şi materialofagă, cu un coeficient de eficienţă economică în scădere.

9
 Rolul investiţiilor într-un proces de industrializare în România postbelică nu poate fi
ignorat pentru că stadiul înregistrat şi structurile inadecvate a industriei româneşti actuale
constituie un punct de plecare în procesul de reformă şi de tranziţie la economia de piaţă.
2) Remarcăm că pentru o serie de ramuri, printre care construcţii, transporturi,
gospodărire comunală, investiţiile au însemnat o amplificare a bazei lor materiale. Pentru
agricultură trebuie să remarcăm faptul că investiţiile au succedat deposedarea de pământ a
proprietarilor şi prin aceasta ele au generat într-o măsură scăderea interesului populaţiei rurale
cu privire la modul şi gradul de valorificare a pământului.
3) Nu se poate omite rolul investiţiilor în crearea şi amplificarea numărului locurilor de
muncă, cu deosebire în industrie şi construcţii. Remarcăm implicaţiile pe plan teritorial ale
acestui fapt, amplificarea navetismului,amplificarea procesului de migraţie a forţei de muncă
din rural în urban, necesitatea şi implicaţiile dezvoltării oraşelor,orientarea formării
profesionale etc.
4) Datorită monopolului de stat asupra proprietăţii, caracterul etatizat şi centralismului
decizional economic, investiţiile au constituit principala pârghie prin care s-a forţat realizarea
unor structuri inadecvate ale complexului naţional economic. Aceste structuri s-au concretizat
în amplificarea industriei naţionale mai ales a subramurilor energofage. Uneori în condiţiile
unui import costisitor de materii prime şi nivelului neperformant al unor subramuri
industriale. S-au practicat uneori preţuri inechitabile în evaluarea raporturilor economice. A
fost spoliată prin preţuri agricultura în favoarea industriei şi au fost ignorate necesităţile sferei
nemateriale, pe plan investiţional.
Totuşi nu se poate ignora faptul că s-a investit mult, că s-a construit mult,că efortul
material, financiar şi uman a fost considerabil an de an. Şi aceasta în condiţiile scăderii
eficienţei economice a fondurilor de investiţii.
5) Investiţiile au avut un rol anume în participarea României la shimburile economice
externe cu deosebire pe anumite pieţe şi în condiţii specifice.
În context prospectiv, rolul investiţiilor se amplifică şi diversifică, ţinând contde
complexitatea procesului de tranziţie a ţării noastre către economia de piaţă,ca şi de
implicaţiile reformei economice , sociale şi politice declanşate în anul 1990. DAR în acelaşi
context va trebui să remarcăm situaţia specială în care se prezintă activitatea de investiţii în
ţara noastră în ultimii ani.
O caracteristică succintă a situaţiei investiţiilor după 1990 este relevată de:
a) raporturile structurale din economie au fost bulversate, decizia economică a devenit
un arbitru al fiecărui agent economic;

10
 b) o serie de proiecte de investiţii au fost sistate,anulate,blocate,o serie de lucrări de
investiţii au fost sistate în stadii variate de execuţie.
c) fondurile de investiţii au fost în mare măsură deturnate spre alte destinaţii decât cele
investiţionale;
d) în general, comparativ cu anul 1989 s-a înregistrat o evoluţie nedorită a principalilor
indicatori:scăderea producţiei industriale şi agricole,a produsului intern brut şi net; scăderea
interesului dar şi a potenţialului investiţional; creşterea preţurilor şi a inflaţiei; apariţia şi
creşterea şomajului; creşterea importurilor pentru consum şi scăderea exportului;deteriorarea
monedei naţionale;
e) totuşi, în ultimii ani procesul de reformă avansează, fapt ce poate fi remarcat prin:
creşterea iniţiativei private în economie, deschiderea legislativă pentru realizarea de investiţii
cu capital străin, reorganizarea unităţilor economice ca regii autonome sau societăţi
comerciale, reconstituirea proprietăţii private asupra pământului, încercarea de redobândire a
unor segmente de pieţe externe
În acest context rolul investiţiilor va trebui să aibă orientări similare, dar în condiţii
calitative noi pe care le vom remarca în continuare.
1. Investiţiile vor constitui pârghia esenţială în procesul de reformă impusă pentru
deconstrucţia şi realcătuirea structural-calitativă a complexului naţional economic. Se impun
astfel procese de dizinvestiţie şi procese investiţionale care vor asigura perfecţionarea bazei
materiale existente conform cu cerinţele noilor structuri ale complexului naţional economic,
adaptat mecanismelor de piaţă.
2. Se remarcă apoi rolul pe care investiţiile îl pot avea în procesul de migrare a
capitalurilor dintr-o ramură în alta, în condiţiile concurenţei şi în profil teritorial. Mobilul
acestui rol îl va constitui profitul scontat de investitor, dar fără a face abstracţie de eventualele
restricţii economice, sociale,ecologice şi de altă natură.
3. Un rol important îl vor avea investiţiile in ceea ce priveşte reconstrucţia
economică,socială şi profesională. În acest context se impune promovarea unor proiecte de
investiţii care să asigure reactivarea unor activităţi,tehnologii,uzine în raport cu noile cerinţe
ale pieţei, adaptarea din mers la progresul tehnic ţi tehnologic, finanţarea de reorientare şi
recalificare profesională a forţei de muncă disponibilizate, stoparea căderii economice şi
stimularea unor procese de relansare economică.
4. Manifestarea rolului investiţiilor în direcţiile menţionate rămâne totuşi conjuncturală.
Atunci când etapa de tranziţie la economia de piaţă va fi încheiată, rolul investiţiilor va
avea ca direcţii principale de manifestare contribuţia la procesul creşterii economice prin:
perfecţionarea bazei materiale a societăţii şi economiei româneşti în condiţiile mecanismelor

11
pieţii; promovarea în structura de ansamblu a economiei naţionale a progresului tehnic;
susţinerea procesului formarii profesionale şi ocupării locurilor de muncă adaptat la cerinţele
dinamice socio-economice; protecţia mediului; promovarea proiectelor de natură socio-
culturală în funcţie de raportul cerinţe-posibilităţi; întărirea capacităţii de apărare a ţării;
promovarea proiectelor care facilitează amplificarea relaţiilor economice externe.
Rolul investiţiilor în mecanismul economic se află sub incidenţa unor factori variaţi.
Între aceşti factori remarcăm:
-nevoia socială reflectată în cererea de produse şi servicii;
-valoare resurselor băneşti economisite;
-capacitatea de autofinanţare
-costul creditului şi nivelul rentabilităţii.

1.4. Tipuri de investiţii

În economie există mai multe tipuri de investiţii. Unele dintre acestea presupun
tranzacţii financiare între agenţii economice, altele presupun implicarea în tranzacţii şi a unor
bunuri materiale cum ar fi clădirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. În
primul caz, investitorul intră în posesia unor active specifice: acţiuni, obligaţiuni, certificate
de depozit sau bouri de tezaur. În al doilea caz activele rezultate au cu totul altă natură:
fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. În primul caz este vorba despre
investiţii financiare, iar în al doilea caz de investiţii reale. De cele mai multe ori nu se poate
face o delimitare precisă, deoarece cele două tipuri coexistă.
Trebuie de reţinut că în perioadele precapitaliste majoritatea investiţiilor reale nu
implicau nici un fel de tranzacţii financiare.
În societatea modernă, aproape orice investiţie reală are şi o importantă latură
financiară. De la cel mai mic magazin până la marile corporaţii internaţionale, activitatea de
investiţii se sprijină pe credit, acţiuni, obligaţiuni etc.
Investiţiile, ca totalitate de cheltuieli, prezintă o anumită omogenitate.
Dimpotrivă, privite prin prisma naturii acestor cheltuieli, a modului în care se
regăsesc în lucrări, într-o sfera sau alta de activitate, a resurselor de finanţare
etc., investiţiile pot fi şi trebuie clasificate, acest fapt răspunzând unor
necesităţi de ordin practic.
Clasificarea riguroasă a investiţiilor impune folosirea unor criterii
raţionale, acceptabile din punct de vedere metodologic şi practic. Asemenea
criterii de clasificare a investiţiilor sunt: natura investiţiilor, modul de
concretizare, caracterul, lucrărilor de investiţii, scopul, destinaţia, modul de

12
realizare, resursele şi modul de finanţare, gradul de imobilizare a resurselor
de investiţii avansate, riscul investiţiilor, alte criterii.
În continuare vom clasifica investiţiile numai din punctul de vedere al
naturii investiţiilor apreciem că se pot distinge:
1) investiţii corporale, care la rândul lor pot ti: investiţii propriu-zise şi
investiţii asimilate;
2) investiţii nemateriale
3) investiţii financiare
Investiţiile corporale reflectă în principiu cheltuieli aferente realizării
unor mijloace de muncă, dotări, clădiri, utilaje şi instalaţii sub aspect
constructiv, achiziţionarea şi montarea lor, înlocuirea celor scoase din
funcţiune etc
Investiţiile propriu-zise presupun efectuarea unor cheltuieli care se
materializează prioritar în mijloace fixe (nou construite, modernizate,
înlocuite, achiziţionate, după caz); ele deţin pondere mare în majoritatea
proiectelor de investiţii.
Investiţiile asimilate se datorează naturii unor acţiuni sau sursei
de finanţare - fonduri în structura lor se cuprind:
- explorările, prospecţiunile, lucrările geologice şi cercetările ştiinţifice
pentru realizarea unor obiective cu caracter de investiţii;
- cheltuieli de proiectare privind investiţiile;
- lucrările de împădurire până la realizarea stării de masiv, realizarea
perdelelor de protecţie şi a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare;
- cheltuielile cu salarizarea personalului de conducere şi supraveghere a
lucrărilor de investiţii la obiectivele de investiţii noi, în construcţie şi
cheltuielile de formare-reformare a forţei de muncă generate de
înfăptuirea investiţiilor;
- organizarea şantierelor de construcţii-montaj;
- acţiunile privind schimbarea destinaţiei terenurilor agricole pe
carurmează a fi amplasate obiectivele de investiţii;
- necesarul de fond de rulment aferent în urma punerii în funcţiune a
investiţiei;
- înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor pomi-viticole până la trecerea lor
pe rod;

13
 - creşterea animalelor tinere până la intrarea lor în turma de bază.
Remarcăm faptul că cheltuielile aferente unor asemenea acţiuni asimilate pe
plan invcstiţional se înglobează în valoarea investiţiilor propnu-zise ori de
câte ori este posibil prin repartizarea asupra valorii de deviz a activelor fixe
rezultate majorând valoarea acestora.
Investiţiile nemateriale (intelectuale sau necorporale) ocazionează
exprimări de opinii interesante. Scopul enunţat vizează clarificări teoretice
privind delimitarea costurilor de investiţii, de costurile curente de producţie,
cu implicaţii în practica înregistrărilor contabile, a fiscalităţii, evaluarea
patrimoniului etc.
În sfera investiţiilor nemateriale se cuprind:
- cheltuieli de cercetare-dezvoltare nefacturale direct către clienţi, deci
cele efectuate în favoarea unor clienţi potenţiali, amortizabile prin succesul
comercial în cel mult cinci ani;
- cheltuielile pentru crearea, menţinerea şi logistica reţelei comerciale;
- cheltuieli pentru cumpărarea sau conceperea de programe informatice;
- cheltuieli aferente formării profesionale, adică acele cheltuieli
efectuate de firmă pentru creşterea potentelor profesionale şi informative ale
personalului şi, pe această bază, a aportului la cifra de afaceri şi la sporirea
efectelor financiare;
-cheltuieli pentru finanţarea studiilor de perfecţionare a proceselor de
producţie.
Investiţia financiară constituie orice plasament de capital efectuat de
către un investitor, persoană fizică sau juridică, într-unul din sistemele
investiţionale oferite de economie, în titlurile de valoare existente,
tranzacţionale pe piaţa monetară sau pe piaţa de capital.

1.3. Tipuri de investitori

Termenul “speculaţie” este folosit de multe ori în sens peiorativ. Nu există vreo
diferenţă de esenţă între ce le două concepte: cel de investitor şi cel de speculator.
Speculatorul reprezintă un tip aparte de investitor, care se individualizează printr-un
comportament specific:

14
 - speculatorul are o atitudine diferită faţă de risc, în comparaţie cu investitorul obişnuit :
primul este atras puternic de investiţiile cu risc deosebit de mare, cel de-al doilea preferă un
risc cât mai scăzut;
- decurgând din această atitudine, speculatorul mizează pe un profit anormal de mare
corespunzător cu riscul pe care şi-l asumă, în timp ce investitorul obişnuit contează pe un
câştig normal de mare;
- speculatorul acţionează mai mult pe termen scurt, în timp ce pentru o investiţie
obişnuită orizontul de timp este relativ mai mare;
- în timp ce majoritatea agenţilor economici consideră că informaţiile şi semnalele
furnizate de piaţă sunt corect interpretate de către toţi, speculatorul crede că are un avantaj
informaţional faţa de ceilalţi, anticipând o evoluţie pe care alţi nu o întrevăd.
Contrar aparenţelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pieţei, ci
dimpotrivă, un puternic factor de echilibru. Dacă nu ar exista agenţii economici care să preia
riscul pe care alţi îl evită, mecanismele economice ar avea tendinţă de blocare. Prin speculaţie
are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

Capitolul 2. Investiţiile străine directe de capital şi Firma

multinaţională
2.1.1. Definire. Rol
Investiţiile străine directe sunt definite ca proprietatea directă sau indirectă a unei
entităţi străine de a deţine cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi. O
investiţie directă străină poate însemna o achiziţie, o fuziune, o nouă fabrică, extinderea
fabricii sau o absorbire. Această definiţie este considerată cea mai bună, aşa că va fi folosită
când vom discuta investiţiile directe străine.
Sunt cel puţin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investiţii:
1. Un aspect fundamental al investiţiilor directe, ca opuse investiţiilor de portofoliu aste
că investitorul cumpără puterea de a exercita controlul asupra managementului investiţiei şi
tocmai de aceea nu implică doar capital. Acest lucru implică abilităţi manageriale şi tehnice
sau cunoştinţe de marketing. Puterea controlului va varia în funcţie de distribuţia acţiunilor în
firma respectivă. Explicaţia acestui fapt este aceea că dacă un investitor deţine peste 30% din
acţiunile unei companii şi nici un alt investitor nu deţine mai mult de 10% aste foarte posibil
să fie apt de a exercita controlul cu toate că este minoritate, nedeţinând 51% din acţiunile unei
companii.

15
 2. O altă diferenţă fundamentală este ţinta finală a investitorului direct ţi a investitorului
de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendinţa de a se muta în unele sectoare din ţări
străine care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de
un profit superior. Acest lucrul impus este posibil să se întâmple cu o investiţie directă intr-o
industrie în care ţara sursă are avantajul dar unde acest avantaj poate fi transferat unei ţări
străine în folosul acesteia.
3. Vasta majoritate a invesţitorilor de portofoliu este realizată de persoane fizice sau
instituţii şi nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendinţa să investească în persoane
fizice şi instituţii străine prin intermediul mecanismului pieţei de capital străin. În cazul
investiţiilor directe străine este normal să fie făcut de companii. Poate implica cumpărarea
unei întregi companii sau numai unei părţi din aceasta constituind un schimb de proprietate
sau, alternativ, poate consta în clădirea unei întregi noi fabrici în străinătate într-o formă pe
verticală sau orizontală, cu toate că acestea, reprezentând încă o extensie geografică a acestei
firme. Acestea pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat.
4. Investiţiile directe străine nu necesită un flux de capital de la o ţară la alta.
Economişti obişnuiau să se gândească la investiţiile directe ca la o mişcare internaţională a
capitalului ce poate avea forme diverse, de exemplu noi acţiuni, anumite forme de obligaţiuni,
vânzări-cumpărări ale acţiunilor şi obligaţiunilor existente prin schimburile de titluri de
valoare sau printr-o varietate de forme şi instrumente de credit pe termen scurt. Singura
diferenţă pe care economişti ar accepta-o a fost aceea că investiţiile directe sunt însoţite de
grade diferite de control şi mişcare de management şi tehnologie.
Investiţiile directe străine pot să joace un rol crucial în restructurarea şi refacerea
economică românească pe o creştere susţinută. Firmele vestice prin introducerea tehnologiei
de vârf şi a modelelor de management modern la filialele lor deschise România vor pune sub
presiune companiile româneşti care vor fi obligate, la rândul lor, să realizeze astfel de
îmbunătăţiri.
Sunt şi alte beneficii pe care o investiţie străină le-ar putea aduce, ca de exemplu: -
sporirea producţie şi a calităţii produselor în concordanţă cu standardele vestice;
- realizarea cantităţii necesare tuturor pieţelor potenţiale străine sau interne;
- crearea de noi locuri de muncă;
- accesul la noi pieţe
Firmele multinaţionale îşi pot folosi legăturile lor deja formate pentru a importa şi
exporta produse din şi în România sporind astfel greutatea economiei româneşti în economia
mondială.

16
 Pe de altă parte investiţiile sunt componenta cea mai volatilă a PIB. Când exportul de
bunuri şi servicii trece printr-o perioadă de recesiune şi acest declin este, de obicei, datorat
unei scăderi a cheltuielilor pentru investiţii. Cu mult mai puţin volatile decât investiţiile
naţionale, investiţiile străine directe răspund la mult mai multe determinante decât investiţiile
domestice (naţionale).
Sunt factori care afectează investiţiile străine directe în România şi aceştia trebuie
consideraţi nu numai în interiorul economiei ci şi în exteriorul ei, pe piaţa mondială.
Investiţiile străine directe depind de factori interni dintre care închiderea în climatul
politic este cea mai importantă dar depinde, de asemenea, şi de starea de bum sau de recesiune
a economiei mondiale. Astfel prevederile investiţiilor directe străine sunt inevitabil hazardate.

2.1.2. Investiţiile externe – nevoie reală şi obiectivă pentru economiile

în tranziţie
Nevoia de capital şi de investiţii, care se ridică la un nivel mult peste posibilităţile
economice actuale, impune ca o condiţie obiectivă apelarea la capital străin sub forma
atragerii de investiţii directe de capital, caracteristică comună a tuturor statelor ex- comuniste.
În acest sens, există deja un interes de ambele părţi, atât din partea investitorilor şi
capitalului străin, cât şi din partea investitorilor interni.
Iminenta integrare a statelor din estul şi centrul Europei alături de cele vest – europene
în UE, stimulată de interese strategice de ambele ţări, impune atât o extindere a cooperării
internaţionale cu alte state şi mai ales cu cele dezvoltate, cât şi o accelerare a tranziţiei la
economia de piaţă, care să deschidă orizonturi reale cooperării internaţionale. De altfel,
imediat după destrămarea sistemului socialist, ţările din Europa Centrală şi de Est au iniţiat
diverse demersuri pentru anumite acţiuni regionale de cooperare cum ar fi între ţările riverane
Mării Negre, crearea de zone economice transfrontaliere etc. De asemenea, acestea au trecut
la solicitarea unor înţelegeri cu Comunitatea Europeană, cu care au şi semnat mai târziu
acorduri de asociere, iar pe de altă parte, acestea au semnat acorduri de liber schimb cu AELS.
Forţa necesară accelerării acestui proces de tranziţie la economia de piaţă şi a aderării la
UE rezidă numai în disponibilul de capital. Conştiente de aceste realităţi, statele vest –
europene, interesate în procesul de atragere a fostelor state socialiste la sistemul economiei de
piaţă, au demarat ele însele o serie de programe de sprijin comunitar al statelor aflate în
tranziţie. Au fost încheiate acorduri de asociere cu Comunitatea Europeană de către toate
statele est şi central – europene. Condiţia primordială a acestei asocieri constă tocmai în
realizarea unei stabilităţi economice şi politice ca o garanţie a ordinii de drept şi a

17
democraţiei, precum şi la un sistem economic bazat pe economia de piaţă, care să creeze
condiţii de compatibilitate între economiile naţionale asociate şi cele ale statelor comunitare.
Pentru a sprijini acest proces, statele vest – europene şi-au declarat disponibilitatea de a
acorda statelor asociate o serie de facilităţi în relaţiile comerciale şi de cooperare, precum şi
anumite ajutoare de capital prin programe comune cum este programul PHARE, care prevede
acordarea de consultanţă şi de tehnologie, de know-how necesare retehnologizării economiilor
de tranziţie.
În acordurile de asociere, U.E. s-a angajat în mod explicit în sprijinirea eforturilor de
consolidare a democraţiei şi a celor de finalizare a tranziţiei la economia de piaţă şi de creare
a unei economii competitive în aceste state. Mai mult, în acordurile de asociere s-a stipulat că
“comunitatea v-a examina acordarea în anumite circumstanţe, a unor fonduri pentru
stabilitatea macroeconomică” pe care le-a legat şi de sprijinul celorlalte state din grupul celor
24 şi al instituţiilor financiare internaţionale. Informaţii recente preconizează o iniţiativă
americană de genul planului Marshall aplicat în Europa occidentală.
Conştiente, la rândul lor, că obstacolul principal pe care îl au de înfruntat statele în
tranziţie, îl constituie lipsa de capital şi de investiţii în domeniul privat, productiv şi al
serviciilor, ţările vest-europene dezvoltate manifestă real interes în acordarea de ajutoare
financiare economiilor în tranziţie.
Tranziţia spre economia de piaţă este caracterizată în toate statele est şi central-
europene de o instabilitate a economiilor naţionale, de declin economic, de o adevărată criză
de capital şi o rată periculos de mică a investiţiilor, mai ales a celor productive.
Toate economiile naţionale aflate în tranziţie sunt marcate de profunde dezechilibre.
Rata formării brute a capitalului a scăzut la niveluri de-a dreptul alarmate lucru datorat atât
scăderii productivităţii muncii şi a timpului efectiv lucrat cât şi presiunii sindicale asupra
salariilor şi scăderii capacităţii manageriale a noii echipe de conducere.
Nevoia de capital străin rezidă deci tocmai din incapacitatea propriilor economii
naţionale de a satisface nevoia de capital pentru refacerea economică şi pentru relansarea
investiţiilor, care în situaţia menţinerii reculului din anii imediat după ’90 riscă să arunce
aceste economii în totală dependenţă de lumea dezvoltată, cu grave consecinţe pe termen
mediu şi lung.
Pe de altă parte, această nevoie de capital străin este amplificată şi de nivelul
tehnologic mult rămas în urmă al dotărilor şi producţiei industriale din ţările aflate în tranziţie.
Retehnologizarea întreprinderilor din aceste ţări este pusă în prim planul strategiilor de
dezvoltare pe termen scurt de către toate statele est-central-europene, retehnologizare fără de
care competitivitatea produselor acestor economii devine deosebit de precară.

