EXPERIMENTE Auxiliar Didactic Invata Sa Descoperi Experimenttnd

Învață să descoperi experimentând!
ȘCOALA GIMNAZIALĂ IPOTEȘTI
MIRĂUȚI Simona
„Învață să descoperi experimentând!”

Auxiliar didactic
LISAURA, 2020
1
MIRAUȚI Simona
„Învață să descoperi experimentând!”

Auxiliar didactic
LISAURA, 2020
2
,,Ştiinţa - o poartă spre progres”
MOTTO: ,,Ştiinţa are propria frumuseţe. Un om de ştiinţă în laboratorul

său nu este doar un technician: el este şi un copil aflat în faţa unor fenomene
naturale care îl impresionează precum o poveste.”
(Marie Curie)
ISBN 978-973-0-32840-0
3
Introducere
„Apropie-l pe copil de ştiinţă şi lasă-l să răspundă singur, să-şi întemeieze ceea ce
ştie, nu pe ceea ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înţeles el; să nu înveţe ştiinţa, ci să o
gândească. Să-i menţinem trează curiozitatea, condiţiile de a-l apropia de lumea
ştiinţei. Să-l stârnim pe copil să observe, să cerceteze şi să descopere.”
J.J. Rousseau
MOTTO: „Experimentul este calea spre reuşită.” (Einstein)
Auxiliarul curricular pe care îl propun are ca activitate dominantă experimentul. Este

cunoscut faptul că la această vârstă copiii au o curiozitate majoră față de fenomenele care se
petrec în jurul lor şi o mare dorinţă de a se implica activ în toate acţiunile pe care le
desfăşoară.
Observarea este principala metodă care face posibil accesul imediat la cunoașterea și
explorarea mediului înconjurător. Educația științifică trebuie să înceapă prin dezvoltarea
spiritului de observație, capacitate pe care elevii trebuie să o dovedească și să o dezvolte. (I.
Cerghit).
Învățarea prin descoperire este ,,metoda didactică în care cadrul didactic concepe şi
organizează activitatea astfel încât să faciliteze elevului descoperirea prin efort propriu a
cunoştinţelor, explicaţiilor, prin parcurgerea identică sau diferită a drumului descoperirii
iniţiale a adevărului.” (Ion Jinga)
În acord cu orientările actuale din literatura de specialitate, apare ca o necesitate
utilizarea majoritară a experimentelor individuale: “elevul se dezvoltă prin exerciţiile pe care
le face, şi nu prin acelea care se fac în faţa lui” (I. Cerghit).
Astăzi, învăţarea ştiinţelor naturale readuce pe primul plan experimentul de cercetare
şi descoperire (investigaţie ştiinţifică), acesta ajutându-i pe elevi să-și dezvolte deprinderile
necesare de observare, comparare şi de clasificare a informaţiilor pe care le primesc.
Aşa cum subliniază motto-ul, problema datează de pe vremea lui Confucius. Doar că,
acum revine puternic, odată cu noua viziune asupra învaţării, learning by doing, cu mutarea
accentului de la predarea conținutului spre învăţare şi spre individualizarea învăţării.
4
Școala modernă, prietenoasă privește învățarea ca o cale prin care elevul contribuie la
propria formare, construindu-și un profil care să-l pregăteasca pentru provocări care în
momentul actual nu pot fi previzibile.
Demersul didactic propus de acest auxiliar curricular este susţinut şi de faptul că procesul
de învăţare se dezvoltă normal, pornindu-se de la ceea ce elevul observă în jurul său pentru
a înţelege şi explica fenomene naturale. Prin activitatea experimentală elevii trăiesc bucuria
de a descoperi, de a observa, de a face ipoteze şi de a le verifica prin experiment. Printr-o
astfel de abordare ei îşi vor dezvolta capacitatea de deducţie şi de exprimare într-un limbaj
ştiinţific.
Învăţând folosind experimentul, copiii vor înţelege profund fenomenele, trecând astfel
de la cunoştinţe preştiinţifice (subiectivate) la experimentarea şi înţelegerea unor legi
universale (obiective).
Ei vor conştientiza de asemenea că omul a transformat aceste legi în beneficiul său, dar
şi faptul că intervenţia omului are nişte limite peste care nu trebuie să se treacă pentru a nu
schimba echilibrul natural.
Experimentele se pot realiza fie individual, fie în echipă, fapt care va contribui şi la
formarea unor abilităţi sociale.
5
Instrucţiuni de lucru în laborator

Măsuri de protecţie a muncii
1. Pregătirea pentru un experiment se face întotdeauna citind indicaţiile din manual înainte de a
intra în laborator. Nu modificaţi o experienţă decât după ce primiţi încuviinţarea cadrului didactic.
2. Efectuaţi numai experimentele repartizate sau aprobate de cadrul didactic. Sunt interzise
experimentele neautorizate.
3. Verificaţi etichetele de pe orice sticlă înainte de a folosi o parte din conţinutul sticlei.
4. Nu folosiţi niciodată substanțe din recipiente neetichetate.
5. Toate substanţele chimice sunt într-o anumită măsură toxice. Nu gustaţi niciodată o substanţă
sau o soluţie.
7. Evitaţi inhalarea vaporilor toxici.
6. Atunci când se lucrează cu substanţe volatile sau acizi şi baze tari, se lucrează întotdeauna sub
nişă.
7. Sunt interzise păstrarea şi consumul alimentelor în laborator.
8. În timpul orelor de laborator este obligatorie purtarea halatului. Când se indică acest lucru,
folosiţi ochelari de protecţie.
9. Toate substanțele cu care se lucrează se recuperează într-un vas adecvat la finalul şedinţei.
10. Raportaţi cadrului didactic orice accident, chiar şi o rănire minoră.
11. Nu se lasă niciodată nesupravegheate experimentele în desfăşurare.
12. Se lucrează întotdeauna cu cantităţi mici de substanțe. Substanțele nefolosite nu se reintroduc
niciodată în recipientul din care au fost luaţi.
13. Înainte și după finalizarea experimentelor, se spală ustensilele de laborator, se curăţă masa de
lucru și se dezinfectează.
6
Integrarea experimentului de laborator în cadrul lecțiilor

„Viaţa, prin diversitatea ei, este un fenomen miraculos, iar biologia, cea mai
fascinantă dintre ştiinţe. A descoperi tainele acestei ştiinţe înseamnă a descoperi miracolul
vieţii” – Albert Szent-Gyorgyi.
Metoda fundamentală de studiere a științelor este experimentul, folosit atît în clasele

gimnaziale dar, mai ales, în cele liceale. Combinînd experienţa cu acţiunea, această metodă
accentuează caracterul aplicativ al predării, favorizează realizarea unei mai strînse legături
dintre teorie şi practică .
Realizarea experimentului presupune:
- cunoaşterea de către elevi a cerinţelor şi normelor de protecţie a muncii. Măsurile

care trebuie stabilite în această direcţie ţin de protecţia personală, manipularea corectă a
ustensilelor de laborator şi a substanţelor chimice .
- stabilirea de sarcini concrete, urmărindu-se formarea la elevi a capacităţii de a
clasifica şi a interpreta datele, de a trage concluzii. În general, la începutul experimentului
clasei i se dau instrucţiuni verbale sau scrise. Ulterior, pe măsura rezolvării sarcinilor de lucru,
a confruntării rezultatelor obţinute, se stabilesc concluziile de bază ale experimentului şi se
realizează exerciţii de aplicare a noilor cunoştinţe în scopul fixării lor şi a dezvoltării gîndirii
elevilor;
- prezentarea bazei didactico-materiale. Indiferent de tema şi tipul experimentului,
pentru formarea unor deprinderi de folosire curentă, profesorul este dator să verifice
cunoaşterea de către elevi a aparaturii, instalaţiilor, substanţelor chimice şi a materialelor
biologice vegetale şi animale utilizate în mod obişnuit. De aceea, chiar de la primele lecţii, se
va urmări formarea treptată la elevi a deprinderilor de manevrare a microscopului precum şi
de utilizare a diferitelor aparate, instrumente şi instalaţii din dotarea laboratorului.
După scop, experimental de laborator poate fi:
- Demonstrativ (pentru verificarea datelor sau teoriilor) – este efectuat de profesor cu

scopul de a demonstra şi a confirma adevărurile transmise.
7
- Aplicativ (pentru realizarea corelaţiei dintre teorie şi practică) – este efectuat de elevi
pe baza unui plan întocmit de profesor în vederea urmăririi posibilităţilor de aplicare în
practică a cunoştinţelor teoretice.
- De cercetare (pentru descoperirea fenomenelor) – în cazul acestuia elevii sînt puşi în
situaţia de a concepe ei înşişi montajul experimental, pornind de la o ipoteză şi continuînd cu
selectarea datelor şi tragerea concluziilor .
După modul de desfăşurare, experimentul poate fi clasificat în trei categorii:
- Frontal. Elevii efectuează concomitent acelaşi experiment, ritmul de lucru fiind unic
pentru toţi. Desfăşurarea acestuia este posibilă doar atunci cînd fiecare elev posedă o trusă de
instrumente. Profesorul urmăreşte activitatea clasei, intervenind cu recomandări şi precizări.
- În grup. Acesta poate fi desfăşurat în două moduri: grupele de elevi cercetează
acelaşi subiect sau fiecărei echipe i se repartizează sarcini diferite. Echipelor le este repartizată
aceeaşi temă sau subteme diferite din cadrul celei studiate, conţinutul lecţiei fiind reîntregit în
urma prezentării concluziilor.
- Individual. Sunt experimente unde fiecare elev, folosind aparate şi instrumente
adecvate, îndeplineşte o sarcină concretă, diferită de a celorlalţi colegi .
- Efectuat în condiţii naturale sau de laborator, experimentul reproduce fenomenul,
convinge de veridicitatea investigării. Deosebit de important, din punctul de vedere al
realizării obiectivelor educaţiei ştiinţifice a elevilor, este ca acesta să fie tratat şi utilizat nu
doar ca un mijloc prin care se demonstrează desfăşurarea unui proces, ci şi ca un prilej de a-l
familiariza pe elev cu metodologia experimentului ştiinţific. Elevii nu vor asista doar la
realizarea experimentului, ci se vor obişnui să-l conceapă, să-l organizeze. Aplicând tehnica
cercetării ştiinţifice, ce constă din punerea problemei; formularea ipotezelor; desfăşurarea
experimentului; analiza, prelucrarea şi verificarea rezultatelor în practică; elaborarea
concluziilor, elevilor li se formează astfel deprinderi şi aptitudini de cunoaştere experimentală.
Experimentul de laborator îndeplineşte funcţii multiple:
- pune elevii în situaţia de a provoca şi reproduce fenomene şi procese biologice pe cale

experimentală;
8
- determină formarea unor deprinderi de lucru cu aparatură specifică ştiinţelor

biologice, prin însuşirea şi aplicarea unor metode şi tehnici de lucru corespunzătoare;
- asigură descoperirea, aprofundarea şi verificarea cunoştinţelor de către elevi;
- accentuează caracterul formativ al învăţământului prin dezvoltarea la elevi a spiritului
de investigaţie şi observaţie, a gândirii flexibile, fluide, originale.
După durata desfăşurării, experimentele sunt:
 de scurtă durată – efectuate în cadrul orei. Pregătirea pentru lecţie prevede

desfăşurarea prealabilă a experimentelor de laborator de către profesor. De această condiţie
obligatorie depind rezultatele obţinute la lecţie, ea contribuie la creşterea siguranţei în
realizarea preparatelor microscopice, la stabilirea cu precizie a observaţiilor care pot fi făcute
de elevi.
 de lungă durată. Realizarea acestui tip de experimente solicită o durată de timp mai
îndelungată, de aceea ele sunt efectuate la lecţie parţial, fiind demonstrată doar organizarea
iniţială şi rezultatele cercetării.
Experimentele de lungă durată contribuie în mod substanţial la dezvoltarea gândirii

biologice a elevilor, precum şi la formarea unor deprinderi mai complexe. Spre deosebire de
experimentele de scurtă durată, care surprind doar un moment relativ static din evoluţia
fenomenelor şi proceselor biologice, cele de lungă durată sunt superioare deoarece reliefează
dinamica acestora
Experimentul, cu ajutorul căruia sunt puse în evidenţă procese complicate şi

necunoscute de elevi, este realizat de către profesor. Reproducerea de către elevi a unor astfel
de cercetări poate fi utilă la formarea abilităţilor motrice necesare în activitatea de laborator.
O deosebită importanţă prezintă acele probe care îi pun pe elevi în rolul unor veritabili
experimentatori, parcurgând etapele care caracterizează învăţarea prin problematizare şi
descoperire.
9
Experimentele oferă de asemenea cele mai bune condiţii şi pentru amplificarea

caracterului formativ al lecţiilor de recapitulare şi sistematizare şi al celor de verificare a
cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.
Cert este că sporirea potenţialului intelectual al elevilor se realizează atât prin metode
moderne cât şi prin utilizarea, în manieră modernă, a metodelor clasice de învăţare. În acest
context, experimentul – o metodă clasică, dar aplicată într-un spirit modern – mobilizează
elevii la un efort susţinut în procesul studierii prin angajarea optimă a mecanismelor
intelectuale ale acestora. Astfel, această metodă de cercetare oferă condiţii optime pentru
exersarea capacităţilor elevilor în direcţia flexibilităţii, creativităţii, inventivităţii, conducând
la formarea unei gândiri moderne, algoritmice, modelatoare, problematice.
Consider că lecţiile de științe trebuie orientate spre formarea capacităţii de investigaţie

