MODELE,

STRATEGII,
STILURI DE
PREDARE
 Definitie
Conceptul de predare • sistem de operaţii de selectare, ordonare şi
adecvare la nivelul de gândire al elevilor, a
unui conţinut informaţional şi de transmi-
tere a lui, folosind anumite strategii
didactice, în scopul realizării cu eficienţă
maximă a obiectivelor pedagogice.
• este în strânsă interacţiune cu învăţarea şi
evaluarea

Scop
• este obţinerea de rezultate, de schimbări
comportamentale, care se realizează prin
învăţare,
• rezultatele depind şi de modul cum s-a
desfăşurat evaluarea.
• este un act de comunicare pedagogică şi
activitate de organizare şi conducere a
situaţiilor de învăţare
Comunicarea didactică
este baza pe care se desfaşoară procesul de predare.

realizează interacţiunea profesor- elev, precum şi anumite

tipuri de relaţii care influenţează procesul de predare:

realizează interacţiunea profesor- elev, precum şi anumite

tipuri de relaţii care influenţează procesul de predare:
• relaţii de schimb informaţional,
• de influenţare reciprocă,
• de cooperere
• de preferinţă sau respingere a emiţătorului de mesaj didactic.
Reglarea şi autoreglarea
procesului de predare

Predarea este o activitate de

organizare şi conducere a situaţiilor de
învăţare, realizându-se prin precizarea:

strategiilor şi a
obiectivelor- obiectivelor de
conţinuturilor, mediului de
cadru, referinţă,
învăţare.
 Angajarea elevilor în elaborarea cunoştinţelor

Cresterea eficientei Îmbunătăţirea metodelor în funcţie de informaţiile

primite prin feed-back (conexiune inversă).

predarii
Rolul profesorului in procesul de invatare

• proiecteaza,
• organizeaza
• dirijeaza
• controleaza eficienţa, prin evaluarea rezultatelor.
• elaborearea modul de predare a unei lecţii în funcţie
de
• obiectivele didactice urmărite
• de conţinutul ce urmează a fi transmis,
• adecvarea lui la sistemul de gândire al elevilor şi la
nivelul lor de experienţă
 modele de predare,
Modelul mathetic (Th.
Modelul bazat pe
Gilbert, E. Noveanu) care
programare-simulare, :
cuprinde:
• analiza sarcinii de • definirea obiectivelor,
instruire (ordonarea • elaborarea
obiectivelor didactice, instrumentelor de
construirea măsurare a nivelului de
repertoriului de realizare a obiectivelor,
informaţii), • analiza caracteristicilor
• elaborarea prescripţiilor elevilor din clasă,
de învăţare sub forma • stabilirea conţinutului şi
unor operaţii simple a strategiilor didactice,
• elaborarea proiectului • elaborarea materialelor
de comunicare. necesare,
• evaluarea rezultatelor,
• reglarea sistemului de
predare -învăţarea pe
baza datelor obţinute (I.
Neacşu).
Modele de
predare
• modelele bazate pe programarea liniară (B. F.
Skinner),
• modelul programării ramificate (N. A. Crowder)
Modele de
predare
modelul programării criteriale, care
cuprinde comenzile:
✓ cunosc informaţia - prezentaţi
textul;
✓ nu sunt sigur - repetaţi textul;
✓ nu cunosc bine - doresc o
îndrumare sau un exemplu;
✓ nu ştiu - daţi-mi programul de
instruire.
Modelul bazat pe
algoritmi didactici de
predare (E. Landau)

❑ se oferă elevului informaţia,

❑ se însuşeşte şi se fixează,
❑ se formează elevului deprinderi de
folosire a informaţiei,
❑ se oferă consultaţii
❑ se evaluează rezultatele.
Modelul bazat pe comunicare-dezbatere- etape:

fixarea conţinutului,
analiza instruirii, a prezentarea
a obiectivelor şi a
nivelului materialului prin
strategiilor de
cunoştinţelor şi a crearea motivaţiei întrebări-problemă
predare- învăţare şi
dificultăţilor urmate de dezbateri
cunoaşterea lor de
întâmpinate de elevi; cu elevii;
către elevi;

precizarea şi fixarea
ideilor de bază;
perfecţionarea sistemului de
predare - învăţare prin
evaluarea
informaţii obţinute cu
rezultatelor;
privire la eficienţa modelului
folosit.
Modelul predării dirijate
precizarea
poate fi folosit la
analiza situaţiei de conţinutului, a
clasele gimnaziale şi crearea motivaţiei;
instruire; obiectivelor şi a
cuprinde:
strategiilor;

