Bucsa Mihaela, FLIT, Istorie, anul III

Dangerous Minds
Profesoara Louanne încearcă o altă abordare atunci când începe să predea la clasa sa, care
nu asculta, și anume le atrage atenția prin karate. La sfârșitul orei le spune că fiecare are nota 10
și că atât timp cât au rezultate își vor păstra nota. Asta îi motivează pe elevi, unii chiar sunt
surprinși deoarece nu au avut niciodată nota 10. Directorul școlii dezaprobă abordarea ei și îi
spune că este interzis în școală mișcările de karate și modul în care aceasta predă, și anume
alegerea cuvintelor (moarte) și o sfătuiește să se țină de programă. Acest lucru este greșit,
deoarece programa poate fi interpretată pentru fiecare clasă în parte deoarece toate au
particularitățile lor și elevi sunt diferiți.
Un lucru bun pe care îl face profesoara este acela că îi recompensează pe elevi, fie cu
bomboane sau cu o vizită la parcul de distracții, lucru ce îi motivează pe adolescenții și îi face
atenți. Un alt lucru bun este cum profesoara alege poezii prin care elevii să se recunoască, de
care aceștia sunt interesați să-i descifreze înțelesul, poezii care se aseamănă cu limbajul lor.
Ceea ce apreciez la profesoara Louanne este că se implică în viața elevilor săi și face tot
posibilul să îi ajute, se duce chiar acasă la unul dintre ei, la Raul și îl felicită în fața părinților,
spunându-le că este inteligent și amuzant și îi face plăcere să îi predee, ceea ce emoționează atât
pe adolescent, cât și pe părinți. Acesta este de fapt momentul când profesoara se apropie mult de
elevii săi.
Un alt lucru important pe care profesoara de engleză îl face este că îi învață pe elevi că în
viață au libertatea de a alege și nu sunt obligați să facă ceea ce le displace dacă ei aleg să spună
nu. Chiar pune accent pe faptul că ei sunt în clasă și au decis să își continue studiile, și nu au
căzut în ispita drogurilor și crimei.
Reușește să se apropie de adolescenți prin modul în care vorbește deschis cu ei, pe
limbajul lor, nu îi judecă și nu îi critică, ci îi ajută și le apreciază eforturile, îi înțelege.
Prin concursul Dylan-Dylan, format pe grupe, elevii se apropie unii de alți și învață și se
documentează împreună pentru a câștiga recompensa concursului. Profesoara îi recompensează
chiar și pe cei care au pierdut, deoarece le spune că efortul de a încerca trebuie recompensat și
până să ajungi la răspunsul corect o să greșești de multe ori.
Se implică în viața elevilor săi: lui Raul îi împrumută 200 de dolari în schimbul unei
promisiuni și aceea ca acesta să termine liceul și să absolvească, o ajută pe Callie, eleva care a
rămas însărcinată, să rămână în liceu, de asemenea se implică în viața lui Emilio, care era pusă în
pericol și îl sfătuiește să caute ajutor.
Un film din care poți învăța multe ca viitor profesor, un film despre problemele de zi cu
zi cu care se pot confrunta elevi adolescenți și cum îi putem ajuta, cum le putem oferi afecțiune
și empatie.
 The Freedom Writers
Acest film pune în lumină problemele de rasism cu care se confruntă America, și mai ales
probleme de zi cu zi cu care se confruntă o sală de clasă la care profesoara Erin urmează să
predea. O clasă cu probleme, împărțită în găști. Adolescenți se simt revoltați de modul incorect
în care societatea îi tratează. Ei simt că atât timp cât culoarea pielii lor nu este albă, atunci ei vor
fi tratați incorect, fapt ce îi face să urască persoanele albe.
Erin încearcă să îi înțeleagă pe elevi și primul moment în care ajunge la aceștia este
momentul când vorbește în clasă despre subiecte de care elevi pot fi interesați, cum ar fi
Holocaustul.