la elevi, deoarece o serie de întrebări ce vizează domeniul științelor îşi aşteaptă rezolvarea în
viitor, datorită faptului că viaţa continuă să rămână una dintre realităţile cele mai tulburătoare.
Toate aceste probleme se pot realiza numai printr-o muncă în echipă de către specialişti din
diverse domenii biologice şi nebiologice. În prezent nu mai există o limită netă între diferite
domenii ale ştiinţei. Astăzi toate cunoştinţele ştiinţifice sunt legate între ele. Astfel, când se
studiază structura unui organism, se constată că tot ce reprezintă viaţă pentru un biolog, poate
fi considerat ca un sistem biochimic vast şi complex de către un chimist.
De aceea, problemele mari pe care le ridică în prezent biologia şi alte ştiinţe, se pot
rezolva numai printr-o muncă şi un efort comun al specialiştilor din domenii foarte diferite.
10
Legumele cu frunze verde închis au un conținut de vitamina C mai

mare decât legumele cu frunze verde deschis?
Obiectiv:
Aflați dacă legumele cu frunze
verde închis au tendința de a avea un
conținut mai mare de vitamina C
decât legumele cu frunze verde
deschis.
Întrebări de cercetare:
• Ce rol are Vitamina C în
organismul uman?
• Ce se întâmplă dacă o persoană are
o deficiență de vitamina C?
Vitamina C este un acid

ascorbic. Fără aceasta, organismele
nu vor putea să funcționeze corect.
Ea permite efectuarea unor reacții
metabolice esențiale în organism,
care, în acest fel, permit
organismului să trăiască
sănătos.Când cineva se gândește la
vitamina C, imaginile de portocale
vin de obicei în minte. Aceasta
pentru că vitamina C este bogată în
citrice, cum ar fi portocale, lămâi și grapefruit. Dar ce alte alimente conțin vitamina C? Acest
test vă va ajuta să aflați.
11
Materiale necesare:
• legume cu frunze verde închis
- spanac, broccoli
•legume cu frunze verde
deschis - salată verde, varză
•Amidon de porumb
• Iod
• Apă
• Sticlă (dacă doriți să utilizați
un arzător);
• arzător Bunsen (sau aragaz)
• Blender
• Sită
• Pipete
• Eprubete și stative
• hârtie albă
• stilou pentru a nota.
Procedura experimentala:
Pregătirea legumelor
1. Deoarece legumele sunt
solide, trebuie să le
transformăm mai întâi în lichid
înainte de a putea folosi soluția
indicatoare pe ea.
2. Pur și simplu, punem pulpa de la fiecare dintre legume într-un blender (amintiți-vă să clătiți
blenderul după fiecare pulpă pentru a preveni contaminarea rezultatelor).
3. Strângeți și păstrați sucurile.
Pregătirea indicatorului de iod
1. Amestecati amidonul de porumb (1 lingură) și apa împreună pentru a face o pastă.
12
2. Adăugați 250 ml de apă și

fierbeți timp de aproximativ 5
minute.
3. Folosind un picurător sau o
pipetă, adăugați 10 picături de
soluție fiartă la 75 ml de apă.
4. Adăugați iod la amestec
până când devine o culoare
închisă-purpurie.
Testarea legumelor
1. Cu un picurator, se adaugă 5
ml de soluție de indicator de
iod la un tub standard de 15 ml.
Folosind o pipetă curată
(pentru a preveni
contaminarea), adăugați 10
picături de suc în eprubeta.
2. Curățați picuratorul și faceți
procedura de mai sus pentru
fiecare mostră de suc.
3. Comparați care dintre ele se
transformă într-o culoare mai
închisă. Culoarea mai închisă
ne arată că este mai puțină
vitamină C prezentă în acel
eșantion.
13
Ce fructe au cea mai mare cantitate de vitamina C?
Vitamina C (acid ascorbic)

este un antioxidant esențial pentru
nutriția omului.
Deficitul de vitamina C poate duce la
o boală numită scorbut, care este
caracterizată prin anomalii ale oaselor
și dinților. Multe fructe și legume
contin vitamina C. Fructele au nivele
diferite de vitamina C. În unele fructe,
cantitatea de vitamina C variază între
diferitele soiuri ale aceleiași specii.
Conținutul de vitamină C din multe
fructe este mai mare atunci când sunt
ușor crude și scade când fructele devin
coapte. Conținutul de vitamină C
scade și cu depozitarea.
Tinctura de iod este de culoare galben-
maronie. Atunci când se adaugă
vitamina C, acesta
devine incolor. Această reacție poate
fi utilizată pentru a testa prezența
vitamina C și pentru a da o idee despre
cantitatea care poate fi găsită într-un fruct.
Problemă:
Ce fructe au cea mai mare cantitate de vitamina C (acid ascorbic)?
Materiale necesare:
14
Fructe sau sucuri de la o lamâie, mere, grapefruit, kiwi, ananas, păr, portocale
Tinctură de iod
100 mg pastile de vitamina C
Pipetă
Pahar cu 500 ml de apă
Pahare de sticlă/plastic
Procedură experimentală:
1. Pregătiți o soluție de iod prin amestecarea unei sticle de tinctură de iod în aproximativ 500
ml de apă. Introduceți cantități egale de soluție de iod în pahare.
2. Folosind o lingură, zdrobiți o tabletă cu vitamina C și apoi dizolvați-o în apă (acesta va fi
controlul).
3. Puneți cantități egale de diferite sucuri de fructe în paharele de sticlă/plastic.
4. Folosind pipeta mai întâi adăugați picătură cu picătură soluție de iod din unul din pahare
în soluția de control a vitaminei C și înregistrați rezultatele.
5. Apoi, adăugați un suc cu ajutorul unei alte pipete, picătură cu picătură, la un alt pahar de
iod. Amestecați după fiecare picătură.
6. Contorizați numărul de picături adăugate până când se observă o schimbare de culoare.
7. Înregistrați numărul de picături necesare pentru a schimba iodul de la culoarea maronie la
culoarea limpede sau culoarea aproape clară.
8. Repetați procedura folosind fiecare dintre sucuri.
9. Aranjați datele în ordine numerică, de la conținutul de cel mai mic la cel mai ridicat conținut
de vitamină C într-un tabel similar cel prezentat mai jos.
10. Testați fiecare suc de trei ori și calculați numărul mediu de picături necesare pentru a
schimba culoarea.
Numele sucului Număr de picături
Control
Lămîie
Măr
Grefe
15
Kiwi
Ananas
Pere
Portocale
11. Folosind datele de pe tabel se compune un grafic grafic al cantității de vitamina C (Nr.
picături / suc) de-a lungul axei Y și numele sucurilor testate de-a lungul axei X.
16
Sucul de fructe 100% are mai multă vitamină C decât sucul cu

ingrediente artificiale?
Obiectiv:
Vom afla dacă sucul de fructe 100%

are mai multă vitamină C decât
sucul cu ingrediente artificiale.
Întrebări de cercetare:
Când cineva se gândește la vitamina

C, imaginile de portocale vin de
obicei în minte. Asta pentru că
vitamina C este foarte abundentă în
fructele citrice, cum ar fi portocalele, lămâile și grapefruitul. Sucul făcut din aceste fructe are
în mod natural mai multă vitamină C decât sucurile de fructe artificiale? În acest experiment,
vom folosi trei tipuri diferite de suc de portocale: din suc de portocale natural, din concentrat
și o băutură aromată de portocale cu îndulcitori / arome artificiale .
Materiale:
•Suc de portocale natural
•Suc din Concentrat
• Bautura cu aroma de portocale
•Amidon de porumb
• Iod
• Apă
• pahar (dacă doriți să utilizați un
arzător)
• Pipetă
• Eprubete cu stativ
• O bucată de hârtie albă
17
• Pix și hârtie pentru notițe

Procedura experimentală:
Pregătirea indicatorului de iod:
1. Amestecați amidonul de porumb (o lingură ) și apă împreună pentru a face o pastă.
2. Adăugați 250 ml de apă și fierbeți timp de aproximativ cinci minute.
3. Folosind o picurător sau o pipetă, adăugați 10 picături de soluție fiartă la 75 ml de apă.
4. Adăugați iod la amestec până când devine o culoare închisă-purpurie.
Comparați nivelurile de vitamina C:
1. Cu un picurator, se adaugă 5 ml de soluție de indicator de iod la o eprubetă de 15 ml.
Folosind o eprubetă curată (pentru a preveni contaminarea), adăugați 10 picături de suc de
portocale din concentrat în eprubeta.
2. Curățați picuratorul/pipeta și faceți ca mai sus pentru proba de suc de nu-din-concentrat,
precum și în băutura cu aromă de portocale.
3. Comparați care dintre ele se transformă într-o culoare mai închisă. Culoarea mai închisă
înseamnă că mai puțină vitamină C este prezentă în acel eșantion.
18
Sunt merele roșii mai dulci decât merele verzi?
Introducere
PH-ul unei substanțe este o măsură
a concentrației de ioni de hidrogen
în substanță. Cu ioni de hidrogen
crescuți, substanța devine mai acidă.
Substanțele acide sunt mai dulci
decât substanțele mai puțin acide.
PH-ul unei substanțe variază de la
pH 1 la 14, cu acizii caracterizați
printr-un pH între 1 și 7 și compușii
alcalini caracterizați printr-un pH
între 7 și 14. În acest experiment se propune ca mărul să fie mai sărac, cu atât mai scăzut este
pH-ul mărului.
Ce substanțe organice prezintă fructele și legumele?
Care este diferența nutrițională dintre merele roșii și verzi?
Ce face o substanță dulce?
Cum poate fi măsurată dulceața?
Care este scala pH-ului?
Ce este concentrația ionului de
hidroniu?
Acid
Alcalin
Baza
Concentraţie
Hidroniu ion
Indicatori pH
Obiectiv:
19
Pentru a obține dovezi cantitative pentru a sprijini vechiul mit: merele roșii sunt mai dulci
decât merele verzi.
Identificarea pH-ului pentru merele de diferite nuanțe roșii, verzi, galbene și raportul pH-ului
mărului la dulceața lor.
Materiale necesare:
Hârtie de pH
Mere verzi
Mere roșii
Mere galbene
1. Selectați cel puțin cinci mere diferite în scopul testării. Merele trebuie să fie de culoare
verde deschis, verde închis, roșu deschis, roșu închis și galben.
2. Selectați două mere din fiecare culoare pentru experimentare.
3. Se taie fiecare dintre cele 10 mere.
4. Așezați o bandă de hârtie de pH pe suprafața feliilor de mere. Hârtia de pH trebuie să rămână
în interiorul mărului și să schimbe culoarea ca răspuns la interiorul umed al merelor. Nu plasați
hârtia de pH pe pielea exterioară a mărului. Pielea exterioară a mărului este uscată și nu va
schimba culoarea hârtiei pH.
5. Înregistrați urma mărului și concentrația corespunzătoare de ioni de hidroniu, pH.
20
6. Repetați experimentul pentru a înregistra concentrația de ioni de hidroniu sau pH-ul altor
felii din același măr și pH-ul celui de-al doilea măr de aceeași culoare.
21
De ce se fac merele maro?
Ai mușcat vreodată dintr-un

măr, l-ai lăsat câteva momente și ai
găsit că a devenit maro? Acest lucru
este cauzat de o enzimă (polifenol
oxidaza și catechol oxidaza sunt
două exemple comune) care
reacționează cu oxigenul din aer și
cu un cofactor de fier sau de cupru
din fruct. Un cofactor este o
componentă care este necesară
pentru ca anumite reacții enzimatice să se întâmple. Fructul începe să se oxideze, atunci când
electronii se pierd într-o altă moleculă (în acest caz aerul), iar alimentele devin maro. Cu alte
cuvinte, este ca rugina comestibila pe mancarea ta!
Oxidarea poate fi prevenită sau
încetinită prin faptul că nu permite
oxigenului să ajungă la suprafața
fructului. Pentru a realiza acest lucru,
puteți găti mâncarea, care distruge
enzima. De asemenea, este posibil să
se prevină rumenirea fără gătit prin
acoperirea fructelor (împiedicând
aerul să ajungă la fructe) sau prin
scăderea pH-ului pe suprafață,
făcând-o mai acidă.
Problemă:
Ce lichid crezi că va împiedica ca mâncarea să devină cea mai bună? De ce?
22
Materiale necesare:
• Coală de hârtie sau hârtie de
ceară
• Banda de etichetare
• Pen sau marcator
• iavașe
• bol
• cuţit
•Suc de lămâie
• Oțet
• Soda limpede
• Ulei de masline
• Apa
•Apa sarata
•Cartof
•Măr
•Banană
•Avocado
• Orice lichid pe care doriți să îl
testați
• Orice alte fructe sau legume pe
care doriți să le testați
• Camera (opțional)
Procedură:
1. Utilizați banda pentru a crea etichete pentru fiecare tip de lichid pe care îl veți testa.
2. Plasați etichetele pe foaia de copt sau pe hârtia de ceară. Aici veți găsi probele pentru
observare.
3. Tăiați fiecare fruct sau legume în felii cu o grosime de cel puțin 1 cm. Asigurați-vă că aveți
la fel de multe felii din fiecare produs alimentar ca și lichidele de testat, plus unul pentru un
23
control. Obțineți un adult să vă ajute să tăiați mostrele! De ce ar trebui să fie tăiate mostrele
de produse alimentare?
4. Așezați o felie din fiecare
articol alimentar de pe foaia
de copt sau dacă a fost hârtie
sub titlul "Control". De ce
este important să aveți un
control?
5. Umpleți vasul cu
suficient lichid pentru a
umple complet fiecare
probă.
6. Pentru fiecare fruct sau
legume pe care îl testați,
înclinați o felie în lichid cu clești. Asigurați-vă că ați acoperit întreaga bucată! Lăsați lichidul
suplimentar să se scurgă înainte de al plasa sub eticheta corectă pe foaia de copt sau pe hârtia
de ceară.
7. Clătiți vasul și repetați până când faceți probe cu fiecare lichid.
8. Înregistrați-vă toate observațiile, luând notă de timp. De asemenea, puteți face fotografii
pentru a documenta modul în care alimentele devin maro pe parcursul mai multor ore.
Rezultate:
Sucul de lămâie, oțetul, soda limpede va împiedica toate alimentele să se înmoaie rapid. Aceste
lichide sunt acide, astfel încât acestea vor scădea pH-ul suprafeței alimentelor. Uleiul de
măsline, va împiedica, de asemenea, alimentele de rumenire, dar este mai puțin eficace decât
acizii. Apa și apa sărată vor încetini, de asemenea, rumenirea alimentelor.
Sucul de lamaie este cel mai eficient, și din întâmplare, de asemenea, cel mai delicios!
De ce?
Aveți nevoie de un grup de control deoarece este important să știți cât timp vor lua probe de
mâncare pentru a deveni maro fără adăugarea de lichide.
24
Pielea alimentelor protejează "carnea" interioară a fructelor sau legumelor împotriva