18
 2.1.3. I.S.D. – Factor exogen stimulator
Potrivit unui studiu efectuat de UNCTAD şi publicat înediţia 2001 a lucrării, World
Investment Report, volumul investiţiilor străine directe, în anul 2000, comensurat ca valoare
totală a fluxurilor de capital destinate ţărilor central şi est -europene a fost apreciat ca fiind de
19,96 miliarde USD.
Valoarea cumulată a investiţiilor străine orientate spre aceste ţări, pe ansamblul
perioadei 1989-2000, este apreciată la circa 92,09 milioane USD. Ceea ce reprezintă evident
că un asemenea aport nu poate fi considerat determinant ci doar ajutător. Acest aport ar putea
avea rol mai mare în măsura în care acesta s-ar concretiza în tehnologie de vârf care combinat
cu posibilităţile de investiţii materiale autohtone ar da noilor societăţi potenţial competitiv
internaţional.
Internaţionalizarea şi globalizarea problemelor economice ale producţiei industriale
ale mişcării capitalurilor financiare, fac ca activitatea de investiţii să devină un de natură
globală, cu implicaţii asupra tuturor economiilor naţionale şi asupra întregii economii
mondiale.

2.2. Corporaţia transnaţională – principalul operator cu investiţiile

internaţionale
A. De la comerţ internaţional la investiţii internaţionale.
Cel mai vechi flux economic internaţional este fără îndoială comerţul internaţional.
Cunoscut încă din antichitate, acesta a evoluat relativ liniar o lungă perioadă de timp.
Capitalismul influenţează relaţiile economice internaţionale datorită a cel puţin două
procese pe care le provoacă:
- dislocarea economiei naturale de autoconsum şi înlocuirea ei cu economia de piaţă;
- apariţia unui nou tip de agent economic ; întreprinderea capitalistă.
B. Proprietatea capitalistă şi funcţiile acţiunilor
Există investiţiile economia de piaţă două mari tipuri de proprietate privată: proprietatea
privată individuală şi proprietatea privată colectivă.
Întreprinderea individuală prezintă următoarele caracteristici :
- se constituie relativ rapid şi cu cheltuieli minime;
- nu plăteşte taxă pe venitul corporaţiei, veniturile sunt impozitate ca şi când ar fi vorba
de veniturile unei persoane fizice;
- transferul proprietăţii către alţi investitori se face intr-un mod relativ greoi şi foarte
complicat;
19
 - răspunderea proprietarului pentru debitele întreprinderii este solidară şi nelimitată;
- durata de viaţă a întreprinderii e limitată de durata de viţă a proprietarului acesteia;
- accesul la capitalul de împrumut este relativ limitat.
Ca urmare aceste întreprinderi au dimensiuni relativ reduse şi se ocupă de activităţi care
nu necesită capitaluri mari şi tehnologii sofisticate. Deşi foarte numeroase ponderea lor în
fluxurile internaţionale ne este mare.
Întreprinderile care au la bază proprietatea privată colectivă sunt reprezentate , în
principal, de societăţile pe acţiuni. Principalele lor trăsături economice sunt:
- înfiinţarea întreprinderii este un proces complex şi destul de costisitor, necesitând un
minim de capital şi de personal;
- datorită existenţei acţiunilor, transferul proprietăţii se face rapid şi cu cheltuieli
minime;
- răspunderea este limitată în raport cu mărimea participării la capital;
- durata de viaţă a întreprinderii este relativ mare;
- veniturile obţinute ă urma desfăşurării activităţii economice sunt taxate dublu; odată ca
venituri ale întreprinderii şi odată ca venit al acţionarilor.
C. Structura organizatorico – funcţională a firmei capitaliste moderne
Structura organizatorico – funcţională a întreprinderilor capitaliste din zilele noastre se
constituie din următoarele componente de bază:
1. Acţionarii reprezintă proprietarii şi pretendenţii reziduali (în ultimă instanţă) ai
firmei. Ei au dreptul de revendicare a oricărui câştig obţinut de firmă dar si obligaţia de a
suporta riscurile la care se expune firma.
2 . Deţinătorii de obligaţiuni sunt creditorii firmei. Câştigul lor este mai puţin riscant
decât cel al acţionarilor, el reprezentând plata la dată fixă a unei sume fixe.
3. Consiliul de administraţie(CA) – exercită funcţia de control asupra managementului
de vârf al firmei. CA acţionează ca un agent al acţionarilor.
4. Autorii şi revizorii contabili neutrii (nu sunt angajaţi ai firmei). Ei exercită controlul
direct asupra managementului de vârf al firmei.
5. Managerii (de vârf) ai firmei exercită conducerea executivă în condiţiile funcţionării
corespunzătoare a CA şi a revizorilor.
D. Operatorii internaţionali şi operatorii transnaţionali
Operatorii economici internaţionali sunt întreprinderile naţionale care desfăşoară în mod
sistematic operaţiuni de export – import , activităţi care ocupă o pondere semnificativă în
ansamblul activităţilor întreprinderii. Cu toate că se manifestă în spaţiul economic

20
internaţional, operatorii internaţionali sunt circumscrişi spaţiului economic naţional şi
continuă să aibă un puternic specific naţional.
Operatorii multinaţionali sau transnaţionali încetează de a mai fi circumscrişi unui
anumit spaţiu naţional şi îşi pierd specificitatea naţională. Cel mai semnificativ tip de operator
transnaţional este corporaţia transnaţională.
Activitatea operatorilor transnaţionali nu duce la substituirea activităţii operatorilor
internaţionali. Dimpotrivă, ca urmare a investiţiilor internaţionale, celelalte fluxuri
economice, în primul rând , comerţul internaţional dobândeşte o dinamică specifică. Fără
agenţi economici internaţionali şi naţionali, corporaţiile transnaţionale nici nu ar putea exista.
E. Definiţia corporaţiei transnaţionale (CTN)
Nu există o definiţie a CTN concisă şi general acceptată, ci mai multe puncte de vedere
cu privire la acestea:
- unele definiţii pun accentul pe caracteristicile structurale ale firmelor respective, cum
ar fi: numărul de ţări în care operează firma, naţionalitatea acţionarilor, compoziţia
multinaţională a managementului de la vârful ierarhic;
- altele pun accentul pe caracteristicile de performanţă ala firmei, cum ar fi: volumul
absolut sau ponderea relativă a veniturilor, vânzărilor, activelor sau angajaţilor provenind
din/sau implicaţi în operaţiunilor la scară internaţională ale firmei respective;
- unele se bazează pe caracteristicile comportamentele ale conducerii de vârf a firmei,
cum ar fi aceea de a gândi ă mod global.
Ca atare, prin corporaţie transnaţională înţelegem un mănunchi de corporaţii controlate
de la un sediu central şi care îşi desfăşoară activitatea în mai multe ţări.

2.3. Strategii de atragere a investiţiilor străine

2.3.1.Crearea cadrului legislativ favorabil ISD
În condiţiile lipsei de capital autohton, corelate cu existenţa unor disponibilităţi
considerabile de capital în ţările dezvoltate, soluţia investiţiilor externe în ţările ex –
comuniste devine nu numai necesară, dar chiar absolut indispensabilă pentru economiile
naţionale. Având în vedere principiul economiei de piaţă, cererea de astfel de investiţii fiind
foarte mare iar oferta bine controlată, preţul investiţiilor străine nu poate fi decât mai mare şi
greu de suportat. Succesul acestuia în planul intereselor naţionale ale statelor în tranziţie
depinde în mare măsură de orientarea strategică a acestor factori în corelare şi compatibilitate
cu factori interni şi cu capacitatea de acumulare internă de capital autohton.
Pentru strategiile de tranziţie devine o componentă esenţială tocmai atragerea şi buna
orientare a noilor investiţii private spre ţelurile majore: relansarea economică, crearea

21
economiei de piaţă şi asigurarea bunei funcţionalităţi a acesteia, crearea unor condiţii reale de
atractivitate a investiţiilor străine pe calea consolidării acumulării de capital autohton,
impulsionarea procesului de creare de noi întreprinderi private, mai ales în domeniul
producţiei de bunuri necesare pieţei deja conturate, externe şi interne precum şi menţinerea
deplinului control asupra evoluţiei pe termen mediu şi lung asupra economiei naţionale, în
scopul asigurării independenţei economice şi politice, elemente ce vor constitui, multă vreme,
coordonate esenţiale ale existenţei socio-economice a popoarelor.
O atenţie deosebită este acordată de investitorii străini infrastructurii din statele central
şi est-europene, care este apreciată pozitiv în Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia şi
nesatisfăcătoare în Bulgaria şi România.
Impozitarea societăţilor cu capital străin în totalitate sau chiar parţial se face diferit de la
o ţară la alta, fluctuând între 30 şi 50%. Se aplică politicii de discriminare a investitorilor
autohtoni, lucru ce nu poate fi găsit în practicile statelor dezvoltate.
Multe state în cauză aplică investitorilor străini tratamente complet egale cu cele ale
investitorilor autohtoni. Chiar dacă la început s-au prevăzut anumite stimulente pentru aceştia,
majoritatea statelor central şi est europene au renunţat la asemenea facilităţi şi discriminări ale
propriilor cetăţeni în favoarea străinilor. Anumite facilităţi sunt acordate doar unor proiecte
deosebite la care, în actualele condiţii, investitorilor particulari autohtoni nu ar avea
posibilităţi financiare de acces.
În toate statele respective există anumite restricţii care însă sunt similare celor practicate
de statele OECD, iar statele dezvoltate şi investitorii din aceste state nu la consideră ca
obstacole şi măsuri deranjante.
Cercetări de specialitate efectuate la Institutul Est-European din München relevă că toţi
investitorii potenţiali occidentali intervievaţi consideră ca factor determinant al evoluţiei
investiţiile străine directe în ţările de tranziţie regimul juridic din aceste ţări cu privire la
investiţiile străine.

2.3.2. Accelerarea procesului de privatizare

O componentă esenţială a strategiei de atragere de investiţii străine constă tocmai în
accelerarea procesului de privatizare, expresia cea mai elocventă a tranziţiei spre economia de
piaţă, în cadrul căreia un rol deosebit de important şi de convingător revine creării şi
stimulării investiţiilor private autohtone şi formării unui sector puternic de întreprinderi mici
şi mijlocii.
În România, în urma ajutoarelor primite de la Comisia Comunităţii Europene pentru
dezvoltarea sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii, guvernul a alocat în primii ani de

22
tranziţie 3 miliarde de lei pentru acţiuni de sprijinire a acestui sector, prin care s-a înfiinţat o
fundaţie numită Centrul Român pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, care a primit spre
gestionare un fond milioane ECU den partea Comunităţii Europene.

2.3.3. Diminuarea şi eliminarea riscului de ţară

Aceasta constituie o altă componentă strategică în politica de atragere de investiţii
străine. Riscul de ţară care vizează posibilitatea unor pierderi financiare ale investitorilor
străini, urmare a unor probleme survenite în ţara primitoare de investiţii în legătură cu
anumite probleme politice şi macroeconomice, este coordonata esenţială a investitorilor
străini în luarea deciziilor de a investii într-o ţară sau alta.
Elementele componente ale acestui risc de ţară: politica macroeconomică, strategia
comercială, priorităţile de investiţii, politica şi stabilitatea financiară, stabilitatea monetară
sunt elemente cărora investitorii străini le acordă o deosebită atenţie.

2.3.4. Integrarea europeană şi euroatlantică

Participarea la procesul de integrare europeană poate fi, de asemenea, o componentă
esenţială a strategiei de atragere a investiţiilor străine. Aşa cum se precizează în Acordul de
Asociere a României cu UE, părţile semnatare sunt… “convinse că prezentul acord va crea un
nou climat pentru relaţiile lor economice şi în special pentru dezvoltarea comerţului şi a
investiţiilor, instrumente indispensabile pentru restructurarea economică şi modernizarea
tehnologică.”

2.4. Fluxuri ale ISD la nivel mondial

Recentele dezvoltări ale investiţiilor străine directe variază semnificativ de la o regiune
la alta. Încetinirea activitaţii de ISD din anul 2001 s-a datorat mai alesla tarilor dezvoltate.
Atât influxurile cât si fluxurile externe de ISD au scazut dramatic în acesteţări, cu mai mult de
jumatate, la 581 miliarde dolari SUA si respectiv 503 miliarde dolari SUA, după ce au atins
un vârf în anul 20006. În ciuda încetinirii economice şi a evenimentelor din 11septembrie,
Statele Unite şi-au pastrat poziţia de cel mai mare primitor de ISD, dar influxurile au scăzut
mai mult de jumătate, pâna la 124 miliarde dolari SUA. Tara si-a recâstigat pozitia de cel mai
mare investitor al lumii, deşi fluxurile externe de 114 miliarde dolari SUA au reflectat o
scadere cu 30%. Partenerii majori pentru ISD interne si externe au fost si de aceasta data ţările
Uniunii Europene (UE); cu toate acestea, a crescut importanţa partenerilor Acordului Nord
6
Raportul Mondial al Investiţiilor 2002, Privire de ansamblu, Organizaţia Naţiunilor Unite Bucureşti, 2002.

23
American de Liber Schimb (NAFTA) ca destinaţie pentru ISD ale Statelor Unite, parţial
datorită achiziţionării Banamex (Mexic) de către Citygroup. În ceea ce priveste ISD interne,
acestea au continuat să intre pe piaţă primordial prin fuziuni si achiziţii, recordul fiind deţinut
de achiziţionarea corporaţiei VoiceStream Wireless de catre Deutshe Telekom pentru 29,4
miliarde dolari SUA, aceasta fiind cea mai mare tranzacţie transfrontaliera din întreaga lume
în anul 2001.
Influxurile către şi ieşirile din Uniunea Europeană în anul 2001 au scazut cu
aproximativ 60% pâna la 323 si respectiv 365 miliarde dolari SUA. Aceasta s-a datorat mai
ales declinului în ceea ce priveşte fuziunile şi achiziţiile în legatura cu ISD. Influxurile catre
Regatul Unit (principalul receptor din Europa Occidentală) şi Germania au scazut cel mai
mult, în vreme ce acelea către Franţa, Grecia şi Italia au crescut. Declinul ISD către exterior
au fost şi mai mare, singurele excepţii find Irlanda, Italia şi Portugalia. Ca şi în anii
precedenţi, ieşirile au constat mai ales în fuziuni şi achiziţii transfrontaliere. Franta a devenit
cel mai mare investitor extern din regiune, urmată de Belgia si Luxemburg. Fluxurile intra-
regionale au reprezentat o parte mai mare a investiţiilor străine directe din UE.
Alte ţări din Europa Occidentală au experimentat evoluţii similare, Elveţia deţinând
75% din ISD către aceste ţări. În ceea ce priveste alte ţări dezvoltate, ieşirile de fluxuri din
Japonia au crescut în anul 2001, în vreme ce investiţiile interne precum şi investiţiile străine
directe au scazut, mai ales din cauza recesiunii economice. Ieşirile de fluxuri dinspre Australia
s-au dublat; deoarece această ţară are legaturi economice mai stânse cu regiunea Asia-Pacific,
ea a fost mai putin afectată decât Canada (unde influxurile au scazut cu 60%) de evoluţiile ce
au avut loc în Statele Unite.
Influxurile de investitii staine directe (ISD) către ţările în curs de dezvoltare au scăzut,
de asemenea, de la 239 miliarde dolari SUA în 2000 la 205 miliarde dolari SUA în anul 2001.
Cu toate acestea, volumul acestui declin s-a limitat la un numar relativ mic de ţări gazdă. În
special trei economii – Argentina, Brazilia şi Hong Kong (China) – au cunoscut declinul în
ceea ce priveşte influxurile de ISD care s-au ridicat pâna la 57 miliarde dolari SUA. Africa
ramâne un receptor marginal de ISD, deşi acestea au crescut de la 9 miliarde dolari SUA în
anul 2000 la mai mult de 17 miliarde în 2001. La prima vedere, aceasta creştere pare
impresionantă, dar ea maschează faptul ca pentru majoritatea ţărilor africane fluxurile de ISD
au ramas mai mult sau mai puţin la acelaşi nivel ca în anul 2000. Cresterea cu 8 miliarde
dolari s-a datorat în mare câtorva proiecte de investiţii străine mari, mai ales în Africa de Sud
şi Maroc, şi modului în care acestea sunt reflectate în statisticile investiţiilor străine. Totuşi,
deşi continentul a primit numai 2 procente din influxurile de ISD globale, în comparaţie cu

24
marimea sa economică, cantitatea de ISD către Africa nu a fost mult diferită de cea
direcţionată către alte regiuni în curs de dezvoltare.
De asemenea, modelul general ascunde unele evolutii dinamice la nivel de ţară,
inclusiv la nivelul ţărilor cel mai puţin dezvoltate, ca de exemplu Uganda. Mai mult, există
indicaţii că anumite iniţiative de politici, şi în special Legea Cresterii şi Oportunitaţii
Africane(AGOA), din Statele Unite, au contribuit la cresterea ISD în unele ţări care
beneficiază de accesul îmbunatăţit la piaţă. Cifrele recente arată, de asemenea, că se schimbă
aspectul sectorial al influxurilor de ISD către continentul african.
În vreme ce mai mult de jumatate din fluxurile de investiţii străine directe sau îndreptat
catre sectorul primar, în mod special cel al petrolului şi ţiţeiului, fluxurile de ISD către
industriile serviciilor (ca de exemplu banci si finante si transporturi) au devenit aproape la fel
de importante în ultimii doi ani. Aceasta sugereaza o largire gradată a oportunităţilor de
investiţii în timp, în ciuda ritmului încet.
Influxurile de ISD către ţările în curs de dezvoltare din regiunea Asia şi Pacific au
scazut de la 134 miliarde dolari SUA în anul 2000 la 102 miliarde în anul 2001. Mare parte a
declinului s-a datorat unei scăderi cu peste 60% în fluxurile către Hong Kong (China) de la un
nivel record de 62 miliarde dolari SUA în anul 2000. Astfel, dacă am exclude Hong Kong
(China), influxurile anului 2001 au atins acelaşi nivel ca şi în anii de vârf ai deceniului 1990.
În timp ce influxurile au stagnat în Asia Nord-Estică şi Sud-Estică, acestea au crescut
semnificativ în Asia Centrală şi de Sud (cu 32% si respectiv 88%).
Partea ce a revenit regiunii Asia-Pacific din influxurile mondiale a crescut de la 9% în
anul 2000 la aproximativ 14% în anul 2001. În cadrul acestor tendinţe generale, economiile au
evoluat inegal. China şi-a recâstigat poziţia – pierdută în favoarea Hong Kong, China în anul
2000 – de cel mai mare recipient din regiune precum şi din lumea în curs de dezvoltare în
general. India, Kazakhstan, Singapore şi Turcia erau recipienţi semnificativi în subregiunile
lor.
Asociaţia Naţiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN) a experimentat scăderea nivelurilor
investiţiilor străine directe în ultimii ani, provocând o serie de temeri în rândul statelor
membre: în perioada 2000 – 2001, influxurile de investitii straine în aceasta regiune au fost de
numai 12 miliarde dolari SUA anual, ceea ce corespunde numai unei treimi a apogeului
perioadei 1996 – 1997. Ieşirile de ISD din Asia în curs de dezvoltare, de aproximativ 32
miliarde dolari SUA, au atins cel mai scăzut nivel de la mijlocul anilor `90, în special din
cauza scăderilor ieşirilor de fluxuri ale celui mai mare investitor traditional Hong Kong,
China. Companiile transnaţionale chineze devin tot mai vizibile pe pietele mondiale.

25
 Investiţiile străine directe către America Latină şi Caraibe au cunoscut declinul doi ani
la rând, în special datorită unei scăderi a ISD în Brazilia, unde procesul de privatizare al
ultimilor câţiva ani aproape ca s -a oprit şi datorită Argentinei, unde criza economică şi
financiară a descurajat orice noua investiţie. Între timp, Mexic a devenit cel mai mare
recipient regional prin achizitia bancii Banamex de către Citycorp (Statele Unite) pentru suma
de 12,5 miliarde dolari SUA. Ieşirile de fluxuri din economiile Americii Latine au rămas
modeste şi direcţionate în special spre alte companii din regiune.
ISD din cele 49 de ţări mai puţin dezvoltate (LDC) au fost mici în termeni absoluţi, dar
au continuat să aiba o contribuţie la formarea capitalului local, aşa cum este susţinut de rata
ridicată a ISD în formarea de capital intern brut într-o serie din acele ţări. Ca procent al
investiţiilor totale acestea s-au ridicat la 7% pentru ţările mai puţin dezvoltate ca grup în
perioada 1998 – 2000, în comparatie cu cele 13% pentru toate ţările în curs de dezvoltare.
Cu toate acestea, fluxurile de ISD sunt puternic concentrate, deşi partea primilor cinci
recipienţi este mai mică decât a fost aceasta la finalul deceniului 1980. Peste 90% din aceste
fluxuri s-au realizat mai degrabă prin investiţii greenfield decât prin fuziuni şi achiziţii.
În anul 2001, în ciuda încetinirii economice generale, ISD din ţările mai putin
dezvoltate s-au ridicat la 3,8 miliarde dolari SUA, în special ca rezultat al fluxurilor tot mai
mari către Angola. Asistenta oficiala pentru dezvoltare (ODA) ramâne componenta cea mai
mare a fluxurilor financiare extrene către ţările mai putin dezvoltate, chiar dacă a scazut în
termeni relativi şi absoluţi între 1995 şi 2000. Ţările mai puţin dezvoltate au primit în mare
12,5 miliarde dolari SUA în asistenţa oficială pentru dezvoltare bilaterală şi multilaterală în
termeni neţi în anul 2000, faţă de 16,8 miliarde dolari SUA în anul 1990. Pentru asistenţa
oficială pentru dezvoltare, sumele au scazut de la 9,9 miliarde dolari SUA la 7,7 miliarde
dolari SUA în această perioadă. Investiţiile străine directe, pe de alta, parte au devenit
proeminente: 28 de tari mai puţin dezvoltate au experimentat creşteri simultane în ISD şi
scăderi în ODA în deceniul 1990. Dar influxurile de ISD au depaşit ODA numai în şapte ţări
mai puţin dezvoltate (Angola, Guinea Ecuatoriala, Gambia, Lesotho, Myanmar, Sudan şi
Togo) în anul 2000, iar trei dintre acestea sunt exportatori majori de petrol.
Deoarece cea mai mare parte a ţărilor mai puţin dezvoltate se bazează pe asistenţa
oficială pentru dezvoltare ca sursă majoră pentru finanţare şi deoarece investiţiile străine
directe şi asistenţa oficială pentru dezvoltare nu se substituie una alteia, prezentul declin al
asistenţei oficiale pentru dezvoltare este îngrijorator.
Ţările mai puţin dezvoltate însele au început să se auto-promoveze mai activ faţă de
investitorii stăini. S-au înfiintat agenţii pentru promovarea investiţiilor în 38 de tări mai puţin
dezvoltate, iar dintre acestea 28 s-au alaturat Asociatiei Mondiale de Promovare a

26
Investitiilor. Mai mult decât atât, la finalul anului 2001, 41 de ţări mai puţin dezvoltate au
încheiat un total de 292 tratate bilaterale de investiţii şi 138 de tratate de dubla impozitare. În
cele din urma, un numar tot mai mare de ţări mai puţin dezvoltate sunt acum semnatare ale
unor tratate multilaterale relevante.
De exemplu, din iunie 2002, 20 ţări mai puţin dezvoltate au avut acces la Convenţia
referitoare la Recunoaşterea şi Punerea în Vigoare a Foreign Arbitral Awards; 37 de ţări mai
puţin dezvoltate au ratificat sau semnat Convenţia referitoare la Rezolvarea Disputelor
Investitionale între State şi între Companii Naţionale şi alte state; 34 de state mai puţin
dezvoltate au fost (iar alte şase sunt pe cale de a deveni) membre ale Agenţiei de Garantare a
Investiţiilor Multilaterale; şi 30 de ţări mai putin dezvoltate au fost membre ale Organizaţei
Mondiale a Comerţului.7
Influxurile către (27 miliarde dolari SUA) şi ieşirile de fluxuri dinspre (4 miliarde dolari
SUA) Europa Centrală şi de Est au ramas la niveluri comparabile celor din anul 2000.
Influxurile de ISD au crescut în 14 ţări din cele 19 ţări ale regiunii, iar partea regiunii din
influxurile mondiale a crescut de la 2% în 2000 la 3,7% în 2001. Cinci ţări (Polonia,
Republica Cehă, Federatia Rusă, Ungaria şi Slovacia) au reprezentat mai mult de trei sferturi
din influxurile regiunii în anul 2001. Ieşirile de ISD dinspre Europa Centrală şi de Est au
scazut oarecum în anul 2001, datorită încetinirii ritmului din Federaţia Rusă, care reprezentă
trei sferturi din ieşirile de ISD din regiune.

