Sunteți pe pagina 1din 6

Geniu Rural;/Agrot.

-IEA, anul I-II Planuri, harti, scari Seminar 1 / 14

DICȚIONAR DE TERMENI

 Indici hidrofizici – ind de caract a rel sol-apă-plantă


 CT
 CC
 CO
 Pmin
 CH
 IUA
 AGA
 AUA
 Forța de sucțiune
 Textura, A-L-N
 Tub capilar, necapilar
 ETRO
 m, ∑m
 Exces de umid
 G, W
 Eroziune
 Curgere laminară, Curgere conc
 Terasare
 Șiroire, Rigolă, Ogaș, Ravenă
Geniu Rural;/Agrot.-IEA, anul I-II Planuri, harti, scari Seminar 1 / 14

PLANURI ŞI HĂRŢI; SCĂRI; FORMATE;


INDICATOR; PLIERE.
Noţiuni generale
Planul topografic
Definitie
Elemente
Planimetrie
Nivelment
Hărţile
Tipuri
topografice
geografice
Scara
Definitie
Clasificare
Numerica
De marire
Naturale
De micsorare
Rapoarte de marire
Grafica
Formate
Indicatorul
Plierea hartilor
Geniu Rural;/Agrot.-IEA, anul I-II Planuri, harti, scari Seminar 1 / 14
Geniu Rural;/Agrot.-IEA, anul I-II Planuri, harti, scari Seminar 1 / 14

I. NOŢIUNI GENERALE

Pentru proiectarea lucrărilor de geniu rural se utilizează planuri şi hărţi topografice care
trebuie să conţină atât elemente de planimetrie cât şi de nivelment, pentru ca proiectantul să poată
studia şi determina elementele caracteristice ale bazinelor hidrografice, inclusiv indicatori
morfometrici. Aceste planuri sunt necesare şi în etapele de exploatare, modernizare sau reabilitare
a amenajărilor de geniu rural.
Geniu Rural;/Agrot.-IEA, anul I-II Planuri, harti, scari Seminar 1 / 14
1.1. PLANURI ŞI HĂRŢI; SCĂRI; FORMATE; INDICATOR; PLIERE .

Planuri şi hărţi. Planul topografic se defineşte ca fiind o reprezentare ce conţine suprafeţe


definite prin elemente de planimetrie şi de nivelment, fără a se ţine cont de forma sferică a
pământului. Pe planurile de situaţie, relieful se reprezintă în mod obişnuit prin curbe de nivel.
Curbele de nivel reprezintă linii imaginare ce unesc puncte de aceeaşi cotă (raportată de cele mai
multe ori la nivelul mării). Diferenţa de nivel dintre două curbe alăturate se numeşte echidistanţă.
Echidistanţa se alege în funcţie de scara planului sau a hărţii, de caracteristicile reliefului şi de tipul
de lucrări ce urmează a se proiecta pe suprafaţa de teren pe care o reprezintă. Spre deosebire de
acestea, hărţile conţin suprafeţe mari, a căror reprezentare ţine cont de sfericitatea pământului.
Hărţile pot fi topografice sau geografice. Hărţile topografice se obţin de obicei prin prelucrarea
planurilor de situaţie (topografice) întocmite la scări mici (1:10000 sau 1:20 000). Hărţile geografice
sunt reprezentate la scară foarte mică, caz în care accentul se pune pe conformaţia de ansamblu
şi nu pe precizia de redare. Limita aproximativă dintre planuri şi hărţi este marcată de scara 1:10
000 (eventual 1:20000), iar limita dintre hărţile topografice şi cele geografice, este considerată a fi
1:200 000.
Scări. Scara unei reprezentări grafice se defineşte ca fiind raportul între dimensiunile liniare
măsurate pe plan şi dimensiunile reale, în proiecţie orizontală. În cazul scărilor de micşorare, cel
mai frecvent folosite în domeniul geniului rural, acest raport se exprimă sub forma 1:10 n; 1:2x10n;
1:5x10n. Scările standardizate (STAS 2–74) sunt cuprinse în tabelul 1.1. În plus faţă de acestea,
se admite dar nu se recomandă, folosirea scărilor 1:2,5, 1:25, 1:250, 1:2500 şi 1:25000.

Tabelul 1.1

Scări standardizate
2:1 20 : 1
Scări de mărire 5:1 50 : 1
10 : 1 100 : 1
Scara de mărime 1:1
naturală
1:2 1 : 20 1 : 200 1 : 2000 1 : 20000
Scări de micşorare 1:5 1 : 50 1 : 500 1 : 5000 1 : 50000
1 : 10 1 :100 1 : 1000 1 : 10000

Formate. În scopul uniformizării pieselor grafice, STAS 1–76 prevede folosirea unor
formate standardizate. STAS 1–76 stabileşte 2 tipuri de formate: formate normale, ale căror
dimensiuni şi simboluri sunt redate în tabelul 1.2 şi formate derivate obţinute prin mărirea uneia din
dimensiunile corespunzătoare modulului A 4 de 1,25; 1,50; 1,75 ori etc. Formatele derivate se
notează prin simbolul formatului de bază, precedat de un număr întreg sau zecimal, care
reprezintă raportul dintre suprafaţa formatului derivat şi cea a formatului de bază. Marginea
formatului se trasează cu o linie subţire iar chenarul, cu linie continuă groasă, la 5 mm distanţă de
conturul pentru decuparea copiei. Fâşia de îndosariere are dimensiunile de 20 x 297 mm.

Tabelul 1.2

Dimensiunile formatelor standard


Dimensiuni (mm) Suprafaţa
Simbol Număr de module
axb (m2).
A0 841 x 1189 1 16
A1 594 x 841 0,5 8
A2 420 x 594 0,25 4
Geniu Rural;/Agrot.-IEA, anul I-II Planuri, harti, scari Seminar 1 / 14
A3 297 x 420 0,125 2
A4 210 x 297 0,0625 1
A5 148 x 210 0,03125 0,5

Indicatorul. Indicatorul este un tabel în care se scriu datele necesare identificării desenului. Acesta este
amplasat în colţul din dreapta jos, direct pe chenar. Conform STAS 1434 – 75 se pot întâlni mai multe tipuri de
indicatoare: Format mare, format mic, format îngust etc. În cele ce urmează se prezintă un singur tip de indicator
(format mare) întâlnit cel mai frecvent în desenele de construcţii şi de geniu rural.
20

Disciplina : Planşa
UŞAMV - Bucureşti
Geniu rural nr.
30 (6x5mm)

Numele Semnătura Scara


Proiectat
Desenat
Titlul planşei
Verificat Data
Control STAS
Aprobat
30 30 30 15 75
180

Fig. 1.1 Indicator (format didactic)

Plierea planurilor. Copiile planurilor se păstrează de obicei în dosare, fiind necesară


plierea la formatul A4, considerat modul de pliaj. În cazuri speciale se admite şi plierea la alte
formate, cu excepţia formatelor A 0 şi A5. Plierea se face pe marginea din stânga indicatorului, în
aşa fel încât acesta să apară pe latura de jos al desenului, în poziţia normală de citire a dosarului.
Se admite o singură excepţie în cazul formatului A 4 la care, indicatorul poate fi aşezat şi pe latura
mare a chenarului, opusă fâşiei de îndosariere.
Linii de pliere
(un nr. par)
b
Fâşia de 2
îndosariere
20 mm b a
a
185 mm Chena
a r
5 mm

Chena
r
5 mm Indicator
180 x 60(50) mm