deteriorării și a resturilor.
Atunci când un fruct sau o
legumă este aruncată și pielea
este zdrobită sau ruptă,
mâncarea merge adesea rău mai
repede. Motivul pentru care
fructele și unele legume devin
maro atunci când sunt tăiate se
datorează faptului că este expusă
partea care conține enzima
reactivă cu oxigen. Există apoi o
mulțime de suprafață pentru ca aerul să vină în contact cu mâncarea. În cea mai mare parte,
fructele și legumele maronii încă mai au un gust fin, ele nu prea arată apetisant.
Acizii previne rumenirea
deoarece reacționează cu
oxigenul care vine în contact cu
suprafața probei. Odată ce tot
acidul (sau orice altceva
acoperă suprafața) a reacționat
cu oxigenul sau acidul a fost
degradat sau spălat, atunci
eșantionul va începe să mai
maroască din nou. Acide mai
puternice, cum ar fi sucul de
lamaie, pot chiar denatura enzima. Aceasta înseamnă că enzima nu își mai poate îndeplini
funcția originală din cauza mediului său.
Săpând mai adânc: De ce fructul uscat nu devine maro? Cum rămâne cu procesul de uscare a
fructelor previne reacția enzimatică cu oxigenul?
25
Usturoi: antibacterian și antimicrobian
În acest experiment vom face

alimente/hrană pentru microbi pentru a vedea dacă
usturoiul va împiedica microbii să crească.
Microbii sunt organisme mici care trăiesc pe toate,
inclusiv pe tine!
Problemă
Este usturoiul antibacterian? Antimicrobian? De ce?
Materiale necesare:
• 8 recipiente din plastic de plastic larg cu capace
• Oală
• Cuptor
• 4 pachete de gelatină
• 2 lingurite de zahăr
• 1 consevă de pui sau de vită
• 1,5 cesti de apă
• Usturoi
• Presa de usturoi
• 8 bile de bumbac
• Apă distilată
• Pâlnie
• Turnați
• Marker
• Aparat foto
Procedură experimentală:
1. Alegeți trei zone în care veți folosi tampoanele pentru a colecta viața microbiană. Puteți
alege orice credeți că ar putea avea microbi pe el. De exemplu, ați putea tampona mânerul ușii
26
pentru că o mulțime de oameni îl ating sau un tocător de bucătărie înainte de a fi spălat. Există
multe locuri pe care microbii le place să stea.
2. Strângeți cele opt recipiente pentru alimente și asigurați-vă că acestea sunt curate (din
mașina de spălat vase). Etichetați două dintre acestea cu numele primei locații pe care ați
înfășurat-o, două dintre acestea cu numele celei de-a doua locații, două dintre ele cu numele
celei de-a treia locații și două dintre acestea cu numele Control. Amintiți-vă ce este un control
și de ce este important?
3. Să creăm niște alimente pentru microbi! Mai întâi, puneți gelatina, zahărul, apa și bulionul
de carne într-un vas pe sobă.
4. Aduceți amestecul la fiert în timp ce amestecați cu lingura. Asigurați-vă că totul s-a dizolvat.
5. Scoateți amestecul de la căldură și așteptați până când se oprește fierberea.
6. Împărțiți mâncarea microbilor în două boluri. Utilizați presa de usturoi pentru a apăsa patru
bucăți de usturoi și utilizați lingura pentru a amesteca acest lucru într-unul din boluri.
7. Folosiți pâlnia pentru a plasa o cantitate egală de alimente pentru microbi în fiecare recipient
alimentar. Veți dori ca gelatina din fiecare recipient să fie de aproximativ jumătate de inch
adânc. Unul dintre recipientele alimentare din fiecare pereche va conține alimente pentru
microbi cu usturoi, iar celălalt va conține alimente pentru microbi fără usturoi.
8. Alimentul este pus în recipient și capacul este strâns, lăsați gelatina să se răcească și să se
întărească.
9. Acum, adăugați microbii! Împingeți opt bile de bumbac cu apa distilată și luați două probe
din fiecare locație. Scoateți ușor bumbacul de bumbac încărcat de microbi pe suprafața
gelatinei din primul recipient alimentar, colectați apoi o altă probă din aceeași locație și faceți
același lucru cu al doilea recipient (cel care conține usturoiul). Asigurați-vă că nu spargeți
suprafața gelatinei pe măsură ce faceți acest lucru!
10. Repetați pasul 8 pentru toate locațiile de microbi pe care doriți să le testați și asigurați-vă
că toate recipientele pentru alimente sunt etichetate corespunzător.
11. Pentru containerele de control, pur și simplu umeziți și glisați bilele de bumbac peste
suprafața fiecărui amestec de gelatină fără a adăuga mai mulți microbi.
27
12. După ce ați terminat cu toate containerele, așteptați! S-ar putea să dureze câteva zile pentru
ca microbii să meargă într-adevăr. Observați zilnic fiecare container și faceți note despre ceea
ce vedeți. Containerele care conțin usturoi obțin aceleași cantități de floră microbiană ca și
recipientele care nu conțin niciun usturoi? De ce sau de ce nu?
13. După ce ați terminat experimentul, aruncați recipientele fără a le deschide, deoarece conțin
cantități mari de populații microbiene diferite. Unii ar putea fi periculoși!
Rezultate
Microbii vor crește cel mai bine în recipientele care nu conțin usturoi.
De ce?
În acest experiment, ați dat microbilor niște alimente și le-ați urmărit să crească. Dar ce este
un microb? Microbii sunt microorganisme mici, cu o singuă celulă care includ bacterii,
ciuperci și protiste. Ele sunt atât de mici, încât milioane de oameni se pot potrivi pe capul unui
ac, dar încă mai pun un pumn mare: microbii pot provoca boli cum ar fi holera. Ele pot fi, de
asemenea, incredibil de utile. O mulțime de bacterii importante trăiesc în interiorul corpului
și vă ajută cu procese corporale, cum ar fi digestia.
Bine, deci cum este usturoiul legat de creșterea microorganismelor? În timp ce oamenii au
creat medicamente care lucrează împotriva anumitor microorganisme pentru a ajuta la tratarea
bolilor, multe plante au dezvoltat proprietăți antimicrobiene naturale, inclusiv usturoiul. În
timp ce unele dintre medicamentele umane lucrează împotriva microorganismelor foarte
specifice, usturoiul este antibacterian, antifungic, antiparazitar, antiprotozoar și antiviral. Este
un superstar de luptă împotriva microorganismelor!
Încercați experimentul din nou, numai de data aceasta, utilizați praf de usturoi. Credeți că acest
lucru va funcționa mai mult sau mai puțin eficient împotriva creșterii microorganismelor?
28
Care este conținutul bacterian al laptelui?
Obiectiv:
Studiați prezența bacteriilor aerobe în lapte folosind albastru de metilen.
Întrebarea de cercetare:
• Ce este albastrul de metilen și cum funcționează?
• Cum se corelează standardele federale pentru numărul de
organisme admisibile în lapte cu timpul necesar laptelui pentru a-și
recâștiga culoarea albă după adăugarea de albastru de metilen?
• Care are mai multe bacterii: laptele crud sau laptele pasteurizat?
Albastrul de metilen este un colorant albastru care reacționează la lipsa de oxigen dizolvat
prin transformarea translucid dacă nu există oxigen dizolvat într-o probă. Albastrul de metilen
este un bun indicator pentru prezența bacteriilor aerobe într-o probă, deoarece bacteriile aerobe
consumă oxigen. În acest experiment, elevii vor folosi albastru de metilen pentru a studia
prezența bacteriilor aerobe în lapte.
Materiale necesare:
• Accesul la o sobă și un vas mare pentru sterilizarea
echipamentului
• Două tuburi de testare cu dopuri sau capace din cauciuc
• Rack pentru tuburi de testare
• Servețele de hârtie
• Doză de ochi calibrată sau pipetă
• cilindru gradat de 10 ml
• Borcan de mason folosit ca baie de apă
• Lapte pasteurizat refrigerat
• Lapte proaspăt (opțional)
• Termometru
• Clește de bucătărie
• Hotplate
29
• Albastru de metilen (disponibil de la farmacist sau online)

Procedura experimentală 1:
1. Înainte de a începe, asigurați-vă că aveți suficient control al temperaturii cu plita. Umpleți
un borcan de mason pe jumătate plin cu apă caldă. Puneți-l pe plită și ridicați temperatura la
98 de grade. Asigurați-vă că o puteți păstra la această temperatură timp de câteva ore.
2. Spală-ți mâinile. Acoperiți suprafețele adiacente sobei de bucătărie cu prosoape de hârtie.
Așezați rafturile cu tuburi de testare în apropierea sobei pe prosoapele de hârtie.
3. Umpleți vasul cu apă și aduceți-l la fierbere. Desprindeți eprubeta. Cu ajutorul cleștilor
pentru bucătărie, aruncați cu grijă cilindrul gradat, tuburile de testare și capacele în apă
clocotită. Se fierbe un minut.
4. Scoateți eprubeta și cilindrul gradat din apă. Așezați eprubetele în rackul pentru eprubete.
5. Măsurați 9 ml de lapte în cilindrul gradat. Se toarnă 9 ml de lapte în fiecare eprubetă
6. Cu ajutorul picurătorului sau pipetă calibrate, măsurați 1 ml albastru de metilen. Plasați
albastrul de metilen într-unul din tuburile de testare.
7. Folosind clemele de bucătărie scoateți capacele tubului de test din vas și capsulați
eprubetele. Tubul de test cu albastru de metilen este proba ta de testare. Tubul de testare fără
albastru de metilen este controlul dvs. Etichetați fiecare eprubetă.
8. Ridicați eprubeta și agitați-i ușor, astfel încât albastrul de metilen să fie dizolvat.
9. Se pune fiecare eprubetă în baia de apă.
10. Examinați eprubetele la fiecare 15 minute timp de două ore și o oră după aceea.
Înregistrați-vă observațiile. Dacă este nevoie de mai mult de 8 ore pentru ca laptele să devină
din nou alb, calitatea laptelui este excelentă. Dacă este nevoie de 5,5 până la 8 ore pentru ca
laptele să devină alb, atunci există mai puțin de 0,5 milioane de organisme / ml de lapte. Dacă
este nevoie de 2 până la 5,5 ore pentru recuperarea laptelui, atunci există 0,5 până la 4 milioane
de organisme / ml de lapte. Dacă durează 20 de minute până la 2 ore, atunci există 4 până la
20 de milioane de organisme / ml de lapte. Dacă durează mai puțin de 20 de minute, atunci
există peste 20 de milioane de organisme / ml.
Procedura experimentală 2:
Repetați Experimentul 1, folosind lapte crud și lapte pasteurizat
30
Coca Cola și ficatul
Materiale necesare:
• patru bucăți de ficat de pui ( fiecare
bucată cu doi lobi)
• patru pahare de unică folosință, dar
transparente
• Coca Cola, Fanta,apă minerală, apă
plată
Mod de lucru:
Pune în pahar câte o bucată de ficat de pui (doi lobi
pentru fiecare pahar), fiecare bucată să aibă cam
aceeași dimensiune (gramaj).
Toarnă în primul pahar Coca Cola, în al doilea
pahar Fanta, în al treilea pahar apă minerală, iar în
al patrulea apă plată. Observă sistematic evoluția
ficatului pe parcursul a cinci zile.
După două ore, se constată depunerea colorantului caramel din Coca Cola și a colorantului din
Fanta, beta-carotenul.Cele două băuturi se decolorează treptat.
31
A doua zi se constată ,,dispariția” colorantului, dar dacă se amestecă cu o baghetă,

băuturile își recapătă culoarea (colorantul se află la baza colorantului), iar ficatul își modifică
dimensiunea treptat, micșorându-se.
Concluzii/Constatări:
În cea de-a 5 zi se amestecă
în fiecare pahar și se constată că în
paharul cu Coca Cola s-a format un
,,decoct”,iar ficatul nu mai există,
deoarece s-a dizolvat. Acidul
fosforic conținut de Coca Cola are
proprietatea de a se combina cu
ionii metalici. Ficatul conține fier,
prin urmare, combinat cu ionul
fosfat din acidul fosforic, formează
un fosfat solubil.
În paharul cu Fanta, ficatul și-a
modificat dimensiunea față de
mărimea inițială, este mult mai mic.
Acidifiantul ( acidul citric) existent în fanta a modificat treptat dimensiunea ficatului.
În paharul cu apă minerală, ficatul are dimensiunea inițială, însă are o culoare roșu deschis și
miros caracteristic.
În paharul cu apă plată, ficatul are aceeași dimensiune cu cea inițială, iar culoarea este indigo
(oxidat) și miros caracteristic.
32
Evidențierea amidonului în produsele alimentare
Materiale necesare:
• pâine, paste, măr, cartof, făină
albă,smântână din comerț, smântână
naturală
• tinctură de iod
• apă
• un pahar de unică folosință
• o pipetă
• amidon-pulbere
•șase farfurii de unică folosință
Mod de lucru:
Umple o treime din pahar cu apă și adaugă picături de tinctură de iod. Toarnă cu
pipeta câteva picături de soluție peste pulberea de amidon, se constată că amidonul se
colorează în violet (închis). Pune fiecare aliment pe care îl ai la dispoziție pe câte o farfurie,
umezește-l cu apă și toarnă deasupra câteva picături din soluția de apă cu iod.
33
În locul unde se pune picături de

soluție iodată, se observă pe alimente
pete de culoare violet (închis): pe paste,
făină, cartof, pâine și amidon.
Culoarea indică faptul că în
aceste alimente există amidon (un
zaharid).
Pe măr se observă o colorație
difuză de galben deschis ceea ce indică
absența amidonului/existența unei
cantități insuficiente pentru a reacționa
cu iodul.
Colorația violet închis este datorată reacției dintre iod și amidon și indică existența
amidonului în alimentele respective.
Utilizând iod/tinctură de iod, putem testa dacă smântâna cumpărată din piață/comerț
este falsificată.
34
Analiza senzorială a apei
1. PRINCIPIUL METODEI: metoda are la bază determinarea cu ajutorul simţurilor (văz, miros,
gust) a următorilor indici de calitate:
 Aspect
 Miros
 Gust
 În încăperi luminoase (lumină naturală)

