Sunteți pe pagina 1din 2

BM 2021

INTRODUCERE ÎN BIOMECATRONICĂ

Evoluţia societăţii a cunoscut salturi considerabile calitative şi cantitative, în ramurile de


ştiinţă tradiţionale, dar şi ca urmare a apariţiei unor domenii noi care s-au impus în mod firesc
prin rezultatele de excepţie care le-au marcat evoluţia.
Am asistat în ultimii ani la o generalizare a automatizării proceselor de producţie urmare
firească a integrării roboţilor industriali în procesele de fabricaţie, a apariţiei celulelor flexibile
de producţie, utilizării roboţilor autonomi cu capacităţi senzoriale sporite, a înlocuirii aproape
complete a omului în anumite procese tehnologice ce necesitau efort fizic mare sau condiţii
periculoase de muncă şi a dezvoltării inteligenţei artificiale ca premiză teoretică dar şi asociată
cu un puternic suport tehnologic.
În acest context a apărut MECATRONICA considerată de unii ca o ştiinţă aparte dar care
de fapt reprezintă un domeniu al cercetării obţinut prin interferenţa unor domenii tradiţionale:
Mecanică, Electronică, Calculatoare şi Automatică.
Astfel, mecatronica a avut şi are un impact major într-o largă varietate de ramuri
industriale: industria automobilismului, cea a produselor de larg consum, în industria aparaturii
casnice, în biomedicină, robotică şi sisteme de control şi de telecomunicaţii, etc. De asemenea,
mecatronica a deservit o ştiinţă extrem de populară în universităţi atât sub aspectul ponderii de
cercetare ştiinţifică cât şi în ceea ce priveşte aspectul educaţional.

Fig. 1 - Caracterul interdisciplinar al mecatronicii


BM 2021

Topica noului domeniu include unii din cele mai diverse: micro şi nanotehnologii,
senzori, sisteme de acţionare, materiale compozite şi inteligente, sisteme de conducere, interfeţe
om-maşină, structuri evoluate de procesare, sisteme de proiectare integrată, etc.
Aflată la intersecţia unor domenii ale ştiinţei cu performanţe de vârf în implementarea
noilor tehnologii, mecatronica abordează concepte şi sisteme noi în ingineria micro şi nano
senzorilor şi sistemelor de acţionare, materiale şi compozite pretabile pentru implementări la
scară celulară sau atomică, structuri celulare şi reţele neuronale, sisteme ce prefigurează
conceptele de nanoelectronică capabile să producă viitoarele nano-procesoare, noi concepte ale
inteligenţei artificiale privind adaptibilitatea, capacitatea de a raţiona, capacitatea de instruire, noi
sisteme de conducere axându-se în special pe controlul robust, tolerant la defecte, adaptiv,
inteligent, sisteme expert şi neuro-fuzzy etc. Un rol aparte îl joacă aplicaţiile în medicină şi
biologie prin studiul interacţiunii diferitelor sisteme moleculare, dezvoltarea microstructurilor
robotice pentru investigare şi analiză, precum şi proiectarea şi implementarea unor sisteme cu
structuri complexe conţinând componente ale lumii vii şi lumii artificiale.
Este evident că mecatronica, fie ca domeniu autonom, fie ca o arie de interferenţă extrem
de clasice ale ştiinţei, acoperă o tematică extrem de vastă şi extrem de actuală prin impactul pe
care îl exercită asupra lumii socio-tehnologice.
Fără a-şi propune să epuizeze un domeniu atât de vast, cursul de faţă încearcă să prezinte
elementele de bază ce s-ar putea constitui într-un suport teoretic şi aplicativ al mecatronicii.
Astfel, sunt tratate gradat componentele şi elementele de structură care reprezintă domeniul de
intersecţie în mecanică, electronică, calculatoare şi automatică.
După o prezentare generală a conceptului de mecatronică, se propune tratarea modelele
matematice întâlnite în studiul acestor sisteme. Pentru a obţine o tratare unitară sunt utilizate
metode bazate pe principii energetice, Lagrange sau Hamilton. Se obţin în acest fel într-un mod
unitar evoluţie atât pentru sistemele pur mecanice cât şi pentru cele electrice, electronice sau
structurile mixte, mecatronice.
În conținutul disciplinei de studiu, sunt prezenate metodele specifice de conducere pentru
sistemele descrise prin ecuaţii diferenţiale. Sunt dezvoltate metodele variabilelor de stare,
stabilitatea sistemelor liniare şi neliniare, metode specifice de sinteză neliniară. Un accent
deosebit este pus pentru conducerea sistemelor mecatronice bazate pe noile tehnologii.
Sistemele mecatronice presupun perceperea schimbărilor din mediul în care evoluează
aplicaţia pentru a putea acţiona corect în vederea atingerii scopului propus. Culegerea
informaţiilor relative la starea sistemului se bazează pe utilizarea senzorilor. Sunt identificate
locul şi funcţiile subsistemului senzorial în cadrul sistemului mecatronic. Este prezentată o scurtă
listă de termeni specifici necesari pentru înţelegerea explicaţiilor care urmează. Sunt enumerate
şi analizate metodele de utilizare a informaţiilor oferite de senzori.
În sistemele mecatronice, datorită prezenţei mişcării, trebuie detectate şi sau măsurate
proximitatea (contactul, prezenţa), poziţia şi viteza, forţa şi presiunea, vibraţia şi acceleraţia. În
paragrafele care urmează în acest capitol sunt prezentate şi analizate soluţii constructive pentru
diferite tipuri de senzori care permit măsurarea mărimilor de tipul celor enumerate mai sus.
Prezentarea este făcută pentru a sublinia principii şi tehnici generale şi nu pentru a acoperi toate
variantele disponibile.

S-ar putea să vă placă și