Sunteți pe pagina 1din 1

Model apartenenta ROMANTISM

Romantismul este un curent literar aparut la inceputul secolului al XIX-lea ca o reactie


impotriva clasicismului si a iluminismului, care s-a caracterizat prin subiectivitate si
expansiunea eului liric, valorificarea istoriei, a folclorului si a mitului, preferinta pentru
visare, coexistenta categoriilor lexicale, antiteza ca procedeu literar.
Consider ca textul poetic intitulat sugestiv “Iubita dulce, o, ma lasa…” de Mihai
Eminescu apartine romantismului deoarece prezinta trasaturi specifice.
Astfel, versurile eminesciene impresioneaza prin forta lirismului si dezvolta tema iubirii
pusa in relatie cu motivul dorului. Eul liric apare in ipostaza indragostitului melancholic,
marcile lui fiind vorbele si pronumele la persoana I: “ma”, “sa privesc”, “sa mangai”. Scrise
sub forma unui monolog liric adresat, versurile descriu sentimentele intense ale vocii lirice
exprimate cu sinceritate si intensitate. Verbele la timpul present redate in ascensiune gradata
– “lasa”, “sa privesc”, “sa mangai”, “sa innebunesc” construiesc cu adevarat ceremonial al
iubirii imaginat de vocea lirica.
De asemenea, se contureaza prototipul ideal al femeii eminesciene “ochi ceresc”, “par de
aurie matase”, “brat rotund, alb”, “vorba nebuna”. Astfel, iubita este prezentata intr-o
maniera suava. Tot in linia romantismului este si expresivitatea limbajului poetic, rezultat al
valorificarii sensurilor secundare si connotative ale cuvintelor, creand figure de stil si imagini
artistice: epitete “iubita dulce”, “gura juna”; metafore “ochiul tau ceresc”, “paru-ti de-aurie
matase”; imagine vizuala – cromatica “bratul tau rotund e alb”.
Prin urmare, avand in vedere trasaturile exemplificate, textul poetic eminescian apartine
esteticii romantice.

S-ar putea să vă placă și