2.5. Promovarea Investiţiilor Străine Directe orientate spre export

O prioritate a ţărilor – fie ele bogate sau sărace – este modernizarea si durabilitatea
exporturilor, astfel ca ţările să contribuie mai mult la dezvoltare. Asa cum firmele sunt forţate
să-şi facă sistemele de producţie mai competitive, tot aşa ţările trebuie să-şi creioneze
mişcările în orice industrie spre activităţi cu valoare adaugată mai mare. Există multe
modalităţi în care companiile transnaţionale pot ajuta la sporirea competitivităţii exporturilor
unei ţări. Provocarea constă în a activa companiile transnaţionale pentru acest obiectiv.
Pentru atragerea de investiţii străine directe orientate spre export şi pentru a avea
siguranţa ca aceste investiţii se traduc în câstiguri în domeniul dezvoltării, ţările vor trebui să
gasească cele mai eficiente modalitaţi pentru ca poziţiile lor geografice să conducă la tipul de
export pe care doresc sa îl abordeze. Chiar şi cei care tradiţional au primit ISD semnificative,
orientate spre export, vor trebui să se modernizeze pentru a susţine marirea salariilor şi pentru
a păstra competitivitatea ca o baza de export.

7
Raportul Mondial al Investiţiilor 2002, Privire de ansamblu, Organizaţia Naţiunilor Unite Bucureşti, 2002.

27
 Pe lina schimbarilor dinamice în cadrul strategiilor corporatiste care afectează
industriile exportatoare, a competiţiei tot mai mari dintre ţări şi entitaţi sub-nationale pentru
ISD orientat spre export, a mediului de reglementări în schimbare şi a obiectivelor
schimbatoare în ceea ce priveşte chiar dezvoltarea ţărilor evoluează formularea şi
implementarea politicilor. Deşi se recunoaşte faptul că stabilitatea macroeconomica, precum
şi factorii structurali de tipul capacitaţii tehnologice şi al resurselor umane reprezintă cheia
pentru ca poziţia geografică să fie competitivă, aici accentul se pune pe politici relaţionate cu
ISD orientate spre export. Acestea depind în mare masură de contextul specific economic,
istoric, geografic, cultural şi politic.
Este nevoie de acces la pieţele cheie, dar aceasta nu ajunge pentru atragerea activiţilor
orientate spre export. Deşi liberalizarea comerţului multilateral a reprezentat un factor de
facilitare dincolo de naşterea unor sisteme de producţie internatională şi dincolo de realizarea
unor activitaţi orientate spre export în străinatate prin intermedul companiilor transnationale,
vor trebui îmbunataţite în continuare accesul la pieţele ţărilor dezvoltate, în special pentru
produsele de interes la export pentru ţările în curs de dezvoltare.
În particular trebuie abordate tarifele de vârf, evoluţia rapidă a tarifelor şi barierele
netarifare din agricultură, textile şi îmbracaminte. Între timp, creşterea protecţionismului ar
putea pune în pericol perspectivele ţărilor sărace în ceea ce priveşte exploatarea totală a
avantajelor lor comparative. Utilizarea tot mai mare a măsurilor comerciale, ca de exemplu
anti-dumping-ul şi salvgardările preocupă pe toată lumea în contextul actual.
În ciuda eroziunii marjelor preferenţiale ramân încă importante multe aranjamente
regionale şi internaţionale pentru localizarea producţiei de export (de exemplu în contextul
Uniunii Europene şi al acordurilor sale de asociere, NAFTA, Initiativei Bazinului Statelor
Unite Caraibiene şi al AGOA), aşa cum se întâmpla cu multe scheme de productie offshore.
Creatorii de politici din ţările gazdă trebuie să conştientizeze oportunitaţile ce rezulta din
astfel de aranjamente, dar trebuie să-şi înteleagă şi limitele. De exemplu, schemele de
productie offshore descurajeaza în general utilizarea componentelor locale şi pot restricţiona
modernizarea operaţiunilor locale.
Preferintele comerciale nu pot sa asigure în sine o baza suficientă şi durabilă pentru
dezvoltarea competitivă a industriilor exportatoare (cu sau fără investiţii străine directe).
Acelaşi lucru este valabil şi pentru ţările care au atras ISD orientate spre export datorită
cotelor neutilizate de exporturile către ţările care au restricţionat accesul produselor textile şi
de îmbracaminte conform Acordului Multifibre. Deoarece cotele nu vor mai exista pâna în
anul 2005, exista riscul realocarii investiţiilor existente ţărilor care ofera condiţii mai
competitive. Preferintele comerciale trebuie privite ca o fereastra temporară de oportunitaţi

28
care asigură timpul necesar ţărilor pentru întărirea avantajelor lor de asezare.Guvernele ţărilor
gazdă vor trebui să aiba în vedere o serie de masuri care să îmbunataţească atractivitatea
ţărilor pe termen lung ca bază a producţiei orientate spre export.
Un domeniu de politici cheie îl reprezintă imbunătăţirea accesului la produsele
importate prin măsuri care să faciliteze comerţul. Astfel de eforturi sunt importante, deoarece
competitivitatea activităţilor orientate spre export (mai ales a industriilor care nu necesita
resurse) depinde, în mare masură, de produsele importate. Diverse ţări au încercat să induca
mai multe exporturi din partea afiliaţilor lor străini prin solicitari de performanţe la export. Cu
toate acestea, pentru a nu deteriora investiţiile străine directe, acestea au fost legate de un
anume tip de avantaje oferite de investitori. Într-un mediu tot mai competitiv si în spiritul
reglementarilor Organizatiei Mondiale a Comerţului, cerinţele de performanţe de export
mandatar devin tot mai dificil de utilizat. Pentru diminuarea costurilor de productie şi a
riscurilor, multe ţări au oferit stimulente care să induca ISD orientate spre export. Utilizarea
stimulentelor trebuie de asemenea să evolueze în timp. Ţările dezvoltate utilizează în mod
frecvent stimulente financiare, în vreme ce în ţările în curs de dezvoltare măsurile fiscale sunt
mai comune. Stimulentele au fost un element important în dezvoltarea strategiei multor ţări,
mai ales pentru cele care au avut succes în atragerea ISD spre export. Unele dintre aceste ţări
au initiat o abordare tot mai orientată pentru atragerea ISD. Provocarea pentru tarile în curs de
dezvoltare care utilizează stimulente în eforturile lor de a promova ISD orientate către export
este aceea de a măsura beneficiile şi costurile implicate.
Acolo unde sunt implementate efectiv, stimulentele au complementat în mod tipic o
serie de alte măsuri, care să vizeze intensificarea aspectelor de genul nivelului deprinderilor,
al tehnologiei şi al infrastucturii . Compensarea deficientelor majore prin acordarea de
stimulente s-ar putea sa nu fie întotdeauna o strategie înteleapta, deoarece creşte riscul ca
fondurile publice să fie cheltuite pentru proiecte care nu oferă lichiditaţile necesare garantării
stimulentelor. Fără eforturi de îmbunatăţire a mediului de afaceri în vederea atragerii
investitiilor, modernizarea productiei şi cooptarea ISD în economia locală, exista riscul ca
investitorii sa plece de îndata ce stimulentele expira. Astfel subvenţiile nu ar trebui să fie
utilizate ca masuri izolate, ci mai degrabă ca parte a unui pachet mai larg de politici.
Stabilirea zonelor de procesare a exportului (EPZs) în vederea asigurării unei
infrastructuri eficiente şi a îndepartării birocraţiei într-o regiune reprezintă, de asemenea, un
instrument larg utilizat în contextul promovării ISD orientate către export.. Cu toate acestea,
performantele zonelor de procesare a exportului depind foarte mult de alte politici, în special
cele care vizeaza utilizarea resurselor umane şi crearea infrastructurii necesare pentru
atragerea şi modernizarea ISD. Zone pline de succes pot fi localizate în China, Costa Rica,

29
Republica Dominicana, Filipine şi Singapore. Pe de alta parte există multe zone de procesare
a exportului care au eşuat în atragerea de investiţii substanţiale şi în care cheltuielile au
depaşit cu mult beneficiile sociale.
Ca şi în cazul altor tipuri de politici, natura şi utilizarea zonelor de procesare a
exportului sunt în evolutie. Aşa cum s-a remarcart anterior, necesitatea de a exporta a fost
relaxata în multe ţări în ultimii ani, ceea ce a permis vânzări semnificative la intern. Mai
multe companii naţionale sunt acum înfiinţate în respectivele zone, iar Guvernele fac eforturi
pentru a încuraja mai mult legaturile între afiliaţii străini şi firmele interne, precum şi
pregatirea angajatilor locali şi dezvoltarea infrastructurii tehnice şi tehnologice.
Aspectul industrial al producţiei din zonele de procesare a exportului şi din alte zone
este, de asemenea, în schimbare. Desi au fost dominate de tehnologii de un nivel scazut, de
activitaţi de productie care necesitau mult efort pentru puţine stimulente, o parte dintre ele se
îndreapta acum spre domenii ca asamblarea de produse electronice, proiectare electronică,
testări şi cercetare şi dezvoltare, fara a mai menţiona sedii regionale şi centre globale de
logistică.
În ţările în curs de dezvoltare, astfel de tendinte pot fi accelerate de disciplina
Organizaţiei Mondiale a Comertului în domeniul subvenţiilor pentru export.

2.6. Politica ISD şi avantajele competitive

Forţele motrice ale globalizării determină modificări în modul în care firmele
transnaţionale îşi urmăresc obiectivele legate de investiţiile din străinătate. Aceste modificări
sunt determinate, în principal, de faptul că tehnologia şi inovaţia au devenit elemente esenţiale
ale competivităţii.8
Pe de altă parte, liberalizarea fluxurilor comerţului, a investiţiilor şi a tehnologiei,
combinate cu dereglementări şi privatizări, au îmbunătăţit accesul firmelor la pieţele de bunuri
şi servicii, precum şi la factorii de producţie şi au determinat o creştere a cocurenţei pe pieţele
anterior protejate, forţând firmele locale să caute noi pieţe şi surse de materii prime în
străinătate.
În acelaşi timp. dezvoltarea tehnologiilor au permis sporirea capacităţii firmelor de a
coordona activităţi economice la scară globală. Tot mai multe firme devin multinaţionale şi îşi
creează un portofoliu de companii localizate în diverse ţări în vederea intrării potenţialului lor
competitiv global.
Toate aceste evoluţii determină o schimbare a importanţei relative a diferiţilor
determinanţi economici ai deciziei de a investi în străinătate în sensul reducerii importanţei

8
Florin Bonciu, Tribuna economică, nr.13/1999

30
determinanţilor tradiţionali. La rândul lor, motivele tradiţionale pentru investiţiile străine
directe şi-au modificat importanţa relativă şi au fost încorporate în strategiile de
transnaţionalizare urmate de firme.

2.6.1 Strategii de integrare simplă

Aceste strategii au evoluat de la strategii punctuale, având drept scop crearea de filiale
străine autonome de mari dimensiuni, la strategii de integrare simplă caracterizate prin
legături strânse între filialele străine şi filialele mamă, în special pentru activităţile intensive în
utilizarea forţei de muncă, precum şi în dezvoltarea de relaţii între firmele transnaţionale şi
firmele terţe pe baza unor acorduri de colaborare.
În cadrul strategiilor de integrare simplă forţa de muncă necalificată constituie
principalul factor determinantîn alegerea locaţiei. Determinanţi complementari sunt
reprezentaţi de siguranţa furnizării forţei de muncă şi existenţa unei infrastructuri adecvate
pentru exportul produselor finite.În această abordare nivelul costurilor joacă un rol important,
în vreme ce pieţele interne nu sunt luate în considerare, dată fiind orientarea pentru export.
Această strategie nu este nouă, ea a căpătat însă valenţe noi în condiţiile globalizării.
Majoritatea investiţiilor în zonele speciale de export şi în industriile intensive în forţa de
muncă reprezintă aplicaţii ale acestei strategii care apare ca un răspuns la competiţia bazată pe
pe costuri şi preţuri, ca urmare a îndepărtării barierelor din calea comerţului şi investiţiilor
străine într.un număr tot mai mare de ţări, precum şi datorită dezvoltării tehnologiei care
permite modificări rapide ale specificaţiilor de producţie ca răspuns la modificările cererii.
Pe de altă parte, pe măsura ce ponderea costului forţei de muncă a scăzut în totalul
costurilor de producţie , iar fluxurile deinvestişii străine directe au devenit mai mobile ca
răspuns la strategiile de integrare simplă, ţările au fost nevoite să ofere avantaje locaţionale
suplimentare, în afara disponibilităţii forţei de muncă ieftine, pentru a atrage investitori
străini.
Aceste avantaje locaţionale suplimentare sunt, de regulă, un nivel rezonabil al
productivităţii muncii, un nivel relativ ridicat al calificării acesteia , precum şi existenţa unei
infrastructuri corespunzătoare .În acelaşi timp, accesul la pieţele internaţionale a devenit tot
mai important în alegerea amplasării unei investiţii.
Importanţa acestui acces la pieţele externe este atât de mare în cazul investiţiilor străine
orientate spre costuri reduse ale forţei de muncă şi posibilităţi de export, încât pierderea
accesului echivalează cu pierderea investiţiilor străine directe de acest tip .Acest fapt a
determinat intensificarea eforturilor multor ţări în curs de dezvoltare de a-şi asigura accesul pe

31
pieţele de desfacere ale ţărilor dezvoltate prin intermediul unor acorduri de integrare
regională.
După a doua jumătate a anilor 80 odată cu dezvoltarea puternică a serviciilor, în
special a celor informatice, a început o orientare a investiţiilor străine şi spre acest domeniu.
Investiţiile străine de acest tip au constat în relocarea unor activităţi intermediare intensive în
consumul de forţă de muncă, cum ar fi introducerea datelor, investiţiile fiind efectuate pe baza
unor strategii de integrare simplă. În acest domeniu avantajele locaţionale constau în
existenţa unei calificări a forţei de muncă în utilizarea calculatoarelor şi a unei infrastructuri
de telecomunicaţii corespunzătoare.

2.6.2. Strategii de integrare complexe

Pe măsură ce are loc o reală globalizare a producţiei şi tot tot mai multe produse şi
funcţii ale întreprinderilor multinaţionale se desfăşoară în cadrul unei distribuţii globale,
strategiile acestor firme au evoluat de la formele simple de integrare către strategiile de
integrare complexe .
Strategiile de integrare complexe presupun defalcarea procesului de producţie în
activităţi şi funcţii specifice şi derularea fiecărei dintre acestea în locul care asigură costul cel
mai competitiv. Aceste strategii de integrare complexe permit abordarea problemelor de
optimizare la nivel global, pe ansamblul tuturor locaţiilor şi comenzilor firmei.
Pentru a atrage investitori străini angajaţi în strategii de integrare complexe, investitori
care văd în investiţia străină un mijloc de creştere a competitivităţii, nu mai este suficient ca o
ţară să dispună de un singur avantaj locaţional. Astfel de investitori străini presupun că o serie
de elemente sunt de la sine înţelese, nemaiprivindu-le ca pe nişte avantaje cum ar fi:
- un cadru legal privind investiţiile străine stabil şi bine definit;
- existenţa unor acorduri bilaterale şi multilaterale care să garanteze investiţiile străine;
- asigurarea unor măsuri pentru stimularea activităţii economice.

2.6.3. Resursele de creativitate

Peste aceste elemente care prezintă practic nivelul de bază, aceşti investitori se
orientează nu numai după reducerea costurilor şi accesul la pieţe, dar şi după accesul la
tehnologie şi capacităţi de inovare. n literatura de specialitate aceste resurse (tehnologia şi

32
inovarea) se evidenţiază ca resurse distincte, deosebite de resursele naturale, sub numele de
“resurse create”.
Deţinerea unor asemenea resurse este importantă pentru a asigura competitivitatea unei
firme într-o economie globală. În consecinţă, ţările care dispun şi dezvoltă asemenea resurse
sunt mai atractive pentru investitorii străini reprezentaţi prin firmele multinaţionale.
Se poate spune că în condiţiile liberalizării şi globalizării economiei mondiale , cea mai
importantă mutaţie în evaluarea determinanţilor economici ai investiţiilor străine directe este
creşterea importanţei resurselor create .Desigur, în luarea deciziei de a investi, la existenţa
resurselor ceate se adaogă şi ceilalţi determinanţi economici, respectiv existenţa unor
concentrări de activităţi economice, o infrastructură dezvoltată, acces la pieţele regionale şi
preţuri competitive ale resurselor şi utilităţilor.
Pentru ţările ce doresc atragerea investitorilor străini interesaţi în creşterea
competitivităţii este aceea că resursele create pot fi dezvoltate de ţările receptoare şi pot fi
influenţate de guverne. Sarcina guvernelor constă, de fapt, în a elabora o combinaţie bine
echilibrată şi preferabil unică de determinanţi economici şi de a căuta să răspundă prin această
combinaţie cererilor determinate de strategiile firmelor transnaţionale interesate în investiţii
pentru creşterea competitivităţii.
În acest context , nu trebuie omis faptul că resursele crete determină şi o creştere a
competitivităţii firmelor naţionale. În acest fel , politicile vizând întărirea sistemului
inovaţional şi încurajarea difuzării tehnologiilor sunt un factor determinant a capacităţii de
creare a resurselor investiţionale. În mod complementar, prezintă importanţă şi politicile care
încurajează consolidarea resurselor create şi dezvoltarea de centre inovaţionale, precum şi
politicile care stimulează parteneriatele şi constituirea de reţele între firmele naţionale şi cele
străine, permiţând astfel modernizarea firmelor naţionale în scopul creşterii şi dezvoltării ţării
respective.

CAPITOLUL 3 Necesitatea şi formele de realizare a

investiţiilor cu capital străin în România.

33
 3.1. Necesitatea investiţiilor cu capital străin în România în
contextul tranziţiei la economia de piaţă.
Investiţiile cu capital străin constituie un concept şi o realitate
insuficient elucidate. Din punct de vedere juridic, investiţia străină este
definită ca fiind investiţia realizată în modalităţile şi condiţiile recunoscute
de lege, de către persoane fizice sau persoane juridice care au calitatea de
investitori străini, singure sau în asociere cu persoane fizice sau juridice
române. Legislaţia română în materie precizează şi condiţiile cumulative pe
care trebuie să le îndeplinească o investiţie pentru a fi considerată investiţie
străină, şi anume:
- să fie realizată în modalităţile prevăzute de lege;
- să fie realizată cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;
- să fie realizată de persoane care au calitatea de investitor străin.
Ca realitate economică, investiţiile străine se regăsesc mai mult sau mai
puţin în toate ţările lumii, eu motivaţii şi argumentări variate în timp şi de la
o ţară la alta.
Necesitatea investiţiilor străine este remarcată, într-un cadru general, ca
efect al diviziunii şi diversităţii structurale a economiilor naţionale, fapt care
implică deschiderea spre exterior a unor segmente ale economiei în care se
admite accesul capitalului străin.
În al doilea rând, caracterul concurenţial al economiei mondiale
facilitează exodul capitalului spre pieţe emergente, autorităţile statelor
receptoare neputând lua măsuri de contracarare directe datorită unor convenţii
şi acorduri interna ţionale pe care le-au semnat.
În al treilea rând, necesitatea investiţiilor străine este relevată cu
deosebire în cazul ţărilor slab dezvoltate, în curs de dezvoltare şi al celor
aflate în tranziţie de la economia centralizată, etatistă, la economia liberală
de piaţa, aşa cum este codul ţării noastre.
În fapt, în România s-au realizat investiţii cu capital străin si în perioada
anterioară declanşării procesului de tranziţie la economia de piaţă. Ne referim
la constituirea şi funcţionarea câtorva firme mixte în România după 1972, dar
şi la investiţiile semnificative realizate cu împrumuturi acordate de BIRD
între 1972-1983 în industria energetică, metalurgică, în industria
petrochimică, agricultură şi 111 alte sectoare.

34
 Tranziţia spre economia de piaţă în orice tară a lumii, dar mai ales în
ţările din Europa Centrală şi de Est, iar prin relevantă în România a impus şi
impune cu necesitate investiţii străine. Câţiva factori cauzali marchează
necesitatea inves tiţiilor străine şi anume:
1. Procesul dezetatizării proprietăţii şi a economiei cuplat cu iniţiativa
privată are loc în condiţiile lipsei de capital pentru a susţine restructurarea şi
lansarea sectorului privat ca o componentă viabilă a complexului naţional
economic.
2. Deconstrucţia economică şi socială în ţările aflate în tranziţie are loc
în condiţiile instabilităţii economiei naţionale, ale lipsei de capital şi ale unei
rate reduse a investiţiilor productive.
3. Dezechilibrele profunde marchează ani la rând economia ţârilor aliate
în tranziţie caracterizate prin scăderea produsului intern brut, scăderea
productivităţii muncii, scăderea exportului şi creşterea importului, creş terea
presiunii pe piaţa foliei de muncă. Refacerea echilibrului economie şi social
se bazează pe pârghia investiţiilor inclusiv cu capital străin.
4. Creşterea ratei dobânzii la creditele oferite de bănci, chiar dacă
numărul băncilor comerciale a crescut semnificativ, a generat reducerea ratei
de economisire (acumulare) şi a înclinaţiei de a investi, dar a facilitat apelul
la capital străin.
5. Evoluţia preţurilor, presiunea inflaţionistă pe plan intern au contribuit
la restrângerea capacităţii investiţionale a agenţilor economici,
6. Nivelul tehnologic redus, în întreprinderile aliate în proces
de reorganizare managerială şi restructurare funcţional tehnologică,
implică nevoia de capital din orice sursă.
Globalizarea, proces relevant în domeniul producţiei industriale, al
serviciilor, al funcţionării pieţelor financiare, face ca şi activitatea de
investiţii să devină una de natură globală având implicaţii asupra economiilor
naţionale şi a economiei mondiale 9 . Investitori şi grupuri de investitori,
autorităţi transnaţionale îşi manifestă interesul pentru plasamente
investiţionale, în ţările aflate în tranziţie, sub forma investiţiilor directe, a
investiţiilor de portofoliu sau a împrumuturilor investiţionale şi a creditelor
ajutoare (legate).