Analiza senzorială se
 În încăperi fără mirosuri străine
execută:
 La temperatura de 20° C
2. MATERIALE NECESARE:
 Pahare Berzelius
 Balon cu fund plat
 Sticlă de ceas
 Termometru
 Bec de gaz
 Trepied
 Sită de azbest
3.MODUL DE LUCRU:
ASPECTUL :
1. Se toarnă apa de analizat într-un balo 2. Se examinează vizual proba

curat și uscat
Transparentă
Curată APA TREBUIE SĂ FIE: Incoloră
35
MIROSUL:
1. Se toarnă apa de analizat într-un balon 2. Se acoperă cu o sticlă de ceas

curat și uscat
3. Se încălzește la 60ºC 4. Se agită conținutul balonului 5. Se ridică sticla de

ceas și se
aspiră aerul din balon
1 – foarte slab 2 – slab 3 – perceptibil 4 – pronunțat
Intensitatea mirosului 5 – foarte puternic

0 – inodor
NOTAREA SE FACE DUPĂ:
De mucegai Felul mirosului Aromatic
36
De pește De pământ De lemn uscat De baltă
GUSTUL:
ATENȚIE:
Se determină numai când este exclusă posibilitatea contaminării cu boli

sau a unei otrăviri cu substanțe chimice
1. Se introduc 200 ml apă la 15 – 20ºC într-un balon curat și uscat;

2. Se iau 15 ml și se țin în gură câteva secunde.
1 – foarte slab 2 – slab 3 – perceptibil 4 – pronunțat
Intensitatea gustului se 5 – foarte puternic

0 – inodor
notează cu:
ATENȚIE:
Persoana care efectuează determinarea nu trebuie să consume alimente care ar putea

produce modificarea gustului;
Înainte de determinare se va clăti gura cu apă fără gust și miros
Săruri în exces Modificări de gust

Fier Gust metalic
Calciu Gust sălciu
Magneziu Gust amar
Cloruri Gust sărat
CO2 Gust acrișor înțepător
H2S Gust neplăcut, grețos
37
Analiza senzorială a laptelui
 Aspect
 Culoare
 Miros
 Gust
 Consistenţă

execută:
 Cilindru gradat 250 cm3
 Termometru
 Bec de gaz
 Trepied
 Sită de azbest
3.MOD DE LUCRU:
 Aspectul, consistența:
1. Se trece laptele dintr-un vas în altul;

2. Se observă dacă este omogen și dacă are corpuri străine;
3. Se observă dacă laptele curge ușor, fără să formeze o vână groasă.
4.
 Culoarea:
1. Se toarnă laptele într-un cilindru de sticlă incoloră;

2. Se observă culoarea;
 Mirosul:
1. Se încălzește laptele la 50 – 60ºC;
2. Se apreciază mirosul;
38
4. CARACTERISTICILE SENZORIALE ALE LAPTELUI:
CARACTERISTICI TIPUL LAPTELUI:

NORMALIZAT SMÂNTÂNIT
Aspect Lichid omogen, lipsit de impurități și de sediment
Consistență Fluidă
Culoare Alba, cu nuanță ușor gălbuie, Alba, cu nuanță ușor albăstruie,
uniformă uniformă
Gust și miros Plăcut, dulceag, characteristic laptelui proaspăt, fără gust și miros strain;
la laptele pasteurizat se admite un gust ușor de fiert.
5. DEFECTELE LAPTELUI:
Defecte de culoare: (lapte roșu, lapte albastru) defectele sunt cauzate de acțiunea unor bacterii;
Defecte de consistență: dacă laptele curge într-o vână groasă, înseamnă că are o consistență
anormală, datorită acțiunii unor bacterii;
Defecte de gust: gustul acru: indică acțiunea unor bacterii în lapte; gustul amar: este cauzat
de hrana animalelor; gustul sărat: apare datorită hranei animalelor sau datorită unor boli ale
ugerului acestora; gustul metalic: apare în lapte de la ustensilele și utilajele cu care laptele
vine în contact , în timpul transportului, prelucrării și depozitării lui.
39
Analiza senzorială a legumelor şi fructelor
1. PRINCIPIUL METODEI:
 metoda are la bază determinarea cu ajutorul simţurilor (văz, miros, gust, tactil) a indici de
calitate;
 pe întregul lot sau pe probele luatedin lot;
 pe întregul lot de fructe sau de legume, se apreciază:
- autenticitatea şi uniformitatea soiului;
- mărimea (pentru aprecierea generală);
- forma;
- culoarea;
- aspectul exterior;
- starea de sănătate şi de curăţenie;
- starea de prospeţime;
- gradul de maturare.
 pe probe luate din lot, se apreciază:
- consistenţa pulpei
- suculenţa pulpei;
- gustul;
- aroma.
 În încăperi luminoase (lumină
Analiza senzorială se naturală)
execută:  În încăperi fără mirosuri străine
MOD DE LUCRU:
Se apreciază vizual prin compararea aspectului
a) Autenticitatea şi uniformitatea soiului: produsului cu acela al produsului tipic înfăţişat prin
mostre de referinţă, mulaje sau planşe colorate. În
acelaşi scop pot fi folosite descrierile din literatura de
specialitate
b) Forma: Se apreciază vizual prin comparaţie cu mostre de

referinţă, mulaje sau planşe colorate şi se exprimă
prin termeni sugestivi (sferică, tronconică,
elipsoidală, fusiformă, piriformă
c) Mărimea (pentru aprecierea generală): Se apreciază vizual
Se apreciază vizual, pe cât posibil la lumina naturală,

pentru a nu denatura culoarea specifică soiului.
d) Culoarea:
40
Se apreciază vizual, (neted, aspru, lucios, zbârcit,

e) Aspectul exterior: crăpat etc)
f) Starea de sănătate şi de curăţenie:
Se apreciază vizual, stabilindu-se procentul de fructe

sau de legume atacate de boli sau dăunători,
murdare, cu urme de îngrăţăminte etc.
g) Starea de prospeţime:
Se apreciază vizual, prin gradul de turgescenţă şi
după aspectul fructului sau al legumei.
h) Gradul de maturare: Se apreciază după consistenţă, mărime,

gust şi aromă.
i) Consistenţa pulpei:
Se apreciază prin palparea a 10 – 12 fructe
sau legume, eventual şi prin degustare.
j) Suculenţa pulpei:
Se apreciază prin degustarea a 5 – 10
fructe sau legume.
k) Gustul: Se apreciază prin degustare.
l) Aroma:
Se apreciază prin miros.
41
Aprecierea consistenţei pulpei, a suculenţei pulpei, a gustului şi a aromei se face conform condiţiilor
de mai jos:
Denumirea Se consideră însuşiri:

caracteristicii Pozitive Negative
La fructe: pulpa compactă, La fructe: pulpă înmuiată, făinoasă,
crocantă, fondantă, untoasă, fină. fibroasă, dură, cu ţesuturi pietroase (de
exemplu la pere), grosieră sau cu pete
Consistenţa sticloase (de exemplu la mere şi gutui).
pulpei La legume: pulpa compactă, La legume: pulpă înmuiată, făinoasă (de
crocantă, fondantă, fină. exemplu la mazăre) prea dură, cu
ţesuturi groase, cu aţe (de exemplu la
fasole) sticloasă (de exemplu la tomate)
Suculenţa Pulpă suculentă, plăcută Pulpă apoasă,puţin suculentă(veştedă)
pulpei sau lipsită de suculenţă (seacă).
La fructe: dulceaţa bine armonizată La fructe: pulpă prea acră, astringentă
cu aciditatea, cel mult cu o sau cu gust ierbos.
Gustul astringenţă fină.
La legume: pulpa dulce, acrişoară, La legume: pulpa cu gust astringent,
plăcută fad, iute (de exemplu la ardei dulce),
ierbos sau amar.
Aroma Pulpă cu aromă pronunţată sau fină, Pulpă slab aromată, cu miros de iarbă
plăcută, specifică soiului. sau cu miros străin, neplăcut, nespecific
soiului.
42
Analiza senzorială a ouălor

 Aspect
 Miros
 Gust

execută:
 Pahare Berzelius 300 cm3
 Ovoscop
 Sticlă de ceas
 Cuțit
3.MOD DE LUCRU:
 Proba densității:
1. Se scufundă oul în apă;

2. Se examinează dacă plutește sau nu;
 Proba spargerii:
1. Se sparge oul pe o sticlă de ceas;

3. Se examinează aspectul, mirosul;
 Proba fierberii:
1. Se fierbe oul;
2. Se taie longitudinal și transversal;
3. Se examinează aspectul, mirosul;
43
APRECIEREA PROSPEȚIMII OUĂLOR PRIN METODE FIZICE:
1. Proba cu ovoscopul: Proba constă din examinarea oului la un fascicul de lumină.

Examinarea se realizează cu ajutorul ovoscopului. Se observă integritatea cojii, înălţimea
camerei de aer, poziţia şi mobilitatea gălbenuşului, discul germinativ.
Ouăle proaspete sunt transparente, iar

lumina trece uşor prin ele
Ou foarte Albuşul are culoare alb spre roz deschis
proaspăt Gălbenuşul este aşezat central şi bine
separat de albuş
Camera de aer este mică şi imobilă.
Albușul și gălbenușul nu sunt clare

Ou mai puțin Camera de aer este mărită și deviată
proaspăt Gălbenușul se apropie de coajă și are
culoare roșie.
 Conţinutul pierde din claritate, devine

tulbure-opac.
 Dispare separarea dintre albuş şi gălbenuş.
 Camera de aer se măreşte, se deplasează şi
devine mobilă.
 Forma gălbenuşului devine neregulată,
salazele se rup, gălbenuşul putându-se fixa
pe partea internă a cojii oului, a membranei
Ou alterat cochilifere.
 Într-un stadiu mai avansat, în spaţiul dintre
coajă şi membrana cochiliferă, se formează
colonii de mucegaiuri, iar când rezistenţa
membrane cochilifere slăbeşte, mucegaiul
invadează albuşul şi gălbenuşul.
 Coloniile de mucegai se observă ca pete de
diferite mărimi.
44
Ovoscop
2. Proba densității: permite stabilirea calității, încercând densitatea la plutire în apă.
a. oul proaspăt de până la 4 zile, introdus într-un vas cu apă ia o poziţie orizontală pe fundul vasului.
b. la 7 – 8 zile oul formează un unghi de 30°
c. la 15 zile oul formează un unghi de 45°;
d. la 30 zile oul formează un unghi de 90°.
e. oul vechi, de peste 30 zile pluteşte la suprafaţa apei.
3. Proba prin spargere:
Ou foarte Gălbenușul este bombat, de forma

proaspăt unei sfere și se află în centrul
albușului;
Ou mai puțin Gălbenușul este plat;

proaspăt Albușul este mai mult fluid.
Gălbenușul este moale, nu-și mai

păstrează forma și se răspândește în
Ou vechi masa de albuș.
4. Proba prin fierbere: prospețimea oului poate fi apreciată și prin fierbere. După fierbere se
face o secțiune longitudinală și una transversală.
Ou proaspăt Gălbenușul se află în centrul albușului
Gălbenușul este așezat excentric;

45
Ou mai puțin proaspăt Camera de aer este maimare și este
așezată lateral.
Masa ouălor: se determină prin cântărirea a cel puțin 4 ouă, luând apoi media:
 Ouăle mari cântăresc peste 50 g /buc.
 Ouăle mici cântăresc 40 – 50 g /buc.
Volumul ouălor: se determină prin mai multe metode:
 Cu ovovolumetrul
 Într-un cilindru gradat, măsurând volumul apei dezlocuite de ou
 Prin trecerea oului printr-un inel metallic calibrat
CONDIȚII TEHNICE DE CALITATE ALE OUĂLOR
CATEGORIA
CARACTERISTICA Ouă foarte Ouă Ouă conservate
proaspete proaspete
Aspect: - La ouăle conservate prin parafinare
Coajă Nevătămată, curată, de formă se admite un luciu caracteristic;
normală, uscată. - Prin var se admite puțin mată și
Camera de aer rugoasă
Imobilă, cu înălțimea de max. 5 - Mobilă, cu o înălțime de max. 9
Albuș mm. mm.
Clar, translucid Translucid Translucid, se admite puțin fluid
Gălbenuș Ușor vizibil, Vizibil, ușor
sferic, ușor aplatizat, Vizibil, ușor aplatizat, mobil
mobil, la mobil
răsucire revine
în poziție
central.
Miros și gust Caracteristic oului proaspăt, fără Se admite un miros și gust specific
miros și gust străin procedeului de conservare
46
Analiza senzorială a sării comestibile

 Culoare
 Miros
 Gust

execută:
 Cilindru gradat
 Sticlă de ceas
 Termometru
 Mojar cu pistil
 Balnță tehnică
CULOAREA:
 Se apreciază prin examinarea, atât la lumină difuză cât și

la lumina directă a zilei, a unei probe de 20 g de sare
întinsă în strat cu grosimea de 0, 5 cm.
MIROSUL:
1. Se cântăresc 20 g de sare. 2. Se freacă sarea. 3. Se miroase
GUSTUL:
1. Se cântăresc 50 g de sare. 2. Se măsoară 95 ml apă distilată
47
3. Se amestecă apa cu sarea 4. Se degustă soluția obținută la 15–25ºC
48
Analiza senzorială a cărnii
 Aspect
 Consistenţă
 Culoare
 Gust
 Miros
 În încăperi luminoase (lumină
Analiza senzorială se naturală)
execută:  În încăperi fără mirosuri străine
 Cuțit
 Fund de bucătărie
 Balanță tehnică
 Trusă greutăți
 Sticlă de ceas
 Pahare Erlenmyer
 Cilindru gradat 25, 100 cm3
 Tavă
 Baghetă
Atenție!
Probele de carne congelată se examinează în mod obligatoriu și după decongelare.
3.MOD DE LUCRU:
Aspectul, culoarea:
1. Se fac tăieturi adânci cu cuțitul în proba de carne;