generalizarea şi
fixarea definitivă prin
însuşirea fixarea temporară şi
dirijarea predării- repetări inteligibile,
cunoştinţelor prin aplicarea imediată a
învăţării; interpretări şi
raportarea la cele cunoştinţelor;
transfer;
anterioare;

evaluarea rezultatelor.
Modelul lui E. P. Recse
comunicarea
obiectivelor şi a precizarea operaţiilor
performanţelor de efectuat;
necesare;

structurarea logică a
situaţiilor de instruire, întăriri succesive şi
crearea motivaţiei, controlul eficienţei
programarea învăţării învăţării.
obiectiv cu obiectiv;
Strategia
didactică
• modalitate de organizare şi
conducere a procesului de predare -
învăţare - evaluare, în funcţie de
conţinutul si cunoştinţele anterioare ale
elevilor, vizând obţinerea de
performanţe maxime, în raport de
obiectivele pedagogice fixate.
Strategia • Profesorii îşi stabilesc strategiile
didactice pornind de la concepţia

didactică pedagogică contemporană şi concepţia

personală, având în vedere:
− conţinutul şi obiectivele situaţiilor de
instruire,
− diferite tipuri de învăţare,
− principiile şi legităţile didactice,
− sistemul de gândire si nivelul de
cunoştinţe al elevilor,
− spaţiul şcolar unde se desfăşoară
lecţia
− timpul afectat acesteia.
strategiile ► strategii inductive, al căror demers didactic este de la

didactice particular la general sau, altfel spus, de la analiza unor

exemple, date, fapte, experienţe, la formularea de
principii, legi, reguli şi alte forme de generalizare;
► strategii deductive, ce urmează calea raţionamentului
invers faţă de cele inductive, pornind de la general la
particular, de la legi, principii la concretizarea lor în
exemple;
► strategii analogice, în cadrul cărora predarea şi
învăţarea se desfăşoară cu ajutorul modelelor;
► strategii transductive - cum sunt explicaţiile prin
metafore;
► strategii mixte
− inductiv-deductive
− deductiv-inductive;
strategiile didactice
strategii algoritmice:
• explicativ-demonstrative,
• intuitive,
• imitative,
• programate
• algoritmice propriu-zise;

strategii euristice
• prin efort propriu de gândire,
• folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze,
dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect
stimularea creativităţii.
strategii euristice
strategii euristice de elaborare a
cunoştinţelor:
• prin efort propriu de gândire,
• folosind problematizarea, descoperirea,
modelarea, formularea de ipoteze,
dialogul euristic, experimentul de
investigare, asaltul de idei,
• având ca efect stimularea creativităţii.
Modelul comunicării
unidirecţionale,
• profesorul este unicul emiţător de informaţie, iar elevul o
receptează, o învaţă, urmând apoi controlul profesorului.
• Profesorul are rolul dominant în comunicare si îl interesează
prea puţin cum receptează fiecare elev informaţia, întrucât el
se adresează grupului (clasei) şi nu poate cunoaşte diferenţele
individuale de receptare cognitivă şi afectivă a informaţiei.
• Stilul dominator, autoritar nu oferă posibilitatea dezvoltării
gândirii independente şi a iniţiativei elevilor.
Modelul bidirecţional
• are ca sursă principală de informaţie tot profesorul,
elevul limitându-se la adresarea de întrebări, rolul dominator
al profesorului în procesul comunicării fiind diminuat.
• Informaţiile primite de profesor de la elev au rolul de
autoreglare şi perfecţionare a comunicării, profesorul având
posibilitatea să adreseze informaţia şi anumitor grupuri de
elevi cu posibilităţi asemănătoare de receptare.
• Deşi modelul bidirecţional este superior celui
unidirecţional, pentru că si elevii sunt activizaţi într-o anumită
măsură, totuşi elevii nu comunică între ei, iar învăţământul se
bazează tot pe transmitere de informaţii.
Modelul multidirecţional
• profesorul nu mai este singura sursă de informaţie,
• elevii, intervin în timpul comunicării si ofera grupului
(clasei) informaţii obţinute pe baza studierii anterioare a
bibliografiei, sau în urma unor cercetări, experimentări etc
• opiniile elevilor sunt deosebit de importante, fiind
receptate cu interes de către profesor, care le completează,
le corectează sau le acceptă, dacă sunt bune
• acest model nu înlătură pe deplin rolul dominant al
profesorului, întrucât el conduce şi formulează concluziile,
iar elevii rămân cu convingerea că ceea ce au spus ei putea
fi spus mai bine de profesor.
•
Scopul procesului de învățare
− îi ajută pe elevi să iniţieze acţiuni şi să le analizeze, ridicându-se de la
concret la abstract,
− îi stimulează să redescopere ştiinţa,
− le împărtăşeşte din experienţa lui,
− le acceptă punctele de vedere,
− le arată lacunele din cunoştinţe,
− le dirijează activitatea în mod discret, adresându-le întrebări de gândire,
− le creează motivaţii
• printr-un efort comun cu ei, formulează concluziile.
•
Dezbaterea