9
Denuţa L, lnvestiţii străine directe, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.93.

35
 Investiţiile cu capital străin, cu deosebire investiţiile directe, prin
conţinutul lor economic, prin modul de înfăptuire şi prin efectele generate
constituie o forma a relaţiilor economice şi de cooperare internaţională cu un
trecut îndelungat.
Aşa cum remarcă unii autori 1 0 impactul capitalului străin asupra
economiei Româneşti actuale este dublu. Pe de o parte, ca flux financiar,
capitalul străin joacă, rol complementar în contextul tranziţiei întrucât el
suplimentează resursele financiare limitate ale ţării în procesul de adaptare la
mecanismele pieţei (prin stabilizare, restructurare, ajustare structurală,
relansare etc., ca pârghii necesare sau componente ale procesului).
Pe de altă parte, ca flux investiţional capitalul străin joacă un rol
structural Dacă procesul deconstrucţiei economice şi realcătuirea structurală a
complexului naţional economic implică influx de tehnologii moderne
implantul unor noi tehnici manageriale şi de gestiune şi nu numai atât, atunci
rolul structural al capitalului investiţional străin este decisiv, tocmai pentru
că poate genera şi întreţine un asemenea influx.

3.2. Forme ale investiţiilor cu capital străin.

Investiţiile cu capital străin au o sferă de cuprindere mai largă decât
investiţiile de capital străin. In acest context, într-o ţară receptoare cum este
România investiţiile realizabile cu capital străin pot fi structurate astfel:
- investiţii directe;
- investiţii de portofoliu;
- investiţii realizate din împrumuturi externe;
- investiţii realizate cu asistenţă financiară externă nerambursabilă
(împrumuturi - ajutoare).
Prin investiţie directă şi de portofoliu, în conformitate cu prevederile
art.2 al Ordonanţei de Urgentă a Guvernului nr. 92/1997, privind stimularea
investiţiilor directe, se înţeleg următoarele 1 1 :
a. Investiţie directă - participarea la constituirea sau la extinderea unor
întreprinderi în oricare dintre formele juridice prevăzute de lege, dobân direa

10
Munt eanu C , Val sau C., Invest i ţ i i l e i nt ernaţ i onal e, Edit ura Oscar Pri nţ , Bucureşt i ,
1995, p. 198-199

11
Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului, nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe publicată în
M.O. 386 din 30 decembrie 1997.

36
de acţiuni sau de părţi sociale ale unei societăţi comerciale, cu excepţia
investiţiilor de portofoliu, precum şi înfiinţarea sau extinderea în România a
unei sucursale de către o societate comercială străină prin:
- aport financiar, în monedă naţională sau în valută liber convertibilă;
- aport în natura de bunuri imobile sau/şi bunuri mobile, corporale şi
necorporale  ;
- participarea la creşterea activelor unei întreprinderi prin orice mod
legal de finanţare.
b. Investiţie de portofoliu pot fi efectuate prin:
- dobândirea de valori mobiliare pe pieţele de capital organizate şi
reglementate, în scopul obţinerii de câştiguri de capital din dividende şi din
dobânzi aferente acestora  ;
- rezultate din activitate a unor terţi implicaţi direct în administrarea
emitentului  ;
- şi din diferenţa favorabilă de preţ la vânzare.
c. Investiţie din împrumuturi externe - constituie o alternativă de
finanţare pentru investitorul intern şi o alternativă de fructificare a
capitalului pentru ofertantul extern deţinătorul de capitaluri (bănci,
corporaţii financiare etc.). împrumuturile pot fi, după caz, cu sau fără
garanţii guvernamentale şi se utilizează pentru realizarea unor proiecte de
investiţii corporale (construcţii, achiziţii de utilaje şi echipamente de pe
pieţele externe etc.).
d. Investiţie din împrumuturi-ajutoare - constituie o formă a investi ţiilor
cu capital străin. Prin împrumuturi ajutoare, comunitatea inter naţională cu
diversele sale structuri contribuie la orientarea dezvoltării, în ţara receptoare
de capital străin, a unor sectoare economice sau sociale pe care le consideră
că răspund unor deziderate majore, impuse ori aşteptate de entităţile care
oferă ajutoare financiare nerambursabile.
Procesul de transformare pe care îl parcurge economia românească în
prezent implică participarea capitalului străin sub diferite forme, în toate
componentele acestui proces:
- Programele de macrostabilizare economică au fost şi sunt susţinute prin
împrumuturi externe, acordate în principal de Fondul Monetar Internaţional,
expertizele FMI fiind considerate pe plan internaţional ca diagnostic asupra
stării de sănătate a economici tării şi implicit asupra capacităţii de rambursare

37
a creditelor la termen. Astfel, creditele acordate de FMI devin o condiţie de
acces la alte credite de la instituţiile financiare internaţionale.
- Reforma şi reabilitarea unor segmente importante ale economiei
-transporturile şi alte elemente de infrastructură, agricultura , sectorul
petrolier etc. - sunt susţinute prin credite ale Băncii Mondiale.
- Asistenţa externă nerambursabilă furnizată de diferiţi donatori în plan
bi sau multilateral sprijină procesul de transformare sistemică şi de reformă
legislativă, instituţională, administrativă, cu o aplecare din de în ce mai
frecventă şi asupra unor proiecte concrete. Este în principal cazul programului
PHARE al Uniunii Europene, prin care se oferă ţărilor din centrul şi estul
Europei ajutor financiar nerambursabil pentru susţinerea procesului de
transformare economică. Programul PHARE a fost extins în România în
ianuarie 1991, iar programele SAPARD şi ISPA în anul 2000.
- Procesul de restructurare în plan microeconomic, redefinirea avan -
tajelor competitive la nivelul firmelor, pe baza unui proces de alocare pe
criterii economice a resurselor poate fi susţinut de capitalul investiţional
extern, în principal, şi pentru moment, sub forma inves tiţiilor străine
directe.
- Declanşarea pe scară largă a procesului de privatizare, piaţa de capital,
bursa de valori au facilitat realizarea unor investiţii de portofoliu, dar
relevante pentru restructurarea microeconomică, pentru introducerea ia nivel
de firmă a comportamentului specific economiei de piaţă, rămân investiţiile
directe.
Atragerea de investiţii directe, ca instrument important, pentru
ameliorarea calităţii, costurilor şi factorilor de producţie, pentru crearea
factorilor de producţie specializaţi, apare cu atât mai necesară în cazul
României, care a moştenit o structură mult prea diversificată a economiei.
Investiţiile străine directe pot indica activităţile care localizează sau pot
dezvolta avantaje competitive — potenţând acest transfer de tehnologie şi
expertiză organizaţională şi managerială - şi pot stimula, totodată, prin efecte
de antrenare în industriile conexe, formarea unor firme indigene puternice.
În prezent este recunoscut faptul că investiţiile străine directe au
potenţialul de a aduce beneficii importante ţărilor gazdă sub forma fluxurilor
de capital, a transferului de tehnologie, a întăriri puterii de cumpărare şi, nu
în ultimul rând, de adâncire a legăturilor cu mediul economic mondial, în curs

38
de globalizare. Totuşi, fluxurile efective de investiţii străine directe depind de
deciziile luate de corporaţiile transnaţionale.
În condiţiile în care, corporaţiile transnaţionale - sursele cele mai impor -
tante de investiţii străine directe - concentrează majoritatea cheltuielilor de
cercetare-dezvoltare în propriile ţări, accesul celorlalte state la tehnologiile
avansate este, în mare măsură, o problemă de achiziţionare a respectivelor
tehnologii de la depozitarele lor. Analiştii economici au constatat
disponibilitatea corporaţiilor transnaţionale de a transfera tehnologii de
ultimă oră propriilor filiale din străinătate; tehnologiile cu un anume grad de
perimare fac obiectul contractelor de licenţă sau de creare a unor societăţi
mixte. Mai mult chiar, în cadrul strategiilor de integrare funcţională devine
tot mai frecventă localizarea în străinătate, la nivelul filialelor, a funcţiei de
cercetare dezvoltare în cadrul complexului transnaţional, proces de natură să
ridice nivelul acestei activităţi în economia gazdă.
Desigur că impactul transferului de tehnologie asupra economiilor locale
depinde de modul de interacţiune cu mediul respectiv şi de capacitatea forţei
de muncă de a stimula respectivele tehnologii. Prin această prismă se poate
afirma că România localizează aptitudini tehnice reale ale forţei de muncă,
precum şi o adaptabilitate a acesteia care îi permit valorificarea imputurilor
tehnologice. Sub aspect cantitativ, trebuie avută în vedere şi posibi litatea
reinvestirii ulterioare a profiturilor în economia locală în cadrul unor stra tegii
pe termen mediu şi lung al firmelor ce investesc în Europa Centrală şi de Est.
Racordarea economiei româneşti la pieţele internaţionale este facilitată
de investitorii străini care vizează, prin operaţiunile lor, în afara pieţei locale
- la consolidarea căreia contribuie - realizarea de tranzacţii transfrontiere,
respectiv exportul sau operaţiuni în cadrul complexului transnaţional.
Procesul de privatizare ce se desfăşoară în Europa Centrală şi ele Est
implică în mod necesar şi investiţiile străine, pe fondul insuficienţei
resurselor financiare interne şi al recunoaşterii de către oficialităţile acestor
ţări a rolului de catalizator pe care respectivele fluxuri pot să îl joace în
procesul de tranziţie.
Investiţiile străine se constituie, de asemenea , într-o sursă suplimentară
de capital în condiţiile insuficienţei celui autohton. Problema care se pune nu
este numai insuficienţa capitalului autohton, ci şi orientarea acestui capital.

39
Deţinătorii de capital autohton se orientează mai mult spre domenii în care
pot beneficia de lipsurile legislative existente.
Apelul, sub diferite forme, la capitalul investiţional străin constituie o
realitate motivată variat, în timp şi de la o ţară la alta. Acest apel exprimă
cererea utilizatorului de capital străin. Pe de altă parte, remarcăm caracterul
complex al ofertei de capital străin cu deosebire în cazul investiţiilor directe,
care permite structurarea investitorilor străini în funcţie de scopul urmărit de
aceştia, astfel  :
1. Căutătorii de resurse care se motivează pe ideea exploatării facile a
unor factori de producţie (materii prime ieftine, forţă de muncă
semicalificată, acces la tehnologii de vârf în domeniul respectiv).
2. Căutătorii de pieţe sunt întreprinderi multinaţionale care doresc să-şi
extindă consolideze segmente de piaţă în condiţiile producţiei „pe loc".
3. Căutătorii de eficienţă sunt companii multinaţionale care:
a) caută avantaje în alte zone, regiuni ale lumii, având structura de
produse diversificată, beneficiind de factori de producţie mai puţin
costisitori;
b) investesc în alte state cu un nivel comparabil pentru a beneficia de
avantajele economiei acestora.
4. Căutătorii de active strategice care urmăresc să obţină extinderea prin
achiziţionarea unor active (firme) din ţările respective.
În cazul investiţiilor de portofoliu, investitorii sunt căutători de
plasamente, pentru capitalurile economisite sau disponibilizate, în active
f i n a n c i a r e care le oferă alternativa tranzacţionării prin instituţiile pieţei
financiare şi, după caz, dobânzi, dividende.
Oferta de împrumuturi investiţionale de către entităţi străine are şi ea
motivaţii specifice: fructificarea capitalurilor oferite pe seama dobânzii; lipsa
alternativei de fructificare; perspectivele colaborării zonale şi mondiale etc.

3.3. Capacitatea economici româneşti de a atrage investiţii străine.

Într-un context social - politic şi economic specific, România a
valorificat parţial capacitatea sa de a atrage investiţii străine încă din anul
1972 sub două forme, şi anume:
a) prin constituirea, organizarea şi funcţionarea unor societăţi mixte în
ţara noastră;

40
 b) apelul la împrumuturi externe în vederea realizării unor obiective de
investiţii semnificative, cu garanţia statului român.
În cadrul procesului de tranziţie la economia de piaţă realizarea investi -
ţiilor cu capital străin ridică probleme mai complexe. România s-a angajat
relativ recent în competiţia internaţională privind atragerea de investiţii
străine. Poziţia sa concurenţială pune însă în evidentă faptul că ea nu
beneficiază în mod real de nici un avantaj competitiv major fată de principalii
săi concurenţi, ţările est-europene. Iar acest lucru se explică prin faptul că
avantajele de care ea efectiv dispune sunt practic anulate de o scrie de
dezavantaje şi handicapuri conjuncturale.
Factorii care influenţează deciziile de investiţii în diferite zone sunt
împărţiţi în două categorii distincte:
a) factori macroeconomici care influenţează procesul decizional în
investiţiile internaţionale prin riscul de ţară;
b) factori microeconomici, evidenţiaţi prin riscul de afaceri cu firma
beneficiară a infuziei de capital străin.
Dacă analiza riscului de tară reprezintă primul punct de reper pentru
stabilirea destinaţiei zonale a capitalului, următorul pas este determinat
de climatul economic intern şi de mediul în care urmează să se deruleze
afacerea, în funcţie de cele două elemente sunt stabilite volumul, valoarea şi
termenul de amortizare a investiţiei. Climatul economic intern este determinat
de sprijinul legislativ şi de facilităţile oferite de statul în care urmează să fie
derulată afacerea. Incoerentele legislative au, în general, un efect negativ
asupra negocierilor purtate între cei doi potenţiali parteneri. Majoritatea
investitorilor ce au derulat afaceri în România iau în considerare nivelul
ridicat al riscului de ţară, carenţele şi experienţa redusă a managerilor
români în relaţiile economice internaţionale ca atuuri pentru a obţine
maximum de profit din contractul negociat. Cele trei argumente folosite de
investitorii străini sunt completate de mediul de afaceri ostil cu managerii
români se confruntă zilnic. Birocraţia, blocajul financiar, monopolurile
existente pentru transporturi sau energie sunt factori ce cresc
responsabilităţile unui manager român în comparaţie cu cei care operează în
economii stabile. Sistemul birocratic existent la nivelul instituţiilor
statului pun dezvoltarea unor structuri de personal neproductiv mai mari decât
în iţele cu economie dezvoltată. Un alt aspect dificil de explicat investitorilor

41
îl constituie transferul financiar prin intermediul băncilor care în România
durează trei ori mai mult decât în economiile stabile.
Un plasament de portofoliu sau o investiţie directă pe piaţa externă ţine
seama în principal de următoarele criterii:
a. Stabilitatea politică (ceea ce implică o continuitate în
politicile guvernamentale, o evoluţie favorabilă a reglementărilor juridice şi a
altor acte normative);
b. Puterea economică a ţării receptoare (exprimată prin anumiţi
parametri: suprafaţă, populaţie, resurse naturale, PIB etc.);
c. Infrastructura, respectiv terenul industrial, starea drumurilor şi căilor
ferate, reţele electrice şi telecomunicaţii, resurse de apă etc.;
d. Forţa de muncă, întrucât numeroase companii din ţările dezvoltate
investesc în state în curs de dezvoltate, datorită preţului scăzut al forţei de
muncă, existenţei personalului tehnic pe plan local, capabil să facă faţă
cerinţelor investitorului;
c. Sistemul financiar bancar prin prisma adaptabilităţii la mecanismele
pieţei liberale, a structurii şi a nivelului de funcţionare;
f. Climatul ele afaceri reflectat de experienţa anterioară şi de contextul
anumitor oportunităţi;
g. Calitatea vieţii care poate influenţa favorabil sau nefavorabil decizia
de a investi.
Factorii locaţionali pentru investitorii străini mai semnificativi pentru ,
ţara noastră sunt:
- Dimensiunea pieţei interne care constituie un potenţial major pe termen
mediu şi lung şi care va asigura un volum substanţial de investiţii străine,
interesate în principal în valorificarea posibilităţilor existente în sectoarele
industriale, bunuri de consum şi infrastructură. De altfel marea majoritate a
investiţiilor efectuate până în prezent au avut în vedere desfacerea pe piaţa
internă.
- Accesul pe pieţele de export facilitat în principal de legăturile
tradiţionale pe unele pieţe vest-europene, ca şi pe pieţele din fosta Uniune
Sovietică. România poate să transforme avantajele oferite de potenţialul pieţei
interne în atragerea unor investiţii care ulterior vor satisface şi cererea
pieţelor de export.

42
 - Forţa de muncă este caracterizată prin calităţi tehnice de bază şi
atitudinale care permit dezvoltarea acelor aptitudini operaţionale şi tehnice
care să-i confere competitivitate pe plan internaţional.
- Accesibilitatea resurselor naţionale reprezintă un alt important atu
pentru România. Valorificarea resurselor naturale trebuie să prezinte o
prioritate a politicii economice româneşti, întrucât în acest fel se creează pe
piaţa românească o gamă largă de oportunităţi de implementare pentru
investitorii străini, în special pentru aceia care operează, de regulă, în
asociere cu parteneri sau firme locale.
Factorii care descurajează investiţiile străine în România constau în:
Percepţia externă a climatului intern de afaceri. Evoluţiile curente de
fluxuri mondiale de investiţii arată că liberalizarea legislativă şi stimulentele
investiţionale tradiţionale (fiscale, vamale, financiare) sunt măsuri cu o
eficienţă tot mai mică în atragerea unor fluxuri semnificative de investiţii
întrucât în prezent aproape toate ţările apelează la aceste măsuri. Factorii
decisivi în atragerea unui volum sporit de investiţii străine sunt acum
condiţiile economice de bază din ţările gazdă (mărimea pieţei interne, nivelul
costurilor de producţie, accesabilitatea resurselor naturale etc.).
Disfuncţionalităţi ale cadrului legislativ. Pătrunderea semnificativă a
capitalului investiţional străin în economia României şi manifestarea acestuia
ca factor catalizator al proceselor de restructurare au fost obstrucţionate şi de
lipsa unor reglementări specifice vitale funcţionării unei economii de piaţă:
aplicarea efectivă a legislaţiei falimentului, reglementări privind concurenţa,
proprietatea industrială şi intelectuală, regimul juridic al terenurilor şi
clădirilor. Totodată, modificările prea frecvente care s-au produs în condiţiile
de operare pe piaţă, lipsa de transparenţă a unor reglementări specifice,
precum şi acordarea unor drepturi care însă practic nu au fost realizabile au
reprezentat obstacole şi dezavantaje cu caracter general ce au afectat procesul
investiţional extern în economia românească.
Condiţiile de operare pe piaţa locală au reprezentat un alt factor major ce
a contribuit la descurajarea investiţiilor străine în România. Obstacolele şi
dificultăţile ce s-au manifestat în această privinţă ţin atât de nivelul social-
cultural al condiţiilor de operare pe piaţă, cât şi de cel strict economic. Cât
priveşte nivelul strict economic de circumscriere a condiţiilor de operare pe
piaţă, principalele disfuncţionalităţi au fost generate de: lipsa de

43
infrastructuri adecvate: comunicaţii, transporturi, telecomunicaţii; stadiul
incipient al sistemului financiar-bancar şi de asigurări; aplicarea unor tarife
diferenţiate şi discriminatorii investitorilor străini la hoteluri, transporturi
aeriene, taxe; atitudinea negativă a conducerii societăţilor cu capital de stat
faţă de participarea capitalului străin (în special în sfera comerţului şi
turismului) etc.
Concluzionând, trebuie arătat că, în ciuda avantajelor comparative de
care România dispune, volumul şi calitatea investiţiilor străine atrase până în
prezent sunt departe de a-i conferi capitalului străin rolul catalizator şi
dinamizator pe care acesta îl are de jucat în procesul tranziţiei la economia de
piaţă.

3.4 Reglementări legislative privind investiţiile cu capital

străin în România

3.4.1. Reglementări generale

Investiţiile străine în România înainte de 1990 au fost reglementate prin
Decretul nr. 4247 1972 1 2 . în baza acestui decret singura formă în care era
admis influxul de capital străin a fost crearea de societăţi mixte româno-
străine având ca obiect producerea de bunuri materiale şi comercializarea lor,
prestarea de servicii sau executarea de lucrări. Obiectul de activitate avea în
vedere orientările şi direcţiile dezvoltării economico-sociale în România.
Societăţile mixte erau persoanele juridice române având forma juridică
de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată. Participarea părţii
române la capitalul social trebuia să fie de cel puţin 51%. Prin actul normativ
respectiv nu s-au asigurat garanţii contra naţionalizării acestor întreprinderi,
fapt remarcat nu numai în România, ci şi în fostele ţări socialiste din centrul
şi estul Europei. Acest lucru explică şi volumul redus al capitalului
occidental, marca majoritate a investiţiilor străine având originea în fosta
URSS sau alte ţări socialiste.

3.4.1.1. Reglementarea dreptului de implementare

12
Decret al Consiliului de Stat nr. 424/1972 pentru constituirea organizarea şi funcţionarea societăţilor mixte în
RSR, publicat in B.O. nr. 121 clin 4 noiembrie 1972.

44
 Decretul nr. 424/1972 prevedea că, la societăţile mixte cu participare
străină constituite, era obligatoriu ca partea română să deţină cei puţin 51%
din valoarea capitalului social subscris şi vărsat.
După 1989, prin prevederile Decretului - lege nr. 96/1990 1 3 privind unele
măsuri pentru atragerea investiţiilor de capital străin în România, s-a realizat
înlăturarea principalelor disfuncţionalităţi care afectau funcţionarea
investiţiilor străine sub forma societăţilor mixte. O dată cu adoptarea acestui
act normativ a fost deja permisă constituirea de societăţi comerciale cu
capital integral străin, dar pentru asemenea investiţii era necesară o aprobare
din partea Guvernului. Ulterior, odată cu adoptarea Legii nr. 15/1990 1 4
privind transformarea unităţilor economice de stat în regii autonome şi
societăţi comerciale, a Legii nr. 26/1990 1 5 privind Registrul Comerţului, a
Legii 31/1990 1 6 privind societăţile comerciale şi a Legii nr. 12/1991 1 7 privind
impozitul pe profit, cadrul legislativ al funcţionării investiţiilor străine în
România s-a modificat radical.
Adoptarea de către parlament a Legii nr. 35/1991 1 8 privind regimul
investiţiilor străine în România a reprezentat încheierea unei prime faze
esenţiale de constituire a unui pachet de reglementări specifice care să
faciliteze şi să încurajeze pătrunderea capitalului investiţional străin în
România.
Pasul următor în plan legislativ 1-a reprezentat adoptarea unei noi
reglementări — Legea nr. 58/1991 1 9 , Legea privatizării care a permis accesul
capitalului (străin şi naţional) privat în sectorul de stat reprezentat prin
societăţi comerciale şi regii autonome şi asigurarea condiţiilor de transparenţă
şi concurentă perfectă în derularea procesului, precum şi precizarea criteriilor
de evaluare şi achiziţionare corectă şi stabilirea instituţiilor responsabile cu
transferarea către sectorul privat a acestor societăţi.

13
Decret lege nr. 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investiţiilor de capital străin in România,
publicat în M,O. nr. 37/20 martie 1990.
14
Legea nr. 15/1990 privind transformarea unităţilor economice de stat în regii autonome societăţi comerciale,
publicat în M.O. nr. 98 din 8 august 1990.
15
Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, publicat în M.O. nr. .121 din 7 noiembrie 1990.
16
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în M.O. nr. 126-127 din 17 noiembrie 1990.
17
Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 32 din 9 februarie 1991.
18
Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine de capital, publicată în M.O. nr. 73 din 10 aprilie 1991
19
Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societăţilor comerciale, publicată în M.O. nr.187 din 18 septembrie
1991.