2. Se examinează aspectul și culoarea la suprafață și în secțiune;
3. Se examinează grăsimea, tendoanele, țesutul conjunctiv, cartilajele.
Consistența:
1. Se apasă cu degetul la suprafața cărnii;

2. Se examinează urma lăsată de deget.
49
Mirosul: PROBA FIERBERII

Bucăți carne Trei părți apă
1. Se cântăresc 150 g carne 2. Se taie bucăți 3. Se introduce carnea într-un vas împreună cu 3
părți apă.
4. Se fierbe într-un vas acoperit și se apreciază mirosul.
PROBA FRIGERII
Gustul:
1. Se frige carnea și se examinează mirosul și gustul
Aprecierea bulionului după fierbere și sedimentare:

Bucăți carne Trei părți apă
1. Se cântăresc 150 g carne 2. Se taie bucăți 3. Se introduce carnea într-un vas împreună cu 3
părți apă.
4. Se fierbe carnea în vasul acoperit 5. Se lasă în repaus în vederea sedimentării
5.Se toarnă lichidul limpede într-un 6. Se examinează aspectul lichidului.

cilindru transparent
50
Caracteristicile senzoriale ale cărnii

Caracteristicile senzoriale ale cărnii proaspete sunt prezentate în tabelul de mai jos:
FACTORI DE STAREA TERMICĂ

APRECIERE ZVÂNTATĂ ŞI REFRIGERATĂ CONGELATĂ DECONGELATĂ
la suprafaţă - peliculă uscată;
pe secţiune – uşor umedă; Suprafaţa cărnii umedă,
Tendoane lucioase, elastice şi tari; uscată;
Suprafeţele articulare - lucioase, lichid Suprafaţa de secţiune netedă,
ASPECT sinovial limpede; Bloc compact, acoperit umedă la apăsare cu degetul,
EXTERIOR Țesutul conjunctiv -alb sidefiu şi uneori cu cristale fine. exprimă relativ uşor suc
elastic; opalescent;
La carnea refrigerată, la atingere cu Țesutul conjunctiv fără luciu,
degetul - senzaţie de rece, fără a se cu elasticitate micşorată.
lipi.
Pojghiţă uscată de culoare roz până la La suprafaţă, culoarea La suprafaţă, roz până la roşu
roşie; este normală cu nuanţă închis;
Pe suprafaţa de secţiune culoarea este mai vie; Țesutul conjunctiv de culoare
CULOARE caracteristică speciei. La locul de atingere cu roşietică,
cuţitul cald sau cu Sucul de carne opalescent.
degetul apare o pată de
culoare roşie vie.
Fermă şi elastică, atât la suprafaţă cât şi Tare, prin lovire cu un Elasticitate micşorată;
pe suprafaţa de secţiune; obiect tare dă un sunet urmele formate prin apăsarea
Depresiunile formate la apăsarea cu clar. cu degetul revin greu şi
CONSISTENŢĂ
degetul revin repede şi complet; incomplet
Sucul de carne se obţine greu şi este
limpede.
Plăcut caracteristic cărnii fiecărei Fără miros. Miros caracteristic fiecărei
MIROS
specii. specii.
La bovine, alb-gălbuie, la bivol albă, Consistenţă uşor micşorată;
consistenţă tare, prin frecare se culoare grăsimii
sfărâmă; Consistenţă tare; intrafasciculară uşor
ASPECTUL
La porcine, alb-roz, moale, senzaţia de culoare caracteristică decolorată
GRĂSIMII
unsuros la frecare; speciei.
La ovine şi caprine, albă,
sfărâmicioasă.
Umple în întregime canalul medular; Uşor dezlipită de pe pereţii
ASPECTUL culoarea variabilă cu vârsta animalelor canalului medular;
-
MĂDUVEI de la roz la galben cenuşiu; Consistenţă micşorată;
Elastică, pe secţiune aspect lucios. Culoare cu nuanţă roşietică.
Limpede, aromat, la suprafaţă apar Uşor tulbure, aroma mai
ASPECTUL insule de grăsime, cu miros şi gust puţin exprimată decât la
-
BULIONULUI plăcut. carnea zvântată sau
refrigerată.
51
Caracterele organoleptice ale cărnii relativ proaspete şi alterate sunt prezentate în tabelul de mai jos:
STAREA DE PROSPEȚIME
FACTORI DE CARNE RELATIVE PROASPĂTĂ CARNE ALTERATĂ
APRECIERE
ASPECT La suprafață peliculă uscată, alteori Suprafața uneori este uscată, alteori umedă
EXTERIOR partial acoperită cu mucus adeziv în și lipicioasă, deseori acoperită cu pete de
cantitate mica; mucegai.
Uneori pot fi observate pete de
mucegai.
ASPECTUL Mată, de consistență micșotată Mată, cenușie, murdară, consistență
GRĂSIMII micșorată, miros și gust de rânced.
Atât la suprafață, cât și pe secțiune La suprafață cenușie sau verzuie;
CULOARE este mai închisă decât culoarea cărnii Pe secțiune decolorată, cenușie sau verzuie;
proaspete; Țesut conjunctiv fără luciu, de culoare
Țesutul conjunctiv fără luciu; cenușie.
Micșorată, atât la suprafață, cât și pe
CONSISTENȚĂ secțiune; Scăzută, atât la suprafață, cât și pe secțiune;
Deformările lăsate de deget, revin mai Deformările lăsate de deget sunt
greu, dar complet; persistente.
MIROSUL Ușor acid, uneori la suprafață se Caracteristic de carne alterată, ușor
precepe un miros de mucegai sau de perceptibil, atât la suprafață, cât și în
carne neaerisită. profunzime.
ASPECTUL Ușor desprinsă de pe os, având
MĂDUVEI consistență mai redusă și culoare mai Nu umple în întregime canalul medular;
OASELOR închisă decât măduva proaspătă, Consistența este mult scăzută.
Suprafața în secțiune este mată, uneori
cenușie.
ASPECTUL Și-au pierdut din elasticitate și luciu; Mate, de culoare cenușie;
TENDOANELOR Lichidul sinovial* este limpede. La suprafață, prezintă mucus adeziv;
Lichidul sinovial este tulbure.
* Lichidul sinovial: este un lichid clar, transparent, vâscos, care umectează suprafețele articulațiilor
mobile.
52
De ce își schimbă frunzele culoarea toamna?
Materiale necesare:
• Frunze
• Pahare de sticlă
• Folie din plastic
• Alcool
• Filtre de hârtie
• Tăviță
• Apa de la robinet (fierbinte)
• Lingura din plastic
• Ceas
• Aparat foto
Sarcini de lucru:
1. Colectați 2 până la 3 frunze mari
2. Tăiați frunzele în bucăți foarte mici și puneți-le în pahare
3. Etichetați borcanul cu tipul copacului
4. Turnați alcoolul în pahare astfel încât să acopere
frunzele
5. Folosiți lingura de plastic în acest moment
pentru a amesteca frunzele cu alcoolul
6. Acoperiți borcanele cu folie de plastic
7. Foarte atent, se așează paharele într-o taviță cu
apă caldă (aproximativ un centimetru de apă)
8. Păstrați borcanele în apă timp de cel puțin 30 de
minute. Pe măsură ce așteptați, alcoolul devine o
culoare închisă
53
9. Răsuciți borcanele (foarte ușor la fiecare 5 minute) și înlocuiți apa caldă în timp ce se
răcește
10. Adăugați filtrele de hârtie
11. Alcoolul va călători în sus pe
filtrul de hârtie și va aduce culorile
cu el.
12. 30-90 de minute mai târziu
(câteodată mai mult), culorile vor
călători în diferite distanțe până
când alcoolul începe să se evapore.
În acest moment ar trebui să puteți
vedea diferite culori de verde și eventual unele galben, portocaliu și roșu în funcție de tipul
de frunză.
13. Scoateți paharele din apă și descoperiți culorile de pe filtrul de hârtie
14. Lăsați filtrele de hârtie să se usuce.
54
Plantele și aciditatea solului

Obiectiv
Pentru a determina dacă tipurile de
plante care se dezvoltă într-un
mediu sunt influențate de aciditatea
solului.
Materiale și echipamente /
ingrediente
• Kit de testare a pH-ului solului
• Carte de identificare a plantelor
Introducere
Pământul pădurilor este compus
conifere, acele coniferelor se descompun și duc la creșterea acidității solului. Atunci când
pădurile sunt înregistrate sau întâmpinați un dezastru ca un foc de pădure, primii copaci care
vin înapoi sunt adesea copaci de foioase. Acest
lucru poate duce la o ecologie complet diferită în
același loc. Acest lucru se datorează reducerii
arborilor care poartă acul sau există alți factori
implicați care influențează puternic plantele care
cresc în pădurile tropicale?
Condiții, concepte și întrebări pentru
cercetări de fond
Temperatura tropicală, pH-ul solului, aciditatea
solului
• Este pH-ul pădurii tropicale temperate
determinant principal al plantelor care pot crește
într-o anumită locație?
• Ce alți factori ar putea influența creșterea
plantelor?
55
Procedura experimentală
1. Luați două probe de sol din fiecare locație. Unul ar trebui să fie un sit cu foarte puțini
copaci conifere și unul dintr-un sit cu mulți copaci de conifere. Săpați sub stratul superior de
detritus pentru a ajunge la suprafața solului.
2. Testați pH-ul fiecărei probe de sol. Notați valoarea pH-ului.
3. Găsiți un loc umbros în zona coniferelor și trageți și numărați plantele care cresc acolo.
Identificați-le cu determinatorul de plante.
4. Găsiți un loc umbros în situl foioase și trageți și numărați plantele care cresc acolo.
Identificați-le cu determinatorul de plante.
5. Căutați fiecare plantă pentru a vedea dacă preferă pH-ul solului foarte acid, ușor acid,
neutru sau bazic.
6. Desenați două grafice, câte unul pentru fiecare site. Afișați numărul de plante care preferă
fiecare tip de sol.
7. Comparați pH-ul solului pe fiecare loc cu numărul de plante care preferă solul, pentru a
vedea dacă există o corelație între pH-ul solului și tipul de plantă.
56
Extracția apoasa a coloranților I

Extragerea apoasă a pigmenţilor
antocianidinici din ceapa roşie, trandafir
de grădină, trandafirul de Abisinia, șovârf,
coji de nucă, urzică, sunătoare, afine.
Mod de lucru:
În 8 eprubete se pun pe rând, petale
de trandafir de grădină în prima eprubetă,
pulbere de trandafir de Abisinia în a doua
eprubetă, pulbere de șovârf în a treia
eprubetă, coji de nuci pisate în a patra
eprubetă, urzică în a cincea eprubetă, flori
de sunătoare în a 6-a eprubetă, fructe de
afin în a şaptea eprubetă, frunze uscate de
ceapă în a opta eprubetă.
Se acoperă cu apă și se fierb 10 minute.
Se aduc sucurile la temperatura
camerei, se strecoară şi se obțin
următoarele colorații :
- eprubeta 1- petale de trandafir de grădină
- roşu - roz
- eprubeta 2 - pulbere de trandafir de
Abisinia - roșu -violet
- eprubeta 3 - pulbere de șovârf - galben
închis
- eprubeta 4 - coji de nuci pisate-maron
- eprubeta 5 - urzică-verde
- eprubeta 6 - flori sunătoare-galben
- eprubeta 7 - fructe afin-roşu închis
57
- eprubeta 8 - frunze uscate de ceapă-

portocaliu
Extractia apoasă a coloranților II
Extragerea apoasa a pigmenţilor flavinici (antocianinici) din varză roşie

Mod de lucru :
Se taie foarte fin o jumătate de varză roşie. Se acoperă cu apă şi se fierbe 10 min. Se aduce
sucul la temperatura camerei, se strecoară şi se ţine la frigider până la folosire. Lichidul
obţinut trebuie să aibă o culoare violet-închis.
Extracția apoasă a coloranților III

Folosirea pigmenţilor vegetali din varza roşie (antocianine) ca indicator de Ph
Antocianina din varză poate fi utilizată pentru a determina valorile ph-ului anumitor soluţii.
Prepararea soluţiilor de testare
1 2 3 4 5 6 7
Sucul unei 0,15 g

0,2
lămâi 130 ml de praf de 15 ml produs de
130 ml gsăpun,
130 ml de oţet se amestecă apă copt, curăţat, până 130
Sprite 130 ml apă
până la 130 ml distilată 130 ml ml apă distilată
distilată
cu apă distilată apă
distilată
Mod de lucru:
Soluţiile test se amestecă cu 12 ml suc de varză roşie şi se agită uşor.
Interpretare:
Diferitele produse din gospodărie conţin acizi sau baze.
58
oţet lămâie Sprite Praf de copt săpun Produs de curăţat

acid acid carbonic, Bicarbonat de Săruri de sodiu Hidroxid de sodiu,
Acid acetic
citric acid citric sodiu ale acizilor graşi carbonat de sodiu
Sucul de varză roşie este un indicator de pH.