Profesoara se confruntă cu conducerea școlii care nu îi dădea voie să împrumute cărți
pentru clasa ei, care ar fi ajutătoare și pe seama elevilor săi, pe motiv că aceștia le-ar strica și ar fi
irosite. Alți profesori sunt de asemenea de părere că materialele nu trebuie folosite pe clasa ei și
că din cauza acestora prestigiul școlii a scăzut.
Profesoara îi face pe elevi să înțeleagă cât de asemănători sunt și câte experiențe și trăiri
comune au print-un joc în care pe mijlocul sălii de clasă lipește o linie, urmând să pună întrebări
și dacă elevi au experimentat acele lucruri trebuiau să se apropie de linie, lucru ce îi și apropie.
La sfârșit le oferă fiecăruia un jurnal, unde își pot trece gândurile, trăirile, tot ce doresc, fie dacă
e de trecut, prezent sau viitor. Le lasă libertatea de a decide dacă poate să le citească sau nu.
Este foarte impresionată când verifică jurnalele și vede că fiecare și-a lăsat jurnalul
pentru ca ea să îl citească. Prin acest lucru, Erin se apropie de elevi și îi cunoaște mai bine trăirile
și experiențele prin care au trecut. Este o metodă bună de a afla mai multe despre elevul tău.
Erin se luptă cu sistemul pentru a le oferi o educație mai bună, se angajează part-time
pentru a le cumpăra elevilor resursele de care au nevoie, pentru a-i duce în excursii. Excursia la
muzeu a apropiat foarte mult clasa. Acolo elevii au aflat mai multe despre Holocaust, despre
lagăre și experiențele supraviețuitorilor. Își dau seama acum elevii câte eforturi face profesoara
Erin pentru ei.
Ajunge să îi apropie pe elevii atât de mult, încât aceștia încep să considere sala de clasă
ca “acasă“. Reușește acest lucru comportându-se cu ei ca niște adolescenți inteligenți, care nu
sunt diferiți de către ceilalți și care merită aceeași atenție și același tratament. Îi face să creadă în
schimbare și în viitor.
O altă scenă importantă este aceea când Erin le dă copiilor de citit Jurnalul lui Anne
Frank, de aici îi vine ideea minunată ca elevii să trimită scrisori lui Miep Gres, femeia care a
ajutat-o pe Anne să se ascundă. Elevi încep să strângă fonduri pentru a o aduce în sala de clasa,
lucrând împreună, și reușesc ceea ce și-au propus. Miep Gres povestește experiențele ei, iar unul
dintre elevi se ridică și îi spune că petru el, ea este o eroină. Ca răspuns, ea îi spune că ei toți sunt
de fapt niște eroi, care supraviețuiesc zi de zi greutăților, ea spune că ei pot aduce lumina într-o
cameră întunecată.
Prin bunul ei mod de a implica clasa și prin ceea ce ea i-a învățat, o inspiră pe Eva să
spună adevărul în tribunal, și anume că Paco l-a ucis pe băiat, nepăsându-i că din cauza aceasta
urma să sufere. Din cauza aceasta ea este nevoită să se mute la mătușa ei, care stătea departe. De
asemenea, unul dintre elevi, care fugise de acasă, deoarece a decis să se alăture unei găști și să
facă lucruri rele, se duce la mama sa, spunându-i că are nevoie de ea pentru ca el să se dezvolte
într-o persoană bună și să îl ajute să se schimbe.
Mi-a plăcut foarte mult acest film, care trece peste barierele rasiale, și ne demonstrează că
toți suntem asemănători într-un fel sau altul, că toți suntem oameni și merităm tratați egal. Acest
film demonstează că atunci când un profesor este determinat și dedicat elevilor, fiecare elev își
poate atinge potențialul. Oferindu-le încredere și înțelegere, speranță în viitor, elevii au început
să se schimbe în bine.