45
 După cum s-a constatat din prevederile art. l al Legii nr. 35/1991, în
România a fost admisă constituirea de societăţi comerciale cu capital integral
străin, cu alte cuvinte a fost admisă proprietatea 100% străină.
Statutul de investiţie străină în economia românească nu a fost
condiţionat de un prag inferior minim al capitalului investitorului străin -- în
exprimare absolută sau procentuală - prin Legea nr. 35/1991 a investiţiilor
străine, nici în forma s-a iniţială nici în textul republicat în august 1993 2 0
Acest fapt a condus la proliferarea proiectelor investiţionale de dimensiuni
mici, unele cu caracter speculativ, mai ales în sfera comerţului cu amănuntul,
fără efect real asupra restructurării economiei. Ulterior s-a stabilit prin
Ordinul nr. l din 1994 2 1 al ARD limita minimă de 10.000 USD pentru fiecare
persoană fizică sau juridică străină, la constituirea de societăţi comerciale,
majorări de capital social al unor societăţi existente, dobândirea de părţi
sociale sau acţiuni şi orice altă formă de investiţie străină prevăzută de lege.
Cu privire la accesul investitorilor la diferite sectoare ale economiei, art.
l din Decretul Lege nr. 96/1990 prevedea că se puteau efectua investiţii
străine în domeniile industriei, agriculturii, construcţiilor, turismului,
cercetării ştiinţifice şi tehnologice, schimburilor economice cu străinătatea,
serviciilor bancare, asigură rilor şi în alte domenii de interes pentru economia
naţională. S-au exceptat investiţiile în industria de armament, muniţii,
explozivi, droguri, narcotice şi stupefiante, precum şi alte activităţi stabilite
de Guvernul României.
Pe baza Legii nr. 35/1991 accesul investitorilor străini în diferite
sectoare ale economiei a fost condiţionat prin prevederi frecvent întâlnite în
legislaţii naţionale, impunându-se ca investiţiile:
- să nu încalce normele de protecţie a mediului înconjurător;
- să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naţională a
României;
- să nu dăuneze ordinii publice, sănătăţii şi moralei.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.31/1997 2 2 privitul regimul
investiţiilor străine în România, prevedea în art. l că investiţiile străine se pot
realiza în toate domeniile cu respectarea legislaţiei în vigoare, acestea fiind

20
Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine , republicată în M.O. nr.185 din 2 august 1993.
21
Ordinul nr. 1/1994 al preşedintelui ARD, publicat în Buletinul de Ştiri ARD nr.48 din 5 octombrie 1994.
22
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.31/1997 privind regimul investiţiilor străine în România, publicată
în M.O. 125 din 19 iunie 1997.

46
înregistrate în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 privind
societăţile comerciale şi ale Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului,
înregistrarea in vestiţiilor străine realizate sub forma societăţilor de valori
mobiliare, societăţilor de investiţii financiare, fondurilor mutuale, societăţilor
bancare şi societăţilor de asigurare - reasigurare implica avizul Comisiei
Naţionale a Valorilor Mobiliare, al Băncii Naţionale a României şi/sau al
Ministerului Finanţelor, după caz.
Prin organizarea legislativă actuală s-a urmărit atragerea capitalului
străin atât sub forma societăţilor comerciale, cât şi într-o multitudine de alte
forme ale investiţiilor de portofoliu (fonduri mutuale, fonduri de plasament,
negocierea acţiunilor, obligaţiunilor şi altor hârtii de valoare).
Legea nr. 332 din 29 iunie 2001 2 3 aduce unele elemente noi pe linia
promovării investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, în
temeiul art. l din lege: Prin investiţiile directe cu impact semnificativ în
economie se înţeleg investiţiile cu o valoare care depăşeşte echivalentul a
1.000.000 dolari SUA, realizate în formele şi modalităţile prevăzute de
prezenta lege şi care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii
economice a României, determină un efect pozitiv de antrenare în economic şi
creează noi locuri de muncă.
Prevederile acestei legi se aplică numai investiţiilor noi care se
încadrează în restricţiile art. l şi se realizează de către persoane fizice sau
juridice de drept privat, numai cu capital lichid în lei sau în valută liber
convertibilă.
Investiţiile astfel reglementate se pot realiza atât de către investitori
străini, cât şi români. Ele se pot implanta în toate domeniile de activitate cu
excepţia sectoarelor financiar, bancar, de asigurări-reasigurări, precum şi a
celor reglementate de legi speciale.
Condiţiile impuse acestor acţiuni de investiţii sunt cele precizate în
reglementările anterioare, respectiv:
- să nu încalce normele de protecţie a mediului înconjurător;
- să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naţională a
României;
- să nu dăuneze ordinii publice, sănătăţii şi moralei.

23
Legea nr. 332 din 29 iunie 2001 privind promovarea investirilor străine directe cu impact semnificativ în
economie, publicată în M.O. nr.356, partea I, din 3 iulie 2001

47
 Investiţiile directe noi cu impact semnificativ în economie, pentru a
beneficia de regimul reglementat de Legea nr. 332/2001, trebuie să se
realizeze într-un termen maxim de 30 de luni de la data înregistrării lor ca
având acest regim.

3.4.1.2. Garanţii acordate investitorilor străini.

Decretul-lege nr. 96/1990 nu conţinea prevederi cu privire la garantarea
capitalurilor investitorilor străini. Prin acest act normativ au fost abrogate
majoritatea articolelor Decretului nr. 424/1972, menţinându-şi valabilitatea,
printre altele, articolul prin care se prevedea că statul român garantează parte -
nerilor străini transferul în străinătate al beneficiilor realizate, al valorii
cotelor de participare transmise părţii române, dar nu conţinea precizări cu
privire la protejarea investiţiilor contra naţionalizării, exproprierii etc.
De la data intrării în vigoare a Legii nr. 35/1991 investiţiile străine au
fost protejate prin lege, neputând fi naţionalizate, expropriate, rechiziţionate
sau supuse unor măsuri cu efecte similare, decât în cazuri de interes public,
cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi cu plata unei despăgubiri
determinate de valoarea de piaţă a investiţiei, în funcţie de capitalul investit,
de creşterea sau deprecierea valorii acesteia, precum şi de veniturile curente
ale investiţiei efectuate.
Investiţiile străine beneficiază în fapt şi de protecţia şi de garanţia
oferite de Constituţia României, precum şi de acordurile bilaterale şi
multilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, la care
România este parte.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/1997 2 4 aduce modificări, astfel
că investiţiile pot fi expropriate numai dacă sunt întrunite următoarele
condiţii:
a) este cauză de utilitate publică;
b) exproprierea este nediscriminatorie;
c) se efectuează în conformitate cu prevederile exprese ale legii;
d) se efectuează cu plata unei despăgubiri prealabile adecvate
efective 2 5 . Legea n r. 332/2001 reţine aceleaşi condiţii pentru cazul de
expropriere a investiţiilor (art.8).Despăgubirea trebuie stabilită la valoarea de
24
Ordonanţ a de Urgenţ ă a Guvernul ui nr. 92/ 1997 pri vi nd st i mul area i nvest i ţ ii l or
direct e, publ i cat ă î n M.O. nr. 386 di n 30 decembri e 1997
25
Art.8 alin, l al OUG nr. 92/1997.

48
piaţă a investiţiei la momentul imediat anterior exproprierii, sau înainte ca
exproprierea să devină cunoscută într-un mod care să afecteze valoarea
investiţiei.

3.4.1.3. Drepturile investitorilor străini.

Începând cu Legea nr. 35/1991 au fost stipulate în mod expres drepturile
investitorilor străini, şi anume:
- dreptul de a partici pa la conducerea şi gestionarea investiţiei potrivit
contractelor încheiate, precum şi de a-şi înstrăina drepturile şi obli gaţiile
contractuale către alţi investitori români sau străini;
- posibilitatea repatrierii libere a profiturilor şi a sumelor rezultate din
eventuala lichidare a investiţiei;
- totodată, Legea nr.35/1991 permitea investitorilor străini să transfere în
străinătate sume obţinute cu titlu de despăgubire în cazurile în care
exproprierea nu putea fi evitată.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului n r. 31/1997 şi de altfel şi prin
Legea nr. 332/2001 a fost permis transferul în străinătate a sumelor rezultate
din: dividende sau profituri nete cuvenite, precum şi sumele rezultate din
vânzarea valorilor mobiliare deţinute legal, exclusiv în valuta liber
convertibilă în care s-a efectuat investiţia iniţială; sume rezultate din drepturi
de proprietate intelectuală, asistenţă de specialitate, expertize şi alte servicii;
sume rezultate din vânzarea acţiunilor, părţilor sociale sau din lichi darea
investiţiei după achitarea tuturor obligaţiilor, inclusiv a celor rezultate din
lichidarea investiţiei înaintea unor termene stabilite în contract pentru care ar
fi beneficiat de facilităţi, exclusiv în valuta liber convertibilă în care s-a
efectuat investiţia iniţială; salariile cuvenite cetăţenilor străini care au
calitatea de salariaţi în ca drul societăţii comerciale constituite de investitorul
străin în România.
Transferul acestor sume implică respectarea regimului valutar şi fiscal în
vigoare la data înregistrării cererii de repatriere după plata taxelor şi
impozitelor prevăzute de lege.
O altă problemă deosebit de importantă pentru investitorii străini o con -
stituie dreptul de proprietate asupra terenurilor. Reglementările româneşti în
vigoare, fără a cuprinde formulări exprese, permit dobândirea dreptului de

49
proprietate asupra terenurilor de către societăţi comerciale cu participare de
capital străin, dar care sunt persoane juridice române.
Astfel, Constituţia interzice la art. 41 dobândirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, iar Legea fondului
funciar interzice, de asemenea, achiziţionarea de terenuri de către persoane
fizice şi juridice străine. Atât Legea fondului funciar, cât şi Constituţia
permit dobândire; in proprietate a terenurilor de către persoane juridice
române. Legea însă nu face distincţie între persoanele juridice române cu
capital integral românesc şi per soanele juridice române cu participare de
capital străin. Deci se poate considera legal dreptul acestor societăţi cu
participare de capital străin de a dobândi sau de a deţine în proprietate
terenuri. Şi în cazul acestor societăţi pământul, ca de altfel activele societăţii
în general nu aparţin acţionarilor, ci societăţii ca persoana juridică distinctă.
Lichidarea societăţii nu poate atrage după sine decât vânzarea bunurilor,
inclusiv a terenurilor, iar în această situaţie vânzarea se poate face conform
legii numai unor persoane fizice sau juridice române.
Art. 30 al Legii nr. 35/1991, republicată, a conservat însă o prevedere a
textului iniţial al legii, conform căreia, în situaţia în care investiţiile străine
se realizează sub forma unor societăţi comerciale în asociaţie cu persoane
fizice sau juridice române, asociaţii români pot constitui cu titlu de aport la
capitalul social dreptul de proprietate asupra terenurilor. Prin aceasta
societatea devenea , de fapt proprietatea respectivelor terenuri pe întreaga
durată a existenţei sale.
Ordonanţa Guvernului nr. 31/1997 aduce schimbări majore în ceea ce
priveşte dreptul societăţilor comerciale cu participare străină de a deţine în
proprietate terenuri. Această ordonanţă prevede expres că societăţile
comerciali cu capital social integral sau parţial străin pot dobândi în orice
moment dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra terenurilor
necesare pentru realizarea sau dezvoltarea obiectului propriu de activitate, în
cazul dizolvării şi lichidării acestor societăţi comerciale, lichidatorii au
obligaţia înstrăinării terenurilor, 7% termen de un an de la data hotărârii de
dizolvare, numai către persoane care au capacitatea juridică de a dobândi
astfel de bunuri.

50
 Ordonanţa Guvernului nr. 92/1997 precizează că orice învestitor
persoană juridică rezidentă sau nerezidentă, poate dobândi orice drepturi reale
asupra bunurilor mobile şi imobile.

3.4.1.4 Facilităţi investiţionale.

Sistemul de facilităţi acordate investitorilor străini, cu toate modificările
intervenite, este de natură exclusiv fiscală referindu-se la stimulente care
vizează impozitul pe profit şi scutirea de la plata taxelor vamale a anumitor
categorii importuri.
A. Evoluţia sistemului de stimulente vizând impozitul pe profit.
Conform Decretului-Lege nr. 96/1990, societăţile comerciale cu
participare străină erau scutite de impozitul pe profit pe o perioadă de doi ani
de la realizarea de venituri impozabile. După expirarea acestei perioade
pentru următorii trei ani cu aprobarea Ministerului Finanţelor, investitorii au
putut beneficia de reducerea impozitului 50%. Pentru cota parte din profit
reinvestită în aceeaşi societate sau o altă societate, persoană juridică română,
pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, impozitul era redus cu 50%.
Prin Legea nr. 35/1991 s-a reglementat mai precis sistemul de facilităţi
vizând impozitul pe profit, schema acestor stimulente constând în
următoarele:
Scutirea totală de la plata impozitului pe profit pe o perioadă cuprinsă
intre 2-5 ani, în funcţie de domeniul în care s-a efectuat investiţia, astfel:
pentru investiţiile în agricultură, industrie şi construcţii pe o perioadă de 5
ani; de 3 ani pentru cele din domeniul explorării şi exploatării resurselor
naturale, telecomunicaţiilor şi transporturilor; de 2 ani pentru investiţiile din
domeniul comerţului, turismului, din sectorul bancar şi al asigurărilor,
precum şi din sfera altor servicii; - după expirarea acestor perioade nivelul
impozitului asupra profitului era redus în următoarele condiţii: cu 50% dacă
profiturile erau reinvestite în România utilizate pentru extinderea operaţiilor
sale sau folosite în scopuri legate de protecţia mediului; cu 25%) dacă cel
puţin 50% din resursele de materii prime şi energie erau importate, cel puţin
50% din produse exportate sau 20% din cheltuieli erau destinate activităţii de
cercetare-dezvoltare.
Aceeaşi reducere de 50% se aplică dacă cel puţin 50% din maşinile şi
utilajele achiziţionate proveneau de pe piaţa internă, sau 50 noi locuri de

51
muncă erau generate. Legea crea totodată posibilitatea ca la propunerea
Guvernului, prin lege, să se instituie faci lităţi suplimentare pentru investiţiile
străine în domeniile considerate prioritare.
După cum se poate constata, legea nu prevedea nici o condiţie vizând un
nivel minim al cotei de participare a investitorului străin la capital. Unul din
amendamentele aduse acestui act normativ, încorporat în textul republicat al
legii (august 1993) a introdus această limită inferioară a participării străine,
definită în mod cumulativ astfel: aportul efectiv vărsat al investitorului străin,
în numerar şi în natură să reprezinte minim 20% din capitalul social al
societăţii comerciale, dar nu mai puţin de 10.000 dolari SUA. Condiţia era
însă impusă numai în ceea ce priveşte scutirea de la plata impozitului pe
profit pe o perioadă de la 2 la 5 ani; pentru dobândirea statutului de investitor
străin şi pentru a beneficia de celelalte facilităţi - reduceri ale impozitului pe
profit şi scutirea de la plata taxelor vamale a anumitor categorii de importuri -
nu era necesară atingerea respectivului prag al capitalului.
După cum se vede, prin aceste condiţii impuse cu privire la scutirea de la
plata impozitului pe profit şi reduceri ale acestuia s-au avut în vedere
interesele economiei naţionale cu privire la promovarea produselor interne,
promovarea exporturilor pentru echilibrarea balanţei comerciale, pentru
generarea de resurse valutare prin export, crearea de noi locuri de muncă la o
rată a şomajului crescândă etc.
Introducerea acestui prag minim al aportului la capital, fără de care nu s-
a putut beneficia de scutire totală de la plata impozitului pe profit, a fost
determinată de faptul că după 1989 proiectele de investiţii străine în România
erau de dimensiuni mici, orientate majoritar către sfera comerţului cu
amănuntul.
Trebuie menţionat elementul de discriminare a investitorilor locali
privind acest nivel al stimulentelor, care consta în faptul că societăţile
comerciale din sfera comerţului nu beneficiau, în virtutea Legii nr.12/1991,
decât de o perioadă de scutire de la plata impozitului pe profit de un an şi,
respectiv, 6 luni, faţă de investitorii străini, care beneficiau de o perioadă de
scutire de 2 ani.

52
 Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 2 6 privind impozitul pa profit, intrai
în vigoare începând cu anul 1995, a adus la acelaşi nivel tratamentul
investitorilor, indiferent de provenienţa capitalului, eliminând toate
facilităţile de această natură prevăzute de Legea 35/1991, republicată, pentru
investitorii străini şi de Legea, 12/1991 pentru investitorii români, impozitul
pe profit fiind de 38%. Ordonanţa a abrogat totodată şi articolul 16 din Legea
35/1991, republicată, care prevăd că posibilitatea acordării prin lege, la
propunerea Guvernului, a unor facilitaţi speciale pentru investiţiile în
domenii de un interes deosebit pentru economia locală, în ceea ce priveşte
stimularea investiţiilor în general, accentul s-a deplasat către introducerea
unui regim de amortizare accelerată, ceea ce permitea retehnologizarea şi
reinvestirea profiturilor în active corporale. O cotă redusă de impozit - 25%, -
a fost aplicată profiturilor contribuabililor care obţineau cel puţin 80% din
venituri din agricultură, iar în ceea ce priveşte contribuabilii mici impozitul
aferent profitului folosit pentru modernizarea tehnologiilor de fabricaţie sau
extinderea activităţii în scopul obţinerii de profituri suplimentare, precum şi
pentru investiţii destinate protejării mediului înconjurător se reducea cu 50 ,
urmând ca sumele echivalente să fie folosite cu aceeaşi destinaţie.
Aceste prevederi au fost aplicabile investitorilor locali cât şi celor străini.
Deşi prevederile Legii nr. 35/1991, republicată, cu privire la scutiri sau
reduceri ale impozitului pe profit acordate investitorilor străini, au fost
anulate, prin Legea 71/1994 2 7 , a fost instituit un tratament favorabil
investiţiilor străine în industrie. Legea readuce elemente de discriminare faţă
de investitorii locali, deşi condiţiile impuse îi îngustează puternic sfera de
aplicabilitate:
- un aport subscris al investitorului străin, vărsat în suma de minimum 50
milioane dolari SUA;
- producţia realizată să fie caracterizată cu un grad valoric de integrare
în România de minimum 60%;
- 50% din valoarea producţiei anuale să fie destinată exportului.

26
Ordonanţ a Guvernul ui nr. 70/ 1994 , pri vi nd i m pozi t ul pe profi t , publi cat ă î n M.O. nr.
246 di n 3/ aug ust 199 4.

27
Legea nr. 711994 privind acordarea unor facilităţi suplimentare faţă de legea nr.351991 republicată, pentru
atragerea de investitori străini în industrie, publicată în M.O. nr. 180 din 22 iulie 1994

53
 Stimulentul vizând impozitul pe profit prevăzut de Legea nr. 71/1994
consta în: scutirea de la plata impozitului pe profitul societăţii pentru o
perioadă de 5 ani de la data obţinerii de profit, dar nu mai mult de 7 ani de la
data începerii activităţii productive.
Conform Ordonanţei de Urgentă a Guvernului nr. 31/1997, investiţiile
străine nu au mai beneficiat de scutirea totală de la plata impozitului pe
profit. Facilităţile fiscale prevăzute de ordonanţă au fost acordate numai
societăţilor comerciale persoane juridice române la care participarea
investitorului străin cu capital efectiv vărsat în numerar reprezenta minimum
20% clin capitalul social, dar nu mai puţin de 350 mii USD. Impozitul pe
profit la societăţile care îndeplineau aceste condiţii era de 15% pentru primii
doi ani de activitate calculaţi de la data începerii elective a activităţii, dar nu
mai mult de 4 ani de la data înregistrării societăţii la Registrul Comerţului.
Pentru societăţile comerciale la care participarea investitorului străin cu
capital efectiv vărsat în numerar era de cel puţin 5 milioane dolari SUA,
impozitul pe profit era de 15% pe o perioadă de 5 ani, suplimentar faţă de
perioada de 2 ani menţionată mai sus.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/1997 au fost abrogate
articolele cu privire la facilităţile prevăzute mai sus (investiţiile efectuate în
perioada când OUG nr.31/1997 era în vigoare, urmând să beneficieze de
reducerea impozitului pe profit de 15% până la expirarea perioadelor pentru
care a fost acordată), investitorii străini şi cei locali beneficiind de
următoarele facilităţi cu privire la profit:
a) posibilitatea de a opta cu ocazia realizării unor investiţii noi pentru
una din următoarele două forme de stimulente fiscale, fără însă a le cumula:
-deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor privind amortizarea
şi chiar în cazul utilizării regimului de amortizare accelerată. Opţiunea
contribuabilului de a utiliza regimul de amortizare accelerată trebuia
comunicată organelor fiscale teritoriale unde acesta avea obligaţia depunerii
declaraţiei de impunere;
- deducerea din profitul impozabil aferent exerciţiului financiar a unei
cote de 20% din preţul de achiziţie a echipamentelor tehnologice, maşini şi
utilaje, care constituiau active amortizabile achiziţionabile în cursul
respectivului exerciţiu financiar; în cazul în care profitul impozabil era
insuficient pentru a permite deducerea în întregime a sumei aferente cotei de

54
20 % menţionate, deducerea diferenţei urma a se face din profitul aferent
exerciţiilor financiare următoare până la concurenţa sumei deductibile în cel
mult 5 ani;
b) deducerea integrală din profitul impozabil a cheltuielilor cu reclama şi
publicitatea
c) recuperarea pierderii anuale declarate de contribuabil prin declararea
impozitului pe profit, din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani
consecutivi.