Va rezulta o varietate de culori la adăugarea soluţiilor
cu diferite valori ale pH-ului.
Se observă virarea culorii indicatorului (pigmenţilor
antocianine) în mediu acid spre roșu-violet, iar în
mediu bazic spre albastru-verde
Se poate confecţiona hârtie indicatoare de ph prin
tăierea unor fâșii dintr-o hârtie de filtru, impregnarea
cu soluţia de varză roşie obţinuta și uscarea lor
ulterioara.
59
Extracția alcoolică a pigmenților

Extragerea pigmenţilor clorofilieni în solvenţi organici (alcool etilic)
Principiul metodei: Pigmenţii asimilatori
din cloroplaste sunt insolubili în apă și de
aceea extragerea lor se face la rece sau la
cald prin solubilizare în diferiţi solvenţi
organici (acetona, alcool etilic, alcool
metilic, alcool butilic, cloroform), obţinându-
se soluţia brută de pigmenţi.
Materialele necesare: frunze proaspete sau
uscate de la diferite specii de plante,
* balanţa tehnică,
* mojar cu pistil,
* eprubete
* stative
* alcool etilic 90%
Mod de lucru:
Se cântăresc 5 grame frunze proaspete și se
mojarează adăugându-se 1-2 picături de
apă, cu rol de desfacere a pigmenţilor de pe
substratul proteic din cloroplaste.
Se adăugă 25ml alcool etilic, fracţionat în
2-3 reprize, printr-o hârtie de filtru uscată.
Interpretare:
Prin distrugerea integrităţii celulelor,
solventul organic solubilizează pigmenţii
din cloroplaste, care sunt extraşi prin filtrare
și trec în extractul alcoolic brut de pigmenţi.
60
Separarea pigmenților asimilatori

Principiul metodei:
Separarea calitativă și cantitativă a diferiţilor pigmenţi asimilatori din frunze se
bazează fie pe gradul diferit de solubilitate în anumiţi solvenţi organici a xantofilei, mai
solubila în alcool și a clorofilei și carotinei, mai solubile în benzină.
Mod de lucru:
Într-o eprubetă se toarnă 6ml soluţie alcoolica de pigmenţi și
se adăuga 10 ml benzină. După agitarea puternică a
amestecului, se lasă în repaus pe un stativ. Se constată
separarea a doua straturi distincte. Stratul superior de culoare
verde ce conţine clorofila iar stratul inferior de culoare
galben-verzui ce conţine xantofila în alcool. Dacă nu se
realizează separarea celor două straturi se vor adăuga 2-3
picături de apă pentru a dilua alcoolul și a reduce
miscibilitatea cu benzină.
Interpretare.
Separarea xantofilei de ceilalţi pigmenţi din extractul alcoolic a fost posibilă pe baza solvării
selective componentelor în alcool sau benzină
61
Extracția uleioasă a pigmenților

Extragerea pigmenţilor carotenoidici din morcov (Daucus carota) în soluţie uleioasă
Mod de lucru:
Se toacă mărunt o cantitate mică de morcov şi se
amestecă bine cu 10 ml de ulei mineral.
Se filtrează compoziţia obţinuta cu ajutorul unei
pâlnii cu hârtie de filtru într-un pahar Berzelius.
După câteva minute, o soluţie care conţine pigment
va picura prin intermediul pâlniei în paharul
Berzelius. Se amestecă 5 ml apa dedurizată cu 10 ml
ulei mineral şi se filtrează amestecul de morcov din
nou. Într-o zonă puternic luminata puneţi o bucată de
hârtie albă în spatele celor două pahare Berzelius şi
se compara soluţiile.
Extracția acidă a pigmenților
Extragerea pigmentului roşu betanina din sfeclă în soluţie apoasă acidulată (ph acid)
Mod de lucru:
Se toaca tăiței o bucata de sfeclă roşie și se
introduce intr-o eprubetă. Se adauga apă
acidulată pana se acopera fragmentele de sfecla.
Extractul este concentrat sau eventual uscat prin
pulverizare. Este un colorant sensibil la căldură
(se brunifică).
62
Stoarcerea fructelor coapte
Extragerea prin stoarcere a pigmentului roşu fucoxantina (pigment

carotenoidic) din fructe coapte de rodie
Mod de lucru:
Într-o eprubetă se stoarce zeama de la o jumătate
de rodie.
Se filtrează lichidul obţinut și se observa
coloraţia roşie data de pigmentul fucoxantina
prezenta în struguri.
Extragerea prin stoarcere a pigmenţilor antocianici din struguri negri

Mod de lucru :
Într-o eprubetă se stoarce zeama de la
câteva boabe de struguri.
Se filtrează lichidul obţinut și se
observă coloraţia roşie-neagră dată de
pigmenţiiantocianici prezenţi în
struguri.
63
Baterie din cartof
Scopul experimentului
Ne propunem să realizăm o baterie din cartof. Deşi acest experiment foloseşte cartoful pe post
de baterie, puteţi folosi o varietate de fructe şi legume pe post de potenţiale baterii. Veţi avea
nevoie prin urmare, pe lângă cartof (sau lămâie, de exemplu), de o bucată de zinc sau de metal
galvanizat şi un conductor de cupru. Pentru electrodul de zinc, puteţi folos un cui galvanizat.
Vom vedea importanţa reacţiilor chimice în funcţionarea bateriilor precum şi modul în care
suprafaţa electrozilor influenţează funcţionarea bateriei. Ciurcuitul realizat este următorul:
Baterie din cartof

Realizarea bateriei din cartof
Introduceţi atât cuiul cât şi conductorul de cupru în cartof. Măsuraţi tensiunea produsă de
baterie cu un voltmetru. Asta e tot!
Experimentaţi însă cu diferite metale, diferite adâncimi şi distanţe între electrozi. Cum puteţi
obţine cea mai mare tensiune posibilă cu ajutorul cartofului? Încercaţi alte legume şi comparaţi
tensiunile de ieşire pentru metale similare pe post de electrozi.
Desigur, alimentarea unei sarcini cu o astfel de „baterie” este foarte dificilă. Nu vă asteptaţi
aşadar să alimentaţi un bec, un motor sau orice altceva. Chiar dacă tensiunea de ieşire este
suficient de bună, rezistenţa internă a bateriei este destul de mare. Conectând mai mulţi cartofi
în configuraţii serie, paralel sau serie-paralel, putem obţine o tensiune şi un curent destul de
mare pentru alimentarea unei sarcini mici. Puteţi realiza acest lucru?
64
Vulcan dintr-o lămâie
Bucătăria este un laborator excelent atunci când vrei să-ți surprinzi familia cu tot felul
de experimente spectaculoase, în care folosești ingrediente precum oțet, bicarbonat de sodiu,
sare sau colorant alimentar. E un experiment simplu, colorat și foarte parfumat.
Materiale necesare:
 lămai
 bicarbonat de sodiu
 colorant alimentar (de preferat,
mai multe culori)
 cuțit
 o tavă
 un pahar
 o linguriță sau spatulă de lemn
 opțional: săpun de vase lichid
Mod de lucru:
Taie o bucată mică din unul din capetele
lămâii, ca să poată sta „în picioare” pe masă.
Taie apoi un căpăcel în partea de sus a lămâii
și scobește puțin în interiorul ei.
Separat, stoarce o altă lămâie într-un pahar, ca
să faci experimentul și mai spectaculos.
Așează lămâia într-o tavă și scobește-o bine cu
o lingurița sau cu o spatulă, ca sa produci cât
mai multă zeamă (ai grijă ca zeama să rămână
în interiorul lămâii).
65
Adaugă câteva picături de colorant alimentar în lămâie și câteva picături de detergent de

vase lichid, dacă vrei ca „lava”
să fie mai spumoasă.
Lămâia va începe să erupă dacă
adaugi în ea o linguriță de
bicarbonat de sodiu, care va
declanșa o reacție chimică în
combinație cu zeama de lămâie
(acidă). Amestecă ușor în
lămâie cu linguriță și menține
erupția adăugând câte puțin
bicarbonat de sodiu, colorant alimentar, săpun de vase și zeama de lămâie (din lămâia scursă
la început).
Artificii în borcan
Materiale necesare:
 ulei de floarea soarelui;

 colorant alimentar de diferite culori;
 apă călduță;
 un borcan;
 o farfurie;
 o furculiță.
Mod de lucru:
Pune într-o farfurie puțin ulei vegetal, picură peste el câțiva
stropi de colorant alimentar și amestecă ușor cu o furculiță.
Toarnă amestecul obținut într-un borcan plin pe trei sferturi cu apă călduță și pregătește-te să
admiri spectacolul artificiilor.
66
Odata ajuns în apă, colorantul alimentar se va „desprinde” de ulei și se va dizolva in apa, dand
impresia unor mici explozii de culoare atunci cand se va imprastia si amesteca cu celelalte
culori.
Copăcel din cristale de sare
Sarea e la fel de bună și spectaculoasă în experimente pe cât e de gustoasă în mâncare.

Materiale necesare:
 O bucată de carton
 Sare de masă
 Colorant alimentar sau markere de diverse
culori
 Inălbitor
 Amoniac
 O lingură de măsurat
 Un bol de sticlă
 Foarfece
 Creion
Mod de lucru:
Deseneze conturul a doi copacei pe bucata de carton, apoi decupeză-i. Fă câte o tăietură pe
mijlocul celor doi copacei – unuia în jumătatea de sus, iar celuilalt în jumătatea de jos, iar apoi
îmbină-i.
Decorează copacelul picurand putin colorant alimentar în capetele “ramurilor” sau deseneaza-
le cu markere.
Toarnă în bol o lingură de apă, o lingură de sare, o lingură de înălbitor și o jumătate de lingură
de amoniac. Amestecă bine și “plantează” copăcelul în soluția obținută. Așează bolul într-un
loc liniștit și dă-i copacelului răgaz câteva ore ca “să înflorească”.
67
Ploaie multicoloră din nori de spumă
Natura este o bogată sursă de inspirație pentru experimente reușite, simple, uimitoare și ușor
de realizat împreună cu copiii. Iată un experiment pentru copii, inspirat din doua fenomene
din natură: norii și curcubeul.
Materiale necesare:
 Un vas de sticlă curat

 Spumă de ras
 Colorant alimentar de diferite culori
 Câteva pahare/recipiente de mici dimensiuni –
câte unul pentru fiecare nuanță de colorant
alimentar
 Apă
 O pipetă sau seringă fără ac
Mod de lucru:
Pentru început, toarnă puțină apă în păharele mici (20-30 ml), iar apoi picură 5-10 picături
de colorant alimentar în fiecare pahar.
Umple două treimi din vasul de sticlă cu apă și
“decorează-l” cu un strat consistent de spumă de
ras. Odată pregătite aceste materiale, picură peste
spuma de ras apă de diferite culori din recipientele
mici, folosind pipeta sau seringa. Urmărește apoi
cum începe să “plouă” din norii de spumă cu
picuri multicolori, care se transformă în firicele colorate odată ajunși în apa din vas.
68
Termometru construit în casă
În momentele în care vremea se schimbă de la o zi la alta, un termometru poate fi

extrem de util. Iată cum să îți faci unul cu obiecte de prin casă.
Copiii vor învăța să își construiască propriul termometru și vor afla mai multe despre
energia termică și măsurarea temperaturii.
Materiale necesare:
 apa;
 spirt;
 o sticlă de plastic transparentă
sau un borcan;
 un pai transparent;
 colorant alimentar (o singură
culoare);
 plastilină
Mod de lucru:
Umple un sfert din recipient cu cantități egale de apă și spirt. Adaugă câteva picături de
colorant alimentar și agită recipientul, până când obții un lichid colorat uniform.
Pune paiul în recipient, astfel încât să intre în lichid, dar să nu atingă fundul recipientului.
Dacă folosești un borcan, perforează capacul în centru, cât să poată trece paiul prin gaură.
Pune capacul și folosește plastilina pentru a face un sigiliu etanș. Dacă folosești o sticlă de
plastic, nu mai ai nevoie de capac – pur și simplu, folosește plastilina pentru a sigila gura
sticlei.
Pentru a observa ce se întamplă, pune recipientul În diferite medii – într-un vas cu apă rece,
apoi într-unul cu apă caldă, lasă-l o vreme afară, apoi pune mâinile pe el.
Ce se întamplă?
În funcție de temperatură, lichidele se contractă sau se dilată. Spirtul este mai sensibil la
temperatură decât apa, așa că lichidul se ajusteaza la temperatură mai repede decat daca ai
folosi doar apa.
69
Când temperatura crește, lichidul se dilată și este împins în sus, prin pai. Astfel, vei putea sa
vezi cum se ridică lichidul colorat.
Mașinuțe propulsate de baloane
Materiale necesare:
 patru capace de plastic

 un balon
 o bucată de carton
 doua bețe de frigărui
 trei paie de plastic
 scotch
 un foarfece
 un cui subțire
Mod de lucru:
Taie din bucata de carton un dreptunghi de aproximativ 20 centimetri lungime și 10
centrimetri lățime.
Dacă analizezi cu atenție bucata de carton vei vedea că are o grosime de câțiva milimetri, iar
interiorul e format din compartimente mici de aer. Aceste mici compartimente îți vor
permite să “construiești” cele două osii ale mașinuței, pe care le vei face din bețe de frigărui
și paie de plastic.
Pentru prima osie ia unul din bețele de frigărui și trece-l prin bucata de carton, pe lățime,
introducțndu-l într-unul din compartimentele de aer. Asta te va ajuta să străpungi cartonul
fără să îl rupi. Introdu și celelălt băț lângă primul și lărgește “tunelul” rotind ușor cele două
beăe. Procedeaza la fel și pentru cealaltă osie.
Introdu acum câte un pai în fiecare din cele două spații create. Scurtează apoi bețele astfel
încât să fie la fiecare capăt cu doar 5 milimetri mai lungi decât cartonul. Bagă prin fiecare
pai câte un băț de frigărui și scurtează-le astfel încât să fie cu un centimetru mai lungi față de
carton, la fiecare capăt.
70
Pregateste rotile!
Fă câte o gaură în mijlocul capacelor și prinde-le apoi de capetele bețelor de frigărui.
Mașinuța este aproape gata. Îi mai lipsește doar “motorul”, adică balonul. Ia cel de-al treilea
pai de plastic și introdu-i unul din capete în balon. Leaga bine gâtul balonului cu scotch,
astfel încat să nu scape aer atunci cand îl umfli suflând prin pai. Acum lipește balonul de
mașinuță, lăsând un capăt al paiului mai lung decât masinuța, pentru a putea sufla cu
usurință în el.
Mașina e pregatită de testare. Umflă balonul și ațează mașinuța pe podea, ținând cu un deget
capătul paiului. Ia degetul de pe pai și privește mașinuța îndepărtându-se, propulsata de aerul
care iese din balon.
După ce ai testat mașinuța aliniaz-o la start alături de mașinile celorlalți membri ai familiei și
începeți întrecerea!
Schelete de frunze
Materiale necesare:
 frunze verzi (ideale sunt frunzele lucioase)

