Criteriile de delimitare a rentei de contractul de înstrăinare a bunului cu condiția

întreținerii pe viață

NARTEA Evilina

Contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață reprezintă convenția prin

care o parte (numită Beneficiar al întreținerii) se obligă să transmită dreptul de proprietate
asupra unui bun mobil sau imobil, iar cealaltă parte (numită Dobânditor) se obligă să asigure
Beneficiarului – întreținere.
Noțiunea de întreținere în acest caz, trebuie înțeleasă în sens larg, cuprinzând:
a) procurarea și prepararea hranei,
b) asigurarea cu îmbrăcăminte și încălțăminte, a medicamentelor și a îngrijirilor medicale,
c) plata serviciilor comunale,
d) asigurarea locuinței și altele,
astfel încât să asigure Beneficiarului un nivel de trai corespunzător.
Obligația de întreținere se execută pe durata vieții Beneficiarului întreținerii.
Spre deosebire de Contractul de înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, în
temeiul Contractului de rentă, o parte (numită Debirentier) se obligă să plătească periodic
celeilalte părți (numită Credirentier) – o redevență (în bani sau natură), fie ea cu titlu gratuit
sau oneros.
Este de menționat că ambele contracte au caractere juridice comune, cum ar fi: oneroase,
bilaterale, consensuale (pot fi și solemne) şi cu executarea succesivă pentru una din părţi şi
instantanee pentru cealaltă (cel care transmite dreptul de proprietate – obligaţia de a da).
În același timp ceea ce deosebeşte cele două contracte este caracterul obligaţiilor asumate de
Debirentier şi, respectiv, Dobânditor: astfel, în timp ce Debirentierul îşi asumă o obligaţie de
a da (de a plăti renta), Dobânditorul îşi asumă o obligaţie de a face (de a presta întreţinerea).
Un alt element de diferenţiere între cele două contracte rezidă în faptul că renta cu titlu oneros
poate fi urmărită de creditorii Credirentierului, în timp ce întreţinerea nu poate fi urmărită de
creditorii Beneficiarului. Întreţinerea nu poate fi urmărită de creditori, fiind incesibilă, în vreme
ce renta este urmăribilă.
Concluzionând, Contractul de înstrăinare a bunurilor cu condiţia de întreţinere pe viaţă,
comparativ cu alte contracte, cum ar fi Contractul de donație sau Contractul de vânzare-
cumpărare, prezintă cele mai multe asemănări cu Contractul de rentă, însă acestea sunt
contracte distincte, care se deosebesc prin aceea că:
a) renta cuprinde obligaţia de a da, întreţinerea cuprinde obligaţia de a face;
b) renta poate fi cu titlu gratuit sau oneros, întreţinerea numai cu titlu oneros;
c) renta este urmăribilă, pe când întreţinerea nu poate fi urmărită de creditori;
d) mijloacele juridice pe care le pot folosi creditorii obligaţiilor neexecutate sunt diferite:
procurarea întreţinerii din contul Dobânditorului de la o altă persoană, în cazul Contractului de
înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață, şi daune compensatorii sau moratorii,
în cazul Contractului de rentă viageră.

Denumiri diferite
Denurile părților
Renta se execută periodic, iar întreținere – executarea e sistematică, permanentă
Forma
Contractul de donație
1. s-a schimbat conceptul (era real – acum e consensual)
2. dacă bunul afost predat, nerespectarea formei nu-i afectează validitatea
3. CC prevede plăți periodice
4. Inadmisibilitatea donației (1203): nu se permite donarea în folosul angajaților medicali,
din sfera publică, fiindcă au avut loc abuzuri categorice
5. Irevocabilitatea (1207):
6. Revocare pentru ingratitudine (1210): în caz de nevoie,
7.