55
 B. Scutirea de la plata taxelor vamale a anumitor categorii de importuri.
Cu privire la eficienţa acestui tip de stimulent, opiniile sunt diferite.
Deşi să fie utilizat, cu deosebire în ţări în curs de dezvoltare şi în ţări cu
economie de tranziţie, unii specialişti argumentează că el provoacă
distorsiuni la fluxurilor comerciale, iar în afara existentei unui sistem de
administrare bine pus la punct privează bugetul statului de sume importante
prin evaziune. Aceasta mai ales în condiţiile în care nu există obligativitatea
păstrării în proprietatea firmei pentru o anumită perioadă, de câţiva ani spre
exemplu, a bunurilor importate.
Reglementările româneşti de după 1989 prevăd acest tip de stimulent
investitorii străini care constituie, în acelaşi timp, un clement de discriminare
a investitorilor locali.
În mod concret, Legea nr. 35/1991 şi cea republicată în 1993 prevede
aceleaşi stimulente:
- maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport
şi orice alte bunuri de import necesare investiţiei, constituite ca aport în
natură sau achiziţionate din aportul în numerar al investitorului străin la
capitalul social ori la mărirea acestuia, au fost exceptate de la plata taxelor
vamale;
- au fost scutite de la plata taxelor vamale materiile prime, materialele
consumabile, piesele de schimb şi componentele importate, necesare şi
folosite efectiv în producţia proprie pe o perioadă de 2 ani, calcul de la data
începerii activităţii.
Acordarea acestor facilităţi a fost condiţionată ulterior prin ordinul
preşedintelui ARD de o contribuţie a investitorului străin de cel puţin 10000
dolari SUA.
Legea nr. 71/1994 privind acordarea unor facilităţi speciale pentru
investiţiile străine în industrie prevedea scutirea de la plata taxelor vamale pe
o perioadă de 7 ani de la data înmatriculării societăţii, atât a importurilor
pentru investiţii, cât şi a importurilor pentru producţie, dar numai pentru
investiţiile care întruneau cerinţele prezentate mai sus cu privire la capitalul,
minim, gradul de integrare în economia locală şi exportul unei anume părţi a
producţiei.
Conform Ordonanţei Guvernului nr. 31/1997, bunurile amortizabile
care se importau în vederea efectuării şi derulării investiţiei, constituite ca

56
aport în natură la capitalul social sau achiziţionate ca urmare a unei linii de
finanţare deschise şi garantate de investitorul străin, şi cele achiziţionate de
investitorul străin din dividendele sale pentru majorarea capitalului social,
beneficiau de scutire la plata taxelor vamale. Materiile prime, materialele
cosumabile, piesele de schimb importate beneficiau de reducerea cu 50% a
taxelor vamale pe o-perioadă de 2 ani de la data punerii în funcţiune a
investiţiei străine, dar nu mai mult de 4 ani de la data înregistrării acesteia la
Registrul Comerţului.
Din prevederile Ordonanţei n r. 92/1997 privind facilităţile cu privire la
scutirea de la plata taxelor vamale beneficiază atât investitorii străini, cât şi
cei locali. Astfel, investitorii beneficiază de următoarele facilităţi: importul
de bunuri mobile, corporale sau/şi necorporale, care constituie aport în natură
la capitalul social al unei societăţi comerciale sau reprezintă contribuţia la o
asociaţie în participaţiune ori la o asociaţie familială, necesară pentru
realizarea obiectului de activitate, este exceptat de la plata taxelor vamale şi
de la plata taxelor pe valoarea adăugată; importul de echipamente tehnologice
— maşini şi utilaje - constituind active amortizabile, conform Legii nr.
15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale cu modificările ulterioare, realizat de investitorii care efectuează
investiţii directe, este exceptat de la plata taxelor vamale. Facilităţile în
derulare stabilite conform actelor normative anterioare sunt menţinute până la
expirarea termenelor pentru care au fost acordate.
Legea nr.332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact
semnificativ în economie acordă investitorilor trei categorii de facilităţi, şi
anume:
- exceptarea de la plata taxelor vamale a utilajelor tehnologice, instala -
ţiilor, echipamentelor, aparatelor de măsură şi control, de automatizare şi
produse software, din import, în măsura în care nu au fost utilizate şi au fost
fabricate cu cel mult un an în urmă;
- amânarea la plată a taxei pe valoarea adăugată, la bunurile
investiţionale menţionate anterior, achiziţionate din import sau din România,
până după punerea în funcţiune a investiţiei;
- deducerea fiscală a unei cote de 20% din valoarea investiţiei care se ia
în calcul în declaraţia de impunere;

57
 - posibilitatea utilizării de către investitor pentru asemenea investiţii a
sistemului de amortizare accelerată.

3.4.2. Reglementări specifice

Până la adoptarea de către Guvernul României a Ordonanţei de Urgentă
nr. 31/1997, toate actele normative au reglementat numai investiţiile directe
de capital străin, începând cu acest act normativ au fost reglementate separat
regimul investiţiilor directe de capital străin, regimul investiţiilor străine
constituite prin cumpărarea acţiunilor gestionate de Fondul Proprietăţii de
Stat la societăţile comerciale privatizabile şi regimul investiţiilor de
portofoliu realizate de inves titorii străini.

3.4.2.1. Regimul investiţiilor străine reprezentate prin

cumpărarea acţiunilor gestionate de FPS la societăţile comerciale
În contextul enunţat puteau beneficia de facilităţi investiţiile străine care
aveau la bază un contract de vânzare cumpărare încheiat cu FPS, cu o valoare
de cel puţin un milion de dolari SUA, sau echivalentul acestei sume în orice
altă valută liber convertibilă sau în lei, dacă investitorul străin se obliga să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să asigure, ca efect post privatizare, restructurarea, modernizarea şi
rentabilizarea societăţii comerciale ale cărei acţiuni au făcut obiectul
contractului de vânzare cumpărare de acţiuni cu FPS, inclusiv reducerea
consumurilor materiale şi energetice specifice;
- să asigure protecţia muncii prin tehnologii noi, precum şi formarea
resurselor umane;
- să contribuie la dezvoltarea economică şi la creşterea gradului de
ocupare a forţei de muncă în zona geografică în care îşi desfăşoară activitatea
comercială societatea ale cărei acţiuni au făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat cu FPS;
- să asigure un grad de integrare a producţiei în România de cel puţin
30%, care se determina pe baza ponderii valorice, a materialelor, a pieselor şi
subansamblelor produse în România în totalul cheltuielilor materiale efectuate
pentru realizarea produselor finite;
- să realizeze exportul a cel puţin 40% din valoarea producţiei anuale
proprii;
58
 - să efectueze investiţii pentru asigurarea protecţiei mediului.
Suma de l milion dolari SUA se referea exclusiv la preţul plătit de
investitorul străin pentru pachetul de acţiuni cumpărat de la FPS prin oricare
dintre metodele permise de lege 2 8 .
Aceste societăţi beneficiau de următoarele facilităţi:
- plata unui impozit de 15% aplicat profitului brut obţinut, pe o perioadă
de 5 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărarea a acţiunilor;
- scutire de taxe vamale şi de taxa pe valoarea adăugată pentru
echipamente, maşini, utilaje şi instalaţii necesare modernizării pro ducţiei
proprii sau asigurării protecţiei mediului pe o durată de 8 ani de la data
încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor şi reducerea lor cu
50% pentru o perioadă suplimentară de 2 ani pentru aceeaşi categorie de
produse;
- scutirea de plata taxelor vamale şi a oricăror alte taxe corelate
transferului de know-how efectuat de investitorul străin în vederea creşterii
performanţei tehnice, tehnologice, comerciale sau financiare a societăţii
comerciale emitente a acţiunilor care au (acut obiectul contractului de vânzare
cumpărare încheiat cu FPS;
- reducerea cu 50% a taxelor vamale pe o perioadă de 4 ani de la data
încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni cu FPS, pentru
materiile prime, materialele pentru producţie, materialele consumabile,
piesele de schimb şi/sau componentele importate, necesare realizării
producţiei proprii, a căror contravaloare era achitată din surse proprii atrase
sau împrumutate din străinătate;
- lăsarea la dispoziţia societăţii comerciale privatizate, în moneda în care
s-a făcut plata acţiunilor, a cotei prevăzute la art. 8 din Legea nr. 55/1995 2 9 (o
cotă de până la 60% pentru stingerea datoriilor) pentru accelerarea procesului
de privatizare.
Aceste facilităţi se acordau în funcţie de îndeplinirea criteriilor de
clasificare prevăzute mai sus şi care erau preluate ca obligaţii în contul
cumpărătorului prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni încheiat cu

28
Art. 9 din OG nr.3 J/1997 privind regimul investiţiilor străine în România, publicat în M.O. nr.125 din 19
iunie 1997.
29
L egea nr. 55/ 1995 pri vi nd accel erarea procesul ui de pri vat izare, publi cat ă î n M.O. nr.
124 di n 21 iuni e 1995

59
FPS începând cu momentul efectuării plăţii integrale a acţiunilor
achiziţionate.
Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 92/1997 au fost abrogate articolele care
reglementau regimul investiţiilor străine constituite prin cumpărarea
acţiunilor gestionate de FPS la societăţile comerciale care se privatizează.
Actul normativ instituit, pentru a reglementa această problemă, a fost
Ordonanţa de Urgentă n r. 88/1997 3 0 privind privatizarea societăţilor
comerciale, conform căreia acţiunile gestionate de FPS se puteau vinde
persoanelor fizice sau juridice de drept privat române ori străine prin: ofertă
publică de vânzare; negociere directă; licitaţie cu strigare sau în plic;
certificate de depozit emise de bănci de investiţii pe pieţele de capital
internaţionale sau prin combinarea acestor metode.
Desfiinţarea la sfârşitul anului 2000 a FPS o dată cu înfiinţarea
Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului va
dinamiza procesul de reglementare privind raportul dintre privatizare şi
investiţii în sectorul societăţilor comerciale la care statul deţine acţiuni.

3.4.2.2. Unele măsuri pentru promovarea investiţiilor cu

impact major asupra activităţii economice.
În anul 1997, s-au instituit noi măsuri şi facilităţi pentru promovarea
investiţiilor cu impact major asupra activităţii economice din tara noastră.
Din conţinutul Ordonanţei de Urgenţă aprobate în luna mai 1997 pot fi puse
31
evidentă câteva aspecte.
Investiţiile cu impact major asupra activităţii economice au fost
considerate cele care vizau participarea investitorului la constituirea unor
societăţi comerciale, la majorarea capitalului acestora, dobândirea de acţiuni
ale unei societăţi comerciale la care statul sau autorităţile publice erau
acţionari majoritari, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) valoarea investiţiilor realizabile într-un interval de 2 ani era de cel
puţin 50 milioane dolari SUA sau echivalentul în altă valută convertibilă sau
în lei;

30
Ordonanţ a de Urgenţ ă a Guvernul ui 88/ 1997 pri vi nd pri vat i zarea soci et ăţ i l or
comerci al e, publ i cat ă î n MO. nr.381 di n 29 decembri e 1997
31
O.U.G. privind unele masuri pentru dezvoltarea activităţii economice, din 13 mai 1999;Legea nr. 991999
privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată in M.O. Partea I nr. 93627 mai 1999.

60
 b) în cazul zonelor defavorizate intervalul de eşalonare a investiţiilor cu
impact major se extinde până la 3 ani, cu condiţia de a se crea cel puţin 700
locuri de muncă;
c) în cazul construcţiei de locuinţe perioada realizării investiţiilor cu
impact major se extinde la 3 ani dar plafonul acestora era de cel puţin 60
milioane dolari SUA sau echivalentul în altă valută liber
convertibilă sau în lei;
Investiţiile cu impact major asupra activităţii economice beneficiau de
următoarele facilităţi:
a) scutire la taxe vamale şi TVA pentru importul de bunuri şi la TVA
pentru bunuri achiziţionate de pe piaţa internă dacă acestea constituiau
active amortizabile, aport în natură la capitalul social al unei societăţi
comerciale create sau achiziţionate;
b) scutire de la plata taxelor vamale şi de la plata TVA pentru
echipamente tehnologice, maşini, utilaje ctc. achiziţionate, care erau
componente ale investiţiei cu impact major realizate în condiţiile expuse
anterior;
c) scutire de la plata taxelor vamale şi de la plata TVA pentru importuri
sau achiziţionarea de pe piaţa internă a materiilor prime, materiale
consumabile, piese de schimb, necesare pentru o perioadă de 2 ani de
la punerea în funcţiune a investiţiei cu impact major sau de la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni de la FPS.
d) scutire de la plata impozitului pe profit o perioadă de 10 ani, cu
condiţia ca societatea să înregistreze profit în cel mult 3 ani de la data
înregistrării la ORC;
e) scutire de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani în cazul
în care societatea se afla în proces de privatizare, din momentul realizării
investiţiilor (prin privatizare);
f) scutire de la plata impozitului pentru profitul reinvestit în
modernizări tehnologice, în extinderea societăţii comerciale;
g) acordarea unui decalaj de l la 3 ani la plata TVA pentru activitatea
desfăşurată în societate;
h) scutire de la plata TVA pe o perioadă de până la 3 ani în cazul
investiţiilor în domeniul construcţiei de locuinţe şi acordarea cu titlu gratuit a

61
dreptului de proprietate sau de folosinţă asupra terenurilor aferente
construcţiilor.
Agenţia Română de Dezvoltare a fost mandatată la acea dată, împreună
cu alte organe ale statului , ministere, FPS etc. să identifice proiecte de
investiţii şi investitori eligibili.
În cazul lichidării investiţiei cu impact major într-o perioadă care
reprezenta de 2 ori perioada în care s-au acordat facilităţi atunci
facilităţile acordate se anulau retroactiv, investitorul fiind obligat să
plătească taxele şi impozitele pentru care a fost scutit.
La ora actuală se poate aprecia faptul că şi pe baza acestor facilităţi investitorii străini
nu s-au remarcat în realizarea unor investiţii cu impact major în economia României. Nu este
deci întâmplător faptul că în anul 2001 Guvernul României şi-a asumat răspunderea în
parlament pentru Legea nr. 332/20013 2 prin care se asigură un tratament similar investitorilor
fie autohtoni fie străini în cazul investiţiilor care depăşesc l milion USD. Garanţiile şi
facilităţile sunt marcate mai riguros prin această lege decât în reglementările anterioare.
In domeniul investiţiilor străine directe, acţiunile intreprinse în vederea imbunătăţirii
cadrului legislativ şi instituţional au vizat:
- infiinţarea Departamentului pentru Relaţii cu Investitorii Străini, aflat în subordinea
directă a Primului Ministru care permite accesul facil al investitorilor străini importanţi la
structurile de decizie guvernamentală;
- elaborarea si promulgarea legii privind promovarea investiţiilor directe cu impact
semnificativ in economie;
- extinderea dialogului cu asociatiile investitorilor straini din Romania;
- definirea domeniilor strategice pentru atragerea de investiţii straine si identificarea
proiectelor de investitii pentru reabilitarea si modernizarea unor societati sau companii
nationale, cu finantare externa. In acest scop au fost solicitate 10 ministere economice pentru
definirea unor domenii prioritare in care se doreste atragerea investitiilor straine. Informatiile
primite nu sunt inca complete fiind legate de definitivarea Programelor de actiune pentru
fiecare minister in parte.In baza strategiilor sectoriale au fost elaborate propunerile de proiecte
prioritare pentru aceste domenii si pentru alte sectoare ca metalurgia si industria de aparare.
Pentru crearea unei imagini pozitive a României la nivel de ţară, regiune, ramură
economică s-a avut in vedere:
- realizarea de materiale si actiuni promotionale destinate atragerii de investitori straini
in conformitate cu practica internationala; in acest scop s-au elaborat 2 pliante promotionale si
32
L egea 332/ 2001 pri vi nd prom ovarea i nvest i ţi i l or di rect e cu im pact sem ni fi cat i v î n
econom i e, p u bl i ca tă î n M. O. n r. 3 5 6 p art ea I d in 3 i uli e 20 01

62
este in curs de tiparire si un pliant cu informatii pentru investitorii straini (Romania Directory
2001), de asemenea s-a realizat un catalog cu proiecte de investitii;
- extinderea bazei de informatii disponibile pentru investitorii straini, prin elaborarea
unei pagini pe Internet. In acest sens a fost elaborata editia anuala a portofoliului de proiecte
prioritare (95 proiecte), ce este pregatita atat in varianta electronica, pentru a fi transmisa pe
INTERNET, cat si in varianta pe suport hartie. Portofoliul de proiecte pentru atragerea de
investitori straini semnificativi, este cel din domeniile strategice care fac obiectul activitatii
M.I.R..
In domeniul iniţierii de actiuni de cooperare internaţională s-a avut in vedere reluarea
relaţiilor din domeniul atragerii investiţiilor străine cu instituţiile internaţionale: Asociaţia
Mondială a Agenţilor de Promovare a Investiţiilor Străine, Asociaţia Agenţilor de Promovare
a Investiţiilor Străine din ţările membre CEFTA, reţeaua IPAnet coordonată de MIGA/Banca
Mondială, OPIC şi altele.
Acţiunile intreprinse în vederea elaborarii politicilor pentru atragerea investiţiilor străine
în România au vizat:
- elaborarea Legii privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ in
economie ca prima parte a Codului de Promovare a Investitiilor;
- asigurarea unui mecanism de monitorizare a fluxurilor de investitii străine, conform
practicilor OECD, pentru care au fost inţiate discuţii cu Oficiul National al Registrului
Comerţului, Banca Natională a României, Institutul Naţional de Statistică, Ministerul
Finanţelor Publice şi Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Municipiului Bucureşti.
Programul de acţiuni şi masuri pentru promovarea pe plan internaţional a proiectelor de
investiţii în România prevede:
a) o serie de acţiuni din punct de vedere organizatoric :
Ministerul Dezvoltării şi Prognozei va avea intreaga răspundere în dezvoltarea şi
implementarea strategiei de promovare a investiţiilor în România. În acest sens, va reorganiza
actuala Directie Generală pentru Promovarea Investiţiilor din cadrul Ministerului Dezvoltării
şi Prognozei creandu-se o nouă structură cu doua compartimente: Promovarea Investiţiilor şi
Servicii pentru Investitori în cadrul carora vor exista şi unele birouri specializate pentru
legătura cu unele ţări (Germania, SUA, Italia, Franţa, s.a.). Aceste structuri vor fi responsabile
pentru asistarea proiectelor de investiţii intre 1 milion şi 10 milioane dolari;
Proiectele de peste 10 milioane dolari vor fi in sarcina Departamentului pentru Relaţia
cu Investitorii Străini, iar cele sub 1 milion de dolari, in sarcina Ministerului pentru
Intreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperatie, care nu vor realiza activitaţi de promovare a
investiţiilor, acestea fiind în sarcina structurii din cadrul Ministerului Dezvoltării şi Prognozei.

63
Pentru a fi eficiente, cele doua unităţi vor lucra sub coordonarea Ministerului Dezvoltării şi
Prognozei;
Structura creată în cadrul Ministerului Dezvoltării şi Prognozei va fi responsabilă şi
pentru serviciile de tip post-investiţie, precum şi pentru avizarea Guvernului asupra
imbunataţirii necesare a climatului investiţional;
Rolul Ministerului Afacerilor Externe va consta intr-o activitate de asistenţă acordată
structurii din cadrul Ministerului Dezvoltării şi Prognozei prin reţeaua de ambasade din
străinătate;
Structura din cadrul Ministerului Dezvoltării şi Prognozei trebuie să aiba un Consiliu de
Supraveghere condus de Ministrul Dezvoltării şi Prognozei, şi format din : Secretarul de Stat
pentru Investiţii Străine şi Dezvoltare Regională, Secretarul de Stat al Departamentului pentru
Relaţia cu Investitorii Străini, Secretarul de Stat de la Ministerul Intreprinderilor Mici si
Mijlocii şi Cooperaţie , Secretarul de Stat de la Ministerul Afacerilor Externe, Consilieri ai
Primului Ministru, Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie, Preşedintele Consiliului
Investitorilor Străini, membri ai sectorului privat şi un decan al unei universităţi;
Se va crea astfel o virtuală agenţie de promovare a investiţiilor, fiind important ca
potenţialul investitor să poata identifica în Ministerul Dezvoltării si Prognozei punctul focal
pentru promovarea investiţiilor şi să i se asigure o excelentă legatură cu unitaţile de asistenţă;
b) o serie de actiuni concrete legate de:
Identificarea domeniilor prioritare ale economiei romanesti; stabilirea ramurilor, a
subramurilor si sectoarelor principale de activitate in perioada 2001-2002:
Etapa I: septembrie-noiembrie 2001;
Etapa II: decembrie-februarie 2002
Etapele III-V: domeniile se vor stabili cu 3 luni inainte de inceperea etapelor;
Utilizarea eficientă a resurselor existente, financiare şi umane in vederea susţinerii
activitaţii de promovare (realizarea de materiale promoţionale tiparite, pe suport informatic,
echipamente multimedia, stabilirea echipelor permanente de lucru, etc.);
Identificarea şi selectarea proiectelor de investiţii şi crearea unei baze de date in limba
engleză, comună tuturor instituţiilor implicate în procesul de atragere a capitalului străin in
România. Din aceasta bază de date se vor intocmi liste de proiecte prioritare cu impact major
pentru economia românească. Listele vor fi rezultatul colaborării între toate instituţiile
implicate, sub coordonarea Ministerul Dezvoltării si Prognozei;
Crearea unui domeniu pe INTERNET, special alocat promovării proiectelor de investiţii
şi a climatului de afaceri din România, cu acces nerestricţionat, administrat de Ministerul
Dezvoltării şi Prognozei;

64
 Asigurarea unitatii mesajelor referitoare la climatul de afaceri din România, transmise
pe plan extern;
Identificarea pieţelor straine cu capacitate de internaţionalizare a investiţiilor directe
către economiile emergente, a domeniilor de interes ale mediilor de afaceri internaţionale
potenţial interesate in realizarea de investiţii, precum si a potenţialilor investitori in aceste
domenii.
Constituirea, pentru proiectele prioritare, de colective de promovare care, in baza
mandatului aprobat de Primul-Ministru, vor contacta direct potentialii investitori;
Realizarea unei strategii de promovare pe termen lung;
Monitorizarea rezultatelor activitaţilor de promovare generală şi a activitaţilor de
promovare a proiectelor prioritare de către colectivele de promovare;
Agentia Româna pentru Investiţii Straine (ARIS) a fost constituită în baza Legii. nr.
390/2002 ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, in subordinea Guvernului,
fiind unica instituţie abilitata sa aplice politica Guvernului pentru promovarea si atragerea
investiţiilor străine directe în economie.
Misiunea ARIS-ului este atragerea si menţinerea capitalului străin in economie ca efect
al creării unui mediu de afaceri prietenos şi atractiv pentru dezvoltarea proiectelor de
investiţii.
Obiectivele Agenţiei Române pentru Investiţii Străine sunt:
- Cresterea semnificativa a volumului investitiilor straine in Romania in perioada 2003-
2004;
- Crearea unei imagini pozitive a Romaniei ca destinatie pentru investitori la nivel de
tara, regiune, ramură economică ;
- Abordarea pro-activa a investitorilor straini prin realizarea unei oferte de proiecte si
propuneri concrete de investiţii Oferirea unor servicii profesionale de asistenta predecizională,
pe durată şi ulterior realizarii investiţiei .
În principal, domeniul de activitate a ARIS se referă la: 
- coordonarea elaborarii strategiilor si a programelor de actiune pentru atragerea
capitalului strain in economie, precum si a activitatii efective de promovare pe plan intern si
international a proiectelor de investiţii în România ;
- monitorizarea respectarii legislatiei in domeniul investitiilor straine in România şi
inaintarea de propuneri pentru îmbunătaţirea acesteia ;
- crearea condiţiilor necesare asigurarii unui mediu de afaceri favorabil promovarii
investiţiilor directe;
- acordarea de asistenţă de specialitate investitorilor străini interesaţi de dezvoltarea unor

65
proiecte de investiţii in România, premergator si ulterior realizarii investiţiilor, in colaborare
cu alte instituţii şi organizaţii, guvernamentale sau non-guvernamentale ;
- identificarea si promovarea domeniilor prioritare de investiţii şi a oportunităţilor
existente in aceste domenii precum si crearea unei baze de date cu informaţii disponibile
pentru investitori referitoare la proiecte de investiţii, surse de finanţare, parteneri potentiali de
afaceri, locaţii disponibile etc.
- promovarea investiţiilor străine in conformitate cu strategiile celorlalte instituţii şi
organizaţii implicate in procesul de atragere a capitalului străin in economie (Autoritatea
pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului, Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Bancare, ministere, etc.), precum si a imaginii României si a climatului investiţional
existent, utilizând toate mijloacele specifice de promovare ;
- informarea periodică a Guvernului asupra volumului, structura, domeniile şi tendinţa
investiţiilor străine pe plan intern şi internaţional, prin colaborarea cu alte instituţii, organizaţii
sau structuri publice sau private specializate, care inregistrează şi deţin informaţii în domeniu.