 sodă calcinată
 o oală
 o farfurie
 mănuși de plastic de unică folosință
 o pensulă
 apa
 prosoape de bucătărie
71
Mod de lucru:
Așează frunzele într-un vas, apoi adaugi peste
ele 3 măsuri de sodă calcinată și 4 măsuri de
apă. Nu uita să-ți pui mănușile de plastic înainte
să torni soda, pentru că poate irita pielea.
Așează vasul pe aragaz, la foc mic, și
completeaza cu apă în așa fel încât frunzele să
rămână acoperite.
Lasă „poțiunea” să fiarbă aproximativ 1 oră și jumătate, apoi scoate cu grija frunzele și
așează-le, pe rând, într-o farfurie în care ai turnat apă rece. Ia o pensulă și îndepartează cu
grijă resturile de pulpă de pe frunze, apoi lasă scheletele frunzelor sa se usuce pe un șervețel
de bucătărie.
După ce s-au uscat le poți studia în voie nervurile, le poți vopsi cu spray colorat sau le poți
expune în rame de fotografii.
72
Conservarea frunzelor
Conservarea cu glicerină
Materiale necesare:
 glicerină (se găsește în farmacii);

 apă;
 două vase, caserole sau tăvițe – să încapă
una în alta;
 frunze.
Mod de lucru:
Pune frunzele în cel mai mare dintre cele
două vase. Amestecă o parte glicerină cu două părți de apă și toarnă soluția obținută peste
frunze. Pune cel de-al doilea vas peste frunze, astfel încât să stea scufundate în soluție. Lasă
frunzele în solutțe timp de trei zile, apoi lasă-le să se usuce pe un prosop de hârtie.
Conservarea cu hârtie cerată
Materiale necesare:
 Hârtie cerată;
 Fier de călcat;
 Frunze.
Lasa fierul să se încălzească la o treaptă
înaltă. Întinde o bucată de hârtie cerată pe
suprafața de călcat și așează pe ea frunzele,
într-un singur strat, iar apoi o nouă coală de
hartie cerata peste ele. Calcă ușor cu fierul coala de hârtie cerată timp de 20-30 de secunde,
apoi întoarce ușor “sandvișul” pe partea cealaltă și repetă procedura.
Orice metodă de conservare alegi, vei obține frunze lucioase și rezistente, numai bune de
realizat decorațiuni simpatice cu ele. Iată și căteva idei de proiecte cu frunze de toamnă, pe
care să le încerci :
73
Suport de lumânări dintr-un borcan decorat cu frunze
Materiale necesare:
 frunze;
 un borcan;
 adeziv pentru tehnica decoupage-
ului;
 pensula sau burețel;
 lumânări pastilă;
 apă;
 Opțional: sfoară de cânepă.
Mod de lucru:
După ce ai curățat și uscat bine borcanul și i-ai îndepărtat toate etichetele, întinde cu pensula
sau cu burețelul un strat fin de adeziv, iar apoi lipește prima frunză. Continuă astfel până când
ai acoperit borcanul cu frunze. Dacă vrei să-i dai borcanului un aspect mai rustic îi poți lega
gâtul cu sfoară. Mai trebuie doar să pui lumânarea în borcan și să o aprinzi. Borcanul-suport
de lumânare e gata! Destul de simplu, nu?
74
Ghirlandă luminoasă cu frunze
Materiale necesare:
 frunze;
 un adeziv bun;
 o ghirlandă cu becuri mici.
Mod de lucru:
Ghirlanda luminoasă cu frunze e extrem de
ușor de făcut. Cred că ai intuit deja că trebuie să lipețti câte o frunză de fiecare beculeț. Lasă
să se usuce adezivul și bucură-te apoi de lumina colorată pe care o împrăștie în cameră frunzele
de toamnă.
Cărușel cu frunze
Materiale necesare:
 frunze;
 un cerc de lemn;
 metal sau plastic (sau o ramă din lemn
pentru brodat);
 sfoară subțire;
 lipici.
Mod de lucru:
Poți lega câte un fir de sfoară (de lungimi variabile) de codița fiecărei frunze sau poți lipi mai
multe frunze pe un fir de sfoară, la distanța de câțiva centimetri una de alta. Leagă apoi firele
de sfoară de jur împrejurul cercului. Dacă vrei, poți îmbrăca în sfoară tot cercul înainte de a
prinde frunzele de el. Pentru a face agățătoarea cărușelului, leagă de cerc patru fire lungi de
sfoară, la distanțe egale, prinde-le apoi într-un mănunchi, fă-le un nod și răsucește-le într-un
75
singur fir mai gros. Leagă firul de o lustră sau direct de tavan, dacă ai cum, și bucurați-vă de
priveliștea cărușelului realizat.
Artă cu lapte
Acest experiment pentru copii îi va învăța ce se întâmplă când mama spală vasele cu
detergent, ce acțiune are detergentul asupra grăsimii.
Materiale necesare:
 un castron;
 o jumătate de cană de lapte;
 detergent lichid de vase;
 un bețisor de ureche;
 coloranți alimentari;
 piper (opțional).
Mod de lucru:
Toarnă laptele în castron și așteaptă până se liniștește și este lin.
Toarnă în lapte câte o picătură din fiecare colorant alimentar, în locuri diferite, astfel încât să
nu se atingă.
Imbibă betișorul de ureche în detergentul lichid (dar foarte puțin), apoi atinge cu el una
dintre petele de culori din castronul cu lapte. Privește ce se întâmplă! Apoi, poți începe să
amesteci culorile
între ele.
Poți începe sa pictezi cu soluția rezultată sau poți continua experimentele. Este importantă
76
temperatura laptelui? Dacă este lapte degresat, rezultatul va fi diferit? Ce se întâmplă dacă pui
putțn piper în lapte, înainte să pui detergentul lichid?
Pentru a face un tablou, ai nevoie de un
recipient mai larg, în care să poată intra o
foaie cu dimensiunea A4. După ce faci
pașii de mai sus, pune o față a foii în
recipient (nu o adânci, ci doar ține-o
deasupra, cât să atingă suprafața),
așteaptă 5 secunde, scoate foaia și las-o la
uscat.
Ce se întâmplă?
Laptele are grăsime, iar colorantul alimentar plutește deasupra grasimii. Detergentul de vase
are proprietatea de a separa grasimea (de-aceea îl și folosim). Așa că, atunci când atingi
detergentul de vase de picătura de colorant ce plutește pe lapte, grăsimea va separa culoarea.
Ai rămas fără baterii? Folosește lămâi!

Nu găsești baterii prin casă? Nu-i nimic! Du-
te până în bucătărie și ia niște lămâi. Iată un
experiment în care vom învăța cum să
construim o sursă de energie.
Materiale necesare:
 8 lamai
 8 cuie din zinc
 8 cuie din cupru
 9 bucati de cablu izolat
 un ceas de perete
Mod de lucru:
77
In fiecare lămaie, înfige câte un cui din zinc și un cui din cupru. Creeaza un circuit electric,
conectând lămâile între ele. Folosind bucățile de cablu izolat, leagă fiecare cui de zinc al unei
lămâi de cuiul din cupru al următoarei lămâi și tot așa.
La final, ar trebui să îți rămână două capete de cablu libere, de la prima lămâie și de la ultima.
Conectează-le la ceas, în partea în care ar trebui să intre bateriile. Ceasul ar trebui să
funcționeze acum.
Ce se întâmplă:
Interacțiunea dintre zinc și cupru cu sucul de lămâie produce o reacție chimică. Cuprul este
încărcat pozitiv, iar zincul este încărcat negativ.
(Știi că și bateriile au un capăt cu + și altul cu -. Lămâia este bateria, iar cuiele sunt capetele.)
Dupa ce legi cuiele între ele cu cablu, creezi un circuit electric.
Poti înlocui zincul sau cuprul cu alt metal, cum ar fi aluminiul, dar bateria nu va fi suficient
de puternică.
De asemenea, daca ai fi folosit o singură lămaie, aceasta nu ar fi avut suficientă putere să
pornească ceasul. Iți recomand să încerci acest experiment și pe alte obiecte electrice mici,
variind numărul de lămâi.
78
Luminează un bec cu plastilină

Copiii vor învăța cum să construiască un
circuit electric, într-un mod sigur, amuzant și usor,
cu… plastilină! Așadar, hai sa vedem cum se
luminează un bec fără fire electrice!
Poți folosi acest experiment pentru a-ți învăța
copiii cum funcționează un circuit electric și cum
bateriile alimentează becurile și toate aparatele
electronice.
De asemenea, asa cum am mai mentionat, acest experiment nu reprezinta deloc un pericol
pentru puiul tau. Insa este nevoie sa ii fii alaturi, atat pentru a-i explica ce sa faca si cum sa
foloseasca materialele, cat si pentru a va juca impreuna.
Materiale necesare:
 LED-uri de culori diferite – beculețele ar trebui să aibă la

capete sârmulițe flexibile, perfecte pentru a intra în
plastilină.
 4 Baterii și un terminal pentru ele
 Plastilină
Mod de lucru:
Pentru început, realizează două biluțe din plastilină. Pe
fiecare biluță, conectează câte unul dintre cele două fire ale
terminalului cu baterii. De asemenea, conectează un LED,
folosindu-te de cele două sârmulițe ale sale.
79
Electricitatea circulă până la beculeț într-o singură direcție, așa că, dacă vezi că LED-ul nu se
aprinde, schimbă capetele beculețului între ele – fiecare să intre în cealaltă bucățică de
plastilină.
Pentru a păstra beculețul aprins, ține bucățile de plastilină
despățite. Dacă le apropii, vei vedea cum se formează un
scurtcircuit – rezistența electrică va fi prea slabă pentru a
lumina LED-ul.
Important este sa reții că, întotdeauna, ai nevoie de două
bucăți separate de plastilină, pentru a face beculețul să
funcționeze. Dacă vrei să alcătuiești o singură formă (o
casuță sau o mașinuță cu luminițe), poți pune între cele două
bucăți un material izolant (cum ar fi lemnul).
Reciclează luminițele de brad

Dacă nu știi ce să faci cu luminițele de brad vechi, în loc să le arunci, folosește-le în următorul
experiment, pentru a învăța despre electricitate.
Veți învăța câteva noțiuni de bază din fizică, dar veți descoperi și cât de utilă este reciclarea
obiectelor vechi de prin casă, în loc să le arunce.
Materiale necesare:
 luminițe de brad
 un clește patent
 baterii AA
 banda adezivă
Mod de lucru:
Asigurați-vă că aveți mâinile uscate, pentru că veți lucra cu electricitate.
Cu ajutorul cleștelui special pentru cabluri, taie o luminiță din instalația de brad, lăsând cam
3 cm de fir de fiecare parte a beculețului. Cu grijă, rupe cam 6 milimetri din partea izolatoare
80
de la capetele cablului rămas (de o parte și de alta a luminiței), astfel încât să iasă la iveală
firele de cupru dinăuntru.
Partea de plastic a cablului este izolatoare, adică nu conduce curentul electric și te protejeaza
de firul de cupru care conduce curentul electric.
De aici, vine partea amuzanta. Propune-i copilului să se joace cu bateria și banda adezivă,
astfel încât să descopere cum să lumineze beculețul.
(Fiecare capăt al cablului ar trebui să atingă unul dintre capetele bateriei.)
Curcubeu într-un pahar!

Provoacă copiii să construiască un turn colorat, din… lichide! Cum ar fi sa torni lichide într-
un pahar, unele peste altele, fără să se amestece între ele? Pare magie, dar, de fapt, este știință.
Totul constă în diferențele de densitate dintre lichidele pe care le alegem cu grijă.
Astfel, acest experiment este util atăt pentru a uimi copiiil, cât și a-i învăța câteva noțiuni
chimice de baza. Este un mod prin care copiii învață despre mediul înconjurător. Pentru a crea
un curcubeu într-un pahar, ai nevoie doar de câteva tipuri de lichide, răbdare și multă voie
bună!
Materiale necesare:
 Sirop
 Apa
 Ulei vegetal
 Detergent lichid de vase
 Spirt
81
 Ulei de parafină (pentru lămpi)

 Miere
 Optional: Coloranți alimentari (pentru a diferenția mai bine lichidele între ele)
 Un pahar înalt, cilindric și transparent
 Cană de măsurat.
Mod de lucru:
Măsoară fiecare tip de lichid – cam 250 ml din fiecare, dar depinde de marimea recipientului
cilindric pe care îl alegi. Important este să folosești aceeași cantitate pentru fiecare lichid in
parte.
Folosește coloranți alimentari pentru a diferenția lichidele care au culori asemănătoare (de
exemplu, dacă spirtul este albastru și detergentul lichid este verde, poți colora apa în roșu
sau mov).
Toarnă lichidele în următoarea ordine: mierea, siropul, detergentul lichid de vase, apa, uleiul
vegetal, spirtul, uleiul de parafină. Toarnă fiecare lichid încet, cu rabdare, urmând sfaturile
de mai jos.
Sfaturi:
Când torni mierea în recipient, ai grijă să nu atingă marginile. Toarnă în centrul recipientului.
La fel faci și pentru sirop și detergentul lichid.
Este foarte important ca, după ce torni fiecare lichid, să aștepți să se așeze în pahar. Nu te
grăbi.
In cazul lichidelor cu o densitate mai mică, aplică alte trucuri.
Pentru stratul de apă, este bine ca apa sa fie turnata pe marginea paharului, tot incet. (Eventual,
poți turna printr-un pai, pentru a te asigura că nu pică prea multa apă deodată. Apa ar trebui
sa se prelingă, nu să curgă.)
La fel poți face și pentru uleiul vegetal, spirt și uleiul de parafină. (Ai grija la uleiul de parafină,
acesta fiind inflamabil.)
82
Cum s-au aranjat lichidele? A ieșit un curcubeu frumos?