Elevii învaţă:
• să gândească,
se realizează, de obicei, în cadrul unei
mese rotunde.
• să comunice,

• să formuleze raţionamente,
permite un dialog autentic, • să analizeze, să compare şi să sintetizeze,

creează o atmosferă de toleranţă şi
respect, de cooperare fructuoasă, de
coeziune afectivă, de confruntare
academică a opiniilor şi a concepţiilor.
• să adreseze întrebări,
• să construiască răspunsuri,
• să aplice cunoştinţele.
Dezbaterea
• La acest stil de comunicare
profesorul va ajunge treptat, în funcţie de
maturizarea intelectuală a elevilor şi de
pregătirea acestora pentru cercetare si
dialog, creând în acelaşi timp o relaţie de:
− simpatie
− respect
− încredere între el şi elevi
− între elevi.
Instruirea programată
asistată de calculator

Societatea informatizării aduce modificări sensibile în

programele de educaţie. În acelaşi timp, se impune
pregătirea cadrelor didactice pentru a folosi în învăţământ:
− calculatorul electronic combinat cu sistemul
videotext şi videodisc,
− sistemele EXPERT,
− instruirea cu ajutorul televizorului şi a filmului
tridimensional,
− emisiunile cu conţinut didactic transmise prin sateliţi,
− tehnologia comunicării de la distanţă în învăţământ,
− băncile de date care cuprind programe educaţionale,
− diferite tipuri de simulatoare etc.
 • Aceste tehnici informaţionale impun: restructurarea conţinutului procesului de
învăţământ, a programelor, manualelor şi cursurilor universitare, reconsiderarea
metodelor şi a formelor de organizare a activităţilor didactice, care vor fi centrate
pe individualizarea procesului de instruire. În învăţământ, calculatoarele pot
îndeplini mai multe funcţii:
− de instruire,
− instrument de cercetare ştiinţifică
− funcţie administrativă (gestiunea financiară, lucrări de birotică şcolară etc.).
Utilizarea calculatorului in
diferite activitati didactice
− transmiterea de informaţii, punerea de întrebări, rezolvări de exerciţii şi probleme,
− prezentarea de algoritmi pentru rezolvarea unor probleme-tip,
− proiectarea de grafice şi diagrame,
− aplicaţii practice,
− demonstrarea unor modele,
− interpretarea unor date etc.;
➢ simularea unor fenomene, a unor experienţe şi interpretarea lor
➢ simulatoare pentru formarea unor deprinderi (conducerea auto, dactilografie);
➢ simularea unor jocuri didactice; evaluarea rezultatelor la învăţătură şi autoevaluare;
➢ organizarea şi dirijarea învăţării independente pe baza unor programe de învăţare,
însoţite de fise-program, constituind si un fel de documentaţie a softului.
Programele de instruire
inteligentă oferă:

• informaţii la cerere pentru diferite teme,

• posibilitatea de a dialoga adaptându-se la
nivelul interlocutorului,
• schimbarea temei de conversaţie,
• având şi capacitatea de a recunoaşte si
corecta greşelile
• Programele cuprind informaţii organizate
metodic, care pot fi însuşite activ şi
conştient, folosind învăţarea prin
descoperire, simulare şi jocul didactic.
Fazele de elaborare a
programelor (soft-urilor)
pentru calculator
după fiecare secvenţă de
sunt cam aceleaşi ca la verificarea şi corectarea
învăţare, fixarea
instruirea programată programului dacă este
procedeelor de lucru sub
folosind manualul: necesar.
formă de comenzi:
•precizarea obiectivelor •formulează răspunsul, ►elaborarea programului şi
operaţionale şi a •confruntă-l cu cel corect, transpunerea lui în limbajul
conţinutului; •alege răspunsul,
cunoscut de calculator;
•structurarea logică a •verificarea şi corectarea
•rezolvă, programului, dacă este
conţinutului şi
odoreşti informaţie necesar.
fragmentarea lui pe suplimentară,
secvenţe de învăţare;
•identifică,
•stabilirea întrebărilor, a
•interpretează,
exerciţiilor sau a
•explică,
problemei de rezolvat;
•demonstrează etc,;