CAP 4 Cadrul real al investiţiilor cu capital străin în

România în perioada de tranziţie
4.1. Entităţi implicate
Activitatea de promovare a unei politici investiţionale prin atragerea de
capital străin constituie una din modalităţile importante de creare a sectorului
proprietăţii private şi de scurtare a perioadei de trecere la economia de piaţă.
Principalele domenii în care infuzia de capital străin constituie o prioritate
sunt infrastructura, telecomunicaţiile, industria energetică, construcţia de
maşini, turismul, producţia de bunuri de larg consum şi serviciile, în esenţă,
principalele instituţii implicate în procesul realizării investiţiilor de capital
străin în perioada de tranziţie au fost Agenţia Română de Dezvoltare, Fondul
Proprietăţii de Stat, Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea
Participaţiilor Statului, dar şi alte organe şi instituţii.
1. Agenţia Română de Dezvoltare a fost înfiinţată în martie 1991 ca
organism guvernamental specializat cu rolul de a susţine procesul reformei
economice prin atragerea de capital străin.
Legea investiţiilor străine a prevăzut necesitatea obţinerii de către
investitorul străin a confirmării ARD. Agenţia, în baza cererii formulate de

66
investitor, analiza bonitatea acestuia, domeniul şi modalitatea în care urma să
fie efectuată investiţia, cuantumul capitalului investit şi apoi comunica
investitorului decizia adoptată, în termen de 30 de zile de la data înregistrării
cererii.
Confirmarea ARD nu excludea nicidecum parcurgerea celorlalte etape
obligatorii, comune pentru constituirea tuturor societăţilor comerciale,
independent de provenienţa capitalului, implicând: notariatul - pentru
autentificarea actelor constitutive; banca - pentru depunerea capitalului social
subscris; instanţa judecătorească - pentru autorizarea funcţionării societăţii;
Registrul Comerţului - pentru înmatricularea societăţii; Administraţia
financiară - pentru înregistrarea ca subiect fiscal; Monitorul Oficial - pentru
publicarea documentelor de înfiinţare.
La finalul acestor etape investitorul revenea la ARD pentru obţinerea
certificatului de investitor care îl îndreptăţea la dobândirea stimulentelor
incluse în legislaţia specifică investiţiilor străine.
Activitatea ARD a constat în activităţi promoţionale, activităţi de analiză
şi cercetare, relaţii cu organisme internaţionale, activitatea de informare etc.
În planul atragerii investiţiilor străine directe în România activitatea
ARD a constat practic în:
- furnizarea de materiale de referinţă şi informare privind
cadrul instituţional şi legislativ al investiţiilor străine în România;
participarea la negocieri între partenerii români şi străini, asistarea la
completarea formalităţilor de constituire a societăţilor comerciale cu
participare străină;
- asigurarea unei interfeţe între investitorul străin şi instituţii
şi întreprinderi româneşti şi, mai ales, asigurarea soluţionării pe cale amiabilă
a diverselor şi multiplelor probleme care apar la constituirea şi în
funcţionarea societăţii comerciale cu participare străină. Faţă de partea
română activitatea ARD a constat în:
- asistarea întreprinderilor româneşti în pregătirea proiectelor de inves -
tiţii conform cerinţelor practicii internaţionale;
- asistarea întreprinderilor româneşti în evaluarea ofertelor firmelor
străine în sensul asigurării unor evaluări echitabile ale participării străine;
colaborarea cu alte instituţii româneşti în realizarea unor proiecte de
investiţii străine complexe.

67
 Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, ARD a
desfiinţată, activitatea acesteia a fost preluată de Departamentul
Promovarea Investiţiilor Străine din fostul Minister al Privatizării.
2. Fondul Proprietăţii de Stat. în baza Legii nr. 58/1991 prin
privatizarea societăţilor comerciale a fost înfiinţat Fondul Proprietăţii de Stat
ta instituţie publică cu personalitate juridică care a deţinut iniţial 70% din
capitalul social al societăţilor comerciale de stat şi Fondurile Proprietăţii
Private deţin 30% din capitalul social al societăţilor comerciale de stat. FPS a
fost înfiinţat în scopul realizării transferului proprietăţii de stat în
proprietatea privată perioadă de 7 ani. în fapt în perioada preconizată a fost
transferat în proprietate privată doar 20% din capitalul social deţinut de FPS
la societăţile comerciale capital de stat. Ca urmare, prin OUG nr. 88/1997 a
fost prelungit procesul de transferare în proprietate privată a capitalului
social deţinut de stat la societăţile comerciale. Se apreciază că în procesul
de privatizare mijlocit de FPS sau manifestat o serie de dificultăţi, între care:
- unele greutăţi în identificarea societăţilor comerciale şi în reevaluarea
capitalului social;
- construcţia instituţională greoaie şi confuză;
- lipsa de experienţă şi insuficienţa specialiştilor;
- valoarea redusă a capitalului privat autohton:
- dificultăţi în atragerea investitorilor străini;
- unele necorelări şi lacune în plan legislativ.
Fondul Proprietăţii de Stat a funcţionat o perioadă de 10 ani, perioadă în
care a lansat şi susţinut diverse programe de atragere a investiţiilor străine a
elaborat proceduri de negociere pentru investiţiile străine în parametrii
practicii mondiale, a elaborat documentaţii de prezentare a societăţilor
comerciale ţaţe, a stabilit criterii de apreciere a potenţialului de dezvoltare a
comerciale propuse pentru privatizare şi metodologia de evaluare a ofertelor
primite de la partenerii externi.
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 a facilitat diversificarea
modului de implicare a FPS în procesul de privatizare a acţiunilor deţinute de
Stat la societăţilor comerciale prin: ofertă publică de vânzare, negociere
directă, emisiunea certificatelor de depozit de către bănci de investiţii pe
pieţele de capital sau folosirea unor proceduri combinate.

68
 După un deceniu de funcţionare se concluzionează că FPS nu şi-a realizat
integral programul pentru care a fost instituit. Sunt supuse dezbaterii mai ales
cazurile de nerespectare şi neîndeplinire a angajamentelor asumate de
investitori aferente perioadei post privatizare.
3. Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participărilor
Statului. Prin O.U.G. nr.296/2000 3 3 FPS a fost desfiinţat. Locul său a.
fost luat de Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor
Statului, instituţie de interes public cu personalitate juridică, în subordinea
Guvernului. Prin actul normativ menţionat s-a stabilit că AP APS va avea în
principal ca obiect de activitate, pentru societăţile comerciale aflate în
portofoliul său:
- vânzarea către sectorul privat, prin metodele prevăzute de legea
pachetelor de acţiuni deţinute de stat în societăţile comerciale;
- administrarea, în calitate de acţionar semnificativ/majoritar, a
societăţilor comerciale aflate în portofoliul său;
- controlul respectării clauzelor din contractele de privatizare şi a
gradului de realizare a performanţelor asumate prin aceste contracte;
- restructurarea societăţilor comerciale aliate în portofoliul său şi
asigurarea asistenţei financiare necesare modernizării şi
retehnologizării;
- transferul, în condiţiile legii, către unele ministere şi autorităţi publice
locale a administrării şi vânzării activelor deţinute de stat la unele societăţi
comerciale.
Pe lângă APAPS funcţionează Consiliul Interministerial format din 9-11
membri reprezentanţi ai unor ministere şi instituţii implicate în procesul de
privatizare.

4.2. Evoluţia investiţiilor străine directe în perioada 1991200334

Informaţiile cu privire la evoluţia investişiilor străine directe pot fi asigurate din mai
multe surse cum ar fi: de la BNR, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ,ARD sau altele.

33
Ordonanţa de Urgenţa u Guvernului nr. 296 din 30 decembrie 2000 privind înfiinţarea Autorităţii
pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicată în M.O. nr. 707 din 30 decembrie 200
(devenită Legea nr. 225 din 30 aprilie din 2001, publicată în M.O. nr. 229 din 4 mai 2001).
34
Datele pentru anul 2003 sunt pe perioada IanuarieMai 2003

69
 Aşa cum reiese din Balanţa de plăţi a BNR, în perioada 19912001 evoluţia
investitorilor străini şi a capitalului implicat în afaceri investiţionale în România se încadreză
în datele prezentate în tabelul nr. 1.

Evoluţia investitorilor străini şi a capitalului social implicat în România în

perioada 19912000, date cumulative
Tabelul nr. 1
Anul Număr de investitori străini Capital în valută (mil. USD)
1991 6.182 537.9
1992 18.872 896.3
1993 29.392 1.264,6
1994 40.941 2.261,8
1995 44.638 2.562,5
1996 48.557 3.139,3
1997 54.198 3.464,2
1998 63.255 3.648,5
1999 71.318 4.364,0
2000  5.001,9

Sursa: Raportul Anual BNR, 2001, Secţiunea statistică, p.7

Din analiză reiese evoluţia ascendentă a numărului investitorilor străini, pentru

perioada 19911999, de 11,53 ori şi a capitalului implicat, pentru perioada 19912000, de
9,29 de ori, adică cu 929,89%. Datele fiind cumulate pe ani nu reflectă disparităţile pe ani în
cadrul perioadei.
Evoluţia investiţiilor străine directe pe ani se prezintă în tabelul nr. 2

Evoluţia investiţiilor străine directe în România în perioada 19902002

Tabel nr.2(mil.USD)
Anul Intrări Ieşiri Sold
Total 8.968 214 8.754
1990  18 -18
1991 24 5 37

70
 1992 80 3 77
1993 94  94
1994 342 1 341
1995 420 1 419
1996 265 1 263
1997 1.220 5 1.215
1998 2.052 21 2.031
1999 1.094 53 1.041
2000 1.061 24 1.037
2001 1.255 98 1.157
2002 1.106 16 1.090

Sursa: Raportul Anual BNR-Balanţa de plăţi:

1992 pentru anii 1990-1991
1993 pentru anii 1992-1993
1997 pentru anii 1994-1997
1999 pentru anii 1998-1999
2001 pentru anii 2000-2001
Buletin lunar 122002 p.23. pentru anul 2002
În perioada analizată plasamentele investitorilor străini în investiţii străine directe, în
România, s-au cifrat la 8.968 mil. dolari SUA, iar retragerile la 214 mil. dolari SUA, rezulând
un sold cumulat de 8.754 mil.dolari SUA. Pe ani, cele mai consistente intrăi s-a înregistrat în
perioada 1997-2002.
Se poate aprecia că evoluţia investiţiilor străine directe pe ani se află în corelaţie cu
evoluţia procesului de tranziţie din România şi cu lipsurile legislative şi a facilităţilor fiscale
pentru investitrii străini. Evoluţia investiţiilor străine directe include proiecte invstiţonale
realizate de nerezidenţi, inclusiv investiţiile mijlocite de procesul de privatizare( prin FPS,
respectiv prin APAPS începând cu anul 2000), precum şi investiţiile din surse atrase , dar nu
include investiţiile de pe piaţa bursieră şi RASDAQ. Deci se iau în considerare investiţiile în
procesul de privatizare şi angajamentele de investiţii suplimentare, precum şi investiţiile
străine prin atragerea unor resurse neincluse în capitalul social.
Pe parcursul perioadei s-au produs şi radieri ale unor societăţi comerciale cu participare
străină. În condiţiile instabilităţii economice şi legislative inerente perioadei de tranziţie la
economia de piaţă, unele investiţii străine, mai ales de mică amploare, au fost realizate în
scopul obţinerii unor profituri rapide dupa care investitorii respectivi s-au retras de pe piaţa
României.

71
 Evoluţia investiţiilor străine directe poate fi pusă în evidenţă şi pe baza informaţiilor
oferite de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a României.
Penru a efectua analiza invstiţiilor străine directe pe baza informaţiilor oferite de
Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a României trebuie făcute următorele precizări şi
anume:
Investiţia străină de capital în România (Is) este egală cu valoarea capitalului străin
subscris la înmatriculare (I), plus subscrieri prin menţiuni de majorare a capitalului străin (M),
plus/minus capitalul social cesionat de/către asociaţi/acţionari rezidenţi (C), minus capitalul
social subscris la firmele radiate din registrul comerţului (R), respectiv:
Is = I + M ± C – R
Evoluţia îmatriculărilor de societăţi comerciale cu participare străină la capital se
prezintă în tabelele nr.3 şi 4.(vezi Anexe). Potrivit operaţiunilor statistice efectuate de Oficiul
Naţional al Registrului Comerţului, volumul total al investiţiilor străine inregistrat la 31
decembrie 2002 în Romania, se ridica la 8,94 miliarde USD, respectiv 8,57 miliarde EURO.
Această valoare reprezintă aportul investitorilor străini la subscrierea capitalului social pentru
cele 89,9 mii societăţi comerciale infiinţate cu participare de capital strain. Cel mai mare nivel
al investiţiilor străine inregistrat în Romania, în perioada anilor 1991- 2002, este cel realizat
în anul 2001, cand valoarea capitalului social subscris, în echivalent valută, la societăţile
comerciale cu participare străina de capital, a fost de 1,52 miliarde USD, conform datelor
prezentate în tabelul nr.3,(vezi Anexe)
Soldul existent al investiţiei străine la 31 mai 2003, potrivit datelor din tabelul nr.4,(vezi
Anexe) ca urmare a operaţiunilor efectuate în perioada decembrie 1990 – 31 mai 2003,
cuprinde :
- numărul total al societăţilor comerciale, care este de 93.438, din care 438 s-au
înregistrat în luna mai 2003;
- capitalul social subscris de investitorii străini, care totalizează 9,54 mld USD (8,06
mld EUR.
În raport de evoluţiile înregistrate, cu tendinţe diverse de la o ţară la alta, în
clasamentul pe ţări de rezidenţă a investiţiilor în societăţile comerciale cu participare străină,
cumulat pentru întreaga perioadă a anilor 1991 – 2003 (luna mai), pe primele locuri figurează,
ca ţări de rezidenţă a investitorilor: Olanda (locul 1 cu 17,6 % din total investiţie străină
exprimată în echivalent valută),
Germania (locul 2, cu 9,7%), Franţa (locul 3, cu 7,3%), SUA (locul 4, cu 7,2%) şi Italia (locul
5, cu 6,2%) potrivit datelor din tabelul nr.5,(vezi Anexe).

72
 Structura pe domenii de activitate a numărului de societăţi comerciale cu participare
străină la capitalul social, înmatriculate în perioada 1991- mai 2003, prezentată în figura nr.1,
evidenţiază preferinţa investitorilor pentru activităţile din domeniul comercial. 54,3% din
numărul total de societăţi comerciale cu participare străină la capitalul social reprezintă
societăţile comerciale care au declarat în actele constitutive intenţia de a-şi desfăşura
activitatea principală în comerţ. În ordinea preferinţelor urmează industria (18,8%), serviciile
profesionale (11,7%), turism (4,5%) şi agricultura (4,2%),

Structura pe domenii de activitate* a numărului de societăţi

comerciale cu participare străină la capitalul social, înmatriculate în
perioada 1991 - Mai 2003
Figura nr. 1

*) Calculată în raport de domeniul principal de activitate declarat

Structura pe domenii de activitate a valorii capitalului social subscris de societăţile
comerciale cu participare străină la capitalul social este semnificativ diferită de structura
numărului de înmatriculări. Din capitalul social total subscris, 53,7% a fost investit în
industrie, 16,4% în servicii profesionale şi 15,9% în comerţ.(Figura nr .2)

Structura pe domenii de activitate a valorii capitalului social subscris** de

societăţile comerciale cu participare străină la capital, în perioada 1991 -
Mai 2003
Figura nr. 2

73
 **) Calculată în raport de valoarea capitalului social total subscris în echivalent valută (USD).

O analiză a evoluţiei investiţiilor străine directe în anul 2003, pe perioada Ianuarie-

Mai , comparativ cu aceaşi perioadă din 2002 ne arată că în anul curent se prezintă o situaţie
îmbucurătoare:
- din punct de vedere a numărul societăţilor comerciale noi cu participare străină
înregistrate , s-a înregistrat o creştere în lunile Ianuarie (156,4%)şi Februarie (121,6%)
comparativ cu lunile Ianuarie-Februarie 2002; (vezi Graficul nr. 3.)
- pe de altă parte privită prin prisma volumului capitalului social subscris în valută
,exprimat dolari SUA, o situaţie favorabilă se înregistrează numai în luna Ianuarie a anului
curent care prezintă o evoluţie faţa de luna Ianuarie a anului trecut cu circa 147.8% ; (vezi
Graficul nr. 4.)
- în celelalte luni din cadrul perioadei de analiză se constată ca s-a înregistra un trend
negativ , atât ca număr de societăţi comerciale noi înregistrate dar şi din punct de vedere al
volumului capitalului social subscris în echivalent valută comparativ cu aceaşi perioadă din
2002.

74
 Grafic nr. 3 Grafic nr. 4

Structura numărului de societăţi comerciale cu participare străină şi a capitalului

subscris în valută, pe judeţe, relevă orientarea variată a investitorilor în procesul de
implantare a afacerilor investiţionale prezentate în tabelul nr.7, în perioada 1991-2003,
Municipiul Bucureşti a deţinut în perioada 1991-2002 aproximativ 53,8% din numărul total
de societăţi comerciale îmatriculate cu participare străină şi pe parcursul anului curent 20,3%
iar pe totalul perioadei deţine un număr de 49390 de societăţi comerciale dintr-un total de
93507 şi 47,0% din valoarea capitalului social subscris în valută în perioada 1991-2002 şi pe
parcursul anului 2003 aproximativ 27,6% din valoarea capitalului social subscris în valută iar
per sold 13134378 mii USD dintr-un total de 41206829 mii USD. Se mai pot enumera şi
următoarele judeţe Călăraşi cu un număr de 261de societăţi şi un volum al capitalului social
de 6865545 Mii USD; Cluj 3861 şi 1046515 mii USD; Prahova un număr de 1450 de societăţi
cu o valoare a capitalului social de 6393239 mii USD; Timiş cu 5555 de societăţi şi o valoare
a capitalului social de 851628 mii USD.
Structura numărului de societăţi comerciale cu participare străină şi a capitalului
subscris în valută, pe regiuni de dezvoltare economică în cadrul ţării se prezintă în tabelul nr.8
(vezi Anexe) primul loc îl deţine regiunea Bucureşti-Ilfov cu un număr de 52051 de societăţi
şi cu o valoare a capitalului social subscris în valută de 18094447 mii USD iar pe lucul al
doilea după valoarea capitalului social subscris în valută se situiază regiunea de dezvoltare
Sud-Muntenia cu 13844302 mii USD şi un număr de 3520 societăţi. Celelalte regiuni de
dezvoltare economică deţin ponderi cumulate de 40,52% la numărul de societăţi înregistrate şi
22,50% la capitalul subscris în valută.
Structura pe grupări economice a numărului de societăţi comerciale cu participare
străină şi a capitalului social subscris în valută prezintă în tabelul nr.9 (vezi Anexe). Se

75
constată că cele mai multe societăţi au fost infiinţate cu capitaluri provenite din ţările care fac
parte din O.E.C.D în număr de 57311 de societăţi şi o valoare a capitalului social subscris
exprimat în valută de 38146655 mii USD .Locul secund îi revine ţarilor provenind din U.E. cu
un nr de 38432 societăţi şi un capital social subscris în valută de 23872764 mii.USD. Restul
ţărilor provenind din A.E.L.S. şi C.E.F.T.A. au participat cu o pondere de aproximativ de
6.44 din 102341 societăţi reprezentând totalul de la finele perioadei şi doar 2,32 din
valoarea totală a copitalului social subscris în valută care este egal cu 63493605 mii.USD .
Referitor la structura pe continente a numărului de societăţi comerciale cu participare
străină constituite şi a capitalului social subscris în valută se prezintă în tabelul nr.10 . Putem
observa că pe continente ponderea principală în totalul numărului de societăţi înfiinţate o
deţin ţările care provenin din Europa cu 57182 de societăţi şi un capital social de 28350841
mii USD., urmate de cele asiatice cu 32534 de societăţi şi o valoare a capitalului echivalent în
valută de 6900314 mii USD. Celelalte ţări care provin din celelalte continente (America de
Nord , Africa, America de Sud şi Ocania) deţin ponderi cumulate de 7,87% dit totalul de
97380 societăţi cu participare străină la capital şi 13,17 % ditr-un total de 41242798 mii USD.

4.3. Concluzii
Evoluţiile curente din fluxurile mondiale de investiţii arată că liberalizarea legislativă şi
stimulentele investiţionale tradiţională (fiscale, vamale, financiare) sunt măsuri cu eficienţă
tot mai mică în atragerea unor fluxuri semnificative, deoarece aproape toate ţările apelează la
astfel de măsuri.
Percepţia externă negativă a climatului intern de afaceri reprezintă principalul obstacol
în calea amplificării fluxului de capital investiţional spre economia românească.
Consecinţele nefavorabile ale acestei situaţii se resimt în mod direct şi extrem de sever,
avantajele competitive potenţiale ale economiei româneşti fiind aproape neutralizate de
dezavantajul percepţiei externe nefavorabile a climatului de afaceri intern. Aducerea imaginii
externe la dimensiunea corespunzătoare presupune, pe de o parte finanţarea şi proiectarea pe
baza resurselor umane şi financiare proprii a unei campanii active de diseminare masivă în
străinătate a informaţiei privind condiţiile tehnico - investiţionale din România, iar pe de altă
parte, realizarea acordului dintre imaginea externă şi realitatea internă, ceea ce înseamnă
proiectarea şi finanţarea bunei campanii de presă, campanie menită să reclădească imaginea
României.
Cercetări de specialitate efectuate la Institutul Est-European din München relevă că toţi
investitorii potenţiali occidentali intervievaţi consideră ca factor determinant al evoluţiei

76
investiţiile străine directe în ţările de tranziţie îl constituie regimul juridic din aceste ţări cu
privire la investiţiile străine.
În România disfuncţionalitatea cadrului legislativ descurajează investiţiile străine.
Pătrunderea capitalului investiţional străin în economia românească şi manifestarea acestuia
ca factor catalizator al proceselor de restructurare au fost obstrucţionate şi de lipsa de
reglementări specifice vitale funcţionării unei economii de piaţă: aplicarea efectivă a
legislaţiei falimentului, reglementări privind concurenţa, proprietatea industrială şi
intelectuală, regimul juridic al terenurilor şi clădirilor, procedurile de reglementare a
disputelor.
Condiţiile de operare pe piaţa internă au reprezentat un alt factor major ce a contribuit la
descurajarea investiţiilor străine în România. Obstacolele şi dificultăţile care s-au manifestat
ţin atât de nivelul socio - cultural al condiţiilor de operare pe piaţă, cât şi de cel strict
economic.
Principalele disfuncţionalităţi au fost generate de:
- lipsa unei infrastructuri adecvate: transporturi, telecomunicaţii;
- stadiul incipient al sistemului financiar - bancar şi de asigurări, precum şi prezenţa
nesemnificativă a instituţiilor financiar - bancare străine;
- aplicarea unor tarife diferenţiate investitorilor străini;
- corupţia;
- inflaţia;
- atitudinea negativă a conducerii societăţii cu capital de stat faţă de participarea
capitalului străin.
Pornind de la analiza situaţiei din ultimii ani, caracterizată printr-o gravă lipsă de
credibilitate pe plan internaţional, la care au contribuit instabilitatea legislativă, birocraţia şi
corupţia, punerea în aplicare a Strategiei de dezvoltare economică pe perioada 2001 - 2004 are
ca obiectiv prioritar creşterea semnificativă a volumului investiţiilor străine în România, prin
asigurarea unui climat investiţional de natură să încurajeze şi să atragă investitorii străini.
În acelaşi scop al promovării şi atrageri investiţiilor străine în economie
s-a creat în anul 2002 Agenţia Română pentru Investiţii Străine.
Misiunea fundamentală a acestei agenţii o reprezintă atragerea şi
menţinerea capitalului străin în economie ca efect al creării unui mediu de
afaceri prietenos şi atractiv pentru dezvoltarea proiectelor de investiţii.
Având în vedere relaţia directă care există între globalizare şi investiţiile
străine directe, evoluţia mondială a acestora poate fi afectată în următorii ani
de două aspecte: barierele pe care guvernele le pot pune în calea globalizării

77
şi percepţia de multe ori favorabilă asupra argumentelor antiglobaliste şi în al
doilea rând guvernele vor trebui să acţioneze cu fermitate pentru a susţine
avantajele globalizării şi a avea un dialog constructiv cu mişcările
antiglobaliste existente la nivel mondial.