Poți continua experimentul cu mici obiecte: o minge de
ping-pong, o agrafă de birou, o monedă. Când le lași să
cadă în lichidele stratificate, fiecare obiect va ajunge pe
un anumit nivel. Dacă un strat de lichid este mai dens
decât unul dintre obiecte, obiectul respectiv va sta
deasupra acelui lichid, dar sub stratul mai puțin dens.
Explicații:
Densitatea este o mărime fizică, ce măsoară masa
unitații de volum (raportul dintre masa unui obiect și volumul său). În alte cuvinte, pe masură
ce masa unui obiect (respectiv, lichid) crește, dar volumul rămâne același, crește și densitatea.
Lichidele mai ușoare, precum apa sau spirtul, au o densitate mai mică, pentru că au și o masă
mai mică. Pe de altă parte, mierea are o masa mai mare, deci și densitatea este mai mare.
Portocala se scufundă sau nu?

Uimește-ți prietenii cu un experiment foarte simplu. Intreabă-i daca o portocală se scufundă
sau nu și surprinde-i!
Dacă este să ne luăm după greutatea unei
portocale, răspunsul ar trebui să vină de la sine.
Bineînțeles că o portocală se scufundă, nu-i ața?
Hai să vedem!
Materiale necesare: două portocale (dintre care
una să aibă coaja rasă) și un castron cu apă.
Mai întâi, pune în castronul cu apă portocala care are coaja intactă. Ce se întamplă? Ca prin
minune, fructul va pluti.
Repetă experimentul cu portocala fără coajă. Aceasta se va scufunda. De ce?
Dacă te uiți cu atenție la fruct, vei vedea că are coaja plină de mici adâncituri ce acționează ca
niște cămăruțe de aer. Datorită cojii sale, portocala ajunge să aibă o densitate mai mică decât
apa și poate pluti. (Acest lucru este valabil pentru toate citricele.)
În momentul în care decojești portocala, bineînțeles că fructul se va scufunda.
83
Bibliografie:
1. Ioan N., Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.
2. Jinga I., Istrate E., Manual de pedagogie, Editura ALL EDUCATIONAL, Bucureşti, 2004
3. Macovei E., Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
4. Ciolac – Russu A., Metodica predării ştiinţelor biologce, Editura Didactică şi Pedagocică,
Bucureşti, 1985.
5. Todor V., Csenger E., Mândruşca E. ş.a. Metodica predării biologiei la clasele V-VIII, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
https://www.education.com/lesson-plans/science/
http://itlabor0.htldornbirn.vol.at/user/mbraban/RO_Chemistry_Experiments_a_European_Approach.
pdf
https://www.educlass.ro/data/manuals/c934b4e8c679e7be142d067d7d7dd21b.pdf
http://www.umft.ro/data_files/documente-atasate-sectiuni/1519/laborator_20cga_20a5.pdf
https://www.google.com/search?q=usturoiul&sxsrf=ALeKk00tyb_4Van6Sv9vcx4sHoCTInA-
tw:1596088881490&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwikor62pvTqAhUmsaQKHS4Q
AZkQ_AUoAXoECB0QAw&biw=1366&bih=625#imgrc=44rtgMjYZgqh2M
https://desprebiologie.blogspot.com/2012/04/extractia-apoasa-colorantului.html
https://www.vivanatura.ro/modul-de-preparare-al-solutiile-extractive-apoase-si-al-solutiilor-
extactive-hidrolacoolice/
http://mihaiolteanu.me/circuiteelectrice/experimente.html#baterie-din-cartof
http://www.itsybitsy.ro/cum-faci-artificii-intr-un-borcan/
https://www.itsybitsy.ro/Parinti/timp-in-familie/experimente-pentru-copii/
https://www.google.com/search?q=rodie&sxsrf=ALeKk005uqgnWMlyKnCWni5L66pNV6w5HA:1
596101128268&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwi_mpqG1PTqAhV6wQIHHRrNBF
UQ_AUoAXoECBkQAw&biw=1366&bih=576#imgrc=2ZXICX7WPdhTkM
https://www.google.com/search?q=struguri+negri&sxsrf=ALeKk010hD3z51lXUt2_BJRxfA1eAX7
HhA:1596101236826&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjA-
Pu51PTqAhXLlqQKHSk4CV8Q_AUoAXoECAwQAw&biw=1366&bih=576#imgrc=qKl0aogD2R
eM1M
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/analiza-senzoriala-a-carnii
https://www.didactic.ro/cautare?search=analiza+senzoriala&x=0&y=0
84
https://www.stepbystep.ro/wp-content/uploads/2020/05/100-de-experimente-pentru-copii-auxiliar-
didactic.pdf
https://www.google.com/search?q=lapte&sxsrf=ALeKk00dXVSjQy3qFhcvyOpQCEI6ZKdaSw:159
6604318964&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=dOnr6AGWPryhKM%252C8Hq0OrYasUxCFM%
252C_&vet=1&usg=AI4_-kS9aFni17Zfl8R5-
C5Zf4pAtFurfg&sa=X&ved=2ahUKEwjA8JzKpoPrAhWO3KQKHaqGBccQ9QEwAHoECAoQF
Q&biw=1366&bih=625#imgrc=dOnr6AGWPryhKM
https://www.google.com/search?q=albastru+de+metilen&sxsrf=ALeKk029IszBJU_PW7l9PwfWvA
6VVyroA:1596604383954&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwi005vppoPrAhXGlqQ
KHceaDaUQ_AUoAXoECBcQAw&biw=1366&bih=625#imgrc=CllWpCFJXaEhFM
85
CUPRINS
Introducere..........................................................................................................................................................1
Instrucţiuni de lucru în laborator ........................................................................................................................6
Măsuri de protecţie a muncii ..............................................................................................................................6
Integrarea experimentului de laborator în cadrul lecțiilor .................................................................................7
Legumele cu frunze verde închis au un conținut de vitamina C mai mare decât legumele cu frunze verde
deschis? ............................................................................................................................................................ 11
Ce fructe au cea mai mare cantitate de vitamina C? ....................................................................................... 14
Sucul de fructe 100% are mai multă vitamină C decât sucul cu ingrediente artificiale? ................................. 17
Sunt merele roșii mai dulci decât merele verzi? .............................................................................................. 19
De ce se fac merele maro? ............................................................................................................................... 22
Usturoi: antibacterian și antimicrobian............................................................................................................ 26
Care este conținutul bacterian al laptelui? ...................................................................................................... 29
Coca Cola și ficatul............................................................................................................................................ 31
Evidențierea amidonului în produsele alimentare ........................................................................................... 33
Analiza senzorială a apei .................................................................................................................................. 35
Analiza senzorială a laptelui ............................................................................................................................. 38
Analiza senzorială a legumelor şi fructelor ...................................................................................................... 40
Analiza senzorială a ouălor ............................................................................................................................... 43
Analiza senzorială a sării comestibile ............................................................................................................... 47
Analiza senzorială a cărnii ................................................................................................................................ 49
De ce își schimbă frunzele culoarea toamna? ................................................................................................. 53
Plantele și aciditatea solului ............................................................................................................................. 55
Extracția apoasa a coloranților I ....................................................................................................................... 57
Extractia apoasă a coloranților II ...................................................................................................................... 58
Extracția apoasă a coloranților III ..................................................................................................................... 58
Folosirea pigmenţilor vegetali din varza roşie (antocianine) ca indicator de Ph..............................................58
Extracția alcoolică a pigmenților ...................................................................................................................... 60
Separarea pigmenților asimilatori .................................................................................................................... 61
Extracția uleioasă a pigmenților ....................................................................................................................... 62
Extracția acidă a pigmenților ............................................................................................................................ 62
Stoarcerea fructelor coapte ............................................................................................................................. 63
86
Baterie din cartof.............................................................................................................................................. 64

Vulcan dintr-o lămâie ....................................................................................................................................... 65
Artificii în borcan .............................................................................................................................................. 66
Copăcel din cristale de sare .............................................................................................................................. 67
Ploaie multicoloră din nori de spumă .............................................................................................................. 68
Termometru construit în casă .......................................................................................................................... 69
Mașinuțe propulsate de baloane ..................................................................................................................... 70
Schelete de frunze ............................................................................................................................................ 71
Conservarea frunzelor ...................................................................................................................................... 73
Suport de lumânări dintr-un borcan decorat cu frunze ................................................................................... 74
Ghirlandă luminoasă cu frunze ........................................................................................................................ 75
Cărușel cu frunze .............................................................................................................................................. 75
Artă cu lapte ..................................................................................................................................................... 76
Ai rămas fără baterii? Folosește lămâi! ............................................................................................................ 77
Luminează un bec cu plastilină......................................................................................................................... 79
Reciclează luminițele de brad........................................................................................................................... 80
Curcubeu într-un pahar!................................................................................................................................... 81
Portocala se scufundă sau nu? ......................................................................................................................... 83
Bibliografie: ...................................................................................................................................................... 84
87
“Singurul mod de a realiza lucruri minunate e să iubești ceea ce faci.”

Steave Jobs
“Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr.”
Johann Wolfgang von
Goethe
“Să nu te oprești din a-ți pune întrebări, curiozitatea stă la baza existenței.”
Albert Einstein
„Apropie-l pe copil de ştiinţă şi lasă-l să răspundă singur, să-şi întemeieze ceea ce

ştie, nu pe ceea ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înţeles el; să nu înveţe ştiinţa, ci să o
gândească. Să-i menţinem trează curiozitatea, condiţiile de a-l apropia de lumea
ştiinţei. Să-l stârnim pe copil să observe, să cerceteze şi să descopere.”
J.J. Rousseau
ISBN 978-973-0-32840-0
88

Limbă

EXPERIMENTE Auxiliar Didactic Invata Sa Descoperi Experimenttnd

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EXPERIMENTE Auxiliar Didactic Invata Sa Descoperi Experimenttnd

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Învață să descoperi experimentând!

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IPOTEȘTI

„Învață să descoperi experimentând!”

„Învață să descoperi experimentând!”

,,Ştiinţa - o poartă spre progres”

MOTTO: ,,Ştiinţa are propria frumuseţe. Un om de ştiinţă în laboratorul

Auxiliarul curricular pe care îl propun are ca activitate dominantă experimentul. Este

Instrucţiuni de lucru în laborator

Integrarea experimentului de laborator în cadrul lecțiilor

Metoda fundamentală de studiere a științelor este experimentul, folosit atît în clasele

Realizarea experimentului presupune:

- cunoaşterea de către elevi a cerinţelor şi normelor de protecţie a muncii. Măsurile

După scop, experimental de laborator poate fi:

- Demonstrativ (pentru verificarea datelor sau teoriilor) – este efectuat de profesor cu

Experimentul de laborator îndeplineşte funcţii multiple:

- pune elevii în situaţia de a provoca şi reproduce fenomene şi procese biologice pe cale

- determină formarea unor deprinderi de lucru cu aparatură specifică ştiinţelor

 de scurtă durată – efectuate în cadrul orei. Pregătirea pentru lecţie prevede

Experimentele de lungă durată contribuie în mod substanţial la dezvoltarea gândirii

Experimentul, cu ajutorul căruia sunt puse în evidenţă procese complicate şi

Experimentele oferă de asemenea cele mai bune condiţii şi pentru amplificarea

Consider că lecţiile de științe trebuie orientate spre formarea capacităţii de investigaţie

Legumele cu frunze verde închis au un conținut de vitamina C mai

Vitamina C este un acid

2. Adăugați 250 ml de apă și

Ce fructe au cea mai mare cantitate de vitamina C?

Vitamina C (acid ascorbic)

Sucul de fructe 100% are mai multă vitamină C decât sucul cu

Vom afla dacă sucul de fructe 100%

Când cineva se gândește la vitamina

• Pix și hârtie pentru notițe

Sunt merele roșii mai dulci decât merele verzi?

De ce se fac merele maro?

Ai mușcat vreodată dintr-un

Pielea alimentelor protejează "carnea" interioară a fructelor sau legumelor împotriva

Usturoi: antibacterian și antimicrobian

În acest experiment vom face

Care este conținutul bacterian al laptelui?

• Albastru de metilen (disponibil de la farmacist sau online)

Coca Cola și ficatul

A doua zi se constată ,,dispariția” colorantului, dar dacă se amestecă cu o baghetă,

Evidențierea amidonului în produsele alimentare

În locul unde se pune picături de

Analiza senzorială a apei

 În încăperi luminoase (lumină naturală)

1. Se toarnă apa de analizat într-un balo 2. Se examinează vizual proba

Curată APA TREBUIE SĂ FIE: Incoloră

1. Se toarnă apa de analizat într-un balon 2. Se acoperă cu o sticlă de ceas

3. Se încălzește la 60ºC 4. Se agită conținutul balonului 5. Se ridică sticla de

1 – foarte slab 2 – slab 3 – perceptibil 4 – pronunțat

Intensitatea mirosului 5 – foarte puternic

NOTAREA SE FACE DUPĂ:

De mucegai Felul mirosului Aromatic

Se determină numai când este exclusă posibilitatea contaminării cu boli

1. Se introduc 200 ml apă la 15 – 20ºC într-un balon curat și uscat;

1 – foarte slab 2 – slab 3 – perceptibil 4 – pronunțat

Intensitatea gustului se 5 – foarte puternic

Persoana care efectuează determinarea nu trebuie să consume alimente care ar putea

Săruri în exces Modificări de gust

Analiza senzorială a laptelui

 În încăperi luminoase (lumină naturală)

1. Se trece laptele dintr-un vas în altul;

1. Se toarnă laptele într-un cilindru de sticlă incoloră;