78
ANEXE

79
Evoluţia capitalului social subscris, în echivalent valută şi a societăţilor
comerciale cu participare străină de capital, în perioada 1991 – 2003
Tabel nr.3
Valoarea capitalului
Societati comerciale cu participare
social subscris in
Anul straina la capital
echivalent valuta
mii USD % nr. %
1991 533527 5,96 5526 6,15
1992 342753 3,83 10827 12,04
1993 361301 4,04 9858 10,96
1994 859497 9,61 10717 11,92
1995 219259 2,45 4249 4,74
1996 499191 5,58 4449 4,95
1997 357828 4,03 5864 6,53
1998 701921 7,85 8978 9,97
1999 1073454 12,00 7736 8,61
2000 1371195 15,35 7078 7,87
2001 1522038 17,03 7142 7,92
2002 1097121 12,27 7487 8,33
TOTAL 8939085 100,00 89911 100,00
Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului
nr.61,, p.26, Tipărit iunie 2003

Numărul societăţilor comerciale cu participare străină la capital şi capitalul

social subscris, sold la 31 Mai 2003
Tabel nr 4

80
 Sold la sfârşitul Număr societăţi Valoarea capitalului social subscris
Perioadei comerciale

Total exprimat în Total exprimat în Total exprimat în

monedă naţională echivalent valută echivalent valută

N r. % mil lei % mii USD % mii EURO %

0 1 2 3 4
31 Mai 2003, din 93438 103,0 148084904,2 111,5 9541189 104,6 8056046 104,6
care la:

31 Decembrie 2002 90732 100,0 132755770,2 100,0 9121399 100,0 7701599 100,0

Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului nr.61,, p.7,
Tipărit iunie 2003
Notă: col.1 reprezintă numărul de înmatriculări din perioada respectivă. Datele privind capitalul social subscris
cuprind subscrierile de capital la înmatricularea de societăţi comerciale din perioada de referinţă la care s-au
adăugat majorările de capital şi s-a scăzut capitalul social subscris de societăţile comerciale radiate din registrul
comerţului, în perioada de referinţă. Procentele coloanelor 1,2,3 şi 4 reprezintă evoluţii faţă de 31 Decembrie
2002.

Clasamentul* pe ţări de rezidenţă a investitorilor însocietăţi comerciale cu

participare străină la capitalul social, sold existent la 31 Mai 2003
Tabel nr.5
Nr. Societăţi Valoarea capitalului social subscris
Crt. Ţara comerciale
cu participare Total exprimat în Total exprimat în Total exprimat în
străină monedă naţională
echivalent valută echivalent valută

N r. % mil lei % mii USD % mii EURO %

0 1 2 3 4 5
Total ROMÂNIA 93438 100,00 148084904,2 100,00 9541188,8 100,00 8056046,3 100,00

1 OLANDA 1642 1,76 28939243,6 19,54 1674478,8 17,55 1413836,3 17,55

2 GERMANIA 10492 11,23 13945133,4 9,42 927036,8 9,72 782738,0 9,72
3 FRANŢA 2947 3,15 10319554,7 6,97 694754,5 7,28 586611,9 7,28
4 S.U.A. 3635 3,89 6560112,3 4,43 688968,4 7,22 581726,4 7,22
5 ITALIA 13174 14,10 6779216,7 4,58 593362,6 6,22 501002,2 6,22
6 AUSTRIA 2624 2,81 12679554,8 8,56 577862,4 6,06 487914,7 6,06
7 ANTILELE
OLANDEZE 7 *** 17569538,2 11,86 554331,5 5,81 468046,5 5,81
8 CIPRU 1069 1,14 7013185,4 4,74 481530,5 5,05 406577,4 5,05
9 TURCIA 8430 9,02 3521206,4 2,38 403416,9 4,23 340622,7 4,23
10 MAREA
BRITANIE 1536 1,64 4745864,9 3,20 327925,8 3,44 276882,2 3,44
11 GRECIA 2425 2,60 4683618,0 3,16 299199,8 3,14 252627,6 3,14
12 ELVETIA 1202 1,29 4348162,9 2,94 273264,2 2,86 230729,0 2,86
13 UNGARIA 4141 4,43 3987523,6 2,69 235993,2 2,47 199259,5 2,47
14 COREEA DE SUD 79 0,08 478361,0 0,32 218265,2 2,29 184291,0 2,29
15 LUXEMBURG 199 0,21 2739455,1 1,85 189648,8 1,99 160128,9 1,99
16 SPANIA 559 0,60 536214,6 0,36 148461,1 1,56 125352,3 1,56
17 I.VIRGINE BRIT. 174 0,19 3043930,1 2,06 119834,7 1,26 101181,7 1,26
18 PORTUGALIA 79 0,08 3561741,5 2,41 108881,8 1,14 91933,7 1,14
19 SUEDIA 759 0,81 2435735,7 1,64 108494,2 1,14 91606,4 1,14
20 CHINA 8153 8,73 1819519,5 1,23 87048,4 0,91 73498,8 0,91

81
 21 FĂRĂ
CETĂŢENIE 21 0,02 7635,2 *** 75691,2 0,79 63909,4 0,79
22 CANADA 850 0,91 505507,2 0,34 74119,1 0,78 62582,0 0,78
23 R. ARABA SIRIA 5227 5,59 459066,5 0,31 60969,7 0,64 51479,4 0,64
24 BELGIA 1111 1,19 681380,3 0,46 56694,5 0,59 47869,7 0,59
25 LIECHTENSTEIN 150 0,16 573272,5 0,39 51149,1 0,54 43187,4 0,54
26 IRAK 5758 6,16 472392,8 0,32 49431,7 0,52 41737,3 0,52
27 JAPONIA 126 0,13 1064403,1 0,72 47201,4 0,49 39854,2 0,49
28 LIBAN 3259 3,49 458191,1 0,31 44229,1 0,46 37344,6 0,46
29 ISRAEL 2432 2,60 177557,9 0,12 27009,0 0,28 22804,9 0,28
30 IRLANDA 180 0,19 229763,5 0,16 25776,0 0,27 21763,8 0,27
31 GIBRALTAR 24 0,03 435516,8 0,29 24680,1 0,26 20838,5 0,26
32 IUGOSLAVIA 721 0,77 89886,6 0,06 22790,7 0,24 19243,2 0,24
33 IRAN 2554 2,73 170172,8 0,11 20239,1 0,21 17088,8 0,21
34 INS. MARSHALL 6 *** 576429,4 0,39 18619,4 0,20 15721,2 0,20
35 PANAMA 113 0,12 77770,0 0,05 15961,9 0,17 13477,4 0,17
36 MONACO 24 0,03 302025,5 0,20 15369,7 0,16 12977,3 0,16
37 IORDANIA 3046 3,26 113583,3 0,08 14945,7 0,16 12619,3 0,16
38 ISLANDA 12 0,01 110170,3 0,07 14729,1 0,15 12436,4 0,15
39 DANEMARCA 239 0,26 325464,8 0,22 14670,2 0,15 12386,7 0,15
40 MOLDOVA 1478 1,58 119068,2 0,08 13379,5 0,14 11296,9 0,14
41 BULGARIA 473 0,51 89871,1 0,06 10593,4 0,11 8944,5 0,11
42 AUSTRALIA 386 0,41 50971,1 0,03 10188,8 0,11 8602,8 0,11
43 EGIPT 1258 1,35 78343,5 0,05 9892,7 0,10 8352,8 0,10
44 CEHIA 195 0,21 53346,1 0,04 9279,9 0,10 7835,5 0,10
45 CAMERUN 11 0,01 31887,4 0,02 9045,3 0,09 7637,3 0,09
46 INS.VIRGINE
AMR. 33 0,04 88035,2 0,06 7943,3 0,08 6706,9 0,08
47 POLONIA 208 0,22 65311,8 0,04 6553,0 0,07 5533,0 0,07
48 INS.CAYMAN 8 *** 52713,5 0,04 6461,1 0,07 5455,4 0,07
49 NORVEGIA 135 0,14 89837,5 0,06 5469,2 0,06 4617,9 0,06
50 LIBERIA 35 0,04 14536,2 *** 5237,9 0,05 4422,6 0,05

*) cuprinde o selecţie de ţări, în raport de mărimea capitalului social total subscris în echivalent USD, în
ordine descrescătoare (col. 4)
*** Sub 0,01%
Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului nr.61,,
p.8, Tipărit iunie 2003

Societăţi comerciale noi cu participare străină la capital şi capitalul social

subscris în perioada Ianuarie - Mai 2002 şi 2003

82
 Tabel nr. 6
Luna 2002 2003

Societăţi Capitalul Societăţi Evoluţia Capitalul Evoluţia

comerciale social comerciale faţă de social faţă de
noi subscris noi anul 2002 subscris anul 2002
exprimat în (5/1) exprimat în (8/3)
echivalent echivalent
valută valută

Nr. % mii USD % Nr. % % mii USD % %

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ian – Mai din care:
2756 100,0 43073,1 100,0 2706 100,0 98,2 32286,1 100,0 75,0
IANUARIE
447 16,2 6077,7 14,1 699 25,8 156,4 8983,7 27,8 147,8
FEBRUARIE
513 18,6 6070,5 14,1 624 23,1 121,6 5829,1 18, 1 96,0
MARTIE
554 20,1 5070,7 11,8 502 18,6 90,6 5030,8 15,6 99,2
APRILIE
663 24,1 6897,0 16,0 443 16,4 66,8 3234,6 10,0 46,9
MAI
579 21,0 18957,1 44,0 438 16,2 75,6 9207,9 28,5 48,6

Notă: Col.1 şi 5 reprezintă numărul de înmatriculări din perioada respectivă. Datele privind capitalul
social subscris cuprind subscrierile de capital la înmatricularea de societăţi comerciale din perioada de referinţă.
Col. 2, 4, 6, 9 reprezintă ponderea fiecărei luni în total perioadă de referinţă.
Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului
nr.61,, p.11, Tipărit iunie 2003

Societăţi comerciale cu participare străină la capital şi valoarea capitalului

social subscris, în perioada 1991 – 2003*
Tabel nr7
Soldul aferent numărului de societăţi comerciale noi şi a capitalului Total România la
Judeţ social subscris sfârşitul perioadei

pentru 1991- 2002 Pentru anul 2003*

Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul

comerciale noi subscris comerciale subscris comercial social
exprimat în noi exprimat în e noi subscris
echivalent echivalent exprimat
valută valută în
echivalent
valută

Nr. % mii USD % Nr. % Mii USD % Nr. mii USD

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9(1+5) 10 (3+7)
Total 90732 100,0 9121399 100,0 2775 100.00 32085429 100.0 93507 41206829
ROMÂNIA

83
ALBA 756 0,8 82745 0,9 31 1,1 79928 0,2 787 162673
ARAD 2322 2,6 131746 1,4 109 3,9 1365725 4,3 2431 1497471
ARGEŞ 761 0,8 298975 3,3 22 0,8 15722 0,0 783 314697
BACĂU 670 0,7 122641 1,3 19 0,7 13051 0,0 689 135692
BIHOR 2251 2,5 189289 2,1 90 3,2 78329 0,2 2341 267618
BISTRIŢA-
NASĂUD 534 0,6 24491 0,3 25 0,9 147130 0,5 559 171621
BOTOŞANI 215 0,2 5982 0,1 22 0,8 271 0,0 237 6253
BRAŞOV 2171 2,4 109602 1,2 83 3,0 1401572 4,4 2254 1511174
BRĂILA 362 0,4 31397 0,3 19 0,7 11849 0,0 381 43246
BUZĂU 379 0,4 23217 0,3 25 0,9 253007 0,8 404 276224
CARAŞ- 603 0,7 59107 0,6 53 1,9 2509 0,0 656 61616
SEVERIN 229 0,3 24201 0,3 32 1,2 6841344 21,3 261 6865545
CALARAŞI 3749 4,1 209969 2,3 112 4,0 836546 2,6 3861 1046515
CLUJ 3226 3,6 451308 4,9 55 2,0 139311 0,4 3281 590619
CONSTANTA 472 0,5 43824 0,5 22 0,8 2758 0,0 494 46582
COVASNA 420 0,5 138938 1,5 25 0,9 9899 0,0 445 148837
DAMBOVIŢA 1008 1,1 189327 2,1 29 1,0 5660 0,0 1037 194987
DOLJ 676 0,7 539740 5,9 33 1,2 51874 0,2 709 591614
GALAŢI 236 0,3 8592 0,1 27 1,0 14668 0,0 263 23260
GIURGIU 215 0,2 1796 0,0 12 0,4 7619 0,0 227 9415
GORJ 1057 1,2 22981 0,3 60 2,2 27683 0,1 1117 50664
HARGHITA 803 0,9 66936 0,7 59 2,1 346690 1,1 862 413626
HUNEDOARA 178 0,2 15772 0,2 23 0,8 29302 0,1 201 45074
IALOMITA 1181 1,3 66796 0,7 28 1,0 24859 0,1 1209 91655
IASI 1081 1,2 76582 0,8 47 1,7 61891 0,2 1128 138473
MARAMURES 315 0,3 18181 0,2 21 0,8 98285 0,3 336 116466
MEHEDINTI 1607 1,8 120854 1,3 40 1,4 7754 0,0 1647 128608
MUREŞ 537 0,6 59493 0,7 35 1,3 81263 0,3 572 140756
NEAMŢ 257 0,3 29281 0,3 19 0,7 18353 0,1 276 47634
OLT 1383 1,5 356593 3,9 67 2,4 6036646 18,8 1450
PRAHOVA 286 0,3 12763 0,1 33 1,2 54489 0,2 319 67252
SALAJ 877 1,0 60511 0,7 22 0,8 25868 0,1 899 86379
SATU MARE 1609 1,8 88067 1,0 131 4,7 263109 0,8 1740 351176
SIBIU 741 0,8 45884 0,5 21 0,8 1590 0,0 762 47474
SUCEAVA 157 0,2 52592 0,6 9 0,3 1058 0,0 166 53650
TELEORMAN 5412 6,0 434737 4,8 143 5,2 416891 1,3 5555 851628
TIMIŞ 210 0,2 15313 0,2 276 9,9 1697 0,0 486 17010
TULCEA 169 0,2 18058 0,2 42 1,5 1714 0,0 211 19772
VASLUI 348 0,4 46638 0,5 19 0,7 11557 0,0 367 58195
VALCEA 286 0,3 26162 0,3 200 7,2 1830 0,0 486 27992
VRANCEA
MUN. 48826 53,8 4287966 47,0 564 20,3 8846412 27,6 49390 13134378
BUCUREŞTI 2157 2,4 512353 5,6 71 2,6 4447716 13,9 2228 4960069
ILFOV

*Notă pentru anul 2003 datele sunt cumulative pe perioada Ianuarie-Mai2003

Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului
nr.61, Tipărit iunie 2003

84
 Societăţi comerciale cu participare străină la capital şi valoarea
capitalului social subscris, pe regiuni de dezvoltare economică, în perioada
1991 – 2003
Tabel nr 8

Regiune de
Soldul aferent numărului de societăţi comerciale noi şi a capitalului social Total la sfârşitul
dezvoltare
economică subscris perioadei
pentru 1991- 2002 Pentru anul 2003*

Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul

comerciale noi subscris exprimat comerciale subscris Comerci social
în noi exprimat în -ale noi subscris
echivalent valută echivalent valută exprimat
în
echivalent
valută
Nr. % mii USD % Nr. % mii USD % Nr. mii USD
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 (1+5) 10(3+7)
Total 90732 100.0 9121399 100,0 2701 100.0 32085429 100.0 93433 41206828
ROMÂNIA
NORD-EST 3513 3,9 318854 3,5 108 4,0 122748 0,4 3621 441602
SUD-EST 5139 5,7 1087137 11,9 169 6,3 459568 1,4 5308 1546705
SUD-
MUNTENIA 3364 3,7 895663 9,8 156 5,8 12948639 40,4 3520 13844302
SUD-VEST
OLTENIA 2143 2,4 285223 3,1 84 3,1 141474 0,4 2227 426697
VEST 9140 10,1 692525 7,6 418 15,5 2131815 6,6 9558 2824340
NORD-VEST 8778 9,7 573605 6,3 359 13,3 1204253 3,8 9137 1777858
CENTRU 7672 8,5 468073 5,1 339 12,6 1782804 5,6 8011 2250877
BUCURESTI-
ILFOV 50983 56,2 4800319 52,6 1068 39,5 13294128 41,4 52051 18094447

Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului nr.61,
Tipărit iunie 2003.

Societăţi comerciale cu participare străină la capital şi valoarea capitalului

social subscris, pe grupări economice, în perioada 1991 – 2003 *
85
 Tabel nr.9

Grupări Soldul aferent numărului de societăţi comerciale noi şi a capitalului Total la sfârşitul perioadei
economice social subscris
pentru 1991- 2002 Pentru anul 2003*

Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul

comerciale noi subscris comerciale subscris comerciale social
exprimat în noi exprimat în noi subscris
echivalent echivalent exprimat în
valută valută echivalent
valută
Nr. % mii USD % Nr. % mii USD % Nr. mii USD
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 (1+5) 10(3+7)
Total 90749 100.0 9120260 100.0 4242 100.0 49875116 100.0 102341 63493605
ROMÂNIA
U.E. 36471 40,2 5498096 60,0 1961 46,2 18374668 36,8 38432 23872764
A.E.L.S. 1438 1,6 329400 3,6 52 1,2 387283 0,8 1490 716683
O.E.C.D. 55277 60,9 7526410 82,2 2034 47,9 30620245 61,4 57311 38146655
C.E.F.T.A. 4913 5,4 264583 2,9 195 4,6 492920 1,0 5108 757503

Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului nr.61,
Tipărit iunie 2003

Societăţi comerciale cu participare străină la capital şi valoarea capitalului

social subscris, pe continente, în perioada 1991 – 2003*
Tabelnr.10

86
 Continent Soldul aferent numărului de societăţi comerciale noi şi a capitalului Total la sfârşitul
social subscris perioadei

pentru 1991- 2002 Pentru anul 2003*

Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul social Societăţi Capitalul

comerciale subscris comerciale noi subscris comerciale social
noi exprimat în exprimat în noi subscris
echivalent valută echivalent exprimat
valută în
echivalent
valută
Nr. % mii USD % Nr. % mii USD % Nr. mii USD
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 (1+5) 10(3+7)
Total 90749 100,0 9120260 100,0 2809 100,0 32085429 100,0 97380 41242798
ROMÂNIA
EUROPA 54962 60,6 7100499 77,5 2220 79,0 21250342 66,2 57182 28350841
AFRICA 2098 2,3 32014 0,3 30 1,1 115658 0,4 2128 147672
AMERICA DE
NORD 4336 4,8 798071 8,7 149 5,3 4247237 13,2 4485 5045308
AMERICA DE
SUD 580 0,6 150792 1,6 19 0,7 25153 0,1 599 175945
ASIA 32153 35,4 554734 6,1 381 13,6 6345580 19,8 32534 6900314
OCEANIA 442 0,5 521259 5,7 10 0,4 101459 0,3 452 622718

Sursa: Participarea străină la capital Sinteză statistică a datelor din Registrul Central al Comerţului
nr.61,Tipărit iunie 2003.

BIBLIOGRAFIE
1. Decret lege nr. 96/1990 privind unele masuri pentru atragerea investiţiilor de capital străin
în România, publicat în M,O. nr. 37/20 martie 1990.
2. Denuţa L, lnvestiţii străine directe, Editura Economică, Bucureşti, 1998.

87
3. Florin Bonciu, Tribuna economică, nr.13/1999
4. Georgescu-Rogen, N., Legea entropiei şi procesul economic,Editura Politică, Bucureşti,
1979 .
5. Lazăr M.,Cristelean L., “Economia şi eficienţa investiţiilor”, Editura Economică, Bucureşti,
2002.
6. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în M.O. nr.126-127 din 17
noiembrie 1990.
7. Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, publicată în M.O. nr. 32 din 9 februarie
1991.
8. Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, publicat în M.O. nr. .121 din 7 noiembrie
1990.
9. Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine , republicată în M.O. nr.185 din 2
august 1993.
10. Legea nr. 991999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată
în M.O. Partea I nr. 93627 mai 1999.
11. Legea nr. 390/2002 prin care s-a constituit Agenţia Română pentru Investiţii Straine
12. O.U.G. privind unele masuri pentru dezvoltarea activităţii economice, din 13 mai 1999;
13. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 92/1997, privind stimularea
investiţiilor directe , publicată în M.O. nr. 386 din 30 decembrie 1997
14. Ordonanţa de Urgenţa a Guvernului nr. 296 din 30 decembrie 2000, privind înfiinţarea
Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, publicată în M.O.
nr. 707 din 30 decembrie 2000 (devenită Legea nr. 225 din 30 aprilie din 2001, publicată
în M.O. nr. 229 din 4 mai 2001).
15. Popa A., Nicolae A.,Cristea M., ”Eficienţa investiţiilor: caiet de lucrări”, Editura
Universitaria, Craiova, 2000.
16. Raportul Mondial al Investitiilor 2002, Privire de ansamblu, Organizaţia Naţiunilor Unite
Bucureşti, 2002
17. Stancu I., Finanţe,Editura Economică, Bucureşti, 1997
18. Vasilescu I., Românu I., “Investiţii”, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
19. Zaiţ D.,Eficienţa economică a investiţiilor, Iaşi, 1987
20. Saitul oficial al Guvernului: www.gov.ro
21. Oficiului Naţional al Registrului Comerţului: www.onrc.ro
22.Banca Naţională a României: www.bnr.ro
23. Agenţia Romana pentru Investiţii Straine: http://www.arisinvest.ro/

88